SUPORT DE CURS

COAFOR
CUPRINS
Tehnici de executare in domeniul coafurii...........................................................................................3

Noţiuni de igienă................................................................................................................................88

Microbiologie...................................................................................................................................122

Norme de protecţia muncii, PSI şi protecţia mediului.....................................................................148

Organizarea muncii şi iniţiere în afaceri..........................................................................................172

Tehnici de executare
in domeniul coafurii
 Capitolul 1. Scurt istoric

Antichitatea. In lumea timpurie si primitiva, stilul cel mai simplu, purtat de oamenii de rand,
il constituia parul lasat lung sau taiat, purtat uneori strans intr-un fileu sau o banda. Aristocratia a
dezvoltat stiluri distinctive, mai elaborate. Nobilimea din Sumer, de exemplu, purta parul strans
intr-un coc greu, impletit in jurul capului sau lasat pe umeri.

Parul era apoi pudrat cu pulbere de aur si fixat cu un apret auriu, parfumat. Barbatii asirieni
si babilonieni isi vopseau parul lung si barbile patrate in negru si isi faceau bucle cu drotul. Unii
purtau chiar peruci. Nobilii din Persia isi buclau de asemenea parul si barba si le vopseau cu henna.
Nobilimea (barbati si femei, deopotriva) din Egiptul Antic purtau parul strans pe langa cap.
Mai tarziu, din motive de igiena intr-un climat cald, isi radeau testele cu lame din bronz. La ocazii
speciale si ceremonii, pentru a se proteja de soarele puternic, au adoptat peruci mari si grele, de
obicei negre. Ele puteau fi cu par scurt si buclat, sau lungi, incarcate de bucle si codite, ornate cu
ace de par impodobite cu fildes, ornamente de aur sau flori proaspete.

Barbatii isi radeau barbile, dar purtau barbi false impletite. In Grecia antica, barbatii purtau
parul tuns scurt, iar uneori purtau si barba. Mai tarziu, au inceput sa se poarte capetele rase. Femeile
isi purtau parul lung pe spate sau impletit intr-un coc, care mai tarziu avea forma unui cantalup.
Ambele sexe purtau fileuri, iar clasele avute foloseau drotul. Unele femei isi vopseau parul in rosu,
iar la Atena, chiar si in albastru, apoi il pudrau cu praf alb, auriu sau rosu si il impodobeau cu flori,
panglici sau diademe pretioase.
In Roma antica, republicana si austera, barbatii si femeile au adoptat stilurile simple ale
grecilor, dar in timpul imperiului, clasele superioare foloseau drotul, iar barbatii isi pudrau parul cu
praf colorat sau de aur. Femeile isi vopseau parul blond sau purtau peruci in culoarea abanosului,
sau blonde, facute din parul femeilor barbare luate sclave.

Parul era prins in crestet, in bucle si cosite, uneori fiind fixate in forme inalte pe niste
cosulete impletite din sarma. Peste tot in lumea antica, coafarea si barbieritul erau efectuate de
sclavii personali sau la barbierii publici.
Lumea neoccidentala, lumea islamica si Orientul. La musulmani, in mod traditional, parul
era strans modest si ascuns sub turban sau fes, iar la femei, sub val. Si femeile si barbatii mergeau,
de regula la hammam –uri (bai publice), unde barbatii erau barbieriti (uneori rasi pe tot capul, cu
exceptia unei suvite din crestet), iar femeilor li se spala parul si li se clatea cu henna.
In China, dupa traditie, barbatii isi radeau parul de pe jumatatea frontala a craniului, iar
restul era impletit cu par de cal sau matase neagra.
Purtata de Manciurieni si apoi impusa tuturor supusilor acestei dinastii, coada impletita a
ajuns in secolul 17 semnul supunerii, iar mai tarziu, semnul demnitatii si al barbatiei. A trage pe
cineva de coada era cea mai grava insulta.

Femeia chineza isi pieptana parul pe spate si il purta legat intr-un nod simplu, care putea fi
decorat cu piepteni pretiosi, ace de par sau flori. Fetele tinere purtau plete lungi.
In Japonia, conform traditiei, barbatii isi radeau fruntea si crestetul capului, lasand la spate o
codita subtire. Femeile japoneze din perioada medievala purtau parul revarsat pe spate. Dupa
introducerea pomadei de par, in sec. 17, femeile au adoptat parul strans si aranjat cu piepteni, ace
lungi de par si panglici, lasand libera ceafa, care era considerata foarte sexy. Coafurile lacuite ale
gheishelor, care de multe ori erau peruci, erau extrem de complicate si elaborate.
Africa. Africanii si-au dezvoltat stiluri complexe, care indicau pozitia sociala. Unele
presupuneau capul ras si pictarea scalpului cu argila si unsoare sau decolorarea parului cu amoniac
si fixarea cu balegar.

La triburile Massai, barbatii care nu erau razboinici si femeile se purtau cu capul ras, in
timp ce barbatii razboinici isi legau parul de pe frunte in trei codite, iar parul de la spate era
prins intr-o coada lunga pana la omoplati. Femeile tribului Mangbetu isi aranjau pletele peste un
cosulet cilindric, in varful caruia parul era legat intr-un smoc care flutura liber. Aceste stiluri se
realizau intr-un timp indelungat si, in consecinta, parul nu era desfacut cu saptamanile. Mult mai
simplu se aranjau fetele din tribul Miango, care se pieptanau cu o coada lunga, legata cu
ramurele si isi acopereau capul cu o basma. Fetyele din tribul Ibo se radeau pe cap, iar apoi lasau
parul sa creasca numai pe unele portiuni, conform unui model complicat desenat pe pielea capului.
America pre-columbiana. In epoca pre-columbiana, capetele indienilor nord-americani de pe
Coasta de Est erau rase in intregime cu lame facute din scoica sau piatra, cu exceptia unei creste sau
coame de par lung. Iar indienii de la ses purtau parul in plete despartite printr-o carare pe mijloc,
care era de altfel si stilul obisnuit al tuturor femeilor indiene.

Mai la sud, in zone mai civilizate, au aparut stiluri mai complexe, cum ar fi de exemplu,
stilul cu spirale foarte stranse rotite in jurul urechilor fetelor de maritat din triburile Hopi. Femeile
triburilor Mixtece isi strangeau parul intr-un coc ca o chifla, sub un turban conic. Femeile Aztece isi
impleteau cosite cu snururi colorate, pe care le purtau cununa in jurul capului, asa cum unele femei
din Mexicul zilelor noastre mai poarta inca.

La razboinicii Azteci creasta de par indica faptul ca purtatorul ei a luat multi prizoniei.
Nobilii Mayasi, care purtau niste palarii inalte, se pare ca isi radeau craniile alungite in mod
artificial. Capeteniile Incase purtau parul tuns relativ scurt, strans intr-o banda pe care o infasurau
de 5 ori.
Evul Mediu Occidental si Renasterea. Barbarii, care au cutreierat Europa medievala purtau
plete lungi si barba. Incepand cu secolul IX, nobilii de pe continent au inceput sa poarte parul scurt
(pana la barbie) si isi radeau barbile.

Dupa cucerirea normanda a britanicilor cu parul lung, moda pe continent s-a schimbat,
revenind la parul lung, buclat si barba. In secolele XIII si XIV parul s-a purtat rotunjit, pana la
umeri, in stilul numit “paj”. Stilul “castron de pudding”, care lasa urechile descoperite, la moda in
secolul XV, a pierdut teren in favoarea aceluiasi “paj”, care se purta mai simplu in nordul Europei,
si aranjat cu meticulozitate in Italia.

Clerul se distingea prin acea “tonsura”, care era o portiune rasa din pielea capului, de obicei
rotunda. Forma sa exacta a fost subiectul unei dispute intre Biserica Celtica si Biserica Romana in
secolul VII, cea din urma avand castig de cauza.
Influenta Bisericii, preocupata intotdeauna de modestie, a incurajat femeile nobile casatorite
sa-si stranga parul cu panglici si sa-l acopere cu un val. In secolele XIII si XIV, parul era strans
deasupra urechilor in doi ciorchini de bucle sau infasurat in crestet si acoperit cu o calota din fir de
aur sau argint sau, la femeile din patura saraca, era acoperit cu o basma de in. In secolul XV,
doamnele bogate din nordul Europei isi smulgeau firele de par de pe linia fruntii pentru ca aceasta
sa para mai inalta si mai lata, iar parul era strans si ridicat la spate intr-un coc ascutit, cu un model
foarte elaborat. In insorita Italie femeile isi lasau parul sa cada liber in plete, sub un turban mic,
impodobit cu bijuterii sau o boneta.

Atat femeile cat si barbatii se straduiau sa-si faca parul blond, fie prin decolorare, fie prin
vopsire cu sofran sau foi de ceapa, iar in cazul femeilor italiene, prin expunerea timp indelungat la
soare, acoperite cu o palarie cu calota decupata.
In secolul XVI, dupa ce regele Francisc I si-a ars din greseala parul cu lumanarea, barbatii
au trecut la parul scurt si mustata si barba tunse scurt.

Parul femeilor era ascuns sub un fel de gluga teapana (capison in Italia) care, cu timpul, si-a
redus dimensiunile si a lasat vederii tot mai mult par, in final ajungand o simpla toca moale. Parul
era frizat in jurul fetei si ondulat cu drotul sau rulouri de metal. Parul de la spate era impletit intr-un
coc care aparea imediat deasupra marginii gulerului inalt. Foarte popular era parul blond sau, in
Anglia, cel roscat (ca al reginei Elisabeth I), iar cine avea parul inchis la culoare si-l ascundea sub
peruci in culorile la moda. Ca sa apara in nuante mai deschise, parul era pudrat cu faina sau prafuri
de diverse culori. Apoi parul era fixat cu rasina de la arborele de cauciuc sau stejar. Bijuteriile,
penele si acele de par ornamentale faceau decorul.
Secolele XVII si XVIII. In prima jumatate a sec. XVII, domnii purtau plete lungi, buclate,
care cadeau peste gulerele mari si albe. Destul de des parul era prins la spate cu o panglica, iar
mustata era tunsa ingrijit si barba era tunsa in forma de cioc (celebra Vandyke). Mai tarziu, barbatii
se purtau cu barba si mustata rase complet, iar parul si-l acopereau cu bonete (acasa) sau peruci cu
bucle lungi (in societate).
 Parul femeilor era, in prima parte a sec. XVII, purtat “lins”, coafat cu un breton frizat pe
frunte si manunchiuri de zulufi atarnand peste urechi si un coc mic la spate, decorat cu rozete sau o
boneta din dantela fina.
In sec. XVIII, barbatii au continuat sa poarte peruci, dar mai mici si mai usoare, pudrate cu
alb. Unele peruci se terminau cu o bucla lunga la spate, prinsa cu o funda din catifea neagra sau
impletita sau invelita intr-un saculet din matase. Magistratii, militarii si marinarii aveau peruci
diferite, specifice fiecarei meserii.
In prima parte a sec. XVIII, femeile isi aranjau niste capsoare mici si zulufate, pudrate cu
praf alb si decorate cu ghirlande de flori si funde. Vaduvele, femeile din clasa mijlocie si toate
femeile, cand erau acasa, purtau o boneta mica. Pe la 1770, coafurile inaltate pe suporturi din par de
cal sau cosulete impletite din sarma, apoi fixate de cap cu o pomada si apretate, puteau ajunge pana
la aproape 1 metru inaltime. Unele peruci erau chiar prevazute cu arcuri, pentru reglarea inaltimii.
Erau impodobite in modul cel mai extravagant cu putinta, cu pene, flori si fructe, bijuterii, uneori
chiar cu corabii, gradini si menajerii. Astfel de “constructii” necesitau numeroase ore de munca, zile
sau chiar o saptamana intreaga. Intre doua ocazii in care se purta peruca, “componentele” acesteia
se puteau altera si face viermi. Astfel ca, pe la 1780, a aparut o reactie de respingere a acestor
extravagante, care a condus la stilul “arici” constand intr-o masa bogata de bucle.

Cam in aceasta epoca, coaforii au format o breasla distincta. Cei mai buni erau barbatii,
multi dintre ei avand o bogata experienta in producerea perucilor. Foarte vestit era Legros de
Rumigny, fost brutar, care a ajuns coaforul curtii regale a Frantei. In 1765 el a publicat Arta coafarii
doamnelor si a deschis la Paris Academia de Coafura, in 1769.
Secolul XIX. Revolutia Franceza si Imperiul napoleonian, care au adus gustul pentru
simplitate si antichitate, au avut un efect puternic asupra stilurilor.

Atat barbatii, cat si femeile isi taiau parul foarte scurt, in genul imparatilor romani, sau
femeile isi innodau parul in stilul femeilor din Grecia antica, cu bucle scurte incadrand fata. Se mai
purtau in continuare perucile colorate.
Treptat, pe masura ce barbatii deveneau tot mai ocupati cu comertul, ei aveau la dispozitie
tot mai putin timp pentru a se ingriji de par. Astfel ca il purtau destul de scurt, doar uneori ondulat si
aranjat cu ulei de macassar. Majoritatea purtau mustata, favoriti si barba intr-o mare varietate de
forme.
Pe la 1830, femeile au inceput sa se coafeze cu un coc circular sau rulat drept pe crestet,
sustinut de panglici si piepteni, si cu doi ciorchini de buce scurte deasupra urechilor. Incepand cu
1840, coafurile presupuneau parul “lins”, cu carare pe mijloc si prins in parti in noduri din care
atarna cate un ciorchine bogat de “carnaciori”(bucle – spirala), iar mai tarziu se purta un coc greu
din bucle la spate. Pe la 1880, parul din fata forma un fel de franjuri de zulufi frizati, iar dupa 1890,
pompadour-ul D-rei Gibson venea pieptanat peste un suport care forma o cununa ampla in jurul
fetei si prins la spate, rotit ca un melc.

Buclele, zulufii si onduleurile Marcel cu un aspect foarte natural se obtineau cu ajutorul

drotului sau al fierului de ondulat inventat de coaforul francez Marcel Grateau in 1870.
Secolul XX. Urmare schimarilor produse de Primul Razboi Mondial, femeile de pretutindeni
s-au tuns “bob”, ca o expresie a emanciparii politice si sociale. A urmat un lung sir de stiluri pentru
parul scurt, mulat pe cap, inspirate de stilul paj purtat de Greta Garbo sau stilul Peek-a-Boo (“cucu-
bau”, cu un ochi acoperit de un breton mai lung) lansat de starul hollywoodian Veronica Lake. Parul
scurt a facut ca onduleurile permanente, inventate de germanul Karl Nessler in 1905, sa castige
repede popularitate.

Dar la vremea aceea, permanentul se facea numai la cald si dura cam 12 ore, iar rezultatul nu
era totdeauna reusit, ci mai degraba zbarlit. Mai tarziu, permanentul la rece, cu chimicale, a
simplificat mult lucrurile.
 Pe la 1950, inventarea bigudiurilor de ondulare a facut posibila tunsoarea italiana, scurta si
in trepte. Pe masura ce femeile active si nonconformiste renuntau la portul palariei, stilurile, bufante
sau netede, cu coafuri geometrice, se raspandeau rapid. Prin anii ’60, comercializarea unor mese de
par cu aspect natural in forma completa, de peruca, sau partiala (postise, mese), de lungimi si culori
diferite au dat posibilitatea fiecarei femei sa-si schimbe cu usurinta coafura.

In secolul XX, barbatii au adoptat parul tuns scurt si, in general, simplu, mergand pana la
tuns – perie. Marea lor majoritate se purtau cu fata complet rasa. Prin anii ’60, tinerii
nonconformisti (hippies) au adoptat pletele si favoritii sau barba, care se potriveau de minune cu
imbracamintea lor neconventionala.

Unii au exagerat spre stilul “salbatic”. Toate aceste stiluri au fost adoptate si ca noutate – au
aparut saloane de coafura pentru barbati, care ofereau tunsori din foarfece sau lama, lotiuni, uscatul
cu fileu, vopsitul parului, etc.

Exigente profesionale. In secolul XX un coafor trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte

specifice. In Statele Unite, un coafor trebuie sa urmeze cursurile unei scoli de cosmetologie, cu
aprox. 1000 ore de practica, pentru a putea primi o licenta de libera practica. In Europa, el trebuie sa
fie mai intai ucenic, intre 1 si 5 ani, inainte de a primi licenta, in Romania se poate urma un curs de
4-6 luni si se poate obtine diploma de calificare in meseria de coafor.
 Capitolul 2. SALONUL DE COAFURA
În ultimii ani, numărul saloanelor a crescu foarte mult. În construcţia lor s-a căutat să se ţină cont de
indicii necesari pentru a asigura microclimatul ideal pentru desfăşurarea activităţii în condiţii optime.

Saloanele de coafor pot fi de două feluri:

 Independente, când locul este destinat numai pentru coafor. Este forma cea mai indicată de
amenajare
 Comasate, atunci când cabinetele sunt amplasate pe lângă unităţile de cosmetica,
manichiura-pedichiura.

1. DOTAREA SI ASPECTUL SALII DE ASTEPTARE

Sala de aşteptare trebuie să aibă o suprafaţă ce variază în funcţie de numărul persoanelor prevăzute
aproximativ să aştepte. Se consideră cca 2-3mp de persoană, deci o sală de aşteptare a unui salon va avea cel
puţin 8-10mp.

Din punct de vedere sanitar, sala de aşteptare trebuie să aibă pereţii zugrăviţi sau tapetaţi în culori
pastel. În cazul în care sunt vopsiţi cu vopsea de ulei, aceasta va fi aplicată numai pe partea inferioară a
pereţilor, întrucât astupă porii şi împiedică buna ventilaţie.

Ferestrele trebuie să asigure pătrunderea unei cantităţi cât mai mari de lumină şi o bună aerisire,
precum şi o izolare fonică şi termică.

Pe pereţi, pentru a completa estetica sălii de aşteptare şi pentru a crea un cadru cât mai plăcut, pot fi
aplicate tablouri adecvate, în specificul unităţii respective.

Mobilierul sălii de aşteptare se compune din:

 Canapele sau fotolii îmbrăcate într-un material plastic uşor lavabil, acoperite cu huse în culori
deschise sau înflorate, plăcute, în armonie cu culoarea pereţilor.

 Una-două măsuţe pe care vor fi amplasate: reviste de modă şi de specialitate, vase cu flori.
Într-un colţ al sălii de aşteptare, mobilierul este completat de o garderobă.
2. DOTAREA SI ASPECTUL COAFORULUI

Pereţii cabinetului trebuie construiţi astfel încât să se realizeze o bună izolare fonică şi termică, iar
aceştia zugrăviţi, pentru confort şi igienă în culori pastel.

Pardoseala trebuie să fie impermeabilă, cu conductibilitate termică redusă, cu proprietăţi antifonice,

uşor de curăţat.

Uşile cabinetului să fie prevăzute cu deschidere înafară, să nu producă zgomot şi să asigure o bună
izolare.

Ferestrele cabinetului să fie mari, cu deschidere oblică în interior asigurând o bună aerisire şi
luminozitate cabinetului. Este de preferat ca orice cabinet să fie orientat cu geamurile spre nord; astfel se
realizeză un iluminat suficient, dar, în acelaşi timp, sunt evitate razele solare care ar supraîncălzi atmosfera
şi ar deranja pe cei ce lucrează.

Iluminatul cabinetului trebuie să fie intens şi uniform pentru a se putea observa toate detaliile. Acesta
poate fi realizat natural prin geamuri curate. Lumina zilei rămâne cel mai bun sistem de iluminat, atât pentru
efectuarea unui vopsit cât şi a unui tuns. În condiţiile în care iluminatul natural este insuficient sau, în
timpul serii, cabinetul trebuie să fie iluminat electric-artificial. Se foloseşte iluminatul incandescent, pentru
că redă fidel culorile şi nu oboseşte ochiul. Se evită folosirea iluminatului fluorescent.

Încălzirea cabinetului: se impune o temperatură corespunzătore necesităţilor de confort termic de 18-

20°C. Variaţiile de temperatură în 24 ore nu rebuie să depăşească 2-3°C.

Împrospătarea aerului se poate realiza natural prin ferestre sau artificial folosindu-se ventilatoare
pentru instalaţiile de aer condiţionat.

Echipamentul salonului

Cantitatea de echipament achiziţionată depinde de bugetul pe care-l aveţi la dispoziţie, de suprafaţa

salonului şi trebuie să se facă în aşa fel încât să corespundă necesităţilor de confort şi de estetică.

Designul salonului este foarte important şi trebuie gândit cu multă atenţie, iar dacă este posibil, apelaţi
la sfatul unui expert. Este foarte important să respectaţi standardele care sunt impuse de legislaţia în vigoare.

In salon găsim:

 Mobilier
 Oglinzi
 Scaune
 Căsti
 Climazoane
Instrumente necesare unui coafor:

 Foarfeca pentru tuns

 Peipteni de diferite mărimi:
-pentru diespieptănat

- pentru pus părul pe bigudiuri

- pentru tapat
 - pentru tuns

- pentru vopsit

 Perii de diespieptănat
 Perii de finisat
 Perii plate pentru uscat părul
 Perii rotative:
- Pe suport din lemn sau păr natural
- Cu din□ii din plastic
- Metalice sau ceramice
 Uscator de par
Instrumente necesare pentru vopsit si decolorat:

 Vazoane din plastic

 Pensule
 Căsti pentru suvite
Instrumente pentru coafat:

 Bigudiuri de diferite mărimi

 Clipsuri cu varf plat pentru melci
 Clipsuri cu varf ascutit pentru bigudiuri
Instrumente pentru permanent:

 Bigudiuri din lemn sau plastic

 Gume pentru permanent
 Vazoane din plastic
Inventarul moale este compus din:

 Halate de protectie
 Prosoape flausate din BBC 100%
 Mantile –lungi pentru tuns
-cauciucate sau de unică folosintă pentru vopsit scurte pentru coafat

Tot acest mobilier, aparate electrice, materiale, ustensile, şi produsele necesare trebuie aranjate cu
gust, păstrate într-o curăţenie exemplară şi o ordine perfectă.

Dezordinea, murdăria, dau o notă neplăcută salonului, inspiră neîncredere persoanelor care solicită
servicii de infrumusetare, iar nerespectarea regulilor de igienă în timpul lucrului pot afecta sănătatea pielii,
expusă tratamentelor.
 Igiena personală şi vestimentatia sunt foarte importante. Salonul va fi judecat dupa imaginea
receptionerei si a stilistilor. In special in aceasta industrie imaginea este importanta, de aceea trebuie sa va
asigurati ca:

 Se realizeaza igiena personala pentru a preveni aparitia mirosurilor, de ex. cel putin un dus/ o baie
pe zi; folosirea deodorantelor/ antiperspirantelor. Se recomandă igiena dentară regulată şi folosirea
unui produs pentru reîmprospătarea respiraţiei.
 Nu fumati! Mirosul nu vine doar din respiratie, ci si din par si haine.
 Purtati mereu un halat curat si calcat, suficient de larg pentru a va permite sa va miscati in voie.
 Parul este curat si coafat.

 Pantofii sunt curati si comfortabili,

 Daca purtati dresuri/ sosete, asigurati-va ca sunt curate si ca nu s-au destramat.
 Purtati un machiaj discret si improspatati-l de-a lungul zilei.
 Unghiile vor fi ingrijite
 NOTIUNI DE ETICA PROFESIONALA

În zilele noastre clienţii se asteapta sa fie tratati cu respect si eficienta de catre personalul
saloanelor de înfrumuseţare, totodata sa beneficieze de o serie de facilitati si nu in ultimul rand ca
serviciile sa merite banii investiti.

Hairstilistul trebuie sa aiba o tinuta impecabila, sa fie atenta si grijulie cu clientii, ceea ce va
da o imagine profesionista salonului.

Abilitatile de comunicare sunt foarte importante, indiferent daca se vorbeste personal cu

clientul sau la telefon. Informatiile trebuie furnizate cu claritate si siguranta.

Obligaţia hairstilistului este de a-şi insuşi temeinic cunoştinţele teoretice şi practice necesare
şi să fie la curent cu toate noutăţile referitoare la metodele de lucru, aparatură, produse. Aceasta se
pote realiza prin schimburi de experienţă, seminarii, la care trebuie să participe.

Hairstilistul trebuie să se conformeze unor norme de conduită astfel:

 Trebuie să lucreze corect, să aplice toate procedeele cunoscute, ţinând seama de

măsurile de igienă. Fiecare operaţie să fie executată cu multă atenţie, corect, nu în
grabă sau superficial.
 Să nu facă diferenţieri între cliente în ceea ce priveşte vârsta, poziţia socială, sau în
funcţie de simpatie. Toate clientele vor fi servite prompt şi conştiincios.
 Hairstilistul trebuie să aibă o atitudine demnă în relaţiile cu clientele. Discuţiile
purtate nu trebuie comentate cu alte persoane.
 Trebuie să fie discretă şi serioasă şi să nu se amestece în problemele personale ale
clientelor.
 Un hairstilist trebuie să ştie să-şi apropie clientele, să le tempereze dacă sunt nervoase,
cu cuvinte frumoase şi cu mult tact.
 recomandarea serviciilor trebuie să se facă cu tact, fără să se impună serviciile
respective, ci doar sugerate, convingând-o că-i sunt necesare. Pentru aceasta ctrebuie
să aibă gust şi discernământ, să fie corectă în recomandări.
 Răbdarea, calmul şi buna dispoziţie sunt obligatorii în comportamentul hairstilistului.
 Bonurile trebuie întocmite corect în funcţie de tarifele în vigoare, şi, dacă este cazul,
să se dea explicaţiile necesare pentru sumele stabilite.
 Pentru întocmirea fişei sunt necesare o serie de date personale ale clientei. Acestea se
pot afla cu mult tact şi dibăgie, într-o conversaţie plăcută, presărată şi cu o glumă, fără
a se pune întrebări indiscrete.

În cadrul colectivului în care lucrează, trebuie să aibă o atitudine demnă, colegială, sa fi

modesta, amabila, discreta,atenta si serviabila cu colegele, oferindu-si serviciile in limita timpului
disponibil. Trebuie să se respecte pe ea însăşi şi pe colegii de muncă, pentru a fi respectată.
Atmosfera în care îşi desfăşoară activitatea depinde de comportamentul ei la locul de muncă.
 3. Igiena salonului
Pentru a preveni răspândirea infecţiilor:
 fiecare stilist ar trebui să aibă cel puţin două seturi de ustensile, unul în utilizare şi celălalt
sterilizat, pregătit pentru următorul client
 pentru fiecare client se vor folosi prosoape şi pelerine curate. Prosoapele trebuie spălate şi uscate
după utilizare (nu doar uscate)
 părul trebuie măturat şi aruncat la gunoi imediat după tuns
 suprafeţele unde se lucrează trebuie curăţate regulat cu apă caldă şi detergent.
 clienţii care au boli ale scalpului nu trebuie trataţi în salon, ci trebuie să li se recomande un
medic. Dacă serviciul este început şi se observă o boală a scalpului, lucrul trebuie oprit imediat. Părul
contaminat, de exemplu ca păduchi, trebuie măturat imediat şi pus într-un container sigilat. Echipamentul şi
hainele care au intrat în contact cu clientul acesta trebuie sterilizate şi dezinfectate.
 pieptenii, periile şi alte instrumente nu trebuie utilizate pe piele tăiată sau crăpată sau pe erupţii.
În caz contrat trebuiesc sterilizate imediat. Dacă pielea este tăiată accidental cu foarfecele acesta trebuie
imediat spălat şi sterilizat.
 Toate ustensilele cum ar fi pieptenii, periile sau bigudiurile trebuie curăţate cu apă şi săpun
pentru a îndepărta firele de păr, praf şi murdărie. Foarfecele va fi curăţat cu antiseptic. Acest lucru trebuie
făcut înaintea sterilizării şi dezinfectării.
 Dacă ustensilele sunt scăpate accidental pe jos, ele trebuie spălate, uscate şi sterilizate înainte de
a fi utilizate din nou.
 trebuie să fiţi atenţi cu instrumentele care pot tăia sau străpunge pielea şi atenţie la rănile sau
tăieturile sângerânde pentru că există riscul infectării cu SIDA sau hepatită B.
SIDA
Aceasta este cauzată de un virus care atacă sistemul imunitar al corpului, împiedicând corpul să îşi
vindece rănile sau bolile. Se transmite prin sânge sau prin ţesut deschis de la o persoană infectată prin contact
al pielii şi poate fi fatal.
Hepatita B
Este un virus care atacă ficatul. Este o boală gravă şi poate fi mortală. Este transmisă prin sânge
infectat sau ţesut deschis care vine în contact cu fluidele corpului unei persoane neinfectate, de obicei printr-
o tăietură.
 Capitolul. 3

DIAGNOSTICUL
STRUCTURA FIRULUI DE PAR

RĂDĂCINA, sau foliculul pilos, situată în interiorul dermei, este cea care constituie partea vie a
firului de păr, locul unde acesta se formează. E o uzină biochimică, unde domneşte o activitate intensă:
celulele se înmulţesc aici mai repede decât în restul organismului, cu o uimitoare capacitate de reînnoire.

FIRUL, care e partea vizibila, este de fapt un ţesut deja mort!

Rădăcina firului de păr se dezvoltă din folicula părului, care are o rezervă de sange (firul de păr nu
contine vase de sange). Celulele care formează firul de păr migrează de la rădăcină în sus spre stratul exterior
al pielii, scalpul întărindu-se gradat. Cand firul de păr a iesit din scalp, celula nu mai este vie si de aceea
spunem că părul nu este o materie vie, ci o materie lipsită de viată.

Fiecare fir de păr are propriul său ciclu, programat genetic: o fază de creştere –anagenă-care poate
dura de la câteva luni până la şapte ani, o fază de regresie-catagenă-de câteva săptămani, şi o fază de odihnă
telogenă, de la 3 la 4 luni, care precede căderea şi, din nou, creşterea. Aceste diferenţe ale speranţei de viaţa
sunt cele care explica faptul ca unii nu ajung niciodată să aibă părul cu adevărat lung... Din fericire, dacă
pierdem, in mod normal, de la 20 la 80 de fire pe zi 20.000 pe an, cele 100.000-150.000 de fire ale părului
nostru sunt complet autonome şi preiau ştafeta în aşa fel încât lipsa nu se vede.

Firul de păr are 3 straturi importante:

 Măduva sau medula este cavitatea centrală a firului de păr ce formează canalul medular: are efect
slab asupra caracteristicilor părului.

 Cortexul este un strat fibros, ce contine substante colorante ale părului- pigmentii, un fel de substantă
liant responsabilă cu mentinerea laolaltă si cu elasticitatea stratului. Stratul fibros si substanta liant se
modifică odată cu schimbarea culorii si formei părului.

În componenta părului intră mai multe straturi, 90% din acestea fiind o protina numita keratina. Restul
îl formează mineralele si alte substante (apa, lipide, pigmenti, elemente de identificare).

Keratina este alcătuită din unităţi de aminoacizi care se găsesc în lanţuri care se numesc lanţuri de
polipeptide. Aceste lanţuri de polipeptide sunt legate unele de altele prin verigi. Verigile temporare se sparg
şi se reunesc atunci când părul este uscat, fixat sau întins, sau când părul este pieptănat într-un stil diferit. Ele
se numesc verigi temporare pentru că toate aceste procese sunt anulate prin umezirea părului. Există şi verigi
permanente care sunt foarte puternice şi pot fi rupte numai prin utilizarea unor substanţe chimice puternice
sau prin aplicarea unei soluţii de permanent.

 Cuticula este învelisul exterior al firului de păr si se compune din straturi mărunte sub formă de
solzi; are rol de protector al cortexului si un rol esential în aspectul sănătos si strălucitor al părului. Este mai
expus datorită periajului si a coafurii asa că este esential să se prevină deteriorarea lui, mai ales pentru rolul
său de protectie a cortexului împotriva pierderii de apă si deteriorării mecanice
Structura scalpului (sau a pielii)

Scalpul (pielea) este împărţit în două straturi:

 stratul exterior |epiderma| este stratul protector care elimină celulele moarte ale pielii. Când acest lucru se
întâmplă excesiv, se produce mătreaţă
 stratul interior |derma| este cel mai gros şi cel mai important strat al pielii. Acolo foliculele, terminaţiile
nervoase, glandele sebacee, sângele şi glandele sudoripare îşi găsesc adăpostul.
Părul nu poate supravieţui fără a fi alimentat cu sânge. Inima pompează sânge care conţine oxigen (necesar
pentru keratină) înspre suprafaţa pielii prin artere. Arterele devin capilare în interiorul dermei, facilitând trecerea
sângelui până la baza firului de păr pentru a-l hrăni. Cu cât acest procedeu se realizează mai eficient, cu atât părul va
creşte mai repede. Aşadar, când piele noastră este roşie şi caldă în timpul verii, părul şi unghiile cresc mai repede.

TIPURI DE PAR

Clasificare in functie de diametru

-par fin (diametrul sub 0,04 mm)

-parul mediu (diametrul intre 0,05-0,07mm)

-parul gros (diametrul de 0,08 mm si peste)

Clasificare in functie de cantitatea de sebum

NORMAL. Este sănătos de la natură, strălucitor şi se murdăreşte putin.

USCAT. Fragil, tern, suferă de o lipsă marcată a sebumului ce

unge solzii şi care dă parului aspectul sănătos. Asta se întâmplă în mod deosebit cu părul creţ, a cărui
suprafaţă neregulată complică buna repartizare a acestui lubrifiant natural.

GRAS. Sebumul este cel mai bun... dar şi cel mai râu lucru, atunci când este în exces: transpiraţia, stresul,
hipersecreţia de hormoni masculini, medicamentele... sunt tot atâţia factori declanșatori.

Scalpul este, de fapt partea corpului cea mai bogată în glande sebacee. Şi acestea sunt gata să se activeze in
orice moment: este suficient sa atingem parul un pic mai des! Cât despre periat şi masaj, acestea se
recomandă a fi efectuate cu blândeţe.

MIXT. Rădăcini grase, vârfuri uscate: o adevărată bătaie de cap, în principiu legată de tratamentele prost
adaptate. În cea mai mare măsură, este vorba de un fost păr gras, căruia secreţia i-a fost diminuată prin
colorări şi ondulări permanente repetate. Sau despre un păr cu tendinţă spre uscat, căruia şampoanele prea
agresive i-au decapat scalpul şi i-au stimulat seboreea.

Părul îsi schimbă tipologia în medie o dată la sase ani. În consecintă, îngrijirile pe care i le acordăm
trebuie adaptate la această evolutie.
Clasificare in functie de forma tijei capilare

Cu cat un fir este mai plat cu atat se increteste mai mult. Forma tijei capilare, al cărui „tipar" se formează la
rădăcină, sub scalp, va fi cea care determină textura firului. Dacă îl privim în secţiune, la microscop, vom
observa că are forma unei elipse, mai mult sau mai puţin aplatizată, în funcţie de tipul de creştere şi de
implantare.

DREPT. Un păr drept este caracterizat printr-o secţiune rotundă: cu cât aceasta este mai simetrică, cu
atât se apropie mai mult de părul asiatic, care este cel mai bun exemplu, prezentând, în acelaşi timp, cel mai
mare diametru, însă părul de tip european prezintă şi el acelaşi model de structura.

ONDULAT Şl FRIZAT. Mergând de la cel mai rotund până la cel mai plat, toate variaţiile conturului
secţiunii firului coexistă (chiar pe acelaşi cap!), după capriciile părului, pe a cărui lungime pot fi prezente
zone de torsiune.

CREŢ. Cea mai plată tijă capilară este cea a părului african, în consecinţă acesta caracterizându-se prin
bucle extrem de stranse.

Stabilirea condiţiei părului

Poziţionare Condiţie bună Condiţie proastă

Condiţia de suprafaţă
Solzii cuticulei sunt plaţi şi
strânşi
Solzii cuticulei sunt ridicaţi şi
deschişi, uneori deterioraţi. Suprafaţa
este aspră, părul fragil (vârfuri
despicate). Cuticula este deteriorată.
Acesta este aşa-numitul păr poros.

Condiţie internă Suprafaţa este netedă şi Verigile au fost rupte de substanţe

strălucitoare. Verigile de
legătură din interiorul
cortexului sunt puternice şi
elastice şi sunt umede în mod
natural.
chimice puternice cum ar fi: soluţie
de permanent, peroxid de hidrogen.
Părul şi-a pierdut puterea,
elasticitatea şi umiditatea naturală
(prin solzii deschişi ai cuticulei).
Părul poartă denumirea de supra-
elastic (păr care se întinde foarte
uşor).
 Examinarea clientului
FISA TEHNOLOGICA

Testul de porozitate
Pentru a realiza un test de porozitate, luaţi câteva fire de păr şi ţineţi-le ferm între degete,
trecându-le printre degete până la rădăcină. Dacă părul este aspru, atunci înseamnă că este poros, iar
solzii cuticulei sunt deterioraţi.
Testul de elasticitate
Părul condiţionat are o bună elasticitate. El se poate întinde până la o treime din lungimea
sa când este uscat, jumătate din lungimea sa când este ud, şi apoi revine la lungimea iniţială.

Părul care şi-a pierdut elasticitatea pentru că verigile interne din cortex au fost deteriorate
se poate întinde până la două treimi din lungimea sa sau se poate chiar rupe.
Metoda
Pentru a testa elasticitatea părului, luaţi o şuviţă subţire de păr umed între degetul arătător şi degetul
mare şi trageţi uşor.
Dacă se întinde mai mult decât jumătate din lungimea sa, atunci este supra-elastic şi s-ar putea rupe.

Teste de incompatibilitate
Unele produse pe care clienţii le-au folosit pe părul lor pot reacţiona rău în contact cu unele
produse chimice pe care intenţionaţi să le utilizaţi şi părul se poate rupe.
Cele mai comune produse sunt substanţele care refac culoarea părului, cum ar fi Grecian 2000.
Ele conţin săruri metalice, iar culoarea se stabilizează după o perioadă de timp. Părul deseori capătă
o culoare verzuie şi este aspru la atingere. Problema este că cei mai mulţi clienţi nu recunosc că le-
au folosit pentru că nu consideră că şi-au vopsit părul folosindu-le (ei cred că şi-au refăcut culoarea
naturală a părului).
În salon, unui client care a folosit substanţe care refac culoarea părului nu trebuie să i se facă:
 permanent
 vopsire
 decolorare
-pentru că toate aceste produse conţin peroxid de hidrogen.

Părul care şi-a pierdut elasticitatea pentru că verigile interne din cortex au fost deteriorate
se poate întinde până la două treimi din lungimea sa sau se poate chiar rupe.
Metoda
Pentru a testa elasticitatea părului, luaţi o şuviţă subţire de păr umed între degetul arătător şi
degetul mare şi trageţi uşor. Dacă se întinde mai mult decât jumătate din lungimea sa, atunci este
supra-elastic şi s-ar putea rupe.
 Aptitudini comerciale

Salonul există pentru un singur motiv: pentru a avea profit. Personalul trebuie să încurajeze clienţii
să revină şi să viziteze salonul regulat. Saloanele de succes sunt cele care au clienţi mulţi care frecventează
salonul regulat. Nu există reclamă mai bună decât un client satisfăcut cu un păr impecabil şi sănătos. Un
stilist de succes trebuie să aibă:

 clientelă regulată

 personalitate agreabilă

 un puternic simţ de profesionalism

 bună expertiză

 abilitatea de a se vinde clienţilor

Ce se vinde:

Stiliştii nu vând doar:

 produse: şampoane, sprayuri, spume, geluri, ceară etc. care ajută clientul să-şi menţină coafura.

 echipament sau accesorii: piepteni, perii, bijuterii, ornamente pentru păr, uscătoare, plăci de
întins părul etc.
 ei promoveză:

 salonul

 pe ei ca şi stilişti

 serviciile şi tratamentele salonului

Aşadar toţi stiliştii trebuie să aibă cunoştinţe complete despre serviciile salonului.

Capitolul. 4 SPALATUL. MASAJUL

1. Curatarea parului si a pielii capului

1.1 Lucrari pregatitoare
 Lasati clienta sa se aseze
 Puneti-i pelerina
 Pieptanati sau periati parul
 Apreciati starea parului si a pielii capului
 Consiliati clienta si conveniti impreuna asupra alegerii samponului.

1.2. Realizarea spalarii parului. Pozitia de lucru pentru spalarea „pe spate”.

 Orientati in asa fel scaunul sau bazinul pentru spalat, incat marginea bazinului sa fie la
inaltimea cefei.
 Aplecati usor capul clientei pe spate, in asa fel incat ceafa sa vina peste marginea bazinului

(v.fig.1 ).
 Intrebati clienta daca sta comod.
 Asezati-va in spatele bazinului.
 Deschideti cu grija robinetul si reglati temperatura apei.
  Aparati cu mana fata clientei de apa,
tineti dusul aproape de par, evitand
jeturile puternice (v.fig.2).
 Intrebati clienta daca temperature apei
este placuta si daca este necesar,
modificati-o. In acest ultim caz, jetul
se indeparteaza de cap.
 Udati temeinic parul.

Prespalarea
 Repartizati uniform pe parul ud cam jumatate din cantitatea totala necesara de sampon.
 Realizati un masaj scurt de curatare cu varfurile degetelor usor flexate.
 Incepeti cu zona fruntii. Masati, dinspre frunte spre ceafa, cu miscari circular-frictionate si
presand mai mult sau mai putin - fara a smuci ori a trage;
 incepeti din nou cu fruntea, alunecand spre tample cu miscari circuIar- frictionante, pana spre
ceafa;
 intrebati clienta daca receptioneaza in mod pIacut masajul. Zona tampleIor, foarte sensibila,
masati-o apasand mai putin. Succesiunea zonelor masate poate varia.
Clatirea
 Daca este necesar, potriviti din nou temperatura apei si clatiti samponul. Procedati ea Ia
umezirea parului.
Spalarea principala
 Procedati ca la prespalare.
Efectuati masajul de curatare
pana cand parul este bine spumat
si continuati cu masajul de
relaxare.
Clatirea finala
 In timpul clatirii ravasiti mereu parul cu
mana, pana cand se duce toata spuma.
 Stergeti apa ramasa pe par (v.fig.3).
Activitati ulterioare
 Asezati cu grija prosopul plusat pe conturul paruIui, in asa fel ca Ia ridicarea capului sa nu se
scurga apa pe fata clientei (v.fig.4).
 Lasati clienta sa se aseze intr-o pozitie
comoda.
 Presati cu prosopul apa ramasa, de la
radacina pana la varf, pana cand stergeti
complet parul.
 Cand este ud, parul se va despieptana
cu o perie sau cu un pieptene cu dintii
foarte rari.
 Despieptanatul se va incepe de la
ceafa, la fiecare suvita se va diespieptana varful si apoi se trece treptat pana la despieptanatul spre
radacina firului de par.
 Capitolul. 5 TUNSUL

Foarfeca de tuns
Foarfeca de tuns este folosită pentru tăierea părului în cadrul realizării tunsorilor bărbăteşti sau de damă.
Foarfeca de tuns este alcătuită din:
 lamele foarfecei, a căror parte interioară se numeşte tăiş
 articulaţia - locul unde lamele foarfecei se încrucişează şi sunt fixate cu un şurub
 coada foarfecei-formată din 2 componente prevăzute cu lăcaşuri pentru degete

Atenţie!
Vârful şi tăişul foarfecei pot produce răni!
 Foarfeca de filat

Foarfeca de filat este folosită pentru filarea părului.

Filare= rărirea (subţierea) uniformă a părului.
Avantajul folosirii foarfecei de filat este obţinerea de lungimi diferite ale firelor de păr, fără a se
forma trepte vizibile.
Foarfecele de filat sunt de două tipuri:
1. foarfeca dinţată fin pe două părţi
-taie, la o închidere, aproximativ o treime din numărul firelor de păr
- este recomandată pentru filarea părului uscat.
2. foarfeca de modelat, dinţată doar pe o parte
- taie, la o închidere, aproximativ jumătate din numarul firelor de păr

Mânuirea foarfecei de tuns

Reguli de protecţie a muncii în mânuirea foarfecei de tuns

 Lucrătorul trebuie să poarte echipamentul de protecţie.
 Se vor folosi doar instrumente tăioase fabricate din oţel inoxidabil.
 Instrumentele tăioase nu se ţin în buzunar.
 Înainte de începerea lucrului, instrumentele trebuie verificate. Dacă foarfeca prezintă jocuri în
articulaţii, va fi dată la reparat.
 Instrumentele tăioase vor fi mânuite cu grijă pentru a nu produce răniri lucrătorului, colegilor sau
clientului.
 Instrumentele tăioase nu vor fi manipulate cu mâna udă.

Reguli de mânuire a foarfecei de tuns

Aşezaţi foarfeca cu vârful spre stânga. Capul şurubului trebuie să fie orientat în jos.
Introduceţi degetul mare al mâinii drepte în lăcaşul de jos, iar inelarul în celălalt lăcaş, până la a doua
falangă.
Puneţi degetul arătător şi cel mijlociu pe partea superioară a cozii foarfecei.
Pentru a ţine fix foarfeca şi a o conduce sigur, apăsaţi cu degetele arătător, mijlociu şi inelar pe partea
superioară a cozii acesteia.
În timpul tunsului, se mişcă uniform doar lama superioară a foarfecei acţionată de degetul mare. Lama
inferioară rămâne nemişcată.

Important!
Dacă foarfeca este acţionată cu toate degetele, ea nu este condusă uniform. Aceasta se va reflecta negativ
în calitatea tunsorii.
Pentru a exersa mânuirea foarfecei de tuns:
 Nu introduceţi prea mult degetul mare în lăcaş, deoarece nu veţi putea manevra foarfeca.
 Spijiniţi foarfeca închisă, cu lama inferioară, pe arătătorul mâinii stângi.

Cu ajutorul degetului mare, deschideţi şi închideţi foarfeca astfel sprijinită. Trebuie să se mişte doar lama
acţionată de degetul mare.

 Retrageţi din timp în timp degetul arătător care susţine lama inferioară a foarfecei şi continuaţi să acţionaţi
lama superioară cu degetul mare.
 Mânuirea foarfecei de tuns împreună cu pieptenul

Pe parcursul realizării tunsorilor, foarfeca şi pieptenul se folosesc concomitent. De aceea, este

foarte importantă deprinderea mânuirii foarfecei de tuns împreună cu pieptenul.

✄ Exerciţiu

 Analizează imaginile, citeşte instrucţiunile şi pune-le în practică!

Introdu inelarul mâinii drepte în orificiul superior al foarfecei. Răsuceşte mâna în jos şi ţine foarfeca cu
mâna uşor flexată.

Împinge foarfeca spre interiorul palmei. Ia piptenul tot cu mâna dreaptă şi ţine-l cu degetul mare şi cu
arătătorul.
Repetă exerciţiul până când vei reuşi
 PREGĂTIREA CLIENTEI ÎN VEDEREA REALIZĂRII TUNSORII

Consilierea clientei-se face printr-o discuţie politicoasă pentru explicarea corelării caracteristicilor
ei cu forma tunsorii
Consilierea are caracter individualizat, cu luarea în consideraţie a dorinţelor pentru:
 a satisface nevoia de informare a clientei
 a oferi servicii şi produse care să acopere necesităţile clientei
 servire a clientei, care contribuie la satisfacerea ei şi la formarea unei impresii pozitive

Discuţiile de consiliere se pot face înaintea, în timpul, la încheierea unei tunsori.

Se împart în:
Faza de întâmpinare şi contact
 salutaţi cu amabilitate clienta
 zâmbiţi-i
 vorbiţi clar şi rar
 însoţiţi clienta spre locul de muncă

Faza de informare
 puneţi întrebări clare pentru a afla dorinţa clientei
 aşteptaţi răspunsul; puneţi întrebări până vă veţi forma o imagine clară asupra dorinţei clientei
 explicaţi clientei că un rol important în alegerea tunsorii este studierea imperfecţiunilor craniului şi
ale figurii
 să i se prezinte cu ajutorul cataloagelor, revistelor, programelor de calculator posibile tipuri de
tunsori

Faza de consiliere
 evidenţiaţi avantajarea clientei şi oferiţi-i şi alte posibilităţi dacă este nehotărâtă

Faza de încheiere şi confirmare

 convingeţi-vă că clienta a înţeles totul corect şi este de acod cu tunsoarea potrivită
 lăudaţi clienta şi confirmaţi-i că a făcut o alegere bună
 după executarea tunsorii întrebaţi clienta dacă este mulţumită
 oferiţi clientei sfaturi, recomandaţi-i produse pentru îngrijirea părului acasă
 COAFORUL TREBUIE SĂ CONVINGĂ CLIENTA CĂ EL ESTE UN EXPERT ÎN
ÎMBUNĂTĂŢIREA ASPECTULUI GENERAL
 Protejarea îmbrăcămintei clientei
Scopul:acoperirea îmbrăcămintei clientei astfel încât aceasta să nu se păteze sau să se ude
 mantaua de tuns—protejează îmbrăcămintea clientei de părul tuns

Aşezarea clientei într-o poziţie comodă şi în acelaşi timp optimă pentru lucrător se face
utilizănd scaune profesionale cu înălţime reglabilă

INSTRUMENTE ŞI APARATE FOLOSITE LA REALIZAREA UNEI TUNSORI:

 Foarfeca;
 Brici cu lama;
 Pieptene;
 Foarfeca de filat;
 Masina nr. 0000.
Este recomandat ca tunsoarea sa se execute pe parul ud!

Etapele unei tunsori:

 aşezarea clientei în mod corespunzător pe scaun şi reglarea lui în raport cu înălţimea clientei;
 alegerea unei tunsori în funcţie de fizionomia şi imperfecţiunile craniene;
 alegerea genului de tunsoare în funcţie de calitatea, cantitatea, lungimea şi starea de sănătate a părului;
 scurtarea părului la o lungime care să avantajeze fizionomia
Tipuri de fizionomii:
Faţa ovală
Este considerată formatul ideal căruia i se potriveşte orice tunsoare.

Faţa prelungă
Mai mult lungă decât lată, se pretează părului tuns de lungime medie care adaugă volum pe părţile
laterale. Evitaţi tunsorile cu părul până la umeri şi pieptănăturile care dau volum părţii inferioare a feţei
dumneavoastră.
 Faţa pătrată
Lăţimea feţei reprezintă mai mult de două treimi din lungime, dându-i un aspect pătrat.Tunsorile
drepte şi liniile orizontale nu avantajează. Alegeţi un stil ciufulit sau care să ascundă o parte din faţă. Măriţi
volumul pe părţile laterale ale frunţii sau la baza capului pentru a lungi faţa.
Alegeţi tunsori cu lungime medie, peste maxilar sau chiar mai jos.

Faţa rotundă
Lăţimea feţei depăşeşte două treimi din lungime. Alegeţi o tunsoare cu volum pe creştet şi lateral
până deasupra urechii. Pieptănăturile asimetrice şi liniile în diagonală vor da impresia unei feţe prelungi.

Faţa lată
Echilibraţi formatul feţei pieptănând părul în sus, cu linii verticale. Daţi volum părului spre tâmple şi
în creştet. Evitaţi tunsorile cu volum mare pe lateralele feţei.

Faţa colţuroasă (diamant)

Alegeţi tunsorile care acoperă fruntea şi pomeţii. Daţi volum părului în zona maxilarelor. Nu
pieptănaţi părul pe spate pentru a evita dezgolirea feţei.

Faţa în formă de inimă

Lată în partea superioară şi îngustă la cea inferioară. Echilibraţi dând volum părului la partea
inferioară a feţei.
 Faţa în formă de pară
Alegeţi pieptănături bogate în creştet şi la tâmple pentru a echilibra maxilarele late. Optaţi pentru
onduleuri, lăsând fruntea liberă.

13. Tehnici de tuns

- tehnica bob: in aceasta tehnica, lamele foarfecului taie perpendicular suvita de par, de la un capat la
celalalt, pana se scurtează toate firele de par

- tehnica pivot point: in aceasta tehnica lamele foarfecului vor scurta suvita de par in unghi de aproximativ
45 de grade; se va pivota dea latul suvitei scurtand-o in acest fel, fara a intra cu varful foarfecului in
adancime. După taiere, marginea va avea aspectul unui fierastrau.

- Tehnica deep point: lamele vor fi paralele cu firele de par din suvita, iar scurtarea se va face in adancime,
bagand varful foarfecului in suvita si dintr-o singura miscare se va taia parul. Se scoate apoi foarfecul si
pentru o noua taiere se va proceda la fel. Aceasta tehnica se executa numai pe parul uscat.
 Împărţirea primară şi secundară

Înainte de începerea tunsului, este necesar să împărţiţi părul în părţi bine definite. Acestea poartă
numele de secţiuni. Urmând acest procedeu, veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit planul cu mai multă acurateţe.
Partea primară este o linie dreaptă pornind din centrul liniei părului din faţă şi continuând până în
centrul liniei părului de la ceafă.
IMPARTIRE PRIMARA:
 Partea secundară este o linie dreaptă de-a curmezişul vârfului capului, pornind din spatele unei
urechi şi încheindu-se în spatele celeilalte urechi.

IMPARTIRE SECUNDARA
Distribuirea părului la designul de bază
Stilurile de bază trebuie să aibă o linie bine definită, ceea ce înseamnă că nu trebuie să existe lungimi
diferite.
Pentru a realiza un design de bază, părul trebuie să fie pieptănat în forma lui naturală atunci când este
tuns. Părul este în forma lui naturală atunci când cade natural datorită gravitaţiei.
Pentru a putea pieptăna părul în poziţia sa naturală, trebuie să înţelegeţi cum este distribuit natural
părul pe suprafaţa capului. Părul care creşte în vârful capului porneşte în general din vârful capului creând un
model sub forma unor linii care sunt repartizate pe tot creştetul capului. Părul trebuie să se întindă de-a
lungul curbei capului înainte să cadă liber. Părul care creşte sub coamă va cădea în general datorită
gravitaţiei, atârnând liber. Urechea este un obstacol pentru păr deoarece părul care creşte deasupra urechii
trebuie să străbată o distanţă mai lungă peste ureche pentru a ajunge la ceafă.

Poziţia capului în cazul unui design de bază

Poziţionarea capului este importantă atunci când trebuie să realizaţi un design de bază.
Capul trebuie să fie orientat spre faţă sau uşor înclinat atunci când tundeţi secţiunile din spate.
Când capul este drept, linia ajutătoare se va modifica datorită mişcării muşchilor gâtului, de exemplu
părul de pe ceafă cade pe centru şi se ridică în părţile laterale.
 Poziţia capului

Ca urmare a acestei mişcări a gâtului, trebuie să ţineţi seama de acest luru când vreţi să realizaţi linia
de design a părului de deasupra umerilor. Acordaţi o atenţie deosebită următoarelor detalii:
 pentru a obţine o linie dreaptă, poziţia degetului trebuie să fie uşor aplecată;
 pentru a obţine o linie convexă, poziţia degetului trebuie să fie dreaptă;
 pentru a obţine o linie concavă, poziţia degetului trebuie să fie într-un unghi bine definit;
 pentru lungimi mai mari, de ex. păr peste umeri, ţineţi degetul în poziţie dreaptă.
Dacă clienta stă picior peste picior, acest lucru poate afecta poziţia capului şi în consecinţă şi linia
designului. Deşi efectele vor fi probabil minore, vor fi observabile la un design de bază.
Poziţia mâinii şi a foarfecelui la un design uniform

Când ţineţi părul, trebuie să vă asiguraţi că nu exercitaţi tensiune asupra lui, întinzându-l astfel.
Acest lucru va duce la o linie de design imperfectă atunci când părul se usucă. Părul trebuie ţinut şi tăiat în
poziţia lui naturală, aşa cum cade el natural, fără a se exercita tensiune asupra lui şi fără a-l ridica.
De asemenea, puteţi modifica căderea naturală a părului, prin îndepărtarea părului de cap atunci când
îl tundeţi. Când realizaţi un design uniform, nu trebuie să ridicaţi părul sau să-l îndepărtaţi de scalp în timpul
tunsului. Dacă faceţi acest lucru, va rezulta într-o tunsoare în trepte.
TEXTURA ŞI NEREGULARITĂŢILE PĂRULUI
 Anumite neregularităţi ale părului pot cauza dificultăţi atunci când realizaţi un design de bază. Când
vă consultaţi cu clientul, trebuie să fiţi foarte atentă şi să observaţi dacă clientul are:
 double crown / vârtej în vârful capului (două porţiuni de păr apropiate una de cealaltă, pe
care părul creşte în direcţii opuse)
 front cowlick / vârtej frontal (porţiune de păr care creşte brusc spre stânga sau spre dreapta)
 nape cowlick / vârtej pe ceafă
 widow's peak / porţiuni pe care părul formează un V (fire de păr care se întâlnesc într-un
singur punct în mijlocul liniei frunţii)
 porţiuni în care părul creşte înspre exterior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale
 porţiuni în care părul creşte spre interior în partea din faţă a capului sau în părţile laterale

Aceste neregularităţi afectează direcţia şi distanţa pe care părul o parcurge pentru a ajunge la linia de
design. Trebuie să ţineţi cont de toate acestea atunci când tundeţi părul. De exemplu, este important să nu
exercitaţi tensiune în aceste zone pentru a evita eventualele neuniformităţi ale liniei de design.

PROCEDURA DE REALIZARE A UNEI TUNSORI DE BAZĂ

Înainte de a începe:
1. Şamponaţi şi aplicaţi balsamul pe părul manechinului.
2. Pieptănaţi părul cu un pieptene cu dinţii rari.
3. Secţionaţi părul în părţi primare şi secundare.
4. Se va folosi foarfecele pentru a stabili linia ajutătoare.
Tunsul
Stabiliţi linia ajutătoare prin împărţirea în secţiuni la ceafă într-un anumit unghi.
Acest lucru previne rotunjirea colţurilor, încurajând părul să fie pieptănat drept.
Verificaţi ca poziţia capului manechinului să fie orientată înainte.
Poziţionaţi-vă chiar în spatele secţiunilor. Nu vă deplasaţi corpul spre colţuri, deoarece acest lucru va
modifica unghiul cotului şi va face colţurile liniei de bază să fie tunse mai scurt.
Notă: Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.
Folosiţi partea cu dinţii mai deşi a pieptenului pentru o tensiune ridicată.
Tundeţi linia îndrumătoare la lungimea si forma dorită, de exemplu dreaptă sau într-un anumit unghi.
Treceţi la următoarea secţiune. Mărimea secţiunii va fi dată de grosimea firului de păr, de exemplu
pentru părul subţire, secţiuni mari, iar pentru părul cu fir gros, secţiuni mai mici.
Asiguraţi-vă că linia îndrumătoare este vizibilă.
Tundeţi fiecare secţiune nouă la aceeaşi lungime cu linia îndrumătoare. Acest lucru va crea o linie de
bază cu greutate.
Continuaţi cu secţiunile din spate, lucrând de la stânga la dreapta sau invers.
 Când ajungeţi la zona coamei, folosiţi partea cu dinţi mai rari a pieptenului, pentru a repartiza părul
de-a lungul curburii capului.
 Verificaţi din când în când pentru a vă asigura că tunsoarea este simetrică în ambele părţi, în timp ce
vă îndreptaţi spre linia secundară.
Când linia tunsorii este uniformă, treceţi la următoarea secţiune.
Secţiunile laterale 3 şi 4 cuprind tot părul din partea secundară spre faţă.
Secţiunea 3 poartă numele de secţiune box. Reprezintă lăţimea urechii şi se întinde paralel cu linia
secundară.
Această secţiune permite părului să cadă peste ureche. Dacă părul este întins în jos peste ureche şi
tăiat, se va ridica, devenind mai scurt.
Luaţi o secţiune orizontală de la linia secundară până la linia frontală a părului.
Capul trebuie să fie drept sau aplecat într-o parte.
Luaţi puţin din părul din spatele urechii pentru a vă orienta în părţile laterale. Continuaţi cu unghiul
dorit.

Când tundeţi secţiunea box, ţineţi părul astfel încât să atingă doar puţin vârful urechii.
Continuaţi apoi în faţă – secţiunea 4 – folosindu-vă de secţiunea box pentru a vă ghida.
Ţineţi această secţiune întinsă în jos în faţa urechii pentru a preveni tunsoarea în scări.
Continuaţi până la linia primară.
Când ajungeţi la ultima secţiune, în vârf, treceţi din nou la partea cu dinţi mai rari a pieptenului
pentru a ajuta părul să cadă natural peste creştetul capului.
Repetaţi mişcările şi pe partea cealaltă a capului.
Verificaţi cu ajutorul unei oglinzi dacă ambele părţi sunt egale.
Nu uitaţi
 Ţineţi capul orientat spre faţă atunci când tundeţi secţiunile din spate pentru a preveni
asimetriile.
 Ţineţi părul întins în jos, deoarece ridicarea sa va cauza gradaţii ale tunsorii.
 Aşezaţi-vă chiar în dreptul secţiunilor din spate pentru a preveni rotunjirea colţurilor.
 Concentraţi-vă eforturile mai mult pe pieptănarea părului decât pe tuns.
 Părul din spatele urechilor cade pe spate, părul din faţa urechilor cade în părţile laterale.
 Unghiul degetelor dv. determină rezultatul dorit. Poziţia braţelor poate determina unghiul
degetelor, de exemplu dacă ridicaţi cotul stâng, acest lucru va face ca mâna să vă cadă în jos.
Finisarea
Pentru a finaliza tunsoarea, trebuie aplicat un produs adecvat de styling înainte de uscarea părului,
cum ar fi spuma de păr sau un ser.
Alegeţi perii potrivite pentru stilul dorit, de exemplu o perie rotundă, o perie Denman sau una
dreptunghiulară.
Se poate aplica şi un produs special pentru finisaj, de exemplu sprayul fixativ sau ceara de păr.
 Împărţirea în secţiuni la tunsoarea de bază

lungime mică lungime mare

(deasupra umerilor) (peste umeri)

linie îndrumătoare unghiulară linie îndrumătoare

spatele spatel

linie de bază unghiulară linie de bază

lateral lateral
Aţi întâmpinat probleme?
Uşoarea gradare a tunsorii poate fi cauzată de:
 palma dv. ridicată în timp ce ţineţi şi tundeţi secţiuni ale părului;
 foarfecele ţinut într-un anumit unghi, în loc să fie ţinut paralel cu linia tunsorii;
 exercitarea tensiunii sau a presiunii în timp ce ţineţi părul;
 îndepărtarea de scalp a părului sau ridicarea sa în timp ce tundeţi secţiunile părului.
Lungimile inegale pot fi cauzate de:schimbarea poziţiei naturale a părului;

 tensiunea inegală sau un păr prea umed;

 tunsul sub linia tunsorii sau deasupra ei;
poziţia incorectă: atunci când nu staţi exact în faţa manechinului sau când vă schimbaţi frecvent poziţia corpului
 CAP. 6. COAFATUL

Coafatul este operatia de ondulare a părului care are durată scurtă de timp. Această operatie nu
modifică structura firului de păr si se execută cu ajutorul bigudiurilor, clipsurilor si a periilor. Coafatul se va
executa numai pe păr proaspăt spălat sau umezit foarte bine.
Coafatul ajută si el la corectarea imperfectiunilor fetei sau ale capului iar efectuat necorespunzător va
avea un efect negativ asupra imaginii persoanei si asupra liniei tunsorii.
Stilurile de coafat pot fi împărţite în trei grupe:
 clasic
 modern
 alternativ
Stilurile clasice
Aceste stiluri au un farmec nepieritor. Părul se coafează în: cute franţuzeşti, bucle sau cârlionţi.

Stilurile moderne
Acestea sunt stiluri în vogă acum. Părul se coafează în spirale sau bucle separate şi definite cu ceară.
Se folosesc bigudiurile clasice pentru a da volum părului scurt, mediu sau chiar lung.
Ceea ce se caută acum este un volum mediu al părului fără ca părul să se înalţe de la rădăcină.
Cutele franţuzeşti se pot coafa diferit, ridicate, în jos sau peste cap pentru a crea diferite efecte.
Rezultatele diferă exploatând variaţii ale aceleiaşi teme. Tehnicile clasice şi moderne de coafare sunt foarte
solicitate în ocazii speciale cum ar fi cununiile. Stilul miresei este realizat utilizând ornamente cum ar fi flori
naturale sau artificiale în finisaj.
Stiluri alternative
Acestea sunt cele mai noncomformiste, adesea utilizându-se ornamente şi meşe adăugate. Ele sunt de
obicei restrânse la diferite spectacole, competinţii, şedinţe fotografice. Stilul are la bază elemente clasice, dar
detaliile sunt exagerate pentru a crea rezultate mai dramatice.

Consultarea clientului
 utilizaţi un catalog pentru a ajuta clientul să îşi aleagă coafura potrivită
 discutaţi cu clientul ocazia
 discutaţi ce fel de haine va purta clientul, dacă va avea decolteu sau guler, pentru a vedea dacă
frizura se află în armonie cu vestimentaţia
 discutaţi de cât timp veţi avea nevoie pentru coafat
  menţionaţi preţul final
Aspecte care trebuie luate în considerare în alegerea unui stil:
 forma capului. Dacă este plat la ceafă, adăugaţi mai mult volum în spate pentru echilibru.
 forma feţei. O faţă rotundă sau pătrată va fi armonizată de câteva şuviţe în jurul feţei.
 cantitatea părului. Pentru tapat, are clientul nevoie de meşe sau nu?
 structura părului. Dacă părul este prea întins, va avea nevoie de ondulare. Dacă este prea creţ, va
trebui întins.
 textura părului. Părul rebel va avea nevoie de ceară sau de cremă pentru a-l netezi. Părului aspru
i se va aplica o loţiune.
 lungimea părului. Cu cât părul este mai lung, cu atât devine mai greu şi va crea probleme de
coafare.
Când se coafează un păr lung, trebuie să luăm în considerare următoarele:
 care este ocazia? Merge clientul la un eveniment special?
 ce va îmbrăca clientul? În cazul în care vestimentaţia are decolteu, lăsaţi câteva şuviţe să atârne
pentru că părul prins în întregime peste cap va da un efect de goliciune.
 este vestimentaţia cu model sau într-o culoare? Încercaţi să nu faceţi o coafură prea încărcată în
cazul în care rochia este cu modele. Păstraţi o coafură simplă, clasică. Dacă rochia este într-o
singură culoare, îndrăzniţi să realizaţi o coafură mai creativă.
 va exista vreun ornament pentru păr? Dacă clienta poartă pălărie, păstraţi un stil simplu al
coafurii.
 nu uitaţi pantofii. Pantofii cu toc vor face clienta să arate înaltă, deci nu uitaţi să realizaţi un
echilibru între coafură şi înălţime.
 are clienta un partener pentru eveniment? Luaţi în considerare înălţimea pentru că un cuplu în
care femeia este mai înaltă nu este plăcut ochiului.
Pregătirea clientului
Puneţi-i clientului pelerina sau prosopul înainte de a începe coafatul.
Dacă părul este tapat, sugerati clientului să poarte o bluză care nu trebuie scoasă peste cap pentru a
nu strica frizura. O bluză cu nasturi este cea mai bună soluţie.
Ustensile, echipamente şi produse utilizate pentru fixarea părului
Indiferent de stilul pe care îl creaţi, selectarea ustensilelor potrivite este esenţială în obţinerea unui
rezultat de succes.
Reţineţi
Indiferent de ocazie, alocaţi întotdeauna timp suficient lucrului fără a fi nevoie să vă grăbiţi. O
şedinţă de exersare este o idee bună pentru că vă permite să încercaţi o varietate de stiluri înainte de
evenimentul în sine şi dă ocazia clientei să se răzgândească dacă e cazul.

Reţineţi
 Clientul este cea mai importantă persoană din salon. Dacă este nemulţumit, nu va reveni, în timp ce
un client satisfăcut va reveni mereu în salon.
Periile
Sunt utilizate pentru a descâlci părul sau după scoaterea bigudiurilor pentru a aranja părul. Periile
plate şi cu dinţii rari sunt folosite deseori pentru că nu se încâlcesc în păr.
Pieptenii
Pieptenii cu coadă au dinţi de plastic sau de metal şi sunt utilizaţi pentru a separa părul înainte de a-l
pune bigudiuri.
Pieptenii pentru descâlcit au dinţii rari pentru a descâlci părul şi dinţi subţiri pentru a pieptăna părul
de la spate.
Bigudiurile tradiţionale
Acestea pot fi netede sau cu ţepi. Bigudiurile cu ţepi sunt ideale pentru a ţine părul, dar este dificilă
menţinerea lor curate şi fără păr, căci ele de obicei se încâlcesc în părul mai lung. Bigudiurile netede sunt
preferate pentru părul poros şi când se fixează părul pentru competiţii sau şedinţe foto pentru că nu lasă urme
pe păr.
Bigudiurile sunt disponibile în forme cilindrice sau conice.
Bigudiurile arici
Se folosesc pentru părul uscat, ele se agaţă de păr cu nişte mici gheruţe, rămânând fixate în păr fără
să fie nevoie de agrafe.
Bigudiurile încălzite
Acestea sunt preîncălzite şi aplicate pe părul uscat şi se îndepărtează numai după ce se răcesc. Sunt
ideale pentru a da o formă părului înainte de a fi tapat.
Reţineţi
O utilizare excesivă a căldurii şi a echipamentului ce funcţionează pe bază de căldură poate cauza
deteriorări părului şi în unele cazuri scalpului dacă nu se lucrează cu atenţie.
Bigudiuri din spumă/cauciuc
Se utilizează pentru a coafa părul în spirale sau pentru a crea efect de inele părului lung. Ele produc
un efect de cârlionţ care este uniform pe toată lungimea părului.
Ca şi în cazul celorlalte bigudiuri, dimensiunea este esenţială pentru rezultatul final. Cele mari
produc bucle mai mari, iar cele mai mici, bucle mai strânse.
Ace şi agrafe
Acele netede se utilizează pentru a fixa bigudiurile în timpul coafatului.
Acele fine sunt folosite în principal pentru coafuri şi sunt disponibile în diverse nuanţe pentru a se
potrivi părului clientei.
Agrafele de păr sunt şi ele disponibile într-o varietate de culori şi se utilizează în principiu pentru
părul lung.
Plasele de fixare sunt utilizate pentru a fixa bigudiurile şi acele cât timp părul clientei este uscat.
 Plasele de păr sunt deseori făcute din păr natural şi sunt într-o varietate de culori şi nuanţe. Sunt
utilizate pentru şedinţele foto şi spectacole, ele păstrează părul neted deoarece sunt foarte fine şi nu lasă urme
dacă sunt folosite corect.
Produse de finisare şi de styling
Produse de fixare
Aceste produse de fixare au două scopuri principale: să protejeze părul de căldura uscătorului de păr
şi să prevină absorbirea umezelii pentru a prelungi coafura. Acest lucru se realizează acoperind părul cu un
film de plastic care se dizolvă în apă.
Loţiuni de fixare/spray-uri gel
Acestea sunt lichide şi pot să curgă. Gelurile spray sunt o formă modernă de fixare şi sunt
disponibile în recipiente de spray non-aerosol. Ele vor oferi o fixare fermă şi se aplică pe părul ud.
Reţineţi
Atenţie când tapaţi părul, puteţi deteriora cuticulele şi puteţi cauza ruperea părului şi a vârfurilor
despicate.
Umiditatea din atmosferă poate determina lăsarea coafurii. Produsele de finisare vor acţiona ca o
barieră împotriva umezelii din atmosferă.
Spuma
Se foloseşte pe părul ud şi lasă părul mai moale decât loţiunile de fixare.
Gelul/loţinunile de modelare
Au consistenţă mai groasă decât celelalte loţiuni. Ele nu curg şi sunt ideale pentru modelarea părului,
de exemplu când vreţi să creaţi valuri.
Spray-uri termoactive
Acestea sunt utilizate pentru fixarea uscată utilizând bigudiuri încălzite pentru a fixa coafura. Ele se
aplică pe părul curat şi uscat înainte sau după punerea bigudiurilor în funcţie de lungimea părului. Când părul
este mai lung, este bine să se aplice înainte de punerea bigudiurilor.
Ceara
Aceasta conferă fixarea cea mai puternică definind părul. Ea poate fi destul de grea şi poate face
părul să arate gras dacă este aplicată în exces.
Pomade/creme de fixare
Acestea au aceeaşi utilizare ca şi ceara dar lasă părul mai moale şi nu îl îngreunează.
Spray-uri pentru luciu
Acestea conferă strălucire părului, dar nu se aplică în exces pentru a nu da părului un aspect gras.
Loţiuni hidratante
Ideale sunt serurile, utilizate pentru a netezi părul, pentru luciu şi pentru a accentua stilul coafurii.
Spray-uri de păr
Acestea sunt utilizate pentru a finisa coafura şi pentru a o fixa.

Tehnici de fixare
 FISA TEHNOLOGICA
TEHNICI DE FIXARE A COAFURILOR -
Fixare umedăFixarea părului în timp ce este umed va determina un rezultat mai ferm şi mai de lungă durată,
ceea ce este ideal când se lucrează cu un păr subţire care se fixează foarte greu.
Fixare uscată
Această metodă se aplică părului curat şi uscat, având ca rezultat un păr mai moale, potrivit
modei de azi. Cele mai cunoscute metode sunt cele cu bigudiurile arici şi cele încălzite.
Reţineţi /Este important să ştiţi cum şi când să utilizaţi produsele de styling şi de finisare.
Metode de fixare tradiţionale
Metodele tradiţionale includ fixarea pe bigudiuri, ondularea cu ace şi ondularea manuală.
Acestea sunt tehnici esenţiale, care pot fi adaptate şi încorporate în coafuri clasice, moderne
sau alternative.
Metode de fixare alternative
Metodele alternative includ ondularea în spirală cu bigudiuri din spumă sau cauciuc, beţigaşe
sau textile. Această metodă de ondulare este aceeaşi cu ondularea în spirală pentru un permanent.
Styling şi finisări creative
Odată ce tehnicile de bază al aranjării sunt stăpânite, tehnicile pot fi adaptate aşa cum se
doreşte pentru a obţine stiluri clasice, moderne sau alternative. Este deseori posibil să se combine
mai multe tehnici de fixare pentru a crea un look specific.
Pregătirea părului pentru coafat
Când coafaţi reţineţi următoarele:Îndepărtaţi cerceii, colierele pe care clientul le poartă pentru a nu se încâlci
în părDacă este necesar să se pieptene părul la spate, în timpul creării de volum, utilizaţi doar zona rădăcinii şi
nu capetele şi zona de mijloc a părului. Când încercaţi să scădeţi din volumul părului, pieptănaţi doar zona de
la creştetul capului.
 Dacă faceţi codiţe, utilizaţi bentiţe speciale pentru a nu deteriora părul.
 Dacă folosiţi ornamente, aveţi grijă să armonizeze coafura şi să nu o încarce.
 Utilizaţi spray de păr care se usucă repede, cu fixare medie în timp ce lucraţi, şi aplicaţi un spray
mai puternic pentru finisare.
Alegerea periilor pentru coafat
Stiluri netede Utilizaţi o perie cu dinţii mai rari pentru a îndepărta urmele de la bigudiuri. Neteziţi
părul şi pieptănaţi zona creştetului dacă este necesar
.
Stiluri ondulate Pentru o finisare mai casual, coafaţi părul utilizând degetele sau un piaptăn pentru a separa
buclele.Reţineţi că perierea excesivă produce un efect electrizat.Lăsaţi părul să se răcească înainte de coafare. Nu
îndepărtaţi bigudiurile cât timp părul este cald pentru că rezultatul va fi mai slab.

Fisa tehnologica
 Coafarea parului
Coafarea părului lung
Coafarea părului mai lung necesită experienţă, dar de îndată ce v-aţi familiarizat cu tehnicile de bază
ale coafării, este posibil să le exploataţi creând stiluri diferite în funcţie de ocazie şi cererea clientului. Părul
poate fi coafat în diverse feluri şi multe stiluri se pot crea prin combinaţii de tehnici.

Părul ondulat – coafură casual

Pentru acest stil veţi crea o formă lejeră, casual. Modelul de coafură este bazat pe o formă
triunghiulară.Împărţiţi părul în trei părţi având două secţiuni în faţă, iar partea din spate a capului reprezintă a
treia secţiune.Răsuciţi partea din spate a părului şi fixaţi-o, lăsând câteva bucle să cadă. Răsuciţi şuviţele care
ies pentru a crea o forme egale.
Răsuciţi părul din secţiunile din faţă la capete pentru a crea o formă. Procedaţi în acelaşi fel cu toate
şuviţele laterale până când aţi obţinut forma dorită. Nu utilizaţi ceară pentru că poate îngreuna părul, făcând
coafura să cadă. Utilizaţi spray pentru a defini buclele.
Reţineţi Dacă aplicaţi tensiune excesivă asupra părului sau îl strângeţi pentru o mai mare perioadă de timp,
totul va determina:disconfortul clientului ,un scalp uscat
 un scalp sensibil
 foliculi deterioraţi
 alopecie (pierderi de păr)

Părul adăugat Părul fals este ideal pentru a adăuga volum sau lungime părului. Acesta se poate ataşa în
diferite feluri şi poate fi utilizat pentru câteva ore sau pentru câteva luni.

Stylingul termic
Plăcile pot fi utilizate pentru a produce o varietate de efecte, de la bucle şi vălurele la inele sau pur şi
simplu realizează o ondulare la capetele părului. Acestea se utilizează după îndreptarea părului prin uscare.
Periile şi bigudiurile încălzite pot fi şi ele utilizate pe părul africano-caraibean.

Metodă de utilizare a plăcilor Mişcările principale în utilizarea plăcilor sunt:

- Deschiderea şi închiderea plăcilor, părul fiind prins între ele în timpul mişcării descendente.
- Răsucirea plăcilor pentru ondularea părului.

Există o combinaţie de mişcări care poate oferi următoarele efecte:

- vălurele
- bucle de la rădăcină
- spirale
- bucle la vârfuri
 Utilizaţi întotdeauna un spray de styling termic înainte de a aplica plăcile pentru a proteja părul de
căldura acestora.
Întindeţi părul apucându-l de la rădăcină şi lăsând plăcile să alunece de-a lungul şuviţei de câteva ori.
Procedeul netezeşte cuticulele
 Există o combinaţie de mişcări care poate oferi următoarele efecte:
- vălurele
- bucle de la rădăcină
- spirale
- bucle la vârfuri
Utilizaţi întotdeauna un spray de styling termic înainte de a aplica plăcile pentru a proteja părul de
căldura acestora.
Întindeţi părul apucându-l de la rădăcină şi lăsând plăcile să alunece de-a lungul şuviţei de câteva ori.
Procedeul netezeşte cuticulele

ASEZAREA BIGUDIURILOR DE VOLUM

Diametrul bigudiului de volum determină elasticitatea

buclelor si onduleurilor:
- diametru mic=elasticitate mare
- diametru mare=elasticitate redusă.
Unghiul suvitei de păr cu pielea capului determină volumul
coafurii ulterioare:
- unghi drept cu pielea capului se potriveste coafurilor la care se
doreste volum la rădăcină
- unghi obtuz cu pielea capului oferă un volum f mare la rădăcină
- unghi ascutit cu pielea capului nu oferă volum la rădăcină.
Coordonarea si orientarea bigudiurilor este decisivă pentru
coafură. Trasarea unei cărări poate fi evitată printr-o tehnică de
ondulare combinată cu o trasare a cărării în zig-zag.
Metoda de lucru:
 Umeziţi abundent părul şi pieptanaţi-l.
 Pregătiţi bigudiurile pentru folosire
 Separaţi o şuviţă de păr de lungimea şi grosimea bigudiului.
 Ţineţi şuviţa în unghi drept faţă de pielea capului (v.fig.4).
 Pieptănaţi şuviţa, păstrând unghiul, de la inserţie până la vârf.
 Apucaţi şuviţa între degetul mare şi arătător, trăgând uşor.
 Cu cealaltă mână luaţi un bigudiu şi puneţi vârfurile şuviţei pe direcţia bigudiului, pe toată lăţimea
lui.
 Ţineţi şuviţa cu bigudiul sub tensiune (v.fig.5).
 Presaţi vârfurile şuviţei pe bigudiu, cu ajutorul degetului mare ori al arătătorului.
 Incepeţi să răsuciţi.
 Trageţi uşor de şuviţa şi răsuciţi-o pe bigudiu
până la pielea capului (v.fig.6).
 Ţineţi bine bigudiul şi blocaţi-l cu un ac aşezat oblic pe piele prin bigudiu. Nu puneţi acul prea
vertical, pentru a nu zgâria pielea capului (v.fig.7).
 înfăşuraţi a doua şuviţă.
 Fixaţi cu acul şi al doilea bigudiu

 Scoateți acul din primul bigudiu ți introduceți-l în direcția inversă celui de-al doilea
bigudiu. Astfel evitați tensiunea pe frunte.
ONDULAREA PĂRULUI REALIZATĂ MANUAL PE MESĂ
 FISA TEHNOLOGICA

ONDULAREA PĂRULUI REALIZATĂ MANUAL PE MESĂ

La ondularea umedă sunt importante următoarele cunoştinţe de specialitate:

 Ondulări orientate spre stânga: ondulaţii curbate spre stânga, privite dinspre executant.
 Ondulaţii orientate spre dreapta : ondulaţii curbate spre dreapta, privite dinspre executant.
 Canturile ondulaţiei : zona ridicată prin care un onduleu trece în alt onduleu alăturat.
 Valea ondulaţiei : partea în formă de arc dintre canturile ondulaţiei.
 Lăţimea onduleului : distanta dintre 2 canturi ale unui onduleu.
 Linia pieptănarii : direcţia de baza a cursului onduleului.
Ondulaţiile umede realizate manual dau coafuri cu volume mici şi imagine foarte regulata a
ondulării. Pentru par foarte scurt şi cret nu se recomanda ondulaţia umedă manuală.

Metoda de lucru

Periaţi şuviţa şi umeziţi-o.

Lăsaţi şuviţa pe mijlocul perinei de exercitiu.
Fixaţi-o cu mai multe ace de fixare p e p e ler i n a .
Pieptănaţi parul, ca el să stea neted pe perina
Separaţi în partea stângă o şuviţă de cca. 5 cm lăţime şi îndepărtaţi restul cu pieptanul.
  Tineti pieptenul în mâna aşa cum se arată în fig.
 Puneti degetul mijlociu puţin în faţa şuviţei de păr pieptănat
în jos.
 Puneti pieptenul exact în faţa degetului mijlociu, pe suvita
de păr.
 Construiti cu pieptenul o ondulaţie orientată spre dreapta
punând arătătorul în faţa cantului onduleului în lucru .
 Strangeti aratatorul si degetul mijlociu în aşa fel incat sa
apara un cant ridicat de onduleu.
 Pieptanati părul în jos-uşor stânga
 Puneţi degetul mijlociu în faţa cantului onduleului în lucru.
 Asezati pieptenul lângă degetul mijlociu. Formaţi arcul
orientat spre stânga al onduleului şj puneţi aratatoruldin nou in
faţa cantului buclei în lucru.
 Apropiati arătătorul şi degetul mijlociu, apărând astfel al
doilea cant al buclei.
 Pieptanati parul în jos-uşor dreapta.
 Puneti degetul mijlociu iarăşi în faţa cantului buclei noi, si
din nou formaţi un arc de buclă orientat spre dreapta.

Continuarea laterală a unui onduleu

Umeziţi tot parul şi pieptanaţi-l până la netezire.
Pe partea stângă a şuviţei faceţi din nou un onduleu orientat
spre stânga;
Mutaţi degetul mijlociu spre dreapta şi repetaţi etapele deja
I
expuse, la dreapta, lângă prima parte a onduleului. Arcul
onduleului trebuie să se conexeze exact cu arcul anterior şi sa
corespundă lăţimii onduleului. Nu trebuie să rezulte nici o
neregularitate în construcţia onduleurilor, ca să nu se observe

locul lor de unire.

Succesiunea procedurilor arătate trebuie continuată până când întreaga lăţime a şuviţei este
ondulată.
Continuarea fiecărui pas al procedurii
 Puneţi degetul mijlociu în faţa ultimei părţi (dreapta) a cantului onduleului în lucru.
  Aşezaţi pieptenul la degetul mijlociu şi formaţi
arcul orientat spre stânga.
 Puneţi arătătorul din nou în faţa cantului
onduleului în formare.
 Strângeţi degetul mijlociu şi arătătorul, astfel
apare al doilea cant al onduleului.
 Pieptănaţi părul în jos-uşor dreapta.
 Mutaţi degetul mijlociu spre stanga si repetati paşii
expuşi în stânga, alături de prima parte a onduleului
(v.fig.8).
 Reluaţi succesiunea etapelor pe intreaga latime a
şuviţei.
 Continuati munca pana cand ajungeti la varful parului.

FORMAREA BUCLELOR PLATE INCEPAND DE LA RADACINA

Se realizeaza prin rularea parului umed pe deget, incepand de la radacina, formandu-se mai multe
bucle de acelasi diametru consolidate cu clipsuri.
Aceasta buclare nu se preteaza la parul foarte cret si foarte lung. Coafura cu onduleuri se obtine
atunci cand buclele plate sunt ordonate la rand, in directii alternative.
 Diametrul buclelor determina
-elasticitatea
-latimea onduleului
-grosimea suvitelor de par separate

Buclele plate cu începere de la rădăcină, descrise în instrucţiunile acestea, se potrivesc coafurilor lipite
pe cap, sau pentru porţiunea de coafură respectivă. Pentru acestea merg şi buclele plate începând dinspre vârf
(v. următoarele instrucţiuni). Dacă parul trebuie să rămână neted în zona inserţiei, sunt prelucrate numai
vârfurile.
 Bucle plate de la rădăcină, formate spre dreapta
 Umeziţi părul şi pieptănaţi-l.
 Separaţi o şuviţă de păr de cca. 2 pe 3 cm., pe partea stângă a capului de exerciţiu.
 Pieptănaţi şuviţa începând cu inserţia, lipită de cap, spre dreapta. Formaţi un rotocol (v.fig.3).
 Luaţi vârful părului în mâna stângă şi ţineţi arătătorul mâinii drepte oblic, sub inserţia şuviţei (v.fig.4).
 înfăşuraţi şuviţa de păr pe arătătorul drept, ca o bandă, dar nu prea strâns. Atenţie să nu se încurce părul
(v.fig.5).
 Puneţi vârful degetului sub gâtul buclei.
 Scoateţi de pe arătătorul mâinii drepte bucla formată, cu ajutorul arătătorului şi al degetului mare al mâinii
stângi, şi ţineţi-o bine.
 Luaţi un clips şi consolidaţi bucla pe gâtul buclei,
cum arăta fig.6. Atenţie ca la fixarea cu clipsul, să nu fie deteriorată forma rotundă a buclei.
 După acest prim exerciţiu, pieptănaţi din nou bine parul şi faceţi o cărare ca în fig.7.
 De-a lungul liniei cărării formaţi un rând de bucle orientate spre dreapta.
In cadrul exercitiului urmator veti pleca de la acest sir de
bucle pentru a executa buclele in directii alternative ale
coafurii ondulate.
Separati o suvita de par de cca 2 pe 3 cm, incepand de la
partea dreapta a capului de exercitiu, sub primul rand fig 8.
Pieptanati suvita lipit de cap, de la stanga la dreapta si formati
rotocolul buclei. Luati in mana dreapta varfurile firelor de par
si tineti aratatorul mainii stangi oblic sub insertia suvitei.

Răsuciţi şuviţa în jurul arătătorului mâinii stângi, ca o

bandă, creind o buclă orientată spre stânga.
Aşezaţi degetul şi cu mâna dreaptă scoateţi bucla.
Consolidaţi bucla cu un clips.
Formaţi alte bucle, până ajungeţi din nou pe partea stângă a
capului.
 TEHNICI DE FOENARE
MISCARI SI VOLUME IN FOENAREA PARULUI

Uscarea şi formarea părului cu foenul se realizeaza:

- şi cu peria plată de foenare pentru efectuarea de mişcări în păr;
- şi cu o perie rotundă, pentru a da părului volum
Dimensiunea periei rotunde influenţează volumul coafurii:
 TEHNICI DE FOENARE

MISCARI SI VOLUME IN FOENAREA PARULUI

Uscarea şi formarea părului cu foenul se realizeaza:

- şi cu peria plată de foenare pentru efectuarea de mişcări în păr;
- şi cu o perie rotundă, pentru a da părului volum
Dimensiunea periei rotunde influenţează volumul coafurii:

■ perie mare, volum mare

■ perie mică, volum mic, mai mulţi carlionţi.
Cu cât parul este foenat mai puternic la radăcină în sens invers direcţiei intenţionate coafării, cu atât va fi
coafura mai voluminoasă.
Pentru foenare trebuie să fie separate şuviţe mici de păr. Astfel timpul de uscare se scurtează şi părul
dobândeşte o mai mare elasticitate.
Foenul poate fi folosit cu sau fără duza plată. Curentul de aer cald va fi îngustat corespunzător duzei,
dacă se doreşte formarea de porţiuni înguste.
La reglarea temperaturii de foenare se au în vedere următoarele.
■ la foenarea din apropiere şi la foenarea părului fin, degradat structural, se folosesc temperaturi mai
mici;

■ la părul gros şi sănătos se utilizează temperaturi mai ridicate.

Produsele de styling adecvate uşurează foenarea şi protejează părul.

Miscarea la foenarea parului

 Aşezaţi-va lateral dreapta. în spatele capului de exerciţiu.

Luaţi în mâna dreaptă peria iar în cealaltă mână foenul.
 Puneţi peria pe partea laterală a capului de exerciţiu şi cu o
uşoară rotire ridicaţi părul cu peria.
 Ridicati usor peria si purtati-o in directia intentionata coafarii finale.
Simultan conduceti foenul cuplat pe cald, dinspre radacina spre varful parului. Miscarile periei si
curentul de aer produs de foen trebuie sa aiba intotdeauna aceeasi directie.
Periati si foenati parul numai in sens invers coafurii ulterioare pentru a obtine volum.
Pieptanati parul din nou in directia intentionata a coafurii. El este acum mai stabil si mai plin.
Mutati-va in cealalta parte si apucati peria si foenul schimband mainile. Foenati restul parului in
modalitatea aratata.
Foenati parul din partea frontala si posterioara a capului.
Formati zona cefei miscand incet peria spre interior.
Aranjati parul cu degetul ori cu perie.
 Fisa tehnologica

FOENAREA PARULUI IN LUNGIME SI A VARFURILOR

La acest exerciţiu se ia ca model coafura din figura. Partea dreapta a coafurii şi partea posterioara a capului,
respectiv ceafa, trebuie foenate spre interior, partea stângă trebuie foenata spre exterior (v.fig.3).

 Aplicaţi loţiune de foenare pe parul spălat şi uscat cu prosopul.

 Separaţi 7 câmpuri de aceeaşi dimensiune fiecare şi consolidaţi părul cu clame.

Foenarea spre interior

 Asezati-va in spatele capului de exercitiu si luati de la ceafa o portiune subtire

din parul delimitat.
 Cu peria semirotunda sau rotunda plecati de la radacina parului. Trageti peria
rotind-o usor spre interior pana la varfuri.
 cu foenul cuplat pe cald, actionati de deasupra suvitei. Curentul de aer al foenului trebuie sa
insoteasca miscarea periei.
 Rasuciti peria cu o jumatate de rotatie
spre interior.
 Repetati operatiunile descrise pana
cand parul din zona este uscat si
format.
 Foenati zona cefei in acest fel , suvita
cu suvita.
 dupa parul de pe ceafa foenati parul din partea posterioara a capului si apoi partea din
dreapta, spre interior

Foenarea portiunii care cade spre exterior

 Pentru foenare separati portiunea cea mai joasa din partea stanga a
coafurii.
 Preluati pe latimea unei perii rotunde portiunea de par, incepand de
sus. Trageti peria, rotind-o spre varfuri.
 Tineti foenul sub portiunea de par. Curentul de aer trebuie si aici sa
insoteasca miscarea periei.
 Rulati parul cu o jumatate de rotatie a periei spre exterior si mai
foenati odata parul.
 Indepartati peria rotind-o cu atentie. Foenati in acest mod, portiune
cu portiune , intregul par de pe partea stanga.
 Fisa tehnologica
TEHNICI DE FINALIZARE A COAFURII.

PERIATUL SI PIEPTANATUL.
Părul trebuie aranjat în conformitate cu planul de coafare. Aranjarea, ca şi tehnica de
aranjare decid coafura de mai târziu. Plecând de la tehnicile de buclare (v.fig.1) descrise, trebuie
realizată o coafură cu onduleuri şi o parte buclată în zona cefei (v.fig.2).

Inainte de coafare, parul trebuie să fie complet uscat şi răcit, în caz contrar, la coafare se
pierde prea mult din elasticitate.
La planificarea coafurii se va avea în vedere că elasticitatea părului este dependentă de:
- densitatea părului
- starea sa de întreţinere
- intensitatea unui eventual permanent existent

- diametrul bigudiurilor utilizate şi al buclelor.

Nivelul de relaxare a părului la coafare este dependent de:
- calitatea şi pretratamentul părului,
- felul preparatului şi al tehnicii de aranjare,
- intensitatea pieptănatului şi a periatului,
- distanţa dintre dinţii pieptenului,
- densitatea perilor,
- frecvenţa pieptănatului şi periatului.

Ca mijloace ajutătoare împotriva "zburării" parului (încărcare electrostatica) şi pentru

strălucire se recomandă sprayuri de strălucire, creme de coafare, ceara şi preparate-gel.

Coafura va fi consolidată cu fixativ.

 Controlati daca parul este uscat pe toata lungimea.

Daca este cazul, mai lasati-l sa se usuce liber.

 Indepartati bigudiurile cu atentie.
 Fisa tehnologica

Afanarea si detensionarea parului

 Incepeti cu ceafa, tragand cu degetele fiecare suvita buclata si pieptanand-o cu un pieptan cu dintii rari.
 Procedati in acelasi mod cu toate buclele.
 Luati peria plata si periati parul. Periatul puternic si repetat detensioneaza
Coafarea parului
 Pe partea dreapta a partii anterioare a capului periati un onduleu.
 Pieptanati onduleul

 Neteziti parul in zona superioara si posterioara a capului, cu pieptenul. Veniti cu palma pe urma

pieptenului pentru a disciplina eventuale varfuri.

 Controlati forma in oglinda si daca este cazul, cu coada pieptenului ridicati suvitele prea plate.
 Daca este nevoie, dati pe varfuri cu spray pentru stralucire ori cu ceara.
 Cu ajutorul cozii pieptenului ori cu degetele trageti onduleuriledin partea inferioara a capului.
 Retrageti-va cativa pasi si controlati in oglinda conturul exterior al coafurii. Cu ajutorul cozii pieptenului
mai ridicati suvitele prea plate, sau apasati cu palma portiunile prea iesite in afara.
Comparati coafura cu modelul
 TAPAREA SI COAFAREA IN FORMA FISA DE DOCUMENTARE
Prin tapare, coafurei i se poate mari volumul, dar poate fi si aplatizata.
Rezultatul taparii este in functie
- Distanata dintre dintii pieptenului.
- Desimea periei
- Frecventa miscarilor de tapare.
-
Parul cu lungimi diferite ete usor de tapat. Parul cu suprafata foarte neteda si cu lungimea
firelor egala se tapeaza greu.

Instructiunile urmatoare descriu tehnicile de tapare a diferitelor segmente ale coafurii. Ca

actiune pregatitoare , aplicati tehnica de ondulare la fiecare segment (fig.1). in partea dreapta sunt
prevazuti carlionti si in aceasta situatie se utilizeaza bigudiuri mai subtiri.

Taparea părului pentru stabilitate şi volum

 Separaţi în partea frontală a capului o şuviţa de acoperire de 8 cm lăţime şi cu o grosime de 3
cm.

 Aveţi grijă să nu se suprapună cărarea de separare a şuviţelor cu cea a şuviţelor pentru bigudiuri
trasate anterior. In caz contrar, se vor creea în coafură cărări nedorite.
  Pieptănaţi şuviţa în sus, la un unghi mai mare sau mai mic
faţă de pielea capului, în funcţie de volumul pe care-l doriţi.
 Ţineţi şuviţa ridicată cu mâna, trăgând uşor de vârfuri.
 Aşezaţi pieptenul la cca. 3 cm de pielea capului, în partea
inferioară a şuviţei de păr, în aşa fel încât dinţii pieptenului să nu
străpungă complet şuviţa.
 Impingeţi pieptenul, răsucind uşor dinţii în jos, până la pielea
capului. Firele de păr împinse în zona rădăcinii conferă şuviţei
stabilitate şi volum (v.fig.3).
 Repetaţi procedura în funcţie de volumul dorit. Pentru
aceasta, introduceţi pieptenul din ce în ce mai sus în şuviţa de par
(v.fig.4).
 Separaţi următoarea şuviţă, de aceeaşi mărime, în spatele
primei şuviţe.
 Introduceţi din nou pieptenul, de data aceasta dinţii
pătrunzând complet în şuviţă.
Tapaţi această şuviţa
şi pe celelalte în acelaşi
mod, până la ceafă. Pentru
început lăsaţi părţile
laterale neprelucrate.
 Exersati taparea cu
diferiti piepteni si diferite
perii.
 "Netezirea" şi coafarea
zonelor tapate
 Incepeţi cu ultima
porţiune de păr tapată la

ceafă.

 Aşezaţi şuviţa în palma întinsă şi neteziţi-o (v.fig.5).

 Pieptănaţi şuviţa în forma dorită a coafurii. Nu introduceţi prea
adânc pieptenul în păr, pentru ca părul anterior tapat să nu fie
descalcit (fig. 6)

 Prelucraţi fiecare parte pentru finalizarea coafurii.

Taparea partilor invecinate coafurii
  Incepeţi cu partea stângă, deasupra urechii. Separaţi o
şuviţă de păr de 3 cm. lăţime, iar restul părului din zonă
fixaţi-l sus, cu o clamă (v.fig.7).
 Ţineţi şuviţa întinsă aproape de cap, în direcţia coafurii.
 Tapaţi şuviţa începând de sus (v.fig.8).
 Tapaţi porţiunile de deasupra - cu excepţia porţiunii de
cărare - aşa cum s-a arătat.
 Tapaţi ultima porţiune, pe cărare, de jos. Pieptănaţi

porţiunea laterala în forma dorită.

Tapareapartii ondulate a coafurii

 luati din partea dreapta o portiune mai mare de par si

tapati-o conform volumului dorit, in lungime si in varf.
 Repetati procedura, in functie de necesitati. Tapati varfurile
numai usor, pentru ca taparea sa nu fie vizibila.
Retusarea

 Uniţi părţile coafate, coafând zonele de legătură (v.fig.10).

 Părul de acoperire netezit trebuie să acopere peste tot zona tapată.
 Controlaţi în oglindă forma coafurii şi eventual ridicaţi părţile prea plate, cu ajutorul cozii pieptenului.
Părţile prea voluminoase şi vârfurile rebele apasaţi-le cu palma.
 Folosiţi produsele de finisare, pentru a conferi coafurii stabilitate.
 Comparaţi ceea ce aţi obţinut, cu modelul (v.fig.11).
TEHNICI SPECIALE DE FINISARE A PARULUI
USCAT

Formarea parului scurt cu ondulatorul electric

La finalul acestui exercitiu trebuie sa obtineti coafura din fig.1
 Uscati parul cu foenul
 Pieptănaţi părul şi separaţi o şuviţă de mărimea unui bigudiu mediu de volum, în zona superioară a
capului.
 Pieptănaţi părul vertical pe pielea capului.
 Ţineţi şuviţa între degetul mare şi arătătorul unei mâini, iar cu cealaltă mână ţineţi ondulatorul preincalzit.
 Puneţi ondulatorul la mijlocul şuviţei (v.fig.2).
 Trageţi ondulatorul spre vârful şuviţei (v.fig.3).

Ondularea
 Prin închiderea ondulatorului, apucaţi vârful şuviţei de pâr (v.fig.4). Aveţi grijă ca parul să fie egal
repartizat pe ondulator.
 Incepeţi să ondulaţi părul. După una-două rotiri deschideţi puţin ondulatorul şi trăgându-l uşor neteziţi
eventualele vârfuri rebele.
 Ondulaţi constant părul până în apropierea pielii capului (v.fig.5).
Formarea şi protejarea
 Introduceţi dinţii unui piepten sub porţiunea ondulată, pentru a feri pielea capului de temperatura ridicată
(v.fig.6).
 Lăsaţi căldura să acţioneze scurt asupra părului; la părul puternic timp mai îndelungat, la părul fin şi la
cel deteriorat timp mai scurt.
Realizarea detaliilor coafurii
 Prelucraţi coafura răcită, prin ciupire, pieptănare şi altele.
Finisarea cu ajutorul degetelor si cu fixativul.

 Ridicati parul de la radacina cu ajutorul degetelor de la o

mana si pulverizati-l cu fixativul.

 Prelucrati restul parului in ordinea: crestet, partile laterale,

partea din spate.

Finisarea cu ajutorul degetelor şi cu gel

 Luaţi pe vârful degetelor o mică cantitate de gel.

 Prin ciupiri formaţi vârfurile şi lateral în faţa urechilor (v.fig.8).
 Prelucraţi în acelaşi fel o parte ori tot părul de la ceafă

 Creati diferite forme de franjuri

Finisarea cu degetele prin fricţionare

 Puneţi în podul palmelor o cantitate mică de gel.

 Introduceţi mâinile sub porţiunile de păr şi fricţionaţi părul la rădăcină
în sens invers celui al coafurii (v.fig.9).
 Prelucraţi în acelaşi mod parul din partea superioara a capului, din
lateral şi din spatele capului.
 în final ciupiţi şuviţele în direcţia dorită.

IMPLETITURI.COZI

Impletitura este un gen special de formare a coafurii, pentru care trebuie sa existe o suficienta
lungime a parului.
Impletiturile sau cozile pot fi realizate din trei sau mai multe suvite.
Formele de baza ale impletiturilor sunt:
 coada-spic. Din ambele parti se impleteste o noua suvita cu doua cozi medii.(fig. 1).
 coada în trei şuviţe. Din ambele părţi se pleacă cu câte o şuviţă nouă, pusă şi împletită pe una din cele trei
şuviţe existente (v.fig.2).
 coada in trei suvite, varianta. De ambele parti se mai ia cate o suvita noua, dar de sub una din cele 3
suvite existente si impletita cu ea.

Coada spic

 Aşezaţi-vă înapoia capului de exerciţiu ori a clientei-model.

 In partea superioară a capului separaţi o porţiune de păr de cca.10 cm. lăţime şi 3 cm. grosime şi formaţi
din ea două şuviţe egale (v.fig.4).
 Aşezaţi
şuviţa B din
dreapta
peste şuviţa
A din
stânga
(v.fig.5).
 In josul
şuviţei A
separaţi o alta şuviţă. în acest scop utilizaţi un pieptene pe care îl ţineţi cu mâna stângă, ori arătătorul mâinii
stângi (v.fig.6).
 Şuviţa separată aşezaţi-o la dreapta, pe şuviţa A, în
cruciş peste şuviţa B (v.fig.7).
 Luaţi în mâna stângă întreaga împletitură. Cele două
şuviţe nu trebuie să se amestece şi trebuie să fie egal
tensionate.
 în josul şuviţei B separaţi o nouă şuviţă. în acest scop
folosiţi un pieptene cu coadă ţinut în mâna dreaptă, ori
arătătorul mâinii drepte.

 Şuviţa separata puneţi-o spre stânga, pe şuviţa B, venind în cruciş peste şuviţa A (v.fig.8).
 Luaţi din nou împletitura cu mâna dreaptă.
 Repetaţi aceiaşi paşi până când ajungeţi la ceafă şi în lateral nu mai există păr de împletit.
 împletiţi coada până la capăt, luând alternativ de la stânga şi de la dreapta şuviţe, pe care, aşa cum s-a
arătat mai sus, le veţi aşeza cruciş (v.fig.9).
 Strângeţi finalul cozii cu un elastic.

 Coada in trei suvite

 Aşezaţi-vâ înapoia capului de exerciţiu, ori al clientei-model.

 Separaţi o porţiune de păr de cca. 10 cm. lăţime şi 3 cm. grosime din creştet şi din ea alcătuiţi 3 şuviţe de
grosimi egale (v.fig.10).
 Puneţi şuviţa A din stânga peste şuviţa B din centru (v.fig.11).
 Luati portiunea de impletit in palma stanga si puneti suvita C pe suvita A (v.fig.12).
 Puneti suvita B, spre dreapta, peste suvita C si mutati portiunea de impletit in mana cealalta
(v.fig.13).

 Sub suvita A, spre stanga, separati o alta suvita.

 Folositi in acest scop un pieptene cu coada manevrat cu mana stanga, ori aratatorul stang
(v.fig.14).
 Ultima suvita separata asezati-o peste suvita B,
spre dreapta (v.fig.15).
 Luati portiunea de impletit in mana stanga, puneti suvita A spre dreapta, peste suvita B tocmai prelucrata.
Acum suvita A este in poziție centrala (fig. 16)
 Separati la dreapta o noua suvita. In acest scop folositi mana dreapta si un pieptan cu coada, ori aratatorul
mainii drepte.
 Suvita proaspat separata puneti-o spre dreapta peste suvita centrala (fig 17).
 Luati portiunea de impletit in mana dreapta.
 Repetati etapele pana cand ajungeti la ceafa si nu mai exista par disponibil pentru impletit. (fig.18).
 Impletiti restul parului ca la o coada obisnuita cu trei segmente. (fig.19).
 Fixate capatul cozii cu un elastic.
Variatii.
Folositi tehnicile invatate spre a va dezvolta creative propria experienta. Urmatoarele imagini (fig.
20,21) sunt destinate sa va stimuleze in acest sens.
 Capitolul. 7. ONDULATII PERMANENTE

1. ONDULAREA PERMANENTA A PARULUI

Montarea unei zone de par pentru ondularea permanenta se face astfel incat:
 Varfurile sa stea paralel cu lungimea firelor pe bigudiu;
 Parul sa se aseze pe bigudiu uniform, fara incalceli.
Separarea zonei pentru ondulare:
 Latimea este corespunzatoare lungimii bigudiului
 Grosimea este corespunzatoare diametrului lateral al bigudiului(fig. 1).

Impartirea parului
 Trasati doua carari paralele, de la frunte la ceafa. Distanta dintre carari trebuie sa corespunda lungimii
bigudiurilor.
 Campul creat impartiti-l printr-o carare transversala si prindeti cu clame parul portiunii din fata si din
laterale. (fig.2)

Separarea zonelor de ondulat

 Trasaţi transversal o cărare, astfel ca să apară o porţiune de
păr corespunzătoare bigudiului (v.fig.3).
 Ridicaţi porţiunea separată cu ajutorul cozii pieptenului şi
luaţi-o în mâna liberă. Apoi alunecaţi cu coada pieptenului ţinută
orizontal sub porţiunea separată, de sus în jos, peste părul rămas. In acest fel acesta va fi separat de zona de
ondulare.
 Răsuciţi pieptenul cu coadă în mână. Pieptănaţi porţiunea în unghi drept cu capul (v.fig.4).
Pieptănaţi porţiunea până când ea este întinsă uniform (v.fig.5). Cu degetul mare şi cu arătătorul neteziţi
porţiunea, pe care acum o luaţi în mâna dreaptă

Aşezarea hârtiilor speciale pentru permanent

 Cu mâna stângă luaţi o foiţă (v.fig.6).
 Puneţi foiţa pe zona centrala a porţiunii de păr ţinută întinsă
(v.fig.7).
 Alunecaţi cu hârtia către vârful părului, astfel ca vârfurile să
se găsească complet în hârtie.

Montarea bigudiurilor şi ondularea

 Puneţi un bigudiu sub arătătorul, paralel cu pielea capului
(v.fig.8).
 Puneţi apoi degetul mare pe bigudiu şi trageţi-l până la
vârful firelor de păr.
 Infăşuraţi cu degetul mare vârfurile pe bigudiu (v.fig.9).
 Răsuciţi părul pe bigudiu, trăgând uşor, până la rădăcina
părului. Degetele mari apasă permanent, pentru ca vârfurile
să se ruleze pe bigudiu.
Consolidarea bigudiului
 Luaţi cu degetul mare şi cu arătătorul elasticul de cauciuc şi
agâţaţi-l.
 Atenţie ca elasticul să nu exercite nicăieri vreo presiune
deosebită asupra părului, iar bigudiul să nu stea prea lejer (v.fig.10).
 2. ASEZAREA BIGUDIURILOR PE CAMPURI SAU AMESTECAT
La asezarea pe campuri a bigudiurilor pentru ondulatii permanente nu se are in vedere directia de
crestere a parului si coafura ulterioara.
La asezarea amestecata a bigudiurilor pentru ondulari permanente:
- Este posibila optarea pentru felul de coafura ulterioara si luarea in considerare a particularitatilor
individuale.
- Se evita cararile nedorite.
Metoda de lucru:
 trasati doua carari paralele intre frunte si ceafa. Distanta
dintre carari trebuie sa corespunda lungimii bigudiului.
 Impartiti campul obtinut printr-o carare transversala.
 Impartiti campurile laterale printr-o carare verticala care se
termina in spatele urechii
 Prindeti cu clame parul din campurile respective (fig.1).
 Incepeti asezarea bigudiurilor urmand instructiunile
anterioare. Continuati lucrul camp cu camp, pana cand tot
parul este infasurat pe bigudiuri (fig.2).
Asezarea bigudiurilor amestecat se realizeaza astfel:
 Se separa o zona de ondulare in procedeul zig-zag incepand cu mijlocul fruntii si se monteaza in mod
obisnuit bigudiul.
 Urmatoarele bigudiuri se pun amestecat, pana la ceafa. La portiunile inguste se folosesc bigudiuri mici,
pentru a le plasa corect si pentru a nu se stanjeni reciproc.

3. UTILIZAREA TEHNICILOR SPECIALE DE ONDULARE PERMANENTA

Prin alegerea si ordonarea de bigudiuri cu marimi diferite, in unele cazuri ți in alternanta cu portiuni
ce nu se onduleaza, se pot valorifica multe posibilitati de creatie de coafuri.
Ordonarea bigudiurilor contribuie la formarea coafurii viitoare. Utilizarea bigudiurilor de volum mai
mari, conduce la o diversitate creatoare deosebit de generoasa.
Folosirea bigudiurilor de marimi diferite.

Ondulati portiunile separate, mai intai cu bigudiuri subtiri de ondulari permanente, apoi prodresiv cu
bigudiuri mai mari. Plecand din crestet, luati bigudiuri de volum din ce in ce mai mari. Daca parul cefei
trebuie sa ramana neted, nu va fi pus pe bigudiuri.

Ondulări cu distanţe mai mari faţă de pielea capului

  Pieptănaţi spre înapoi părul umed şi aplecaţi capul de
exerciţiu uşor în faţă.
 Separaţi mai întâi în zona din spate a capului, câmpul
mediu şi restul părului îndepărtaţi-l prin fixare cu clame
(v.fig.3).
 Pieptănaţi părul câmpului mediu orizontal pe cap, astfel
încât porţiunea inferioară de ondulat să poată fi împărţită
uşor. Prindeţi în clame parul rămas, ca să nu deranjeze
ondularea porţiunii (v.fig.4).
 Ondulaţi porţiunea separată ca de obicei.
 Separaţi porţiunea de deasupra. Puneţi-o pe bigudiuri,
fiecare sprijinindu-se pe cel de dedesubt.
 Procedaţi la fel cu alte porţiuni, partea neondulată
rămânând tot mai lungă (v.fig.5)

Ondularea cu bigudiuri moi ("looper")

 Pregătiţi o porţiune de păr pentru ondulare, pe
frunte.
 Ca de obicei, înfăşuraţi parul cu foiţa de hartie pe un "looper".
 După ce aţi rulat părul până la rădăcina, indoiti capătul liber al "looper"-ului, ca să ţină onduleul.
Continuaţi
Rularea in spirala
 Aplecati capul de exercitiu usor in fata si pieptanati parul umed din spatele capului, orizontal spre lateral.
 Impartiti parul cu o carare de la o ureche la alta si prindeti cu clame parul de sus.(fig.7)
 Pieptanati in jos parul de la ceafa. Separati prima portiune vertical, in spatele urechii.
 Puneti bigudiul de-asemenea vertical pe varfurile parului si rotiti pe bigudiu suvita elicoidal, pana la
radacina parului (fig.8).
 Consolidati bigudiul cu elasticul (fig.9).
 Continuati asa cum s-a aratat.(fig.10)

4. APLICAREA PREPARATULUI PENTRU ONDULARE □I SUPRAVEGHEREA

PROCESULUI DE ONDULARE

Preparatul va fi astfel aplicat, incat toate bigudiurile sa beneficieze de el uniform si suficient si sa nu

stropeasca pielea capului. Un preparat ajuns pe pielea capului poate sa produca iritatii. O perioada prea
scurta de actiune a preparatului are ca urmare o ondulare deficitara si o durabilitate redusa a ondularii
pemanente.
Aplicarea preparatului:
a) Incepeţi cu ceafa. Mai întâi umeziţi fiecare bigudiu cu puţin preparat, ca să nu se desfacă. Cu cealaltă
mână ţineţi un şerveţel absorbant sub bigudiu, pentru ca să nu se scurgă nici o picătură de preparat.
b) Aplicaţi din nou preparatul pe bigudiu. Repetaţi procedura de doua-trei ori, astfel ca toate bigudiurile
c) să fie umezite (v.fig.1). Atenţie să nu se scurgă nimic pe pielea capului !
Stabilirea perioadei de acţiune a preparatului
a) Citiţi în instrucţiunile de utilizare a preparatului ce durată de acţiune se recomandă.
b) Sprijiniţi procesul de ondulare cu ajutorul unei căşti de uscare când:
- perioada de acţiune trebuie scurtată;
- părul este greu de ondulat;
- este recomandată de producător prin instrucţiunile de utilizare.
c) In perioada de acţiune controlaţi:
- dacă toate bigudiurile sunt bine acoperite de casca pentru permanente, fără a le presa;
-dacă sursa de căldură eventual folosită generează temperatura dorită.
Aprecierea stadiului ondulării pe bigudiului de proba
La încheierea perioadei de acţiune, verificaţi stadiul
formării.
a) în diverse zone ale capului desfaceţi câte un bigudiu şi
râsuciţi-l cu atenţie până la jumătatea lungimii firelor de
păr.
b) Printr-o uşoară împingere înapoi verificaţi gradul
ondulării (v.fig.3 şi 4).
c) Răsuciţi bigudiul la loc.
Stabilirea perioadei ramase de actiune:
a) Daca formarea corespunde cerintei, treceti imediat la
clatire si fixare.
b) Daca ondularea este vizibila, dar inca insuficienta
(v.fig.4), rulati la loc cu atentie si prelungiti perioada de
actiune cu cateva minute. Faceti un nou control la
expirarea noii perioade.
c) Daca ondularea realizata este prea slaba (v.fig.3), rulati cu atentie bigudiul la loc si stabiliti o noua
perioada de actiune cu sprijin termic.
d) Daca veti constata ca parul ramane aproape neted la impingerea inapoi, rulati-l cu atentie la loc si dati
inca o data cu preparat pe toate bigudiurile.
La incheierea noii perioade de actionare, controlati iarasi nivelul formarii.

5. FIXAREA ONDULARII PERMANENTE

Bigudiurile trebuie clatite bine, pentru a se asigura efectul optimal fixarii ulterioare.
Fixarea finalizeaza procesul de ondulare si stabilizeaza ondularea. In afara de asta, ea trebuie:
- Sa neutralizeze substantele de reductie existente in par;
- Sa neutralizeze resturile alcaline;
- Sa improspateze parul.
Printr-un tratament final parul devine mai usor de pieptanat si mai consolidat.
Clatirea preparatului de ondulare:
a) Orientati bazinul pentru spalare in asa fel ca marginea sa fie la inaltimea portiunii de pe ceafa.
b) Aplecati capul clientei usor pe spate, in asa fel ca ceafa sa depaseasca marginea bazinului. Dati clientei un
servetel si asigurati-va ca sta comod.
c) Incepeti clatirea zonei delimitata de mana dv. si indreptati dusul spre partea posterioara a capului(v.
Fig.1).

d) Spălaţi temeinic toate bigudiurile (v. instrucţiunile de utilizare a preparatului de ondulare).

e) Lăsaţi să se scurgă apa de pe păr.
f) Puneţi şerveţelele absorbante sau un prosop pluşat peste bigudiuri şi stoarceţi apa rămasă.
Dozarea si pregatirea substantei de fixare
a) Dozaţi preparatul pentru fixare corespunzător substanţei de ondulare aplicate, conform instrucţiunilor de
folosire.
b) Turnaţi preparatul de fixare în recipientul corespunzător.
 Aplicarea preparatului de fixare
Aplicarea cu buretele
a) Luaţi pe burete, în mod repetat, preparat de fixare din vas şi umeziţi bigudiurile (v.fig.2).
b) Tamponaţi apoi uşor, de mai multe ori, bigudiurile, ca să apară spuma (v.fig.3). Atenţie la poziţia corectă
a buretelui, pentru ca prin zimţii săi să ajungă cât mai mult preparat şi în spaţiile dintre bigudiuri. Consumaţi
cca. 2/3 din preparat.

Fig2 fig.3
Stabilirea perioadei de acţionare
Luaţi ca punct de plecare timpul prevăzut în indicaţiile de utilizare. Timpul indicat nu trebuie în nici
un caz să fie depăşit. Verificaţi dacă bigudiurile mai stau corect şi dacă este necesar tamponaţi cu şerveţele
picăturile de preparat scurse.
Scoaterea bigudiurilor, fixarea intermediară şi fixarea finală
a) Scoateţi bigudiurile de pe o parte din păr, cu atenţie şi uşor. Ondularea părului trebuie să fie păstrată.
Pe fiecare porţiune eliberată de bigudiuri, puneţi puţin din preparatul de fixare rămas. Indepărtaţi
totodată, simultan cu bigudiurile şi foiţa de hârtie.
b) Lăsaţi ca preparatul să-şi facă din nou efectul, conform instrucţiunilor de utilizare.
c) Dacă este cazul, ştergeţi picăturile de preparat scurse pe faţa ori pe gâtul clientei.
Clătirea preparatuiui de fixare şi tratamentul final
a) Incepeţi clătirea cu zona delimitată de mână dv., îndreptând duşul spre zona din spate a capului.
b) Clatiti temeinic tot parul. Actionati cu mana libera de-a lungul firelor de par pentru ca preparatul de
fixare sa fie bine indepartat.
c) Eliminati apa ramasa, prin apasarea cu un prosop plusat.
d) Pentru tratamentul final folositi un preparat adecvat, conform instructiunilor de utilizare.
 CAP. 8 VOPSITUL
Există foarte multe motive pentru care un client alege să îşi coloreze părul – pentru a-şi
acoperi firele albe, pentru a pune în valoare o coafură existentă sau pur şi simplu pentru că doreşte o
schimbare a imaginii

Echiparea clientului

Cel mai indicat este să acoperiţi clientul cu o robă cauciucată sau din plastic pentru a proteja
hainele clientului de substanţele folosite. Majoritatea saloanelor folosesc de asemenea prosoape,
pelerine şi şerveţele amplasate în jurul gâtului clientului.

Dacă folosiţi culori foarte închise sau clientul are pielea sensibilă, se poate să aveţi nevoie
de o cremă de protecţie în jurul liniei părului.

Pregătirea proprie

Purtaţi tot timpul mănuşi şi şorţ când folosiţi produse de colorare sau decolorare pentru a vă
proteja mâinile de răni şi iritaţii şi pentru a vă proteja hainele de pete.

Pregătirea ustensilelor şi echipamentului

Înainte să începeţi colorarea, verificaţi să aveţi suficiente produse şi materiale necesare să

terminaţi tehnica pe care aţi ales-o. Plasaţi-vă pe cărucior sau în zona dvs. de lucru ustensilele,
echipamentul şi produsele necesare pentru a termina serviciul de colorare – asiguraţi-vă că totul este
la îndemână şi veţi putea lucra eficient. Curăţaţi zona de lucru şi aruncaţi resturile pe măsură ce
lucraţi pentru a preveni accidentele, a reduce riscul infecţiilor şi a promova o imagine profesionistă
a salonului. De îndată ce v-aţi terminat lucrul, verificaţi fişele de înmagazinare pentru a preveni
pierderile şi neînţelegerile în cadrul salonului.

Măsuri de siguranţă de reţinut

 Înainte de a începe serviciul de colorare, verificaţi instrucţiunile şi politica salonului cu

privire la utilizarea şi depozitare produselor de colorare.
 Faceţi testele de piele şi de păr necesare. Dacă produsul vine în contact cu pielea
clientului, verificaţi dacă există instrucţiuni în legătură cu recomandarea testării pielii în prealabil.
  Verificaţi pielea clientului, e important ca aceasta să nu aibă inflamaţii sau tăieturi. Dacă
nu sunteţi siguri cum să procedaţi, cereţi părerea unui alt stilist.
 Curăţaţi orice soluţie care se varsă în timpul procedurii. Asiguraţi-vă că toate ustensilele
şi echipamentul sunt sterilizate utilizând chimicale, dezinfectanţi, căldură sau UV.
 Dacă alegeţi să utilizaţi o sursă de căldură adiţională pentru a grăbi procesul de colorare,
asiguraţi-vă că aceasta se poate folosi cu produsele de colorare respective. Verificaţi echipamentul
electric înainte de utilizare.
 Asiguraţi-vă că clientul se simte confortabil în timpul procedurii.
 Când clătiţi părul asiguraţi-vă că temperatura apei este potrivită. Reţineţi că scalpul
poate fi sensibil la temperatura apei după colorare.
 Asiguraţi-vă că nu există riscul unor accidente pe parcursul vizitei clientului în salon.
Textura şi porozitatea părului

Verificaţi textura şi porozitatea părului. Reţineţi că părul cu o textură aspră se va colora mai
greu, iar părul care este poros neuniform va absorbi culoarea inegal. Faceţi un test prin tăierea unei
şuviţe de păr dacă nu sunteţi siguri de rezultat.

Fişele de date

Mai multe informaţii sunt necesare pentru colorarea sau decolorarea părului unui client, aşa
că nu uitaşi să completaţi fişa imediat, notând toate detaliile. Cum multe saloane au computere în
care sunt trecute informaţii despre clienţi, se poate utiliza şi această formă de înregistrare a datelor.

Prin colorarea parului se intelege schimbarea culorii naturale a firului de par prin „agatarea”
de pigmenti chimici de pigmentii naturali ai firului de par. Aceasta operatie se realizeaza prin
combinarea oxidantilor cu pigmentii chimici din tubul de vopsea si aplicarea acestui amestec pe
suvitele de par.

Culori temporare

Culorile temporare sunt foarte cunoscute pentru că ele creează o schimbare instantă, se
aplică rapid şi sunt uşor de îndepărtat dacă clientul nu este satisfăcut de rezultat.

Acestea sunt utile pentru a adăuga nuanţe mai puternice culorii naturale, de ex: auriu,
cenuşiu etc.

Câteodată, părul alb natural sau părul decolorat arată gălbui şi poate fi neutralizat prin
nuanţe argintii.
 Totuşi, adăugarea unor nuanţe gri poate fi dificilă, reţineţi că părul gri este alcătuit dintr-un
amestec de păr alb şi culoare naturală. Unele culori produc nuanţe calde, cum ar fi portocaliu sau
roşu, ceea ce nu este de dorit.

Culorile temporare pot fi utilizate pentru a închide la nuanţă părul natural sau colorat
artificial.

Aspecte chimice ale culorilor temporare

Moleculele de pigment ale culorilor temporare sunt prea mari pentru a putea penetra
suprafaţa părului, astfel încât ele îmbracă firul de păr doar la exterior. De aceea se îndepărtează atât
de uşor.

Totuşi, părul care este poros neuniform va căpăta întotdeauna o culoare inegală. Solzii
cuticulelor sunt umflaţi şi deschişi în cazul părului poros, astfel încât moleculele de culoare se vor
menţine între solzi şi nu se vor îndepărta la spălare.

Culori semi-permanente

Culorile semi-permanente au un avantaj pentru că acţionează ca un colorant şi un balsam în

acelaşi timp. Ele nu se amestecă cu peroxid de hidrogen, iar când părul creşte, nu lasă diferenţe de
culoare la rădăcină.

Sunt utile în a acoperi mici suprafeţe de păr alb sau gri, dar nu sunt destul de puternice
pentru a acoperi suprafeţe prea mari de păr alb.

Aspecte chimice ale culorilor semi-permanente

Moleculele de pigmenţi ale acestor culori semi-permanente sunt mai mici decât cele ale
culorilor temporare, astfel încât pot penetra în cortexul părului. Totuşi, se îndepărtează mai greu la
spălat şi durează mai mult decât culorile temporare.

Părul care este poros neuniform va primi culoare semi-permanentă inegal. Solzii cuticulelor
sunt umflaţi şi deschişi, iar moleculele ajung mai adânc în cortex în partea poroasă a părului, dar în
timpul clătirii, părţile netede ale părului îţi pierd culoarea, iar rezultatul este un păr pătat.

Culori cvasi-permanente

Unele dintre cele mai noi culori semi-permanente durează până la 15 spălări pentru că
acestea conţin un ingredient numit „para”. Pentru acestea, clientul trebuie să îţi facă un test al
pielii. Aceste culori sunt diferite pentru că sunt amestecate cu un peroxid de hidrogen slab şi sunt
cunoscute sub denumirea de culori cvasi-permanente. Ele acoperă mai bine părul alb şi oferă un
luciu excelent, însă vor apărea diferenţe de culoare la creşterea părului.

Culori permanente

Există trei tipuri de culori permanente:

Vopsele naturale, pe bază de vegetale

Cea mai cunoscută este henna, care oferă nuanţe de cupru şi roşu părului care acţionează
îmbrăcând firul de păr pe exterior.

Vopsele metalice

Acestea se găsesc de vânzare în magazine sub denumirea de restauratoare de culoare

(Grecian 2000). Niciodată nu aplicaţi permanent, nuanţator sau decolorant peste părul care a fost
vopsit cu acest produs pentru că părul se poate rupe datorită faptului că neutralizatorii reacţionează
cu sărurile metalice existente în păr în urma aplicării vopselelor metalice.

Vopsele sintetice

Aceste vopsele permanente sunt cunoscute sub numele de vopsele de oxidare pentru că sunt
amestecate întotdeauna cu peroxid de hidrogen.

Pentru a realiza colorarea parului trebuie sa cunoastem culoarea naturala a parului clientei.
Aceasta o putem determina prin compararea bazei naturale a clientei cu mostrele de suvite.

Inaltimea tonului (L’oreal Professionnel):

1-negru

2- saten foarte inchis baze inchise

3- saten inchis

4-saten

5- saten deschis baze medii

6- blond inchis

7-blond

8- blond baze deschise

deschis

9- blond foarte deschis

Reflexe (L’oreal Professionnel)

1. cendre (albastru)

2. irise

3.auriu

4. aramiu

5. acajou

6. rosu
 7.verde

Nuante reci: 1, 2,7

Nuante calde: 3, 4, 5, 6

Pentru deschiderea parului se amesteca crema Majirel 50ml cu oxidant crema 75ml.

Oxidant 6% - deschide 2 tonuri

Oxidant 9% - deschide 3 tonuri

Ex. baza naturala 5, folosim oxidant 6%, obtinem baza 7.

baza naturala 5, folosim oxidant 9%, obtinem baza 8

Alegerea nuantei din catalog la vopseaua Majirel:

-prima cifra reprezinta inaltimea tonului nuantei, iar dupa punct se afla reflexele. Prima cifra
dupa punct este reflex principal iar a doua cifra este reflex secundar.

Ex. 8.42 blond deschis aramiu irizat

Produse pentru colorare si decolorare din gama L’Oreal Professionnel

Colorare oxidativa: majirel

Luo color

Colorare fara amoniac: Richesse de Diacolor

Hi.Richesse

Decolorare: Platinium

Platifiz Precision
 Platine SOB3 Precision

De retinut: daca clienta are parul vopsit si doreste o nuanta mai deschisa, aceasta o putem
obtine doar prin decolorare +colorare.

Instructiuni inainte de a aplica crema coloranta:

 Realizarea testului de alergie cutanata:

- se face cu 48 de ore inainte de fiecare aplicare a colorantului.

- Scoateti cerceii si aplicati in spatele urechii o cantitate de produs neamestecat de

marimea unei monede. Reaplicati de 2 sau 3 ori si lasati sa se usuce.

- Indepartati cu grija produsul colorant.

- Asteptati 48 de ore fara sa spalati, sa acoperiti sau sa atingeti zona respectia.

- Daca in aceasta perioada constatati reactii anormale, cum ar fi mancarime, inrosire sau
umflaturi in zonele testate sau in jurul lor, nu aplicati vopseaua.
 Tatuaj cu hena neagra: daca clienta a facut, chiar si o singura data, un asemenea tatuaj,
exista riscul de a fi devenit alergica fara sa o stie. Nu aplicati acest produs inainte de a efectua un
test de alergie cutanata, cu 48 ore inaintea aplicarii.
 Nu utilizati daca: - clienta dvs. a reactionat deja la un produs se colorare.
-clienta dvs are pielea capului iritata sau deteriorata.

 in caz de reactii adverse in timpul aplicarii, cum ar fi: senzatie de intepaturi intense,
iritatii, pete, senzatii de arsura la nivelul pielii capului, clatiti imediat si incetati procedura. In cazul
in care apar tulburari respiratorii, solicitati imediat asistenta medicala. Inainte de a face o re-
vopsire, recomandati clientei sa consulte medicul.
 Utilizati manusi de unica folosinta in timpul prepararii, aplicarii si clatirii produsului.
 Utilizati numai oxidantii si cremele recomandate
 Respectati proportiile indicate
 Respectati timpii de pauza
 Clatiti bine parul dupa aplicare
 Evitati contactul produsului cu pielea si ochii, nu folositi vopseaua pentru gene si
sprancene. Nerespectarea acestor sfaturi poate duce la orbire.
 Daca produsul a intrat in contact cu ochii, clatiti imediat. In cazul lentilelor de contact,
indepartati-le inainte de a clati din abundenta.
  Este de preferat sa preparati si sa aplicati amestecul intr-un loc foarte bine aerisit.
 Pentru toate intrebarile legate de sensibilitatea clientelor dvs, recomandati-le sa consulte
un medic.
 Nu folositi in apropierea copiilor. Nu folositi produsele pe copii.
 Nu folositi daca parul a fost colorat cu hena sau cu vopsea progresiva
 Nu utilizati pe barba sau mustata, folositi exclusiv pentru par
 Nu inhalati sau ingerati
 Asteptati 15 zile dupa permanent sau alte procedee de coafare cu caracter permanent,
pentru a aplica produsul de colorare.
Pasii de stabilire a culorii:

 Zambiti si fiti prietenosi, prezentati-va

 Folositi intrebari de inceput pentru a porni o conversatie:

- Ce culori ati vrea sa vedeti in parul dumneavoastra?

- Ce culori nu ati vrea sa vedeti in parul dumneavoastra?

- Sunteti multumita de culoarea dumneavoastra sau pot sa va sugerez o schimbare?

- Cat a trecut de la ultima vopsire?

- Ti se pare ca culoarea s-a schimbat mult de la ultima vopsire?

- Sunteti multumita de gradul de acoperire a parului alb?

- A-ti fi de acord cu schimbarea tehnicii de vopsire care ar de tunsorii dumneavoastra un

nou aspect?
 Ascultati cu atentie ce spune clienta. Raspunsurile la aceste intrebari vor duce la
nasterea altor intrebari cu scop de cercetare care dau indicatii clare in luarea deciziei.
 Intotdeauna repetati clientei ce credeti ca ati auzit-o pe ea spunand, aceasta va confirma
faptul ca ambii vorbiti despre acelasi lucru si va asigura ca veti da clientei ceea ce-si doreste.
COLORIMETRIE

O nuanta fundamentala se neutralizeaza cu o nuanta sa complementara.

Neutralizare:

+ = + =

+ = =

+
 patru reguli de baza

Regula #1 – Determinarea nivelului bazei naturale

1Negru albastrui 6Blond inchis

2Negru 7Blon mediu
3Saten inchis 8Blond deschis
4Saten mediu 9Blond foarte deschis
5Saten deschis 10 Extra blond

HAPPY HOUR
 patru reguli de baza

Regula #2 – Determinarea nivelului pe care doresti sa-l optii

Vrei sa… 5N
Deschizi?
Inchizi?
Pastrezi nivelul existent?

HAPPY HOUR
 patru reguli de baza

Regula #3 – Determinarea tonului dorit

Vrei sa…
neutralizezi sau sa evidentiezi fondul de decolorare?

HAPPY HOUR
 patru reguli de baza

Rule #4 – Determinarea Oxidantului crema Matrix

• 3% -- pentru un ton mai deschis

• 6% -- pentru 2 tonuri mai deschise
• 9% -- pentru 3 tonuri mai deschise
• 12% -- pentru 4 tonuri mai deschise
(si pentru blondurile speciale)

HAPPY HOUR
 amestec si timp de actionare

Amestecati SOCOLOR.beauty 1:1 cu oxidant-crema Matrix

Timp de actionare: 35 pana la 45 minute (45 minute pentru par alb rezis

HAPPY HOUR
 model workshop 2: colorarea parului alb

cele 4 reguli de baza ale colorarii parului alb

Regula 1: Determinarea Nivelului Bazei Naturale si procentajului de par

Regula 2: Determinarea Nivelului pe care Doresti sa-l Obtii.

alegeti nivelul natural pentru acoperire.

Regula 3: Determinarea Tonului Dorit.

Colectia Blended Natural ori Reflect Collection.

Regula 4: Determinarea % de Matrix Oxidant

folosirea de 6% pentru o depozitare maxima pe parul alb.

HAPPY HOUR
 Wy o ości tonu

Fond de decolorare

Very pale Pale yellow Yellow Gold Light Orange Orange Dark Orange Red Orange Red Red brown Dark red
yellow brown

Nivelul bazei
naturale 1 1 9 8 7 6 5 4 3 2 1
1 0

Descrierea
nivelului bazeiExtra lightest Lightest light Very light Light Blond Medium Dark blond Light brown Medium Dark brown Black Blue black
naturale light blond blond blond Blond Brown

Pentru a
neutraliza
folositi
Noţiuni de igienă
 Cuprins

Capitolul I Notiuni generale

Capitolul II Terminologii curente

Capitolul III Normele de igiena pentru spatiile in care se desfasoara serviciile

Capitolul IV Norme tehnice privind intretinerea, curatarea si dezinfectarea incintelor,

suprafetelor si echipamentelor de lucru

Capitolul V Norme tehnice privind sterilizarea

Capitolul VI Regimul deseurilor specifice serviciilor

Capitolul VII Norme de igiena privind personalul care efectueaza serviciile

Capitolul VIII Norme specifice de igiena referitoare la coafura, frizerie si barbierit

Capitolul IX Norme de igiena pentru protectia clientilor

Bibliografie
 Capitolul I – Notiuni generale

In domeniul serviciilor de infrumusetare corporala, au fost promovate norme de igiena care

vizeaza cabinetele in care se desfasoara aceasta categorie de servicii, personalul lucrator implicat, in
calitate de angajat, angajatorul, precum si procedurile de lucru specifice.

Actul normativ care aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala este
Ordinul nr. 1136/27 iunie 2007 al ministrului sanatatii publice, publicat in Monitorul Oficial, partea I, nr.
484/19 iulie 2007, cu intrare in vigoare la 60 de zile de la publicare.

Ghidul reprezinta un instrument concret de acces facil la normele de igiena reglementate,

sistematizat pe urmatoarele destinatii:

1. spatii in care se organizeaza si se desfasoara serviciile;

2. personalul care efectueaza serviciile;

3. procedurile de lucru aferente fiecarei categorii de servicii: tratament si machiaj cosmetic, epilare,
manichiura si pedichiura, coafura, frizerie, barbierit.

Capitolul II – Terminologii curente

1. procedura sau operatiune - activitate de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura,

epilare, frizerie, coafura si barbierit;

2. estetician - persoana calificata sa execute operatiunile de ingrijire si infrumusetare;

3. client - persoana care solicita servicii de tratament si machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si
epilare, de frizerie, coafura, barbierit;

4. cabinet - locul in care se desfasoara activitatile de tratament si machiaj cosmetic, manichiura,

pedichiura si epilare, de frizerie, coafura si barbierit (echivalentul notiunii de “unitate de prestari servicii“
folosita in cooperatia mestesugareasca, pentru acest domeniu);

5. barbierit - procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau
obiect taios;

6. frizat, coafat - procedura de scurtare, aranjare si ingrijire a parului;

 7. produs cosmetic - orice substanta sau preparat care urmeaza sa fie pus in contact cu diverse
parti externe ale corpului uman, precum piele, par, unghii, buze, cu scopul exclusiv sau principal de a le
curata, a le parfuma, a le modifica aspectul si/sau a le proteja ori a le mentine in buna stare;

8. data de minima durabilitate - data pana la care un produs cosmetic, depozitat in conditii
corespunzatoare, continua sa isi indeplineasca functiunile initiale fara sa pericliteze sanatatea umana,
atunci cand este folosit in conditii normale sau rational previzibile de folosire;

9. eticheta - orice material scris care contine elemente de identificare a produsului si, dupa caz,
instructiuni de utilizare pentru consumator;

10. ambalaj primar - material care vine in contact direct cu produsul cosmetic, folosit la
mentinerea caracteristicilor prescrise ale produsului pe toata perioada de valabilitate;

11. ambalaj secundar – material folosit la protejarea ambalajului primar;

12. perioada dupa deschidere - perioada de timp in care un produs cosmetic finit poate fi folosit in
siguranta, calculata din momentul primei deschideri a ambalajului primar si inceperii utilizarii produsului.

13. curatare – etapa preliminara obligatorie, permanenta si sistematica in cadrul oricarei activitati
sau proceduri de indepartare a murdariei (materie organica si anorganica) de pe suprafete (inclusiv
tegumente) sau obiecte, prin operatiuni mecanice sau manuale, utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici,
care se efectueaza in cabinetele (unitatile) de infrumusetare corporala de orice tip, astfel incat activitatea
sa se desfasoare in conditii optime de securitate;

14. dezinfectie – procedura de distrugere a microorganismelor patogene sau nepatogene de pe

orice suprafete (inclusiv tegumente), utilizandu-se agenti fizici si/sau chimici;

15. substanta activa – o substanta sau un microorganism, inclusiv un virus sau o ciuperca (fung), ce
are o actiune generala sau specifica asupra ori impotriva organismelor daunatoare;

16. produs detergent-dezinfectant – produsul ce include in compozitia sa substante care curata si

substante care dezinfecteaza. Produsul are actiune dubla: curata si dezinfecteaza;

17. antiseptic – produsul care previne sau impiedica multiplicarea ori inhiba activitatea
microorganismelor; aceasta activitate se realizeaza fie prin inhibarea dezvoltarii, fie prin distrugerea lor,
pentru prevenirea sau limitarea infectiei la nivelul tesuturilor;

18. sterilizare – operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate microorganismele, inclusiv cele
aflate in stare vegetativa, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei operatiuni fiind starea de
sterilitate.
 Capitolul III – Normele de igiena pentru
spatiile in care se desfasoara serviciile

Destinatia spatiilor
I. Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:

5. accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor;

6. desfasurarea procedurilor;

7. pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in dulapuri

separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai persoanele
autorizate;

8. depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie.

II. Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi:

a) epilare, tratament si machiaj cosmetic;

b) pedichiura, manichiura;

c) coafura, manichiura;

d) frizerie, barbierit, manichiura.

Amenajarea si intretinerea spatiilor/suprafetelor

2.1. Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu sau al unei incaperi pentru curatarea,
dezinfectia, sterilizarea instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a
procedurilor.

2.2. Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile,
confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile acestor
suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin aspirare.

2.3. Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala, sa fie bine ventilate,
pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.

2.4. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere
igienico-sanitar si bine ventilat.
 2.5. Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a
efectuarii procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in
camera de desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in cantitati
suficiente, sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta sau dispozitive
pentru uscarea mainilor.

2.6. Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de
numarul de operatori si clienti ai unitatii.

2.7. Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele
pe care se desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate din
materiale neporoase, neabsorbante.

2.8. Este obligatorie afisarea la loc vizibil a interdictiilor privind fumatul, consumul de bauturi
alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul animalelor in cabinet;

2.9. La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva

insectelor si rozatoarelor.

2.10. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform
prevederilor legale in vigoare.

2.11. Temperatura de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 20°C.

Capitolul IV – Norme tehnice privind

intretinerea, curatarea si dezinfectarea
incintelor, suprafetelor si echipamentelor de
lucru

1. Curatenia reprezinta rezultatul aplicarii corecte a unui program de curatare.

2. Curatarea se realizeaza cu detergenti, produse de intretinere si produse de curatat.

3. In utilizarea produselor folosite in activitatea de curatare trebuie respectate urmatoarele reguli:

 respectarea tuturor recomandarilor producatorului;

 respectarea normelor generale de securitate si sanatate in munca;

 este interzis amestecul produselor;

 este interzisa pastrarea produselor de curatare in ambalaje alimentare;

  produsele se distribuie la locul de utilizare, respectiv la nivelul cabinetelor/incintelor, in ambalajul
original primar sau in recipiente special destinate, etichetate cu identificarea produsului.

4. Urmarirea si controlul implementarii programului de curatare, parte integranta a planului

propriu al cabinetului (unitatii), revin personalului, care, conform legislatiei in vigoare, este responsabil cu
supravegherea si controlul indeplinirii normelor de igiena.

5. Depozitarea produselor si a ustensilelor folosite la efectuarea curatarii se face respectandu-se

urmatoarele:

a) in cabinet trebuie sa existe spatii special destinate depozitarii produselor si ustensilelor aflate in
stoc precum si aflate in rulaj, pentru pregatirea activitatii propriu-zise sau folosite in procesul de efectuare
a curatarii;

b) spatiile trebuie sa asigure mentinerea calitatii initiale a produselor pana la utilizare;

c) spatiile de depozitare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 pavimentul si peretii trebuie sa fie impermeabili si usor de curatat;

 zona de depozitare trebuie sa permita aranjarea in ordine a materialelor

de curatare si accesul usor la acestea;

 trebuie sa existe aerisire naturala;

 trebuie sa existe iluminat corespunzator;

 gradul de umiditate sa fie optim pastrarii calitatii produselor;

 trebuie sa existe chiuveta cu apa potabila rece si calda, dotata pentru igiena personalului
care efectueaza curatarea, conform prevederilor legislatiei in vigoare;

 trebuie sa existe chiuveta sau bazin cu apa potabila, pentru dezinfectia si spalarea
ustensilelor folosite la efectuarea curatarii;

 dezinfectia, spalarea si uscarea materialului moale folosit la curatare se pot face utilizandu-
se masini de spalat cu uscator sau masini de spalat si uscatoare (functie de caz);

 trebuie sa existe suport uscator pentru manusile de menaj, mopurile, periile si alte
ustensile;

 trebuie sa existe pubela si saci colectori de unica folosinta pentru deseuri, conform
legislatiei in vigoare.

6. Intretinerea ustensilelor folosite pentru efectuarea curatarii se face zilnic, dupa fiecare
operatiune de curatare si la sfarsitul zilei de lucru; ustensilele utilizate se spala, se curata, se dezinfecteaza
si se usuca. Curatarea si dezinfectia ustensilelor complexe se efectueaza in functie de recomandarile
producatorului.

7. Personalul care executa operatiunile de curatare si dezinfectie a materialului de curatare trebuie

sa poarte manusi de menaj sau manusi de latex nesterile.
 8. Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de
cate ori este necesar, de catre personal calificat.

9. Dezinfectia este procedura care se aplica numai dupa curatare si se realizeaza cu produse si
substante chimice autorizate/inregistrate, conform prevederilor legale in vigoare.

10. Criteriile de utilizare si pastrare corecta a produselor antiseptice sunt urmatoarele:

 un produs antiseptic se utilizeaza numai in scopul pentru care a fost autorizat/inregistrat;

 se respecta intocmai indicatiile de utilizare de pe eticheta produsului;
 se respecta intocmai concentratia si timpul de contact precizate in autorizatia/inregistrarea
produsului;
 pe flacon se noteaza data deschiderii si data limita pana la care produsul poate fi utilizat;
 la fiecare utilizare, flaconul trebuie deschis si inchis corect;
 flaconul se manipuleaza cu atentie; este interzisa atingerea gurii flaconului, pentru a nu se
contamina;
 este interzisa transvazarea in alt flacon;
 este interzisa reconditionarea flaconului;
 este interzisa completarea unui flacon pe jumatate golit in alt flacon;
 este interzisa amestecarea, precum si utilizarea succesiva a doua produse antiseptice diferite;
 se recomanda alegerea produselor antiseptice care se utilizeaza ca atare si nu necesita dilutie;
 sunt de preferat produsele conditionate in flacoane cu cantitate mica;
 dupa aplicare, antisepticul nu se indeparteaza prin clatire, deoarece se pierde efectul remanent;
 se pastreaza numai in flacoanele originale, pentru a se evita contaminarea lor si pentru a nu se
pierde informatiile de pe eticheta flaconului;
 flacoanele trebuie pastrate la adapost de lumina si departe de surse de caldura.
11. Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de
maximum 6 luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica proceduri de
dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.

12. Suprafetele si echipamentele trebuie curatate, dezinfectate, conform prevederilor legale in

vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului.

13. Pentru curatare si dezinfectare se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform
prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu
modificarile ulterioare.

14. Solutiile de lucru ale produselor biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si
se utilizeaza conform instructiunilor producatorului.

15. Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite
pentru dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile
de lucru au fost preparate.
 16. Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si
pulverizat cu un produs biocid.
17. Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se face
dupa cum urmeaza:
Suport de tratat
Suprafete inerte, cum ar fi:
pavimente pereti, mobilier
etc.
Suprafete inerte, cum ar fi:
chiuveta, W.C. suprafetele
de lucru, pat de lucru etc.
Material moale, cum ar fi:
prosoape, cearceafuri etc.
Spatule din plastic sau
metal, tavitele, ustensilele
care intra in contact cu
pielea intacta, par sau unghii
ori cu substante de lucru.
Orice suprafata inerta sau
material moale care a fost
stropit cu sange sau alte
fluide corporale
Pilele de unghii refolosibile,
pensetele, vasele pentru
manichiura, caditele pentru
pedichiura, perii de unghii
lavoare pentru spalat parul
etc.
Orice articol care vine in
contact cu mucoasele
intacte sau cu pielea lezata
ori care sustine un articol
steril
Articolele taioase si
intepatoare care patrund
adanc in piele, refolosibile
Metoda de aplicare Observatii
Materiale necritice
Curatare Spalare cu solutie de
detergent pentru
indepartarea prafului si murdariei, urmata de
clatire cu apa calda
Dezinfectie de nivel Stergere, respectandu-se timpul si
scazut sau cu un concentratia conform instructiunilor
produs detergent producatorului, apoi clatire
dezinfectant
Dezinfectie de nivel Spalare la masini automate cu ciclu termic de
scazut dezinfectie si
fierbere sau la o firma specializata, in baza
unui contract
Uscarea se face in camere special amenajate
sau in
uscatoarele masinilor de spalat
Dezinfectie de nivel Spalare, urmata de imersie completa in
scazut cu un produs produsul biocid, apoi clatire cu apa
detergent -
dezinfectant
Materiale semicritice
Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in produsul
intermediar
biocid, urmata de spalare, apoi clatire cu apa
Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in produsul
intermediar biocid, apoi clatire
Dezinfectie de nivel Spalare urmata de imersie in produsul biocid,
inalt apoi clatire
Materiale critice
Sterilizare prin Conform prevederilor legale in vigoare si ale
metode fizice sau art. 5 din anexa nr. 1 la ordin
chimice
 Capitolul V – Norme tehnice privind
sterilizarea

1. Obtinerea starii de sterilitate, precum si mentinerea ei pana la momentul utilizarii reprezinta o

obligatie permanenta in cadrul cabinetului de infrumusetare corporala.

2. Toate dispozitivele si materialele care urmeaza a fi sterilizate trebuie curatate si dezinfectate,

inainte de a fi supuse unui proces de sterilizare standardizat.

3. Serviciul de sterilizare din cabinete trebuie sa fie amenajat intr-un spatiu special destinat.

4. Organizarea activitatii serviciilor de sterilizare cuprinde:

 circuitul de colectare, recipientele si mijloacele de transport pentru instrumentele murdare,

nesterile;
 asigurarea ariei de curatare in vederea diminuarii incarcaturii microbiene;
 verificarea starii de functionare a aparaturii;
 spatiul curat pentru inventarierea si impachetarea instrumentelor;
 sterilizarea propriu-zisa si sistemul de control al procesului;
 procedurile de control si marcare a produselor finite;
 tratarea neconformitatilor;
 inregistrarea si arhivarea datelor privind parcursul procesului, in vederea asigurarii trasabilitatii (ISO
8402), care este un element de sistem de calitate si este parte componenta a materiovigilentei;
 circuitul de stocare, distributie, transport la utilizatori;
 instruirea personalului;
 echipamentul de protectie al personalului.
5. Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie
inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si
depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este
obligatorie afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a
obiectelor si echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
6. Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca
sterilizarea se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii
prin urmatoarele documente:
 contractul incheiat intre cele doua parti;

 data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;

 cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;

 tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;

 conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.

7. Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se

indicatorii chimici sau biologici.

8. Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se

inregistreaza si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.

9. Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform

prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se
pastreaza de catre persoana responsabila.

10. Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei

ca procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.

11. Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:

 metoda si parametrii de sterilizare;

 data sterilizarii;

 cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;

 numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;

 monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.

12. Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in
decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-
se pentru instrumentarul nou presterilizat.

13. Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de

producator in care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si
mentinere a sterilitatii. Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie.
Persoanele responsabile cu depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa
respecte instructiunile producatorului de mentinere a sterilitatii.

14. Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si
sterilizarea disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:

 date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);

 domeniul pentru care produsul biocid este folosit;

 data, frecventa dezinfectiei;

 numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.

15. Sterilizarea se realizeaza, numai cu aparate de sterilizare autorizate si avizate conform prevederilor
legale in vigoare, prin metode fizice, abur sub presiune sau abur la temperatura si presiune
ridicate/scazute, caldura uscata, precum si prin metode combinate fizico-chimice. Trebuie
respectate instructiunile de utilizare din cartea tehnica a instrumentelor cu privire la temperatura,
presiunea si timpul de sterilizare recomandate de producator, in functie de tipurile de materiale de
sterilizat ambalate.

16. Se elaboreaza instructiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum si masurile ce
trebuie luate in caz de avarii, intreruperi sau dereglari si se afiseaza la fiecare loc de munca.

17. Se efectueaza controlul mediului, monitorizand si controland:

 calitatea aerului, apei si a fluidelor utilizate;

 starea de igiena a suprafetelor;
 modul de functionare a echipamentelor de sterilizare;
 modul de functionare a echipamentelor de control, masura si testare;
 tinuta si formarea profesionala ale personalului.

Capitolul VI – Regimul deseurilor specifice

serviciilor
1. Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase,
precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica
folosinta; colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform
prevederilor legale in vigoare.

2. Spatiul de depozitare trebuie sa existe in fiecare cabinet (unitate). In situatia in care nu a fost
prevazut in proiect un spatiu pentru depozitare temporara, se va construi sau se va amenaja
ulterior.

3. Spatiul de depozitare temporara trebuie sa aiba doua compartimente, si anume:

 un compartiment pentru deseurile periculoase (daca este cazul), prevazut cu dispozitiv de

inchidere care sa permita numai accesul persoanelor autorizate;
 un compartiment pentru deseurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de
igiena privind mediul de viata al populatiei.
4. Durata depozitarii temporare va fi cat mai scurta posibil, iar conditiile de depozitare vor respecta
normele de igiena in vigoare.
5. Pentru deseurile periculoase (daca este cazul) durata depozitarii temporare nu trebuie sa
depaseasca 72 de ore, din care 48 de ore in incinta cabinetului si 24 de ore pentru transport si
eliminare finala.
 6. Transportul deseurilor in incinta cabinetului (unitatii) se face pe un circuit separat de cel al
clientilor, containerele de depozitare dezinfectandu-se dupa fiecare descarcare.
7. Deseurile produse in cabinet (unitate) trebuie eliminate prin procedee autorizate specifice fiecarei
categorii de deseuri, respectiv:
 incinerarea;
 depozitarea in depozitul de deseuri;
 includerea in ciclul de eliminare a deseurilor municipale.
8. Angajatorul este obligat sa nominalizeze persoana responsabila cu activitatea de eliminare a
deseurilor.
9. Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de
colectare a reziduurilor solide trebuie sa fie racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare,
pentru a fi curatate cand este necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.

Capitolul VII – Norme de igiena privind

personalul care efectueaza serviciile
1. Personalul trebuie sa poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisa,
confectionate special pentru a fi purtate in timpul executarii procedurilor.

2. Asigurarea igienei mainilor operatorului/esteticianului se face respectandu-se urmatoarele reguli:

 spalarea mainilor se face cu sapun antibacterian si apa curenta potabila;

 uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de uscare
a mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta;

 dezinfectia mainilor se face prin spalare sau frecare, utilizandu-se un produs biocid, destinat
dezinfectiei mainilor.

3. Procedeele de spalare si de frecare a mainilor se efectueaza conform informatiilor furnizate de

producator pe eticheta produsului; produsul trebuie sa fie recomandat pentru uz sanitar si trebuie
sa contina indicatii despre:

 necesitatea umectarii prealabile a mainilor;

 volumul de produs utilizat;
 timpul de spalare/frecare;
 frecventa aplicarii produsului;
 instructiunile speciale pentru utilizarea apei.
4. Dezinfectia igienica a mainilor se face utilizandu-se un produs antiseptic.

5. Procedurile recomandate, in functie de nivelul de risc:

Nivelul de risc Proceduri Indicatii

Minim - spalarea mainilor - cand mainile sunt vizibil murdare

- dezinfectia igienica a mainilor - la inceputul si la sfarsitul programului de lucru

prin frecare
- inainte si dupa scoaterea manusilor (sterile sau
nesterile)
- inainte si dupa activitatile de curatare
- inainte si dupa contactul cu pacientii
- dupa utilizarea grupului sanitar (WC)
Intermediar - dezinfectia igienica a mainilor - dupa orice contact accidental cu sangele sau cu alte
prin frecare lichide biologice

- dezinfectia igienica a mainilor - dupa toate manevrele potential contaminante

prin spalare

6. Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la pct. 2
de mai sus:

 inainte si dupa efectuarea procedurii;

 cand se contamineaza accidental cu sange, fluide corporale sau secretii;

 dupa indepartarea manusilor de protectie;

 dupa folosirea toaletei;
 inainte si dupa servirea mesei;
 dupa efectuarea unor operatiuni care duc la contaminarea mainilor.

7. Unghiile operatorului vor fi taiate scurt si curate.

8. In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice alta
afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora.

9. Angajatorul trebuie sa asigure angajatilor sai cursuri periodice de instruire, conform

reglementarilor Ministerului Sanatatii Publice si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului,
astfel incat prin activitatile desfasurate de acestia sa nu fie afectata sanatatea lor si a clientilor.

10. Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale periodice,
conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor
controale medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de inspectie.

11. Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate si sa
demonstreze competenta in folosirea materialelor si a procedurilor, in conformitate cu
responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol pentru sanatate.

12. Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie trusa de
prim ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.
Capitolul VIII – Norme specifice referitoare
la coafura, frizerie si barbierit

1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar
modul de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului.

2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa
necesitate, si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic.

3. Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa

utilizarea acestora la un singur client.

4. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri.

5. Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din
urmatoarele categorii:

a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de
unica folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform
prevederilor legale in vigoare;

b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele
sterile, precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica
folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt
sau se sterilizeaza conform prevederilor capitolului IV, pct.17 si capitolului V ;

c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client,
articolele de unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin
dezinfectie de nivel scazut sau cu un produs detergent - dezinfectant.

CAPITOLUL IX – Norme de igiena pentru

protectia clientilor
1. Instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau
sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului.

2. Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un

singur client.
 3. Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat
dupa ce au fost folosite la un client.

4. Este interzisa reprocesarea in vederea reutilizarii a dispozitivelor si materialelor de unica folosinta.

5. Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea.

6. Inainte de inceperea tratamentului se efectueaza evaluarea starii pielii, cu respectarea

urmatoarelor conditii:

 inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie trebuie
evaluata;

 daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau boli
dermatologice, tratamentul trebuie amanat.

PRECIZARE :
 Ghidul nu este parte a cadrului legislativ, ci reprezinta un instrument de asistenta concreta si
sistematizata a celor implicati in procesul de organizare, conducere si executie a activitatilor din
domeniu, in vederea identificarii si indeplinirii obligatiilor privind normele de igiena pentru
cabinetele de infrumusetare corporala ;
 Se recomanda completarea informatiilor cuprinse in ghid prin studierea reglementarilor
mentionate in Bibliografia anexata acestuia.

Bibliografie
► Ordin nr. 1136/27/06/2007 privind aprobarea Normelor de igiena pentru cabinetele de infrumusetare
corporala - publicat in M.O. nr.484/19.07.2007

► Ordin nr. 261/06.02.2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si
sterilizarea in unitatile sanitare - publicat in M.O. nr.128/21.02.2007

► Ordin nr. 840/14.05.2007 pentru modificarea si completarea Normelor tehnice privind curatarea,
dezinfectia si sterilizarea in unitatile sanitare, aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii publice nr.
261/2007 - publicat in M.O. nr. 350/23.05.2007

► Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata in M.O. nr. 91/27.01.2005

► Ordin nr. 219/01.04.2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor
rezultate din activitatile medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date
privind deseurile rezultate din activitatile medicale - publicat in M.O. nr.386/06.06.2002

Ordin privind aprobarea Normelor de igiena pentru cabinetele de

infrumusetare corporala nr. 1136/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 626 din 12/09/2007

Avand in vedere prevederile titlului I din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu
modificarile si completarile ulterioare, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si
functionarea Ministerului Sanatatii Publice, vazand Referatul de aprobare al Inspectiei sanitare de stat nr.
E.N. 6.848/2007, ministrul sanatatii publice emite urmatorul ordin:

Art. 1 Se aproba Normele de igiena pentru cabinetele de infrumusetare corporala, prevazute in anexele nr.
1-3 care fac parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2 Autoritatea de sanatate publica din Ministerul Sanatatii Publice si Inspectia sanitara de stat din cadrul
Ministerului Sanatatii Publice, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti,
inspectiile sanitare de stat judetene si a municipiului Bucuresti, ministerele si institutiile cu retea sanitara
proprie, unitatile publice si private din domeniu vor duce la indeplinire dispozitiile prezentului ordin.

Art. 3 La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga art. 78-83 din Ordinul ministrului sanatatii nr.
536/1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 3 iulie 1997, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Art. 4 Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si intra in vigoare in termen de
60 de zile de la publicare.

ANEXA Nr. 1 - DISPOZITII GENERALE

Art. 1 In sensul prezentului ordin, termenii de mai jos au urmatoarele intelesuri:

a) procedura sau operatiune = activitate de piercing, tatuaj, micropigmentare, tratament si machiaj

cosmetic, manichiura, pedichiura, epilare, frizerie, coafura si barbierit;

b) operator = persoana care este instruita si executa operatiunile de piercing, tatuaj, in conditiile legii;

c) estetician = persoana calificata sa execute operatiunile de ingrijire si infrumusetare;

d) client = persoana care solicita servicii de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament si machiaj
cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura, barbierit;

e) cabinet = locul in care se desfasoara activitatile de piercing, tatuaj, micropigmentare, de tratament si

machiaj cosmetic, manichiura, pedichiura si epilare, de frizerie, coafura si barbierit;
f) piercing = inteparea pielii si a straturilor sale in scopul de a crea o bresa pentru a insera o bijuterie sau un
alt ornament;

g) piercingul urechii = piercingul lobului si/sau al zonei superioare cartilaginoase a urechii;

h) micropigmentare = procedura asemanatoare din punct de vedere tehnic cu cea folosita in aplicarea
tatuajului, de introducere a unui pigment sau colorant in stratul dermic al pielii, folosita pentru machiaj
semipermanent, cum ar fi conturul buzelor si al ochilor. Micropigmentarea dureaza mai multi ani, dar nu
este permanenta;

i) tatuare = practica de imprimare a unui insemn sau a unei figuri pe pielea umana prin impunsaturi si de
introducere a unui pigment, cu carater permanent;

j) epilare = proces prin care se indeparteaza temporar sau definitiv parul nedorit din diferite zone ale
corpului;

k) machiaj = aplicare temporara a unui produs cosmetic care are aceasta functie, pe zona fetei, gatului si
bustului;

l) tratament cosmetic = procedura de curatare, masaj si ingrijire a pielii de un anumit tip al tenului sau
avand o anumita afectiune;

m) manichiura = proceduri de ingrijire si infrumusetare a mainilor si a unghiilor de la maini;

n) pedichiura = proceduri de ingrijire si infrumusetare a picioarelor si a unghiilor de la picioare;

o) aplicarea unghiilor artificiale = modalitate de extensie a unghiilor naturale cu ajutorul diferitelor produse
si tehnici;

p) barbierit = procedeu de indepartare a parului de pe fata si gat cu ajutorul unui instrument sau obiect
taios;

q) frizat, coafat = procedura de scurtare, aranjare si ingrijire a parului;

r) anestezice = medicamente prin administrarea carora este diminuata sau suprimata sensibilitatea la
durere;

s) timp de vindecare = timpul necesar vindecarii canalului in care a fost inserata bijuteria sau a zonei in care
s-a efectuat tatuajul, dupa lezarea tesutului.

Art. 2
(1) Cabinetul trebuie sa aiba incinte separate pentru fiecare dintre urmatoarele activitati:
a) accesul, inregistrarea si asteptarea clientilor;
b) desfasurarea procedurilor;
c) pastrarea echipamentului, instrumentarului si a articolelor curate, dezinfectate si sterile, in dulapuri
separate si inchise, in spatii lipsite de praf si umiditate, la care au acces numai persoanele autorizate;
d) depozitarea echipamentelor si materialelor utilizate pentru curatenie.
(2) Se accepta amenajarea cel putin a unui spatiu pentru curatarea, dezinfectia, sterilizarea
instrumentarului si a materialelor refolosibile, in camera de desfasurare a procedurilor.
(3) Peretii, podelele si tavanele din fiecare camera trebuie sa fie bine intretinute, netede, lavabile,
confectionate din materiale neabsorbante, care sa poata fi usor spalate si curatate, iar culorile acestor
suprafete trebuie sa fie deschise; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face prin aspirare.
(4) Incintele trebuie sa fie adecvat luminate cu lumina artificiala si naturala.
(5) Incintele trebuie sa fie bine ventilate, pentru a se elimina fumul, praful sau vaporii.
(6) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu grup sanitar, intretinut corespunzator din punct de vedere igienico-
sanitar si bine ventilat.
(7) Este obligatoriu sa existe chiuveta pentru spalarea materialelor rezultate ca urmare a efectuarii
procedurilor, precum si chiuveta separata pentru spalarea si dezinfectia mainilor, situata in camera de
desfasurare a procedurii. Se asigura obligatoriu apa potabila curenta rece si calda, in cantitati suficiente,
sapun antibacterian, periuta de unghii si prosop de hartie de unica folosinta sau dispozitive pentru uscarea
mainilor.
(8) Numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform normelor de proiectare, in functie de numarul de
operatori si clienti ai unitatii.
(9) Toate suprafetele trebuie mentinute in perfecta stare de curatenie si intretinere. Suprafetele pe care se
desfasoara tratamentele sau cele aflate in zona de sterilizare trebuie sa fie confectionate din materiale
neporoase, neabsorbante.
(10) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu mijloace pentru precolectarea si colectarea deseurilor periculoase,
precum si a celor menajere: recipient cu capac, pubela, containere si saci colectori de unica folosinta;
colectarea, depozitarea, transportul si neutralizarea deseurilor se fac conform prevederilor legale in
vigoare.
(11) Incaperile sau platformele impermeabilizate amenajate pentru depozitarea recipientelor de colectare a
reziduurilor solide sunt racordate la un hidrant si la reteaua de canalizare, pentru a fi curatate cand este
necesar, cat si pentru spalarea si dezinfectia recipientelor.
(12) Dezinsectia periodica se va face la 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de maximum 6
luni sau ori de cate ori este nevoie; intre operatiunile periodice se vor aplica proceduri de dezinsectie si
deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.
(13) Se interzic fumatul, consumul de bauturi alcoolice, de substante stupefiante, precum si accesul
animalelor in cabinet; este obligatorie afisarea acestor interdictii la loc vizibil.
(14) La amenajarea cabinetului este obligatoriu sa se ia masuri de protectie a locatiei impotriva insectelor si
rozatoarelor.
(15) Cabinetul trebuie sa fie dotat cu trusa sanitara de prim ajutor, usor accesibila, conform prevederilor
legale in vigoare.

Art. 3
Asigurarea igienei mainilor operatorului/esteticianului se face respectandu-se urmatoarele reguli:
a) spalarea mainilor se face cu sapun antibacterian si apa curenta potabila;
b) uscarea se face cu prosoape sau servete de unica folosinta sau prin folosirea unui aparat de uscare a
mainilor; este interzisa folosirea prosoapelor textile de multifolosinta;
c) dezinfectia mainilor se face cu un produs biocid, destinat dezinfectiei mainilor.

Art. 4
(1) Igiena mainilor este obligatorie in urmatoarele situatii, respectandu-se conditiile prevazute la art. 3:
a) inainte si dupa efectuarea procedurii;
b) cand se contamineaza accidental cu sange, fluide corporale sau secretii;
c) dupa indepartarea manusilor de protectie;
d) dupa folosirea toaletei;
e) inainte si dupa servirea mesei;
f) dupa efectuarea unor operatiuni care duc la contaminarea mainilor.
(2) Unghiile operatorului vor fi taiate scurt si curate.
(3) In situatia in care operatorul/esteticianul prezinta la nivelul mainilor leziuni, iritatii sau orice alta
afectiune dermatologica, se interzice practicarea procedurii pana la vindecarea acestora.

Art. 5
(1) Cabinetelor in care se desfasoara activitati de infrumusetare li se aplica dispozitiile Ordinului ministrului
sanatatii publice nr. 261/2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curatarea, dezinfectia si
sterilizarea in unitatile sanitare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 128 din 21 februarie
2007, cu modificarile ulterioare.
(2) Suprafetele, instrumentele, echipamentele si accesoriile utilizate trebuie curatate, dezinfectate si/sau
sterilizate, conform prevederilor legale in vigoare, respectandu-se recomandarile producatorului.
(3) Materialele, instrumentele, accesoriile si echipamentele de unica folosinta se folosesc pentru un singur
client.
(4) Toate echipamentele, instrumentele si materialele de unica folosinta trebuie indepartate imediat dupa
ce au fost folosite la un client.
(5) Procedurile pentru operatiile de sterilizare, recomandate de catre producatorul aparatului utilizat in
acest scop, trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
(6) Se admite posibilitatea sterilizarii instrumentarului intr-o unitate sanitara specializata. Daca sterilizarea
se efectueaza in alta parte decat locatia cabinetului, trebuie sa se faca dovada sterilizarii prin urmatoarele
documente:
a) contractul incheiat intre cele doua parti;
b) data sterilizarii si numele persoanei care a executat sterilizarea;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) tipul de sterilizare folosit, parametrii de sterilizare, tipul de aparat folosit;
e) conditiile de transport al instrumentarului sterilizat.
(7) Se utilizeaza doar produse biocide, autorizate conform prevederilor Hotararii Guvernului nr. 956/2005
privind plasarea pe piata a produselor biocide, cu modificarile ulterioare.
(8) Solutiile de lucru din produse biocide, utilizate pentru dezinfectie, se prepara, se pastreaza si se
utilizeaza conform instructiunilor producatorului.
(9) Toate recipientele si containerele, altele decat ambalajul original al producatorului, folosite pentru
dezinfectie, trebuie etichetate adecvat in privinta continutului, concentratiei si datei la care solutiile de
lucru au fost preparate.
(10) Echipamentul electric, care nu poate fi imersat in lichid, trebuie curatat prin stergere si pulverizat cu un
produs biocid.
(11) Instrumentarul care necesita sterilizare trebuie sa fie impachetat individual in ambalaje aprobate
pentru sterilizare sau in seturi care sunt folosite pentru o singura procedura. Ambalajele trebuie
inscriptionate cu data sterilizarii si numele persoanei care a efectuat sterilizarea. Ambalajele cu
instrumentele sterilizate trebuie mentinute in conditii corespunzatoare de asigurare a sterilizarii si
depozitate intr-un loc inchis, lipsit de umiditate si praf, la care exista acces controlat. Este obligatorie
afisarea interdictiei de acces al persoanelor straine in locul/camera de pastrare a obiectelor si
echipamentelor curate, sterile sau dezinfectate.
(12) Fiecare pachet cu instrumentar sterilizat trebuie monitorizat in privinta sterilizarii, utilizandu-se
indicatorii chimici sau biologici.
(13) Procedurile de sterilizare efectuate conform recomandarilor producatorului aparatului se inregistreaza
si trebuie sa fie disponibile in cursul actiunilor de inspectie.
(14) Inregistrarile scrise cu privire la procedurile zilnice de sterilizare si dezinfectare, efectuate conform
prevederilor Ordinului ministrului sanatatii publice nr. 261/2007, cu modificarile ulterioare, se pastreaza de
catre persoana responsabila.
(15) Inregistrarile procedurii sterilizarii trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) metoda si parametrii de sterilizare;
b) data sterilizarii;
c) cantitatea si tipul de instrumentar sterilizat;
d) numele sau initiala persoanei care a sterilizat instrumentarul;
e) monitorizarea sterilizarii prin indicatorii chimici sau biologici.
(16) Instrumentarul sterilizat si depozitat conform prevederilor legale in vigoare, care nu a fost folosit in
decurs de 24 de ore de la data sterilizarii, trebuie resterilizat inainte de folosire, exceptie facandu-se pentru
instrumentarul presterilizat.
(17) Persoana responsabila cu sterilizarea instrumentarului trebuie sa demonstreze in cadrul inspectiei ca
procedurile de sterilizare au fost executate corect si optim.
(18) Daca se folosesc instrumente presterilizate, trebuie sa existe documentatia furnizata de producator in
care sa fie descrisa metoda de sterilizare si precizate recomandarile de depozitare si mentinere a sterilitatii.
Aceasta documentatie trebuie furnizata in cursul actiunilor de inspectie. Persoanele responsabile cu
depozitarea si manipularea instrumentarului sterilizat trebuie sa respecte instructiunile producatorului de
mentinere a sterilitatii.
(19) Fiecare cabinet sau locatie temporara trebuie sa mentina inregistrarile privind dezinfectia si sterilizarea
disponibile in timpul actiunilor de inspectie si acestea trebuie sa cuprinda urmatoarele:
a) date despre produsul biocid folosit (denumire comerciala, aviz sanitar, fisa de securitate);
b) domeniul pentru care produsul biocid este folosit;
c) data, frecventa dezinfectiei;
d) numele persoanelor care sunt responsabile cu dezinfectia.
(20) Curatenia trebuie efectuata la sfarsitul sau la inceputul programului de lucru, precum si ori de cate ori
este necesar, de catre personal calificat.
(21) Deseurile periculoase rezultate in urma activitatilor se colecteaza separat, se depoziteaza, se
transporta si se neutralizeaza, in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sanatatii si familiei nr.
219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deseurilor rezultate din activitatile
medicale si a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza nationala de date privind deseurile rezultate
din activitatile medicale, cu modificarile ulterioare.

Art. 6
Controlul substantelor si al preparatelor chimice periculoase se face cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) anumite substante si preparate chimice periculoase folosite in practica curenta trebuie sa fie insotite de
fisa de siguranta a produsului, eliberata de catre producator, in conformitate cu prevederile Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si
preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu modificarile si
completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, cu modificarile ulterioare; fisa de siguranta
trebuie inmanata beneficiarului inainte sau odata cu prima livrare a substantei sau preparatului chimic
respectiv;
b) personalul care manipuleaza astfel de substante sau preparate chimice periculoase trebuie sa fie instruit
si sa semneze fisa de instruire pentru protectia muncii, in conformitate cu prevederile legale in vigoare;
c) substantele si preparatele chimice si cosmetice trebuie sa fie folosite in conformitate cu instructiunile
producatorului, in conditiile legii.

Art. 7
Este interzisa folosirea creioanelor hemostatice sau a alaunului pentru a opri sangerarea.

Art. 8
Inainte de inceperea tratamentului se efectueaza evaluarea starii pielii, cu respectarea urmatoarelor
conditii:
a) inainte de inceperea tratamentului de infrumusetare, zona respectiva de piele sau unghie trebuie
evaluata;
b) daca clientul prezinta in zona care urmeaza a fi tratata leziuni deschise, infectii, inflamatii sau boli
dermatologice, tratamentul trebuie amanat.

Art. 9
(1) Angajatorul trebuie sa asigure angajatilor sai cursuri periodice de instruire, conform reglementarilor
Ministerului Sanatatii Publice si Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, astfel incat prin activitatile
desfasurate de acestia sa nu fie afectata sanatatea lor si a clientilor.
(2) Personalul angajat are obligatia de a efectua controale medicale la angajare si controale periodice,
conform prevederilor legislatiei in vigoare; documentele care dovedesc efectuarea acestor controale
medicale se pun la dispozitia inspectorilor sanitari, in timpul actiunilor de inspectie.
(3) Personalul angajat trebuie sa cunoasca toate reglementarile domeniului sau de activitate.
(4) Personalul angajat trebuie sa demonstreze competenta in folosirea materialelor si a procedurilor, in
conformitate cu responsabilitatile atribuite, astfel incat sa previna orice pericol pentru sanatate.
(5) Pentru acordarea primului ajutor in caz de accidente, angajatii trebuie sa aiba la dispozitie trusa de prim
ajutor, facilitati si personal instruit pentru acordarea primului ajutor.
 ANEXA Nr. 3 - NORME DE IGIENA pentru serviciile din cabinetele de
tratament si machiaj cosmetic, epilare, manichiura, pedichiura,
coafura, frizerie si barbierit

Art. 1
(1) Spatiile de desfasurare a activitatii trebuie sa respecte prevederile art. 2 din anexa nr. 1 la ordin.
(2) Pentru urmatoarele activitati trebuie sa existe incinte separate prin usi:
a) epilare, tratament si machiaj cosmetic;
b) pedichiura, manichiura;
c) coafura, manichiura;
d) frizerie, barbierit, manichiura.
(3) Daca in cabinet se desfasoara doar activitati de coafura si/sau frizerie, inclusiv barbierit si manichiura,
incinta pentru accesul, receptia si asteptarea publicului este optionala.
(4) Temperatura de lucru trebuie sa fie confortabila si sa nu se situeze sub 20°C.

Art. 2
(1) Utilizarea metodelor, a tipului de produs biocid pentru curatare, dezinfectie si sterilizare se face dupa
cum urmeaza:

Suport de tratat Metoda de aplicare Observatii

Materiale necritice

Suprafete inerte, cum ar fi: Curatare Spalare cu solutie de

pavimente pereti, mobilier etc. detergent pentru
indepartarea prafului si murdariei,
urmata de clatire cu apa calda

Suprafete inerte, cum ar fi: Dezinfectie de nivel Stergere, respectandu-se timpul si

chiuveta, W.C. suprafetele de scazut sau cu un produs concentratia conform instructiunilor
lucru, pat de lucru etc. detergent dezinfectant producatorului, apoi clatire

Material moale, cum ar fi:
prosoape, cearceafuri etc.
Dezinfectie de nivel Spalare la masini automate cu ciclu
scazut termic de dezinfectie
si fierbere sau la o firma specializata, in
baza unui contract
Uscarea se face in camere special
 amenajate sau in
uscatoarele masinilor de spalat

Spatule din plastic sau metal, Dezinfectie de nivel Spalare, urmata de imersie completa in
tavitele, ustensilele care intra in scazut cu un produs produsul biocid, apoi clatire cu apa
contact cu pielea intacta, par sau detergent - dezinfectant
unghii ori cu substante de lucru.

Materiale semicritice

Orice suprafata inerta sau Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in
material moale care a fost stropit intermediar produsul biocid, urmata de spalare,
cu sange sau alte fluide corporale apoi clatire cu apa

Pilele de unghii refolosibile, Dezinfectie de nivel Stergere sau imersie completa in

pensetele, vasele pentru intermediar produsul biocid, apoi clatire
manichiura, caditele pentru
pedichiura, perii de unghii lavoare
pentru spalat parul etc.

Orice articol care vine in contact Dezinfectie de nivel Spalare urmata de imersie in produsul
cu mucoasele intacte sau cu pielea inalt biocid, apoi clatire
lezata ori care sustine un articol
steril

Materiale critice

Articolele taioase si intepatoare Sterilizare prin metode Conform prevederilor legale in vigoare
care patrund adanc in piele, fizice sau chimice si ale art. 5 din anexa nr. 1 la ordin
refolosibile

(2) Canapeaua pentru tratamente cosmetice va fi acoperita cu o husa de unica folosinta, care se va schimba
dupa fiecare client, sau din material impermeabil, care se curata si se dezinfecteaza dupa fiecare sedinta cu
un produs detergent-dezinfectant.

Art. 3
(1) Toate produsele cosmetice utilizate trebuie sa respecte prevederile Legii nr. 178/2000 privind produsele
cosmetice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Toate produsele cosmetice trebuie pastrate in containere inchise si curate, etichetate corespunzator si
utilizate conform prevederilor legale in vigoare.
(3) Utilizarea unui preparat cosmetic pentru un client se face prin extragerea unei portiuni din containerul
preparatului respectiv pentru evitarea contaminarii produsului, iar repartitia acestuia se face folosindu-se
una dintre urmatoarele metode:
a) folosirea unei spatule curate pentru scoaterea unei portiuni de substanta din container;
b) folosirea unui tub din metal sau plastic care poate fi rasturnat;
c) folosirea portiunilor individualizate pentru o singura utilizare pentru a preveni contaminarea materialelor
in vrac.
(4) Produsele cosmetice se utilizeaza respectand termenul de valabilitate precizat pe ambalaj.

Art. 4
Personalul trebuie sa poarte halate sau echipamente de lucru lavabile, curate, de culoare deschisa,
confectionate special pentru a fi purtate in timpul executarii procedurilor.

Art. 14
Operatiunile de coafura, frizerie, barbierit se efectueaza respectandu-se urmatoarele:
1. Toate echipamentele si instrumentele folosite trebuie mentinute in buna stare de functionare, iar modul
de utilizare trebuie sa respecte instructiunile producatorului.
2. Partile din echipament care se pot contamina trebuie curatate si/sau dezinfectate zilnic, dupa necesitate,
si acoperite cu hartie, care se va schimba periodic.
3. Pensulele si casoletele pentru prepararea spumei de ras se curata si se dezinfecteaza dupa utilizarea
acestora la un singur client.
4. Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri.
5. Echipamentul, instrumentarul si materialele folosite pentru deservirea clientului fac parte din
urmatoarele categorii:
a) articole taioase si intepatoare care patrund sau pot leza pielea, cum sunt aparate si lame de ras
refolosibile, bricege, foarfeci de tuns si de filat etc.; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica
folosinta se arunca, iar cele de multifolosinta se sterilizeaza fizic sau chimic, conform prevederilor legale in
vigoare;
b) articole care vin in contact cu mucoasele, cu pielea lezata sau cu obiectele care sustin articolele sterile,
precum si pensulele de ras, casoletele; dupa folosirea la un singur client, articolele de unica folosinta se
arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel inalt sau se sterilizeaza
conform art. 2 alin. (1);
c) articole care vin in contact cu pielea intacta si parul, fara sa aiba contact cu mucoasele, cum sunt
bigudiuri, piepteni, clame, agrafe, perii, alte articole similare; dupa folosirea la un singur client, articolele de
unica folosinta se arunca, iar cele refolosibile se curata si se dezinfecteaza prin dezinfectie de nivel scazut
sau cu un produs detergent-dezinfectant.
 Legea nr 178/2000 privind produsele cosmetice, republicata in 2005
Modificari si completari

► Lege nr. 469/2006

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Prezenta lege reglementeaza conditiile care trebuie sa fie respectate la fabricarea si punerea pe piata a
produselor cosmetice de uz uman.
Art. 2
Pentru aplicarea prezentei legi termenii si sintagmele de mai jos semnifica dupa cum urmeaza:
a) produs cosmetic - orice substanta sau preparat care urmeaza sa fie pus in contact cu diverse parti
externe ale corpului uman, precum piele, par, unghii, buze, organe genitale externe sau cu dintii si mucoasa
bucala, cu scopul exclusiv sau principal de a le curata, a le parfuma, a le modifica aspectul si/sau a le
corecta mirosurile corporale si/sau a le proteja ori a le mentine in buna stare;
b) ingredient cosmetic - orice substanta sau preparat de origine sintetica ori naturala folosit in compozitia
unui produs cosmetic, cu exceptia impuritatilor din materiile prime folosite, materialelor tehnice auxiliare
folosite in prepararea produsului final, dar care nu sunt prezente in acesta, si a materialelor folosite in
cantitati strict necesare ca solventi sau purtatori de parfum ori compozitii aromatice;
c) coloranti cosmetici - substante care se adauga in produse cosmetice in scopul colorarii produsului si/sau
a unor parti ale corpului uman;
d) conservanti - substante care se adauga in produsele cosmetice, in scopul principal de a inhiba
dezvoltarea microorganismelor in aceste produse;
e) filtre ultraviolete - substante care se adauga in produsele cosmetice pentru a filtra anumite radiatii
ultraviolete, in scopul protejarii pielii de efectele nedorite ale acestor radiatii;
f) lot de fabricatie - o cantitate definita in materie prima, material de ambalare sau produs finit, fabricata in
conditii identice printr-un proces sau o serie de procese, astfel incat sa poata fi considerata omogena;
g) numar de lot de fabricatie - o combinatie distinctiva de numere si/sau de litere, care in mod specific
identifica un lot;
h) data de minima durabilitate - data pana la care un produs, depozitat in conditii corespunzatoare,
continua sa isi indeplineasca functiunile initiale si respecta prevederile art. 5;
i) notificare - demersul administrativ care consta in transmiterea in forma scrisa catre Ministerul Sanatatii a
intentiei de punere pe piata a unui produs cosmetic;
j) principii de buna practica de fabricatie a produselor cosmetice - ansamblul de reguli care grupeaza
principii generale, proceduri, actiuni si verificari ce se exercita asupra procesului de fabricatie a produselor
cosmetice;
k) eticheta - orice material scris care contine elemente de identificare a produsului si, dupa caz, instructiuni
de utilizare pentru consumator;
l) ambalaj primar - material care vine in contact direct cu produsul cosmetic, folosit la mentinerea
caracteristicilor prescrise ale produsului pe toata perioada de valabilitate;
m) ambalaj secundar - material folosit la protejarea ambalajului primar;
n) produs cosmetic finit - produsul cosmetic in formula sa finala, asa cum este introdus pe piata si oferit
consumatorului final, sau prototipul acestuia;
o) prototip - primul model sau design al unui produs cosmetic care nu a fost fabricat in loturi si de la care
produsul cosmetic finit este copiat sau dezvoltat;
p) perioada dupa deschidere - perioada de timp in care un produs cosmetic finit poate fi folosit in siguranta,
calculata din momentul primei deschideri a ambalajului primar si inceperii utilizarii produsului.
Art. 3
Lista cuprinzand categoriile de produse cosmetice, asa cum sunt definite in cuprinsul art. 2 lit. a), este
prevazuta in anexa nr. 1.
Art. 4
Ministerul Sanatatii reprezinta autoritatea nationala competenta pentru reglementarea comercializarii
produselor cosmetice, notificarea acestora in intocmirea si administrarea bazei de date, inspectia si
controlul pe piata, informarea populatiei, inregistrarea cazurilor semnalate privind efectele adverse asupra
populatiei, cauzate de produsele cosmetice, raportarea catre Comisia Europeana.

Capitolul II - Conditii impuse produselor cosmetice pentru securitatea

consumatorilor
Art. 5
Produsele cosmetice puse pe piata nu trebuie sa pericliteze sanatatea umana atunci cand sunt folosite in
conditii normale sau rational previzibile de folosire, tinandu-se seama, in special, de prezentarea
produsului, etichetarea, instructiunile privind utilizarea si indepartarea acestuia, precum si de orice alta
indicatie prevazuta de producator, de reprezentantul sau autorizat sau de orice alta persoana responsabila
pentru introducerea pe piata a produsului. Aceste indicatii nu vor scuti nici o persoana, in nici o
circumstanta, de a se conforma cu alte dispozitii ale prezentei legi.
Art. 6
(1) Se interzice punerea pe piata a produselor cosmetice in a caror compozitie se gasesc:
a) substante interzise de Ministerul Sanatatii pentru a fi utilizate in compozitia produselor cosmetice;
b) substante in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii;
c) agenti de colorare, altii decat cei stabiliti de Ministerul Sanatatii, cu exceptia produselor cosmetice
destinate a fi folosite numai la colorarea parului;
d) agenti de colorare folositi in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul
Sanatatii, cu exceptia produselor cosmetice destinate a fi folosite numai la colorarea parului;
e) conservanti, altii decat cei stabiliti de Ministerul Sanatatii;
f) conservanti, in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii, cu exceptia
cazului in care sunt folosite alte concentratii, pentru scopuri specifice, care reies din prezentarea
produsului;
g) filtre UV, altele decat cele stabilite de Ministerul Sanatatii;
h) filtre UV, folosite in afara limitelor de admisibilitate si a conditiilor impuse de Ministerul Sanatatii.
(2) Prezenta urmelor unor substante dintre cele prevazute la alin. (1) lit. a) este permisa numai daca, din
punct de vedere tehnic, nu poate fi evitata in conditiile unei bune practici de fabricatie si se respecta
prevederile art. 5.
Art. 7
(1) Fara a se prejudicia indeplinirea obligatiilor ce deriva din art. 5, se interzice:
a) introducerea pe piata a produselor cosmetice in legatura cu formula finala, cat si a celor continand
ingrediente sau combinatii de ingrediente care, pentru a indeplini cerintele prezentei legi, au fost testate pe
animale, folosindu-se o metoda, alta decat cea alternativa, dupa data la care aceasta din urma a fost
validata si adoptata la nivelul Uniunii Europene, tinandu-se seama de evolutia procesului de validare din
cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica;
b) testarea pe animale a produselor cosmetice finite, pentru a indeplini cerintele prezentei legi;
c) testarea pe animale a ingredientelor sau combinatiilor de ingrediente, pentru a indeplini cerintele
prezentei legi, incepand cu data la care aceste teste trebuie sa fie inlocuite de metodele alternative validate
sau stabilite de Comisia Europeana. Metodele alternative sunt prevazute in anexa nr. 3 la Normele
metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotararea
Guvernului nr. 490/2002.
(2) Ministerul Sanatatii asigura, prin ordin al ministrului, preluarea noilor metode alternative, in acord cu
progresul realizat in validarea si adoptarea acestora de catre Comisia Europeana, in conformitate cu
urmatoarele termene-limita: 11 martie 2009, pentru testarea ingredientelor sau combinatiilor de
ingrediente, si 11 martie 2013, pentru testele de toxicitate cu doza repetata, toxicitate reproductiva si
toxicocinetica.
(3) In situatii exceptionale, atunci cand exista un motiv intemeiat in ceea ce priveste siguranta unui
ingredient cosmetic existent, Ministerul Sanatatii poate solicita Comisiei Europene sa acorde o derogare de
la prevederile alin. (1). Cererea de derogare trebuie sa contina o evaluare a situatiei si sa indice masurile
necesare. Pe baza cererii si dupa consultarea Comitetului Stiintific pentru Cosmetice si Produse
Nealimentare, Comisia Europeana poate autoriza derogarea prin decizie motivata. Aceasta autorizare
trebuie sa contina conditiile in care s-a acordat derogarea, obiectivul specific, durata si raportarea
rezultatelor.
(4) Derogarea poate fi acordata numai daca:
a) ingredientul se foloseste in mod frecvent si nu poate fi inlocuit de un alt ingredient cu functie similara;
b) problema de sanatate umana specifica este fundamentata si nevoia de a recurge la testari pe animale
este justificata si sustinuta de un protocol de cercetare detaliat, propus ca baza de evaluare.
Art. 8
(1) Este interzisa folosirea in produsele cosmetice a substantelor clasificate ca fiind cancerigene,
mutagenice sau toxice pentru reproducere, din categoriile 1, 2 si 3, asa cum sunt prevazute in anexa nr. 2 la
Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea,
etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase.
(2) O substanta clasificata in categoria 3 poate fi folosita in produsele cosmetice numai daca a fost evaluata
de Comitetul Stiintific pentru Cosmetice si Produse Nealimentare al Comisiei Europene si a fost acceptata
pentru a fi folosita in produse cosmetice.
Art. 9
(1) Listele cuprinzand substantele ce pot fi utilizate in compozitia produselor cosmetice sunt stabilite prin
ordin al ministrului sanatatii si cuprind:
a) substantele utilizate in limite de admisibilitate si in conditiile impuse de Ministerul Sanatatii;
b) agentii de colorare, cu exceptia celor care urmeaza sa fie folositi numai la colorarea parului, conservantii
care pot fi folositi numai in anumite conditii si limite admisibile, filtrele UV care pot fi folosite numai in
anumite conditii si limite admisibile;
c) conservantii;
d) filtrele UV.
(2) Listele cuprinzand substantele interzise, precum si substantele care nu fac obiectul prezentei legi vor fi
stabilite prin ordin al ministrului sanatatii.
(3) Listele prevazute la alin. (1) si (2) vor fi actualizate in functie de progresul tehnic, prin ordin al ministrului
sanatatii.
Art. 10
(1) Prin derogare de la prevederile art. 6 si fara a aduce atingere prevederilor Ordinului ministrului
industriei si resurselor si al ministrului sanatatii si familiei nr. 309/729/2001 privind inventarul pentru
ingredientele folosite in produsele cosmetice, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din
28 noiembrie 2001, Ministerul Sanatatii poate autoriza folosirea pe teritoriul Romaniei a substantelor care
nu sunt prevazute in lista de substante permise pentru anumite produse cosmetice, in urmatoarele conditii:
a) autorizarea trebuie sa se limiteze la o perioada maxima de 3 ani;
b) sa se efectueze o verificare oficiala a produselor cosmetice care contin substanta sau preparatul a carui
utilizare a fost autorizata;
c) produsul cosmetic astfel fabricat trebuie sa poarte o indicatie distincta, care va fi precizata in autorizatie.
(2) Ministerul Sanatatii trebuie sa informeze Comisia Europeana si statele membre despre decizia de
autorizare luata conform alin. (1), in decurs de doua luni de la data intrarii in vigoare a autorizatiei.
(3) Inainte de expirarea termenului de 3 ani, prevazut la alin. (1) lit. a), Ministerul Sanatatii poate inainta
Comisiei Europene o cerere pentru includerea pe lista substantelor permise a substantei care a primit
autorizarea nationala, conform alin. (1). Concomitent va comunica documentatia pe care se intemeiaza
aceasta cerere si va indica utilizarile carora le este destinata substanta.
Art. 11
Produsele cosmetice pot fi puse pe piata pe teritoriul Romaniei numai daca producatorul, reprezentantul
sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe
piata a produsului cosmetic importat este inregistrata legal in Romania si a notificat Ministerului Sanatatii
intentia de punere in circulatie a produselor cosmetice.
Art. 12
Notificarea consta in transmiterea, in forma scrisa si/sau electronica, a urmatoarelor date:
a) numele/denumirea producatorului, a reprezentantului sau autorizat, a beneficiarului fabricarii
produsului cosmetic si numarul de inregistrare la registrul comertului a producatorului, respectiv a
reprezentantului sau autorizat;
b) sediul in Romania al producatorului sau al reprezentantului sau autorizat;
c) tara de origine pentru produsul cosmetic fabricat in afara teritoriului Romaniei;
d) denumirea comerciala a produsului cosmetic;
e) functia de produs cosmetic;
f) declaratia de conformitate prin care producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii
produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a produsului cosmetic importat isi
asuma responsabilitatea conformarii produselor cosmetice fabricate/importate cu prevederile prezentei
legi.
Art. 13
(1) Notificarea unui produs cosmetic care se introduce pe piata pe teritoriul Romaniei se face la Ministerul
Sanatatii, prin transmiterea in forma scrisa si/sau electronica a formularului de notificare. Ministerul
Sanatatii inregistreaza notificarea, comunica celui care a transmis-o numarul notificarii si face publica lista
produselor cosmetice notificate.
(2) Notificarea devine efectiva din momentul transmiterii datelor prevazute la art. 12.
(3) Orice modificare a informatiilor transmise Ministerului Sanatatii, conform prevederilor art. 12, va fi
adusa la cunostinta acestuia in termen de 30 de zile de la data aparitiei modificarii.
Art. 14
(1) In scopul exercitarii controlului de catre autoritatile competente producatorul, reprezentantul sau
autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila pentru punerea pe piata a
unui produs cosmetic importat trebuie sa detina la adresa specificata pe eticheta urmatoarele date:
a) compozitia calitativa si cantitativa a produsului; informatiile privind compozitia parfumata si parfumurile
sunt limitate la numele si la numarul de cod ale compozitiei, precum si la identitatea furnizorului;
b) specificatiile fizico-chimice si microbiologice pentru materiile prime si produsul finit si criteriile de control
de puritate si microbiologie pentru produsul cosmetic;
c) metoda de fabricare conform normelor de buna practica de fabricatie a produselor cosmetice in vigoare;
d) numele persoanei responsabile cu fabricarea sau importul pentru prima data al unui produs cosmetic in
Uniunea Europeana; persoana responsabila trebuie sa posede un nivel adecvat de calificare profesionala
sau experienta, in conformitate cu legislatia si practica statului membru al Uniunii Europene unde sunt
fabricate sau unde sunt prima data importate produsele cosmetice;
e) evaluarea riscului pentru sanatatea umana al produsului cosmetic. Pentru aceasta fabricantul va tine
seama de profilul toxicologic general al ingredientelor folosite, de structura lor chimica si de nivelul de
expunere, in special de caracteristicile de expunere specifice zonei in care produsul va fi aplicat sau de
populatia careia ii este destinat; pentru produsele destinate copiilor sub 3 ani, precum si pentru cele
destinate exclusiv igienei intime externe trebuie sa existe o evaluare specifica a securitatii pentru sanatatea
umana. In cazul in care produsul se fabrica in diferite localitati pe teritoriul Romaniei sau al statelor
membre ale Uniunii Europene, producatorul poate sa aleaga o singura locatie/loc, unde informatiile privind
produsul sunt disponibile. In acest sens, la solicitarea autoritatilor competente pentru monitorizarea
produsului sau a altor autoritati cu competente de control, producatorul este obligat sa precizeze adresa la
care informatiile sunt rapid accesibile;
f) numele si adresa persoanelor calificate responsabile care au evaluat produsul din punctul de vedere al
sigurantei pentru sanatatea umana; persoanele responsabile pentru evaluare trebuie sa aiba diploma de
studii superioare in specialitatile: farmacie, toxicologie, dermatologie, medicina sau o specialitate similara,
asa cum este definita in cuprinsul Legii nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor
profesionale pentru profesiile reglementate din Romania;
g) datele existente cu privire la efectele nedorite pentru sanatatea umana, provocate de produsele
cosmetice ca urmare a utilizarii;
h) dovada privind efectul declarat al produsului cosmetic, in cazul in care natura acestuia o justifica;
i) informatii privind orice testari pe animale, efectuate de producator, agentii sau furnizorii sai, legate de
dezvoltarea produsului sau de evaluarea sigurantei produsului cosmetic ori a ingredientelor sale, inclusiv
orice testare pe animale, efectuata in scopul respectarii unor reglementari nationale din tarile care nu sunt
membre ale Uniunii Europene.
(2) In cazul in care pe eticheta sunt indicate mai multe adrese ale fabricantului, respectiv importatorului, se
va sublinia adresa la care se afla dosarul privind produsul cosmetic.
(3) Fara a se aduce prejudicii protejarii secretului comercial si proprietatii intelectuale, producatorul,
reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau persoana responsabila cu
introducerea pe piata a unui produs cosmetic importat va asigura ca informatia prevazuta la alin. (1) lit. a) si
g) sa fie accesibila publicului in orice format, inclusiv electronic; informatiile prevazute la alin. (1) lit. a), care
vor fi accesibile publicului, vor fi limitate la informatiile cantitative ale substantelor periculoase
reglementate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si
ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 451/2001.
(4) Evaluarea sigurantei pentru sanatatea umana, asa cum este prevazuta la art. 14 alin. (1) lit. e), va fi
efectuata in conformitate cu principiile de buna practica de laborator prevazute de Hotararea Guvernului
nr. 63/2002 privind aprobarea Principiilor de buna practica de laborator, precum si inspectia si verificarea
respectarii acestora in cazul testarilor efectuate asupra substantelor chimice.
Art. 15
Datele prevazute la art. 14 vor fi prezentate in limba romana sau intr-o limba de circulatie internationala.
Art. 16
In urma efectuarii actiunii de verificare intreprinse de reprezentantii imputerniciti ai organelor de control
abilitate, producatorul, reprezentantul sau autorizat, beneficiarul fabricarii produsului cosmetic sau
persoana responsabila pentru punerea pe piata a unui produs cosmetic importat, dupa caz, este obligat sa
asigure accesul acestora la datele prevazute la art. 14, in cel mult 72 de ore de la solicitare.
Art. 17
(1) Produsele cosmetice pot fi puse pe piata numai daca pe recipient si pe ambalaj informatiile urmatoare
sunt inscriptionate vizibil, lizibil si cu caractere care nu se sterg usor; in ceea ce priveste informatiile
prevazute la lit. i), acestea pot fi inscriptionate doar pe ambalaj. Se vor indica urmatoarele date:
a) numele sau denumirea producatorului ori a persoanei responsabile cu introducerea pe piata stabilite in
Uniunea Europeana sau abrevierea, daca aceasta permite identificarea persoanelor respective;
b) sediul sau adresa din statul membru al Uniunii Europene a producatorului sau a persoanei responsabile
pentru introducerea pe piata in Uniunea Europeana a unui produs cosmetic importat sau abrevierea sa,
atat timp cat aceasta este posibil de identificat;
c) tara de origine pentru produsele fabricate in afara statelor membre ale Uniunii Europene;
d) continutul nominal in momentul ambalarii produsului, indicat in greutate sau in volum, exceptand
ambalajele ce contin mai putin de 5 grame sau mai putin de 5 mililitri, esantioanele gratuite si dozele unice.
In ceea ce priveste ambalajele in care se comercializeaza produse intr-un ansamblu de bucati si pentru care
indicarea greutatii sau a volumului nu este semnificativa, continutul poate sa nu fie indicat, dar se va
mentiona pe ambalaj numarul de bucati; aceasta mentiune nu este necesara atunci cand numarul de piese
este usor de determinat din exterior sau daca produsul este comercializat in mod uzual ca unitate;
e) data de minima durabilitate indicata prin sintagma "A se folosi preferabil inainte de ...", urmata de data
sau de indicarea locului de pe ambalaj unde se afla inscriptionata aceasta data. Data trebuie clar
mentionata, indicandu-se, in ordine si cu cifre arabe, fie luna si anul, fie ziua, luna si anul. Daca este
necesar, aceasta informatie va fi suplimentata de o indicare a conditiilor care trebuie indeplinite pentru a se
garanta durabilitatea afirmata. Indicarea datei de durabilitate nu este obligatorie pentru produsele
cosmetice a caror durabilitate minima depaseste 30 de luni. Pentru acestea mentiunile se completeaza cu
indicarea perioadei, dupa deschiderea produsului cosmetic, in care poate fi folosit in siguranta de catre
consumatori. Aceasta informatie va fi redata prin simbolul prevazut in anexa nr. 2, urmat de perioada de
utilizare exprimata in luni si/sau ani;
f) precautiunile speciale la utilizare, in special cele referitoare la ingredientele mentionate in listele
prevazute la art. 9 alin. (1) si aprobate prin ordin al ministrului sanatatii si care trebuie inscriptionate pe
ambalaj, precum si informatiile speciale de avertizare pentru produsele cosmetice de uz profesional, in
special cele pentru coafura. In situatia in care acest lucru nu este posibil din motive practice, va fi alaturat
un prospect, o banderola ori un cartonas care va contine informatiile necesare consumatorilor, fie abreviat,
fie prin utilizarea simbolului prevazut in anexa nr. 3, care trebuie sa figureze pe recipient si pe ambalaj;
g) functia produsului cosmetic, exceptand cazul in care aceasta rezulta din prezentarea produsului;
h) numarul lotului de fabricatie, marcat pe recipient sau pe ambalaj, dupa caz, ori o indicatie care sa
permita identificarea produsului;
i) lista cuprinzand ingredientele care fac parte din compozitia produsului cosmetic, in ordinea
descrescatoare a greutatii in momentul incorporarii lor; aceasta lista este precedata de cuvantul
"ingrediente". In cazul in care, din motive practice legate de spatiu, acest lucru nu este posibil, va fi alaturat
un prospect, o banderola ori un cartonas ce trebuie sa contina informatia necesara consumatorului si va fi
inscriptionata pe recipient ori pe ambalaj informatia abreviata ori simbolul prevazut prin ordin al ministrului
sanatatii. Se vor mentiona ingredientele in concentratie mai mica de 1%, fara o ordine anume, dupa cele a
caror concentratie este mai mare de 1%. Colorantii se pot mentiona dupa celelalte ingrediente. Pentru
produsele cosmetice decorative comercializate in mai multe culori/nuante se mentioneaza toti agentii de
colorare folositi, precedati de sintagma "poate contine" sau de simbolul "+/-". Compozitiile de parfumare
sau de aromatizare si materiile lor prime vor fi mentionate prin cuvantul "parfum", respectiv "aroma".
Substantele cuprinse in listele prezentate la art. 9 alin. (1) lit. a) si aprobate prin ordin al ministrului
sanatatii, pentru care exista mentiunea de a fi inscriptionate pe amabalaj, vor fi incluse pe lista
ingredientelor, indiferent de functiunea pe care o au in produsul cosmetic.
(2) Acolo unde, din motive practice legate de dimensiunea sau de forma recipientelor ori a ambalajelor, nu
este realizabila inscriptionarea informatiilor prevazute la alin. (1) lit. f) si i), acestea se inscriu pe o eticheta,
o banderola, un prospect sau un pliant care este alaturat produsului. In cazul sapunului, al bilelor pentru
baie sau al altor produse de dimensiuni mici, unde este practic imposibil, din motive de dimensiune sau
forma, sa fie scrise informatiile prevazute la alin. (1) lit. i) pe un prospect, o eticheta, o banderola, un pliant
sau un cartonas atasat, aceste informatii vor fi scrise pe un pliant pus in imediata vecinatate a recipientului
in care produsul cosmetic este expus spre vanzare.
(3) Pentru produsele cosmetice care nu sunt preambalate si care sunt ambalate la punctul de vanzare la
cererea cumparatorului ori care sunt preambalate pentru imediata vanzare, regulile detaliate pentru modul
de indicare a informatiilor prevazute la alin. (1) se aproba prin ordin al ministrului sanatatii, care se publica
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Art. 18
Informatiile prevazute la art. 17 alin. (1) lit. d)-f) si h) trebuie sa fie scrise in limba romana, cu exceptia listei
cuprinzand ingredientele, unde se vor folosi denumirile din Nomenclatorul international pentru produse
cosmetice - INCI, iar colorantii vor fi scrisi conform numarului din Indexul culorilor - Colour Index.
Art. 19
(1) Ministerul Sanatatii nu poate interzice, restrange sau impiedica introducerea pe piata a produselor
cosmetice care indeplinesc cerintele prevazute de prezenta lege.
(2) In vederea asigurarii unui tratament medical prompt si adecvat in cazul unor situatii cu risc pentru
sanatate, la solicitarea Ministerului Sanatatii, producatorul, importatorul sau persoana responsabila cu
introducerea pe piata trebuie sa asigure furnizarea informatiilor necesare si adecvate privind substantele
folosite in produsele cosmetice.
(3) Ministerul Sanatatii este autoritatea nationala competenta care asigura transmiterea informatiilor
prevazute la alin. (2) catre oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene, la solicitarea acestora, luand
masurile necesare pentru ca informatia sa fie transmisa doar in scopul aplicarii unui tratament medical
adecvat.
Art. 20
(1) In etichetare, prezentarea spre vanzare sau promovarea produsului se interzice intrebuintarea textelor,
denumirilor, marcilor, imaginilor sau a altor insemne care atribuie produselor caracteristici pe care acestea
nu le au.
(2) Producatorul ori persoana responsabila cu introducerea pe piata a produsului poate mentiona, pe
ambalaj sau pe orice alt document, nota, eticheta, banderola ce insoteste ori care se refera la produs, ca
produsul nu a fost testat pe animale, numai daca producatorul sau furnizorul sau de materii prime nu a
efectuat testari pe animale pentru produsul final ori pentru prototip sau nu a folosit nici un ingredient
testat pe animale de catre terte persoane, in scopul formularii de produse cosmetice noi.
ANEXA Nr. 1 - Lista cuprinzand categoriile de produse cosmetice
► Creme, emulsii, lotiuni, geluri si uleiuri pentru piele (maini, fata, picioare etc.)

► Masti pentru fata (cu exceptia produselor care actioneaza ca abrazive superficiale ale pielii pe
cale chimica)

► Baze nuantatoare (lichide, paste, pudre etc.)

► Pudre de machiaj, pudre dupa baie, pudre igienice etc.

► Sapunuri de toaleta, sapunuri deodorante etc.

► Parfumuri, ape de toaleta, ape de colonie etc.

► Preparate pentru baie si dus (saruri, spume, uleiuri, geluri etc.)

► Depilatoare

► Deodorante si antiperspirante

 Produse pentru ingrijirea parului:

- nuantatoare si decolorante;

- produse pentru ondulare, indreptare si fixare;

- produse pentru aranjare (decorare);

- produse pentru curatare (lotiuni, pudre, sampoane etc.);

- produse de conditionare (lotiuni, creme, uleiuri etc.);

- produse de coafare (lotiuni, lacuri, briantine etc.)

► Produse pentru ras (creme, spume, lotiuni etc.)

► Produse pentru machiaj si indepartarea acestuia de pe fata si ochi

► Produse destinate aplicarii pe buze

► Produse pentru ingrijirea dintilor si a gurii

► Produse pentru ingrijirea unghiilor si decorarea lor

► Produse pentru igiena intima externa

► Produse pentru bai de soare (plaja)

► Produse pentru bronzare fara soare

► Produse de albire a pielii

► Produse antirid.
Microbiologie
 ANATOMIA CAPULUI SI A GATULUI

Problema care ne-a framantat dintotdeauna este insa urmatoarea: este frumusetea ceva superficial? Ei
bine, in ceea ce priveste aspectul fetei umane, stim cu certitudine urmatoarele lucruri: la suprafata, epidermul
este cel care inveleste si evidentiaza trasaturile fetei, dar in profunzime exista elementele osoase ale
masivului facial, sau viscerocraniul, care da forma generala a fetei, iar intre oase si tegument exista stratul
musculaturii faciale sau muschii mimicii. Fata umana este cea mai expresiva din regnul animal, iar
musculatura faciala este direct responsabila de manifestarea expresivitatii statice sau dinamice, fizionomia,
respectiv mimica.
Terminologie medicala:
 medial = intern
 lateral = extern
 cranial = superior
 caudal = inferior
 ventral = anterior
 dorsal = posterior
 proximal = spre radacina
membrului
 distal = spre extremitatea
membrului
 Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi si membre. Capul si gatul alcatuiesc impreuna
extremitatea cefalica a corpului.
Capul este alcatuit din doua parti:
 una craniana, situata superior si posterior, corespunzatoare neurocraniului sau cutiei craniene
 alta, reprezentata de fata, asezata anterior si inferior– viscerocraniul.
Gatul este partea corpului care leaga capul de trunchi. El are:
e) regiune posterioara sau nucala, alcatuita din vertebre, articulatii si muschi
f) regiune cervicala anterioara care contine muschii, fascii, osul hioid, dar si organe ale gatului:
laringe, trahee, esofag, tiroida, etc.
OASELE CAPULUI

Craniul este cadrul osos al capului care contine si protejeaza creierul si organele de simt. El da forma
capului si fetei, adaposteste dintii si ofera puncte de atasare muschilor. Are doua parti principale – craniul si
fata (neurocraniul si viscerocraniul).
Oasele craniului
 Craniul este format din 8 oase: Occipital, frontal, etmoid, sfenoid, temporale (2), parietale (2). Oasele
centrale sunt nepereche, iar oasele laterale sunt pereche.

Denumire Nr Descriere
Occipital 1 Este situat in partea posterioara si inferioara a craniului. Inferior
prezinta o gaura mare (foramen magnum) prin care trece maduva
spinarii, si in lateral prezinta fete articulare pentru atlas (prima vertebra a
coloanei vertebrale)
Frontal 1 Formeaza fruntea si partea superioara a orbitelor.
Etmoid 1 Se afla in partea inferioara a frontalului si anterior sfenoidului,
intre cele doua orbite. Formeaza cavitatile nazale si partea interna a
orbitelor. Are forma cubica si are aspectul unui burete, prezentand multe
gauri.
Sfenoid 1 Este un os situat in interiorul craniului si are aspectul unui liliac cu
aripile intinse, avand un corp, si 4 aripi, 2 mari si 2 mici. Aripile mari se
unesc cu: frontalul, parietalele, occipitalul si etmoidul. Acest os contine
sinusuri pline cu aer, care comunica cu cavitatile nazale si adapostesc
epifiza.
Temporale 2 Formeaza partile laterale si ale craniului si partial partea
inferioara. Formeaza urechea medie si interna.
Parietale 2 Formeaza partile laterale ale craniului si prin unire, partea
superioara.

Oasele fetei

Oasele fetei sunt in numar de 14 si in general sunt perechi, cate unul de fiecare parte a fetei.
Denumire Nr Descriere
Maxilare 2 Se unesc in mijlocul fetei pentru a forma maxila. Formeaza
partea inferioara a orbitei, lateralele si peretii inferiori ai cavitatilor
nazale, si si adapostesc dintii superiori
Palatine 2 Se unesc la mijloc ca doua “L”-uri pentru a forma cerul gurii,
si o portiune din orbita
Lacrimale 2 Sunt situate pe peretele intern al orbitelor. Contin canalul
lacrimal.
Nazale 2 Formeaza partea osoasa a nasului.
 Zigomatice 2 Cele doua oase care formeaza pometii. Arcurile zigomatice
sunt formate de oasele zigomatice si cele temporale.
Cornetele 2 Sunt doua oase curbate ca niste cornete situate pe pereti
nazale inferioare externi ai cavitatilor nazale. Aerul inhalat este rotit prin aceste
cornete, dandu-i astfel timp sa se incalzeasca inainte de a patrunde
in plamani.
Vomerul 1 Este un os situat in partea posterioara a septului nazal.
Mandibula 1 Este singurul os mobil al fetei. Are forma de potcoava si se
articuleaza cu oasele temporale prin articulatia temporo-
mandibulara. Partea centrala formeaza barbia si adaposteste dintii
inferiori.
 Parul

Este o formatie epiteliala

cornoasa, filiforma, cilindrica si
flexibila. Se gaseste in toate zonele
corpului cu exceptia palmelor, talpilor
picioarelor si mucoaselor.
La fiecare fir de par se distinge:
d) o portiune libera
numita tulpina sau tija. Forma tijei
parului determina aspectul drept sau
ondulat al parului. O tija cilindrica este
asociata cu un fir de par drept, iar o tija
ovala cu parul ondulat. Tija aplatizata
cu un par carliontat.
e) o portiune implantata in
tegumente numita radacina a carei
extremitate de forma ovoida poarta
numele de bulbul parului.
f) polul inferior al bulbului
prezinta o depresiune in forma de cupa
in care patrunde o prelungire
conjunctivo-vasculara a dermului numita papila parului.

g) radacina parului este cuprinsa intr-un fel de sac dermo-epidermic numit folicul pilos, la care
se anexeaza o glanda sebacee si muschiul erector al parului.
Straturile firului de par:

 Cuticula - stratul exterior

 Cortexul - stratul mijlociu
 Maduva - stratul interior
Cuticula protejeaza interiorul fiecarui fir de par. La
un par normal, sanatos, aceste invelisuri ale
cuticulei sunt alaturate astfel incat parul este
uniform, matasos, stralucitor si usor de pieptanat.
Parul deteriorat este rar, aspru, lipsit de stralucire,
dificil de pieptanat si nu mai are rezistenta impotriva factorilor nocivi.
Cortexul reprezinta partea cea mai mare a firului de par (70 %-90 %). Pigmentii naturali se gasesc in
cortex (maro-negru si rosu), dand parului culoarea sa naturala.
Maduva contine granule de grasimi si bule de aer. Parul subtire nu are maduva.
Firul de par este un organism viu : el se naste, se hraneste, respira, creste permanent pana la maturitate
si cade. Acesta reprezinta un ciclu de viata, sau de regenerare, dupa care un alt fir nou generat ii ia locul.
Durata unui ciclu sanatos de regenerare este cuprinsa intre 4-8 ani, adica o radacina poate genera intre 10 -
25 de fire noi pe parcursul vietii.
Daca dintr-o cauza firul de par cade, in locul sau creste imediat un alt fir, dar nu mai mult de 10-25 de
ori. Evident, daca un ciclu de regenerare se scurteaza de la cativa ani la cateva luni sau chiar saptamani,
atunci, intr-un interval relativ scurt, daca nu se intervine eficient, parul se va rari sau poate aparea chelia.
Foliculii firelor de par cresc în cicluri repetitive. Într-un ciclu, pot fi observate 3 faze.
1) Anagen – sau Faza de crestere. Aproximativ 85% din toate firele de par sunt în aceasta faza, în orice
moment am cauta. Faza denumita „Anagen” sau faza de crestere, poate dura între 2 si 6 ani. Parul creste cu
aproximativ 10 cm pe an si orice fir de par nu e probabil sa atinga mai mult de un metru.
2) Catagen – Faza de tranzitie. La finele fazei Anagen, firele de par intra într-o faza de Catagen, care
dureaza 1-2 saptamâni; în timpul fazei de Catagen, foliculul se reduce la aproximativ 1/6 din lungimea
normala. Partea inferioara este distrusa si papila dermala erupe, apoi ramâne latenta sub acesta.
3) Telogen – Faza latenta. Faza latenta urmeaza dupa catagen si dureaza de obicei în jur de 5-6
saptamâni. În acest timp, firul de par nu creste, ci ramâne atasat foliculului, în timp ce papila dermala ramâne
în stare latenta, mai jos. Aproximativ 10-15% din toate firele de par sunt în aceasta faza în acelasi timp. La
sfârsitul fazei de Telogen, foliculul reintra în faza de Anagen. Papila dermala si baza foliculului se reunesc si
un nou fir de par înce pe sa se formeze. Daca firul vechi nu a cazut înca, atunci cel nou îl împinge pe cel
vechi afara, si ciclul de crestere începe din nou.
Fiecare fir trece prin aceste faze independent de fazele prin care trec firele vecine.

Factorii care cauzeaza absenta, rarirea

sau degradarea firului de par sunt:
- boli congenitale, unii oameni se nasc fara
par pe anumite portiuni ale scalpului.
- boli dobandite pe parcursul vietii, cicatrici
lipsite de par in urma unor arsuri, traumatisme,
infectii, operatii, inflamatii.
- intoxicatii cu diverse substante, de exemplu
medicamente ce induc efecte secundare
- poluare chimica si atmosferica
 - deficiente de alimentatie, destul de frecvente la noi in tara
- stres psihic, profesional, social
- dezechilibre hormonale
- influiente negative ale mediului, de exemplu radioactivitatea.
Indiferent de factorii cauzatori, mecanismul declansarii afectiunii se centreaza in jurul unui produs al
metabolismului testosteronului, hormon sexual masculin, secretat in cantitati mici si la femei. Predispozitia
metabolizarii excesive a DHT este de cele mai multe ori transmisa genetic.
Acest produs este metabolizat din testosteronul din sange de catre o enzima ce se gaseste in radacina
firului de par. Atunci cand cantitatea de DHT devine in exces actioneaza distructiv asupra procesului de
crestere a celulei radacinii , producand doua efecte negative :
1. stimuleaza secretia de sebum la nivelul radacinii firului de par
2. blocheaza cresterea parului cu scurtarea ciclului de regenerare
Dezechilibrul ce intervine in metabolismul testosteronului afecteaza cu precadere firele de par de pe
suprafata frontala si de deasupra scalpului. Suprafetele de par laterale si ceafa nu sunt afectate deoarece
beneficiaza de un metabolism independent de prezenta in exces a DHT.
Compozitia chimica a parului
Compozitia chimica a parului este complexa si difera in functie de zona foliculului pilos fiind
constituit din substante organie, anorganice si apa.
Dintre substantele organice amintim:
Glicogenul, cel mai raspandit dintre hidratii de carbon din par. Se gaseste in treimea mijlocie a
foliculului pilos la nivelul zonei exterioare a radacinii. De asemenea in papila dermica se depoziteaza
cantitati insemnate in timpul catagenului si telogenului, fiind sursa majora de energie pentru sinteza
proteinelor.
Polizaharidele acide sunt gasite in celulele zonei exterioare a radacinii, unde se gaseste si glicogenul si
in celulele bulbului, la limita cu papila dermica. Polizaharidele acide reprezinta sursa de sulfhidril pentru
sinteza keratinei.
Lipidele se gasesc in zonele interne ale radacinei si in portiunea superioara a bulbului. Sunt prezente la
pubertate si scad odata cu varsta, mai mult la femei decat la barbati.
Proteinele constitue componeneta principala a parului. Aminoacizii izolati sunt: lizina, histidina,
arginina, acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina, izoleucina,
fenilalanina. Cistina se gaseste in cea mai mare proportie, iar metionina in cea mai mica. La nivelul
foliculului pilos proteinele sunt distribuite diferit si anume Matricea contine proteine sarace in sulf, pentru ca
in corticala sa predomine proteinele bogate in sulf. Maduva contine cantitati mici de cistina si cantitati mai
mari din ceilalti aminoacizi.
Componenta principala a tijei firului de par este o proteina, sclerokeratina, ce reprezinta o forma
intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii. In compozitia sa se gaseste un
aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea moleculelor de cheratina prin puntile disulfidice
care leaga catenele polipeptidice si imprima rezistenta mecanica firului de par. Prezenta acestor legaturi face
keratina insolubila in apa precum si in solutii saline si inerta fata de multi agenti chimici cat si fata de
enzime. Este partial solubila in solutii apoase alcaline de acid tioglicolic, prin ruperea unor legaturi
disulfidice.
Elementele minerale pe care le putem gasi in firul de par sunt Fe, Cu, Ca, Mg, P, S, Zn, K, Hg, Pb,
majoritatea dintre ele au o provenienta externa.
Componentele chimice ale parului ii confera acestuia proprietati fizice importante: elasticitatea, rezistenta la
tractiune si torsiune, deformabilitate, ondulatia naturala, volum, culoare, higroscopicitate. Decolorarea si
permanentul repetat, la fel si lumina solara si expunerile la UV duc la alterarea proprietatilor elastice ale
parului, prin degradarea chimica si fotochimica a cistinei in acid cisteic.

Boli neinfecţioase

Nume Descriere Cauză Tratament Recomandare

Mătreaţa Scoarţă Apare Şampoane Tratament în
salon
uscată măruntă datorită scalpului antimătreaţă,
de culoare albă uscat şi a uleiuri şi creme
sau gri stresului aplicate pe scalp
Seboree păr Glandă Loţiuni şi Tratament în
salon
excesiv de gras sebacee supra- şampoane pentru
activă păr gras
Eczemă (câteodată Piele Iritaţie sau Tratament Dacă clientul
numită dermatită) roşie şi reacţie alergică medical nu face actualmente
inflamată, un tratament,
uneori iritată şi recomandaţi-i un
dureroasă medic
Psoriazis Scoarţă O Tratament Dacă clientul
groasă, uscată producţie medical sau nu face actualmente
şi argintie, de excesivă a şampon special un tratament,
obicei aflată în celulelor pe bază de recomandaţi-i un
spatele epidermice. cărbune medic
urechilor Posibil genetic
sau datorită
stresului
Alopecia aerata Zone cu Şoc sau Tratament Dacă clientul
cheli
stres. Ereditar medical. nu face actualmente
e
 Tratament cu un tratament,
frecvenţe înalte recomandaţi-i un
medic
Chelie (subţiere a Frunte Genetic Tratament
părului) înaltă, subţiere sau ereditar medical
a părului,
chelie
Alopecie cicatrizantă Zone de O cicatrice
chelie cauzată de
permanentă chimicale,
unde părul a căldură sau
fost distrus tăieturi
Chist sebaceic O Blocaj al Tratament Recomandaţi
umflătură glandei sebacee medical un medic
deasupra sau
dedesubtul
scalpului
Vârfuri despicate Capete Deteriorare Tunsoare şi Tratament în
salon
uscate şi fizică sau tratamente de
despicate chimică a părului recondiţionare
Cuticule deteriorate Păr aspru Deteriorare Tratamente Tratament în
salon
şi lipsit de fizică sau de recondiţionare
strălucire chimică a părului
Trichorrhexisnodosa Părul Utilizare Tunsoare şi
este aspru şi se abuzivă a tratamente de
rupe cu chimicalelor (Ex. recondiţionare
uşurinţă bigudiuri strânse
prea tare în
timpul
permanentului).
Deteriorări fizice
(Ex. prin aplicare
elasticelor de păr
strânse)
Monilethrix Umflătur O Trataţi
i de-a lungul producţie părul delicat în
 firului de păr neuniformă a cadrul salonului
keratinei în
folicul
Keloid Ţesut Distrugeri Această
cicatrizat fără permanente ale zonă este foarte
foliculi de păr pielii sensibilă, lucraţi
cu delicateţe
Păr crescut sub piele Păr care Păr care Recomandaţi
creşte sub piele face o buclă în un medic sau un
timpul creşterii şi specialist
se infectează

Boli infecţioase
Dacă îl suspectaţi una dintre următoarele boli ale scalpului, recomandaţi clientului să consulte un
medic.
Boală Descriere Cauză
Păduchi Contagios. Des întâlnit la Infestarea cu păduchi, care
copii. Paraziţi mici, gri, cu 6 depun ouă şi se hrănesc cu sânge
picioare, de 2mm, care înţeapă
scalpul şi se hrănesc cu sânge.
Femelele depun ouă care se
fixează pe firul de păr.
Scabie (râie) O erupţie care produce Un parazit al râiei care
mâncărimi. Apare ca nişte pete pătrunde în piele şi depune ouă
roşii şi se îngroapă în piele
Tinea capitis (vierme Foarte infecţioasă. Pete Ciupercă. Se ia prin contact
inelar) rozalii de pe suprafaţa scalpului direct cu perii, piepteni sau
se transformă în zone cu o prosoape.
scoarţă gri de unde părul se rupe
Impetigo (pustule Foarte infecţioasă. Beşici Bacterii care pătrund în
purulente) pe suprafaţa pielii care crapă şi pielea tăiată sau crăpată.
formează o crustă uscată şi
galbenă.
Sucosis barbae Pete mici şi galbene. O infecţie bacteriană a
Iritaţii şi inflamaţii ale pielii. zonelor cu păr ale feţei.
 Herpes simplex Beşici umplute cu lichid O infecţie virală a pielii.
care apar pe şi în jurul buzelor.
Beşicile sunt iritate şi se umflă.
Foliculită Pustule mici şi galbene, Bacterii datorită scărpinatului
cu un fir de păr în mijloc. sau contactului cu o altă persoană
infectată.
Negi Umflături de culoarea Virus. Prin contact direct.
pielii
Sunt infecţioşi doar dacă le-a fost
afectată integritatea.

Boală TRIMITERE LA TRIMITERE LA

MEDICUL DE FAMILIE MEDIC SPECIALIST
Eczemă ț
Psoriazis ț
Alopecia acreata ț ț
Impetigo ț
Furunculi ț
Alopecie tractilă ț
Foliculită ț
Viermi inelari ț
Alopecie difuză ț ț
Negi ț

Alopecia-caderea parului

 Caz de calviţie Piele sănătoasă

 Alopeciile reprezinta afectiuni ale parului si scalpului caracterizate prin caderea difuza sau localizata a
parului.
Alopeciile difuze sunt definite in raport cu o cadere normala de cca.50 de fire de par pe zi.Unele
caderi ale parului sunt fiziologice (caderea parlui lanugo la nou nascut si cea zisa seboreica la sexul
masculin).
Alopecia androgenica este foarte frecventa la barbati, responsabila de calvitia comuna, cu
predispozitie ereditara-dominanta. Ea incepe dupa adolescenta, mai ales in regiunea temporala si este
dependenta de atitudinea afectiva a subiectului vis-avis de podoaba sa capilara.Acest tip de calvitie la o
femeie trebuie sa duca la cautarea unui sindrom de virilizare.Tratamentul acestui tip de alopecie este
deceptionant si reprezinta o sursa importanta de profit pentru comertul cu produse medicale si para-medicale.
Efluvium telogen (alopecia difuza de stress) ,este datorat sincronizarii a numeroase fire de par in faza
telogena, dupa un episod febril, o nasere dificila, o interventie chirurgicala sau un episod negativ psiho-
afectiv.Refacerea completa dupa un astfel de episod se realizeaza in 4 pana la 6 luni.
Alopeciile toxice sunt datorate in special chimioterapiei anti-canceroase, antitiroidienelor de sinteza,
anticoagulantelor, anticonvulsivantelor sau derivatilor de vitamina A..
Pelada este o boala frecventa de cauza inca neprecizata, asociata cu vitiligo, cu auto-anticorpi anti-
stomac, anti-tiroida, ereditate, diabet, atopie, traume psihice.Limita zonei fara par este neta,pielea este
stralucitoare, punctata de orificiile foliculilor pilo-sebacei, inconjurata de fire rupte la 1 cm, deformate in
forma de semnul exclamarii.Evolutia poate fi spre crestere spontana sau capricioasa, spre generalizare.
Alte alopecii in placi sunt fie traumatice: tricotilomania sau alopecii create de diverse tipuri de
coafura.
Alopeciile cicatriciale urmeaza orice proces care distruge foliculul pilos :traumatism, arsura, afectiuni
congenitale ,lupus, foliculite, modificari date de tratamente radioterapice, cancere epiteliale primitive,
metastaze, etc.
Alopecia mucinoasa sau follicular mucinosis reprezinta o eruptie dermatologica constand din papule
foliculare si/sau placi indurate care demonstreaza modificari histologice distinct in foliculii pilosi care
conduc la pierderea parului. Acumularea de material mucinos in foliculii de par alterati si in glandele sebacee
creaza o conditie inflamatorie cu procese degenerative secundare. Fata, gitul si scalpul sunt zonele cele mai
afectate, desi leziunile pot apare in orice parte a corpului. Mortalitatea este relationata cu coexistenta
micozei fungice in alopecia mucinoasa secundara. 15-40% dintre pacientii cu alopecie mucinoasa vor
dezvolta limfom. Potentialul malign pentru alopecia mucinosa nu poate fi cuantificat datorita naturii sale
enigmatic si a altor anomalii cutanate ale celulelor T. Morbiditatea alopeciei mucinoase este in general
limitata la cosmetica.
Alopecia areata reprezinta o forma de pierdere a parului recurenta, necicatriciala care poate afecta
orice zona piloasa. Este o conditie benigna si asimptomatica la majoritatea pacientilor. Poate determina stress
psihosocial la persoanele afectate. Aceasta poate fi localizata, extinsa sau asociata cu conditii autoimmune
precum dermatita atopica, vitiligo, afectiuni tiroidiene, boli vasculare colagenoase, diabet zaharat, anomalii
ale persoanalitatii.
Alopecia areata este impredictibila. Nici un tratament nu este efficient in oprirea progresiei conditiei. Cei mai
multi pacienti prezinta citeva localizari, iar cresterea spontana a parului apare intrun an. Sub 10% din
pacienti sufera de alopecie extensive. Factorii de prognostic negative cuprind anomaliile unghiilor, atopia,
debut la virsta frageda si formele severe de alopecie areata. Alopecia areata poate apare la orice varsta de la
nastere pana la decadele indepartate ale vietii. Au fost raportate si cazuri congenitale. Incidenta maxima
apare intre 15-29 de ani. Peste 44% dintre persoanele cu alopecie areata au un debut inainte de 20 de ani.
Alopecia areata localizata. Episoadele de alopecie localizata sunt autolimitante, regenerarea spontana a
parului aparand la majoritatea pacientilor intr-o luna, cu sau fara tratament.
Alopecia areata extensiva. Reprezinta afectarea a peste 50% din suprafata scalpului. Este mai rara. La
30% dintre pacienti intervine caderea totala a parului in 6 luni de la debut. Evolutia este impredictibila dar
recunoaste recaderi.
Alopecia areata universalis. Caracterizeaza pierderea totala a parului de pe toate zonele corpului.

Matreata

Matreata este o afectiune a pielii capului foarte comuna, pe care o experimenteaza aproape toti oamenii
la un moment dat din viata indiferent de sex sau etnie. Aceasta afecteaza nu doar scalpul dar si urechile,
sprincenele, interiorul narilor si pieptul. Matreata poate afecta zonele paroase ale corpului sau cele cu foarte
putin par. Alte denumiri ale matretii sunt dermatita seboreica sau seborea si istoric Pityriasis capitis.
Reprezinta descuamarea excesiva a pielii moarte de pe zonele paroase. Poate fi cauzata de expunerea
excesiva la caldura si frig. Descuamarea excesiva poate fi cauzata de dermatita seboreica, la persoanele cu
ten gras, de psoriazis, infectiile fungice sau excoriatii asociate cu infestarea cu paduchi. Este normal ca
celulele pielii sa moara si sa se descuameze. O cantitate mica de matreata este normala si comuna. Totusi
unele persoane experimenteaza o descuamare abundenta care poate fi acompaniata de roseata si iritatie. Cele
mai multe cazuri de matreata pot fi tratate simplu cu sampoane.
Seborea este o cauza frecventa de matreata excesiva la persoanele cu ten gras sau mixt. Cauza seboreei
este necunoscuta, desi o ciuperca care traieste frecvent pe scalp, Malassezia furfur poate juca un rol.
Seboreea afecteaza si fata, zona interscapulara si pieptul-zone cu multiple glande sebacee. Pe fata se prezinta
ca pete rosii si comedoame pe o zona grasa situata pe aripile nazale, frunte, barbie, jumatatea mediana a
obrajilor.
Sampoanele folosesc o combinatie de ingrediente pentru a controla matreata. Acidul salicilic inlatura
celulele pielii moarte de pe scalp si scad rata la care acestea sunt create. Zinc pyrithione omoara pityospora.
Doar cresterea folosirii de sampon va inlatura matreata. Samponarea regulata cu un antifungic poate reduce
recurenta.
Pentru matreata cauzata de seboree este indicata crema cu cortizon pentru fata si lotiunile pentru scalp cu
utilizare de doua ori pe zi. Cremele antifungice sunt frecvent eficiente deoarece reduc numarul de ciuperci
care traisc pe piele. Cremele contin clotrimazole si miconazole in concentratii de 1% si 2%. Acestea sunt
aplicate de doua ori pe zi.
Patogenia matretii

Pe masura ce stratul epidermic se innoieste continuu, celulele sunt impinse in afara si mor
descuamindu-se. La cei mai multi oameni acesti fulgi de piele sunt prea mici pentru a fi vizibili. Totusi
anumite conditii determina cresterea ratei de reinoire celulara mai ales pe scalp. Pentru persoanele cu
matreata celulele pielii se pot matura si elimina in 2-7 zile fata de durata de o luna la persoanele sanatoase.
Cauze si factori de risc pentru matreata

Cauza exacta a matretii este necunoscuta. Se includ in diferite combinatii producerea crescuta de
sebum a pielii, cresterea numarului de ciuperci ale pielii, transpiratia, expunerea la caldura sau frig, sistem
imunitar slab, afectiuni cronice, stress emotional sau mental.
Factorii de risc pentru matreata cuprind: afectiuni cronice, varsta tanara si cea mijlocie, pe masura ce
oamenii imbatranesc nu mai prezinta matreata, totusi pentru unele persoane problema poate dura toata viata,
barbatii prezinta mai frecvent matreata deoarece acestia au glande care produc sebum mai mari si datorita
influentei hormonale, tenul seboreic, dieta saraca in zinc, vitamina B sau unele tipuri de grasimi, o
componenta ereditara.
 Sistemul imun deficitar poate determina matreata. Bacteriile nu determina matreata. Matreata nu este o
infectie fungica si nu este aceeasi entitate patologica cu tineea capitis. Matreata nu este contagioasa. Matreata
poate fi determinata sau agravata de igiena deficitara si samponarea rara. Sistemul imun poate juca un rol in
aparitia matretii. Desi matreata usoara este o conditie foarte comuna la majoritatea persoanelor cu un sistem
imun normal, matreata severa este mai intilnita in afectiunile cronice cum este Parkinson sau SIDA.
Matreata determinata de dermatita seboreica

Dermatita seboreica este o eczema care apare in anumite parti ale corpului cu sebum excesiv. Zonele
afectate cuprind scalpul, urechile, fata, pieptul si faldurile pielii, cum sunt zona inghinala, zona de sub sani,
zona axilara. Cauza seboreei este necunoscuta desi se considera a juca un rol important o ciuperca care
traieste pe piele-Malassezia furfur.
O manifestare comuna a seboreei care afecteaza capul este matreata. Pe fata aceasta se manifesta ca
pete rosii, inflamate, cu aspect uleios, dure pe aripile nazale, frunte, barbie, obraji si in spatele urechilor.
Seboreea scalpului nu determina pierderea permanenta a parului. Frecvent aceasta nu este foarte
pruriginoasa. Seboreea poate apare din copilarie, imediat dupa nastere si tine citeva luni. Poate afecta scalpul
sau sa produca pete rosii pe corp. Adultii de toate varstele pot dezvolta seboree mai ales pe scalp si fata.
Matreata prin dermatita de contact si psoriasis

Dermatita de contact sau sensibilitatea la produse de ingrijire a parului sau la fixative poate determina
un scalp eritematos, pruriginos si care se descuameaza. Samponarea prea frecventa sau folosirea a multor
produse de aranjare a parului poate irita scalpul determinind matreata.
Psoriazisul este o afectiune a pielii care determina acumularea de celule ale pielii moarte care formeaza
lambouri albe. Apare frecvent la genunchi, trunchi, dar poate afecta si scalpul.
 Pentru cei mai multi tineri si adulti simptomele matretii sunt usor de remarcat: fulgi albi, uscati sau
grasi de piele moarta alba care cad pe umeri si git, sau persista in aglomerari pe scalp. Frecvent determina
prurit si eritemul zonelor afectate.
Exista un alt tip de matreata care afecteaza copii mici. Aceasta determina un scalp cu cruste, care se
descuameaza, comun nou-nascutilor, dar si in orice perioada a copilariei. Desi poate alarma parintii nu este
periculoasa si de obicei se vindeca singura cind copilul implineste 1 an.
Cele mai multe cazuri de matreata nu necesita control medical. Dar daca pruritul persista pentru cateva
saptamani, exista eritem, secretii dupa eliminarea crustelor este indicata o vizita la medic..
Leziuni dermatologice elementare

Clasificarea leziunilor dermatologice elementare:

- leziuni prin modificări de coloraţie: pata pigmentară şi pata vasculară;

- leziuni cu conţinut solid: placă urticariană, papula, tuberculul, goma, lichenificarea, vegetaţia,
tumoarea;
- leziuni cu conţinut lichid: vezicula, bula, pustula;
- leziuni prin soluţii de continuitate: excoriaţia, eroziunea, ulceraţia, fisura;
- deşeuri cutanate: scuama, crusta, escara; sechele cutanate: cicatricea, atrofia;
Descrierea leziunilor dermatologice:

- pata pigmentară - modificare de coloraţie hipo sau hiperpigmentară;

- pata vasculară - pata apărută prin dilatarea vaselor sau prin extravazarea sângelui;
- placă urticariană - ridicătură a tegumentului, roşie, cu diametrul 1 -2 cm până la 7-8 cm;
- papula - ridicătură a tegumentului dură, circumscrisă;
- tuberculul - nodul circumscris, dur, cu mărime variabilă;
- goma - nodul circumscris, dur la început, care pe parcursul evoluţiei se ramoleşte, apoi conţinutul se
elimină, se formează o ulceraţie şi apoi se cicatrizează;
- lichenificarea - îngroşarea pielii într-un teritoriu limitat, cu adâncirea şanţurilor cutanate;
- vegetaţia - excrescenţă filiforma sau globulară, cu aspect de conopidă sau creastă de cocoş; tumoarea
- formaţiune circumscrisă, neinflamatorie;
- vezicula — ridicătură a tegumentului cu conţinut lichid, de dimensiuni mici;
- bula - ridicătură a tegumentului cu conţinut lichid, de dimensiuni mari;
- pustula - colecţie de lichid purulent, de dimensiuni mici;
- excoriaţia - este o soluţie de continuitate superficială, la nivelul epidermului, apărută după un
traumatism;
- eroziunea - pierdere de substanţă superficială ce interesează epidennul;
- ulceraţia - pierdere de substanţă mai profundă, rotundă, ovală sau neregulată;
- fisura - pierdere de substanţă liniară, dureroasă;
 - scuama - mic fragment de strat cornos;
- crusta - se formează prin acumularea şi uscarea secreţiilor de la nivelul ulceraţiilor, veziculelor,
bulelor şi pustulelor;
- escara - rezultatul unui proces de neeroză cutanată limitată cu tendinţa de eliminare şi formare de
cicatrice;
- cicatricea - înlocuieşte pierderile de substanţă apărute în urmă proceselor patologice distructive;
- atrofia - alterare în urmă căreia tegumentul devine flasc, neted, uscat, subţire;
- clavus(bătătură) - placă hiperkeratozică, plană sau uşor bombată, bine delimitată, netedă sau
scuamoasă, gălbuie, dureroasă la presiune, prezentă mai ales pe tălpile piciarelor;
- calus: placă de ţesut cornos, uşor bombată, cu contururi estompate, rotundă sau ovală, ivorie sau
galbenă, prezentă la nivelul tălpilor.
Bolile pielii

Cauzele bolilor de piele

Pielea este organul cel mai expus al corpului omenesc deoarece vine în contact direct cu mediul
ambiant

a) Factorii fizici: microtraumatisme (zgârietura, înţepătură, arsură) care deschid calea de pătrundere a
factorilor biologici în organism.
b) Factorii chimici:
- sunt substanţe care produc microtraumatizarea pielii prin distrugerea stratului cornos al
epidermei şi astfel produc fenomene inflamatorii şi deschid poarta pentru intrarea factorilor
biologici în organismul uman;
- unele substanţe din compoziţia produselor utilizate repetat chiar în cantităţi mici, au acţiune
alergizantă şi produc inflamaţii, iritaţii, mâncărimi, etc.
c) Factorii biologici: virusuri, bacterii, fungi, paraziţi care produc infecţii. Rezistenţa (imunitatea)
organismului are un rol important în dezvoltarea acestor infecţii, un corp imunitate scăzută face
infecţii mult mai uşor şi mai greu de vindecat.
d) Măsuri de contracarare a acţiunii factorilor nocivi pentru piele, specifice salonului de estetică:
- Respectarea cu stricteţe a normelor de igienă;
- Respectarea cu stricteţe a normelor de curăţire, dezinfecţie şi sterilizare a instrumentelor,
materialelor şi lenjerie;
- Respectarea cu stricteţe a normelor de curăţenie şi dezinfecţie a suprafeţelor din salon;
- Efectuarea corectă a procedurilor specifice, eliminând posibilitatea de a traumatiza clientul
în orice fel;
- Realizarea examinării şi consilierii clientului cu atenţie, pentru a afla dacă suferă de
afecţiuni ale pielii, sau este alergic la anumite produse.
 - Utilizarea unor produse de calitate înaltă, care sunt testate dermatologic şi cu respectarea
termenelor de valabilitate.
- Purtarea echipamentului de protecţie în timpul activităţii (mănuşi, halat, etc)
- Clientul cu boli de piele trebuie îndrumat spre un consult medical.
Principalele afectiuni ale pielii

1) Dermatomicozele:

- Sunt provocate de organisme microscopice denumite ciuperci dermatofite;

- Sunt deosebit de contagioase, bolnavul trebuind să fie scos din colectivitate până la vindecare;
- Sursa infecţiei este omul bolnav, animalele bolnave, solul;
- Transmiterea se face prin contact direct sau prin obiecte care au venit în contact cu omul bolnav:
pieptene, perie, brici, lama de ras, pămătuf, căciulă, batic, ciorapi, papuci, încălţăminte,
instrumente de manichiură - pedichiură;
Principalele dermatomicoze:

a) Tricofiţia uscată şi microsporia

La nivelul pielii păroase a capului are aspectul unor plăci rotunde mai mari sau mai mici, acoperite
cu scuame(cojiţe) uscate, cu firele de păr rupte. Uneori singurul semn vizibil al bolii este elementul
scuamos(mătreaţa) persistentă pe o anumită zonă. Se poate vindeca spontan.

Poate apare şi pe alte zone ale corpului sau pe unghii unde se manifestă prin zone îngroşate ale
unghiilor alternând cu suprafeţe subţiri friabile.

La nivelul picioarelor se localizează interdigital prezentând o descuamare accentuată a epidermei

însoţită de un miros neplăcut şi mâncărime. Se poate întinde pe toată talpa unde pot apare şi vezicule care se
pot infecta devenind dureroase.

La mâini se manifestă la fel ca la picioare, dar predomină leziunile însoţite de descuamare care
evoluează ani de zile fiind o sursă de infecţie periculos pentru colectivitate.

b) Tricofiţia supurată
Se localizează în special în barba adulţilor. Se manifestă sub forma unor plăci roşii cu scuame, apoi
apare puroiul şi se formează cruste(coji), iar firele de păr se răresc. Se poate vindeca spontan.

c) Favusul
Leziunile au aspectul unor godeuri de mărimea unui bob de linte sau ceva mai mari, crustoase, de
culoare galbenă, fiind colonii de ciuperci ce au înconjurat firul de păr. Se distruge rădăcina firului de păr. Nu
se vindecă spontan şi lasă cicatrici cu alopecii definitive.

d) Candidozele
 Se localizează la nivelul membrelor şi unghiilor şi seamănă cu tricofitiile. Pot da si leziuni purulente
ale perionix-ului unghial.

Prevenirea dermatomicozelor

- După examinarea clientului, acesta este înştiinţat discret despre pericolul pe care-1 reprezintă pentru
cei din jur şi este îndrumat la medic.
- - Daca prezenţa dermatomicozei s-a observat după executarea lucrării respective, se iau
următoarele măsuri: se arde pieptenul, pensula, etc, lenjeria se va dezinfecta şi steriliza prin fierbere
şi călcare, restul instrumentelor se sterilizează.
- Locul unde a căzut părul, bazinele de pedichiură şi vazonaşul de manichiură se dezinfectează cu
cloramină 5% sau cu soluţii mai performante.
- Se vor lua măsuri pentru păstrarea curăţeniei şi igienei la locul de muncă.
- Lucrătorii frizerii şi coaforii, vor face controale periodice pentru descoperirea purtătorilor de mîcoze.
2) Inflamaţiile pielii (piodermite)

- Sunt afecţiunile pielii însoţite de puroi.

- Pe suprafaţa pielii şi pe toate obiectele din jur se găsesc în mod obişnuit doi microbi saprofiţi:
streptococul şi stafilococul. Cu cât starea de igienă e mai bună cu atât sunt mai puţini microbi.
- In anumite condiţii aceşti microbi pătrund în piele (zgârietură, tăietură, înţepătură, etc) şi produc
infecţii, dar ei pătrund uneori şi în orificiul pilosebaceu.
Principalele afecţiuni inflamatorii ale pielii sunt:

 Foliculita
Este o colecţie de puroi punctiformă în jurul firului de păr, datorată streptococului. Atunci cînd apare
pe părul de pe cap produce alopecii.

 Furunculul
Apare dacă inflamaţia cuprinde glandele sebacee şi ţesuturile din jur şi se datorează tot
streptococului. Daca sunt mulţi furunculi afecţiunea se numeşte furunculoză şi apare la un organism cu
imunitate slăbită.

 Acneea
Apare pe o piele seboreică în prezenţa stafilococului. Se manifestă prin apariţia unui dop de sebum
(comedon) oxidat, în orificiul foliculului pilosebaceu, ca un punct negru la suprafaţa pielii. Uneori în jurul
comedonului apare o roşeaţă şi un punct de puroi (pustulă) cu un nodul dureros la bază(coş). Conţinutul se
elimină şi rămâne o cicatrice pe piele. Acneea poate evolua mult timp.

 Impetigo contagios
 Este dat de streptococul de la nivelul pielii care apare sub forma unor zone înroşite urmate de apariţia
unor bule pline cu conţinut lichid. După spargerea bulelor se formează cruste. Apare mai des pe faţă sau pe
cap şi poate acoperi pielea ca o carapece crustoasă.

 Panariţiul
Este dat de stafilococ şi este colecţie de puroi de la nivelul pulpei degetului datorată unei înţepături
cu un instrument infectat. Netrată infecţia devine profundă şi se agravează.

 Perionixisul
Este determinat atât de streptococ cât şi de stafilococ. Se caracterizează prin roşeaţă periunghiulară,
tumefacţie(umflâtură) colecţie de puroi şi uneori ulceraţii. Poate fi prinsă şi lama unghială când unghia se
îngroaşă, devine galbenă şi se observă puncte galbene sub unghie.

 Impetigoul palmar
Este determinat de streptococ şi se manifestă prin apariţia unei pete roşii înconjurată de o lamă
uscată de epidermă, aceasta reprezentând resturile unei bule.

Prevenirea inflamaţiilor pielii păroase şi unghiilor:

- Asigurarea unei igiene individuale permanente;

- Păstrarea unei igiene corecte la locul de muncă;
- Curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea conform normelor în vigoare a lenjeriei, materialelor,
instrumentelor şi aparatelor;
- Dezinfecţia corectă şi imediată a micro traumatismelor (zgârietură, tăietură, înţepătură, etc);
- Spălarea imediată a mâinilor după realizarea procedurilor în care mâinile intră în contact cu
substanţe chimice iritante care se găsesc în soluţiile pentru permanent, şampoane, loţiuni pentru păr,
etc. Mânuirea corectă şi cu atenţie a instrumentelor tăioase şi respectarea tehnicii de lucru.
3) Seboreea

Este determinată de o tulburare funcţională a glandelor sebacee, ce determină o creştere exagerată a

secreţiei de sebum. Pielea seboreică este acoperită cu un strat grăsos, uleios, uneori prezentând o descuamare
fină. Este necesar un tratament medical de specialitate.

4) Căderea părului

Are cauze variate, unele produc distrugerea foliculului pilos, căderea fiind ireversibilă, alte cauze nu
distrug foliculul pilos şi căderea este reversibilă.

Cauzele căderii părului: microbi, micoze, boli infectocontagioase (ex. tifos), anumite tulburări
endocrine, tratamente cu Roentgen, tratamente incorect aplicate cu substanţe chimice (şampon neadecvat,
loţiune de păr neadecvată, etc), cauze genetice şi cauze necunoscute.
 Prevenirea căderii părului se face printr-o alimentaţie sănătoasă, respectarea igienei părului,
utilizarea şampoanelor şi a altor produse de îngrijire corespunzătoare. In salon este obligatoriu să se respecte
normele de igienă, curăţenie, dezinfectare şi sterilizare pentru spaţii, lenjerie, materiale, instrumente şi
aparate. Prezentarea la medic atunci când se observă căderea accentuată a părului.

5) Verucile (epidermovirozele)

Sunt proeminenţe ale pielii, excrescenţe papilare hiperkeratozice, determinate de inframicrobi sau
ultramicrobi cu un anumit potenţial contagios.

Apar de obicei pe partea dorsală a mâinilor dar şi pe tălpi sau alte zone ale corpului. Verucile de pe
tălpi trebuiesc diferenţiate de bătături, astfel prin apăsare se produce o durere vie, spre deosebire de bătături
unde la apăsare apare o durere uniformă.

6) Nevii

Sunt tumori benigne necanceroase, plane sau proeminente, circumscrise ale pielii, cu forme şi
dimensiuni diferite, care pot apare pe orice parte a corpului. Nevii acoperiţi de păr se numesc nevi piloşi.
Prin iritarea lor se pot transforma în tumori maligne (canceroase).

7) Cheratodermia palmoplantară simetrică a adulţilor.

Se caracterizează prin îngroşarea stratului cornos al pielii în regiunea palmară sau plantară, simetric.

Pe pielea îngroşată apar crăpături (fisuri) care trebuiesc tratate la un serviciu medical. Se tratează
prin răzuirea treptată a maselor îngroşate, după înmuierea stratului îngroşat cu soluţii speciale sau cu pomezi
speciale. Pentru eliminarea acestor îngroşari se recomandă consult medical.

8) Clavusurile

Sunt îngroşari ale epidermei care apar în locuri în care se produce o apăsare sau o frecare mai
accentuată între piele şi încălţăminte. Se tratează prin răzuirea treptată, după înmuierea stratului îngroşat sau
cu pomezi speciale.

9) Dermatozele alergice (eczemele)

Sunt afecţiuni care apar datorită contactului prelungit cu substanţe alergene

Se manifestă prin apariţia de edem şi roşeaţă urmată de apariţia unor vezicule, ce se sparg şi
formează cruste(coji). Deseori apare şi o mâncărime puternică. Uneori apare doar edemul. Aceste fenomene
apar şi pe pielea clienţilor, de aceea se face obligatoriu testul de sensibilitate înainte de operaţiile de vopsire.
 Prevenirea apariţiei eczemelor se face prin utilizarea mănuşilor de protecţie, spălarea mîinilor după
fiecare lucrare şi ungerea mâinilor cu un unguent de protecţie.

Clienţii vor fi întrebaţi dacă suferă de alergie sau dacă au avut manifestări alergice cu ocazia altor
tratamente.

10) Parazitoze

a) Scabia

- Scabia este cauzată de acarianul Sarcoptul scabiei. Acarienii ce produc scabia sunt atraşi de căldura
şi mirosul corpului uman. Femelele de acarieni pătrund în piele, săpând mici tunele ca nişte firicele,
care uneori sunt vizibile. Paraziţii depun ouăle în aceste tuneluri. Scabia este transmisă în mod
obişnuit prin atingerea unei persoane cu scabie. Bolnavul prezintă o piele pruriginoasă şi iritată şi are
des tendinţa de a se scărpina. Scabia se localizează între degetele mîinilor şi pe faţa palmară a
încheieturii mâinii, şi de aici se împrăştie pe tot corpul. Leziunile secundare, se dezvoltă mai târziu
în evoluţia bolii şi includ:
 leziuni de grataj (scărpinat), câteodată acoperite de către o crustă, zone de piele roşie, uscată,
solzoasă, iritată
 scabia nodulară reprezentată de mici zone roşiatice maronii (noduli) pruriginoase.
b) Pediculoza

- Pediculoza este dată de insecte mici (păduchi - popular) care trăiesc la nivelul pielii şi se hrănesc cu
sânge.
- Pruritul este cel mai frecvent simptom al pediculozei şi este cauzat de o reacţie alergică. Insectele
muşcă pielea pentru a se hrăni, saliva acestora determină reacţii alergice şi pruritul.
- Pediculoza capului poate fi văzută pe firele de păr, la ceafă sau după urechi, sau în orice altă zonă.
Ouăle sunt albe, rotunde sau ovalare şi sunt ataşate de firul de păr aproape de rădăcină şi nu alunecă
singure de-a lungul firului de păr.
- Gratajul frecvent poate determina apariţia unor infecţii la nivelul pielii. In cazurile severe, poate sa
apară căderea parului. La unii pacienţi pielea din zonele afectate se îngroaşă şi se închide la culoare
pentru perioade lungi de timp.
Prevenirea transmiterii parazitozelor în cadrul salonului.

- Examinarea clientului se va face meticulos.

- Atunci cînd se observă ouă de paraziţi pe firele de păr clientul va fi înştiinţat discret de prezenţa
paraziţilor şi va fi îndrumat spre un consult medical dermatologic, explicînd pericolul pe care îl
prezintă pentru comunitate.
 - Lenjeria, materialele, instrumentele şi aparatura utilizată la lucrările din salonul vor fi curăţate,
dezinfectate şi sterilizate respectând procedurile.
- întreţinerea curăţeniei în salonul se va face corect respectând procedurile.

Tipuri de sampoane

Sampoanele sunt agenti de curatire pentru par si pielea capului, ingredientul principal fiind un
detergent.
In compozitia lor intra surfactantul principal pentru efectul de detergent si spumare; surfactantul
secundar pentru conditionare; aditivii care dau efecte speciale.
Sampoanele pot fi gasite sub diferite forme de prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub forma de
pulbere. Marea lor majoritate sunt lichide, transparente sau opace (perlate).
Calitatile samponului nu se limiteaza la o simpla curatare: parul trebuie sa fie frumos, stralucitor,
moale la atingere, suplu, usor de coafat, fara sa se electrizeze, tonic, cu volum etc. De asemenea exista mai
multe situatii in functie de natura parului (uscat, gras, decolorat, permanent), de maladiile pielii capului
(matreata, dermatita seboreica, psoriazis), de obiceiurile de igiena, varsta, sezon, mod de viata in care se cere
un sampon special.
Sampoanele cosmetice (sau de conditionare) sunt destinate sa aiba calitati de ingrijire si de
infrumusetare particulare, in functie de nevoile firului de par, stralucire si pieptanare usoara pentru parul
uscat, volum si lejeritate pentru parul gras, imbunatatirea aspectului pentru parul fin, suplete si disciplina
pentru parul vopsit sau decolorat. Formularea acestor sampoane este foarte elaborata: baza de spalare este cel
mai adesea o asociere intre produsi tensio-activi anionici si amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (avand
afinitate pentru cheratina favorizeaza descurcarea parului), polimeri anionici sau amfoteri (pentru de
revigorare a parului).
Diferenta dintre sampoanele cosmetice si cele dermatologice consta in special in concentratiile
principiilor active, de regula mai mari la sampoanele dermatologice, acceptate si autorizate pe piata ca
medicament.De exemplu in sampoanele cosmetice sulfura de seleniu este in concentratie de maxim 1%
(Dercos) , iar in cele dermatologice poate fi 2%(Selsun).Toate aceste situatii sunt speculate de industria
cosmetica pentru a pune pe piata nenumarate produse de spalare a parului cu indicatii diferite.
Sampoanele clasice, sunt cele mai des utilizate, au putere de spumare mare, curata bine si au in
compozitia lor agenti tensio-activi anionici. In functie de concentratia bazei de spalare si a catorva aditivi pot
sa fie destinate in functie de tipul de par: uscat sau gras. Sampoanele pentru copii, sunt sampoane “blande”,
care au ca imperativ primordial calitatea de a fi perfect tolerate de pielea fragila a scalpului si de mucoasa
oculara a copilului. Baza de spalare este mai putin detergenta si are in compozitie cel mai adesea agenti
tensioactivi anionici foarte slabi, amfoterici sau nonionici.
Sampoanele colorante reinvie culoarea naturala a parului sau dau anumite reflexe. Musetelulul,
datorita compozitiei de flavonoide intareste blondul natural, extractul de nuc intareste culoarea bruna iar
Henna confera reflexe rosii sau acajou. Deasemenea aceste sampoane au efecte antiseptice si antiparazitare.
 Sampoanele tratament au in compozitia lor pe langa baza de spalare diversi constituienti care le
confera pe langa rolul de curatare si proprietati terapeutice:
Sampoanele antiparazitare sunt pentru tratarea pediculozei scalpului, iesind din cadrul cosmeticelor.
Considerate medicamente, pot contine insecticide ca: hexaclorciclohexan, malation, piperonilbutoxid,
derivati de mercur.
Sampoanele pentru par gras (ex Sabal,Argeal) au proprietati detergente foarte bune si o actiune de
conditionare mica. Substantele active care pot intra in compozitia lor sunt foarte multe: lemnul de Panama
(limiteaza seboreea reactionala), taninul (rol astringent, cysteina, metionina, uleiul de cade (actiune
antibacteriana si antifungica), argila (absorbant al sebumului).
Sampoanele pentru parul uscat, fragil sau deteriorat datorita decolorarii, vopsirii, permanentului (ex
Lactocerat) produc o curatare blanda si o conditionare buna, putand contine ulei de ricin, ulei de avocado,
ulei de vizon, acizi grasi esentiali. Prin continutul de agenti tensioactivi cationici fac ca parul sa poata fi
pieptanat mult mai usor.
Sampoanele antipeliculare (ex Selegel, Kertyol S, Triazol, Nizoral, Dercos, Stiprox, Node DS, Node
K, Tgel) contin pe langa baza de spalare agenti antimicrobieni si antifungici asociati cu un agent keratolitic.
Agentii keratolitici au ca obiectiv eliminarea scuamelor de la suprafata pielii si sunt reprezentati de unii alfa
hidroxi acizii, acid salicilic etc.Gudroanele, desi foarte eficace au fost retrase din formulari datorita efectelor
lor potential mutagene. Dintre agentii antifungici cel mai frecvent intilnim pirocton-olamina,pirition-
zincul,ketoconazolul,clotrimayilul, climbazolul, seleniumul-sulfid.
Sampoanele pentru spalare frecventa, pot fi folosite zilnic, au in compozitia lor concentratii reduse de
agenti tensioactivi anionici sau prezenta unor tensioactivi amfoteri sau neionogeni, mai putin agresivi
(Node,Extra-Doux).Aceste sampoane nu determina seboree reactionala si au un efect cosmetic bun fara sa
“incarce parul” , asa cum se poate intampla daca se folosesc repetat anumite produse cosmetice:balsamuri,
fixative, geluri.
Produse de conditionare

Pentru imbunatatirea aspectului parului avem la dispozitie produsele de conditionare folosite dupa
spalare. Acestea contin acizi grasi si acooli: trigliceride naturale (ulei de masline, ulei de avocado), ceara,
ulei de jojoba, lanolina, fosfolipide, vitamina A, B, E, colagen, keratina, gelatina si polimeri cationici.
Produsele de conditionare sunt prezentate sub diferite forme:
1. Balsamurile, sunt destinate parului normal, uscat sau foarte uscat si sunt folosite dupa fiecare
spalare.
2. Mastile capilare sunt creme destinate parului foarte uscat, se folosesc dupa indicatiile
producatorului.
3. Uleiurile capilare sunt utilizate de foarte mult timp, ele protejeaza lubrefiaza si dau parului un aspect
placut. Se pot aplica inainte sau dupa samponaj.
 Alte produse de conditionare care nu necesita clatire sunt destinate a ajuta la coafarea parului si a
mentine coafura: lotiunile hidroalcoolice, gelurile non grase, spumele in aerosoli, brillantinele etc.
Având la dispozitie o gama larga de sampoane si produse de conditionare ingrijirea parului poate fi
facuta cu usurinta. Frecventa cu care se spala parul depinde de tipul acestuia,si de starea de sanatate .
Dermatologul poate ajuta la alegerea samponului in functie de starea scalpului sau a parului (sanatosa sau
patologica) si poate pescrie medicamente specifice , sampoane dermatologice sau cosmetice .
Norme de protecţia muncii, PSI
şi protecţia mediului
 Cap.1 Obligatiile lucratorilor privind securitatea si sanatatea in munca, cf legii nr.319 din 14 iulie
2006

Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 ,,Legea securitatii si sanatatii in munca,, are ca scop instituirea de
măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor. Aceasta stabileşte
principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea
lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată
potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru
implementarea acestor principii.
Termeni şi expresii:
 lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada
efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia
persoanelor care prestează activităţi casnice;
 angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul
respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
 alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării,
persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi
şomeri pe durata participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract
individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
 reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
- persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să îi
reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor în muncă;
 prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de muncă,
în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
 eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul
procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoană dată dispărută sau
accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul
periculos, precum şi cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
 accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care
au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă
incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
 boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată
de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă;
 echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
 echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător
pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi
sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest
obiectiv;
 loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii,
inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării
activităţii;
 pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul
declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
 stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se
pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională;
 securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea
celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice,
sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;
 incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic,
emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă
sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil
să aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
 servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii, abilitate să presteze servicii
de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii;
 accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea
primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
 boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt
de natură profesională.
Obligaţiile lucrătorilor
Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de
acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte
mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl
pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au
motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice
deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria
persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă
realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru
protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite
angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru
securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Obligaţiile prevăzute se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit
activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
Accidente de muncă
Numim accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul
unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii
acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă pentru
prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat
de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoană
juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru,
locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual
de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau
dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în documentul
de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în baza
unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu
parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur,
inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă
sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.
În situaţiile menţionate la lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de
la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de
securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.
Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.
 Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de cercetare. Accidentul de
muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi
la asigurător, potrivit legii.
Bolile profesionale
Boala profesionala este afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau
profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici carcateristici locului de munca, precum si
de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca.
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor
de sănătate publică teritoriale şi a municipiului Bucureşti.
Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmării lor, precum
şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de
sănătate publică teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publică
teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare
privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi
Statistică Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.
Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală
profesională, cât şi ca accident de muncă.
MASURILE DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE. PRIMUL AJUTOR LA
LOCUL ACCIDENTULUI - PRINCIPII GENERALE

• Obligaţia care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei.
• Cel care acordă primul ajutor nu înlocuieşte medicul dar prin măsurile pe care le aplică el
trebuie să reuşească să evite: înrăutăţirea stării accidentatului, apariţia altor complicaţii, producerea
morţii victimei.
• Salvatorul de la locul de muncă este important si de neînlocuit, deoarece el se găseşte la locul şi
în momentul producerii accidentului, el este colegul de muncă al victimei,
• La acordarea primului ajutor participă: martorul accidentului, salvatorul, medicul
întreprinderii (unde este cazul), serviciul de protecţie a muncii, pompierii unităţii (unde este cazul),
conducerea unităţii.
• în cazul producerii unui accident se intervine prin: oprire de urgenţă utilaj instalaţie, întrerupere
curent electric, îndepărtare, telefon, apel verbal, semnal de alarmă, vehiculele unităţii, trusa de prim
ajutor, targa, fişe de intervenţie.
La producerea unui accident, intervenţia imediată a salvatorului are în vedere: protejarea
victimei, examinarea victimei, anunţarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea victimei
până la sosirea echipei de specialitate, asigurarea securităţii victimei.
 Având grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate, salvatorul trebuie să cunoască regulile de aplicare
a primului ajutor, să-şi păstreze calmul, să acţioneze energic, eficace şi rapid la luarea măsurilor.

Inainte de orice intervenţie asupra victimei salvatorul trebuie să-şi pună întrebările: ce s-a petrecut?
{interogând martorii sau victima, dacă este posibil), mai există vreun pericol? (de electrocutare, de
incendiu sau explozie, de intoxicaţie), dacă NU să intervină, daca DA să interzică accesul în zonă şi să dea
ALARMA, SĂ CEARĂ AJUTOR.

Pentru a proteja victima şi a preveni extinderea accidentării, salvatorul trebuie să observe dacă
persistă un risc de strivire, incendiu sau explozie, electrocutare, asfixie, etc.

Intr-o situaţie de accident înainte de a efectua intervenţia de prim ajutor, salvatorul trebuie să
examineze victima dacă sângerează abundent, răspunde la întrebări, respiră, îi bate inima.

Intervenţia de prim ajutor trebuie făcuta cu sânge rece de către salvatori, astfel:

a) Dacă victima nu vorbeşte, dar respira şi îi bate inima sunt necesare aşezarea în poziţia de
siguranţă, acoperirea victimei, alarma, supravegherea ei.
b) Dacă victima nu răspunde, nu respiră, dar inima îi bate sunt necesare : degajarea căilor
respiratorii, respiraţie "gură la gură" sau "gură la nas".
c) Dacă victima nu respiră, nu îi bate inima este necesar: masaj cardiac extern asociat cu respiraţie
"gură la gură" sau "gură la nas".
d) Dacă victima sângerează abundent se aplică compresie manuală locală, pansament
compresiv.
e) Dacă victima prezintă arsuri provocate de foc, căldură sau substanţe chimice se va face spălare
cu apa.
f) Dacă victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite mişcări, va acţiona ca şi cum victima ar
avea o fractură, evitând să o deplaseze.
g) Dacă victima poate să prezinte plăgi grave, aşezarea într-o poziţie adecvată, îngrijirea

h)
segmentului amputat, compresie pentru oprirea sângerării, etc.
Dacă victima prezintă plăgi uşoare se face curăţirea şi pansarea plăgii.

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

1. Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric (tensiuni < 1000V). Acest lucru se
efectuează astfel: Acţionaţi pentru întreruperea tensiunii.

Dacă scoaterea de sub tensiune a instalaţiei necesită timp, defavorizând operativitatea

intervenţiei, scoateţi accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau echipamente
electroizolante care sunt la îndemână, astfel încât să se reuşească îndepărtarea accidentatului de zona de
pericol.

2. Determinarea stării accidentatului.

2.1 .Dacă accidentatul este conştient:

Are loc un contact verbal realizat sub forma întrebărilor, concomitent cu acţiunea de calmare:
Aşează-te şi stai liniştit, respiră adânc şi regulat. Cum s-a întâmplat accidentul ? Te supără ceva ? Ai
ameţeli ? Ai greaţă ? Ai dificultăţi de respiraţie ? Te supără inima ?

In timpul întrebărilor se analizează vizual starea accidentatului, culoarea pielii (a feţei), transpiraţia
feţei şi a palmelor, caracteristicile respiraţiei şi a pulsului, în cazul unui rău se solicită salvarea.

2.2. Dacă accidentatul este inconştient procedaţi după cum urmează:

Dacă accidentatul nu prezintă vătămări corporale datorate unor lovituri prin cădere aşezaţi
accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea lui, adică culcat pe spate pe o suprafaţă plană.
Desfaceţi hainele de la gât, piept şi zona abdominală. Verificaţi starea respiraţiei şi existenţa pulsului. In
cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau reanimare cardio-respiratorie.

Modalitatea de acordare a primului ajutor şi în general orice intervenţie se stabileşte în funcţie de

starea concretă a accidentatului.

Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău, el trebuie ţinut în repaos timp
de 0,5-1 oră, după care trebuie supus unei consultaţii medicale.

Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece ulterior pot
surveni tulburări de ritm cardiac.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ARSURILOR TERMICE Şl CHIMICE

Arsurile sunt răni ale pielii sau ale altor ţesuturi produse de agenţi termici, chimici, electrici sau de
radiaţii. Durerea extremă, suferinţa intensă produsă de arsuri precum şi evoluţia acestora trebuie să
determine luarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a împiedica producerea accidentală a arsurilor.

Arsura este o leziune locală, reprezentând elementul declanşator al unor perturbări cu amploare
variabilă asupra întregului organism. Amploarea perturbărilor este legată direct de întinderea şi profunzimea
leziunilor produse de arsură dar şi de capacitatea nativă a organismului de a lupta contra arsurii şi durerii
provocată de ea. Această capacitate compensatorie este strâns legată de vârsta accidentatului şi de starea
fiziologică a persoanei (de exemplu diferite boli cum ar fi hepatita acută virală, diabetul, afecţiunile renale)
agravează starea accidentatului. Arsura reprezintă de fapt distrugerea unor celule vii din anumite regiuni.
Deoarece sunt afectate terminaţii nervoase din piele, orice arsură provoacă dureri puternice. Durerea însăşi
este o cauza a şocului. Şocul arşilor este extrem de grav şi pielea nu-şi mai poate îndeplini funcţiile. Prin
ţesuturile lezate se pierde o mare cantitate de lichide bogate în proteine. Sângele îşi pierde masa circulantă
şi devine vâscos. El se încarcă cu substanţe provenite din degradarea ţesuturilor, la care se mai adaugă şi
produşii toxici proveniţi din infecţii, într-un cuvânt, orice arsură poate deveni extrem de gravă. Ea constituie
o urgenţă şi necesită prim ajutor.

Clasificare:

In funcţie de agentul care le-a provocat, există patru tipuri majore de arsuri:

 termice - produse de foc, contactul cu obiecte fierbinţi, abur;

 corozive - cauzate de substanţe chimice foarte active cum ar fi acizii sau bazele;
 electrice - produse de curentul electric;
 prin radiaţie - determinate de expunerea excesivă la soare, raze X sau materiale
 radioactive;
După profunzimea lor, arsurile (este vorba despre arsurile termice), se clasifică astfel:

 arsuri de gradul l - limitate la stratul superficial al pielii; pielea este roşie şi ustură (un exemplu tipic este
arsura solară provocată de expunerea prelungită la soare a pielii neantrenate). Aceste arsuri sunt mai
puţin grave.
 arsurile de gradul II - cuprind toată grosimea pielii; pe pielea roşie, congestionată apar băşici, cu
conţinut seros (gălbui) sau amestecat cu sânge. Pe lângă durerea mare pe care o resimte victima,
pericolul principal constă în infectarea conţinutului veziculelor. Aceste arsuri sunt mai grave,
gravitatea fiind în raport cu mărimea suprafeţei arse. Prin spargerea băşicilor rezultă o rană, care se
poate infecta foarte uşor.
 arsurile de gradul III - leziunile depăşesc grosimea pielii, distrugând şi straturile mai profunde: grăsime,
muşchi, vase de sânge, nervi, ajungând până la os.
 arsurile de grad IV - sunt foarte severe, incluzând distrugerea tuturor structurilor de ţesut, inclusiv a
osului (prin carbonizare).
Efectele arsurilor sunt determinate de :

- întinderea suprafeţei arse a corpului -- viaţa accidentatului este ameninţată dacă arsurile depăşesc 10 % din
suprafaţa totală a pielii;

- localizarea arsurii - de exemplu arsurile din zona feţei pot afecta respiraţia;

- gradul arsurii - determinat de profunzimea leziunii;

- vârsta şi starea fizică şi fiziologică a victimei (chiar şi arsurile mici pot fi critice pentru persoanele mai
vârstnice).

Complicaţii:

- şocul - produs de durerea intensă şi de pierderea masei sanguine sau a plasmei;

- infecţia - deoarece pielea arsă expune la infecţii şi ţesuturile mai profunde, cu care are continuitate;

- probleme respiratorii - de exemplu la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum sau vapori
fierbinţi se produc leziuni ale căilor respiratorii sau chiar ale plămânilor;

- inflamarea (producerea edemelor) - se produce mai ales dacă zona este presată de îmbrăcăminte strânsă
sau bijuterii.

Ce trebuie sa facem:

1. Prima grijă este să fie scos accidentatul de sub acţiunea cauzei ce a produs arsura;
2. Dacă este apă curată la îndemână, în primele secunde după ce s-a produs arsura este indicat să
fie turnată apă rece curată peste locurile arse, pentru a întrerupe acţiunea căldurii asupra ţesuturilor; mai
târziu apa devine inutilă;
3. Dacă hainele ard, se aruncă peste victimă o pătură, o haină groasă sau se foloseşte extinctorul
sau se rostogoleşte victima în zăpadă, după împrejurări;
4. în cazul arsurilor întinse se înveleşte accidentatul într-un cearşaf curat şi se transportă de
urgenţă la spital;
5. Pentru calmarea durerilor, un medicament calmant, administrat oral este totdeauna binevenit;
6. Dacă victima cere de băut i se administrează apa îndulcită cu zahăr, limonada sau ceai;
7. Ca regulă generală, arsurile de gradul II sau III, chiar dacă ocupă o suprafaţă mică a corpului,
necesită îngrijire de specialitate într-o unitate medicală;
8. în cazul unei arsuri mici (de exemplu de mărimea unei palme), se aplică tratament ca în cazul
unei răni şi apoi un pansament steril;
9. Arsurile de gradul l nu necesită, în general, îngrijiri medicale dacă nu este afectată starea
generală a bolnavului. Tratamentul acestor arsuri este simplu : se spală imediat pielea înroşită cu apă rece şi
se aplică comprese calmante;
10. în cazul arsurilor de natură chimică, se impune în primul rând spălarea imediată a suprafeţei arse
cu multă apă curată, de preferinţă călduţă, pentru a dilua cât mai mult substanţa chimică care a venit în
contact cu pielea. Nu este recomandată utilizarea în primul rând a substanţelor neutralizante fără ca arsura
să fie mai întâi spălată din abundenţă cu apă deoarece soluţiile folosite direct pentru neutralizarea substanţei
pot genera reacţii de agravare a leziunii. Este contraindicată aplicarea alifiilor sau grăsimilor pe arsură.
Spălarea cu apă din abundenţă nu trebuie să fie aplicată mai puţin de 10 minute pentru acizii obişnuiţi, cu o
concentraţie mică. Dacă arsura este întinsă, în situaţii de extremă urgenţă, spălarea se face direct sub duş. Şi
în cazul arsurilor produse de baze (sub formă solidă sau soluţii concentrate), care au acţiune caustică asupra
pielii, tratamentul aplicat este acelaşi ca şi în cazul arsurilor cu acizi. In cazul arsurilor cu fenol, tratamentul
se instituie urgent, din cauza pericolului de intoxicare generală a accidentatului.

Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor termice

Acordarea primului ajutor presupune degajarea victimei din focarul generator al arsurii (incendiu,
explozie, sursa de abur). Este contraindicat să se încerce la locul accidentului îndepărtarea vestimentaţiei
combustionate sau a veziculelor cu lichid formate în zona arsă. Singurul indicator al calităţii primului ajutor
este asigurarea unui timp cât mai scurt de la producerea accidentului şi până la aplicarea tratamentului
specific, în cazul asocierii arsurilor cu fracturi (ca urmare a unor explozii), se vor imobiliza focarele de
fractură cu mijloace improvizate.

Deoarece profunzimea leziunilor este strâns legată şi de durată de acţiune a agentului termic,
primul ajutor include în unele cazuri ca salvatorii să acţioneze cu rapiditate pentru stingerea hainelor
incendiate, pentru îndepărtarea hainelor îmbibate cu lichide fierbinţi, scoaterea mănuşilor sau a cizmelor în
care au pătruns lichidele fierbinţi, în arsurile mici, imediat după producerea leziunii, zona afectată se
badijonează cu pansament steril.

Este interzisă aplicarea pe arsură a unguentelor deoarece acestea favorizează infectarea si agravarea
leziunii, in arsurile limitate, foarte importantă este aplicarea locală imediată a apei reci sub jet sau imersarea
părţii arse în apă rece. Se uşurează astfel şi durerea şi se reduce inflamarea şi băşicarea, prevenindu-se
lezarea ulterioară a ţesuturilor.

Dacă imersarea nu este posibilă, se aplică pe zona arsurii îmbrăcăminte curată sau comprese sterile
îmbibate în apă rece. Se îndepărtează imediat orice sursă de presiune a zonei arse (inele, brăţări,
îmbrăcăminte), înainte de apariţia inflamării. Se acoperă arsura cu pansament curat, lipsit de scame,
preferabil steril. Nu se aplică lotiuni. alifii sau pansamente murdare si în nici un caz nu se folosesc uleiuri,
cerneală, albastru de metil. Este interzisă spargerea băşicilor. Nu se respiră si nu se tuşeşte peste arsuri si nu
se palpează zona.

Dacă îmbrăcămintea este lipită de zona arsă, nu se va dezlipi, în cazul arsurilor grave, se
controlează respiraţia victimei, şi dacă este necesar se aplică respiraţie artificială. Concomitent cu aplicarea
primului ajutor se anunţă medicul unităţii pentru asigurarea transportului urgent cu salvarea şi acordarea
asistenţei medicale de specialitate.

Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor chimice

Arsurile produse de substanţele chimice corozive sau caustice precum acizii tari sau bazele sunt
întotdeauna serioase deoarece aceste substanţe continuă să "ardă" atât timp cât rămân pe piele. Primul ajutor
eficient în aceste cazuri trebuie să se bazeze pe dezactivarea rapidă şi eficientă a agentului chimic lezant
urmat de transportul rapid la spital. In cazul arsurilor produse de acizi şi baze se spală din abundenţă zona
arsă cu jet de apă curată, rece, timp de cel puţin 60 minute (cu cât mai mult cu atât mai bine).

Nu se recomandă neutralizarea directă (fără a se spăla mai întâi rana cu multa apă) a acizilor tari cu
soluţii de baze slabe sau a bazelor tari cu soluţii acide slabe, deoarece folosirea excesivă a acestor
neutralizanţi poate genera leziuni grave.

Substanţele neutralizante, sub formă de soluţii diluate, se aplică abia după spălarea abundentă a
suprafeţei arse. Cel mai indicat este aplicarea acestora cu avizul medicului. Arsura se tratează apoi ca o
arsură termică. Se acoperă cu pansament steril şi se solicită ajutorul medicului.

Procedurile de prim ajutor în cazul arsurilor chimice cu anumite substanţe (în afara acizilor sau
bazelor frecvent folosite), pot diferi de procedurile uzuale (cum ar fi de exemplu arsura generată de varul
nestins la care prima operaţie efectuată este îndepărtarea prafului de var uscat prin scuturarea cu o bucată
textilă curată şi abia apoi spălarea cu jet de apă, pentru a împiedica degajarea rapidă de căldură la suprafaţa
pielii; arsurile produse de anhidride, fosfor sau fenol au o gravitate extremă datorită efectului toxic al
substanţelor şi necesită în primul rând îndepărtarea lor rapidă de pe suprafaţa pielii). Salvatorii (şi
muncitorii) trebuie să cunoască substanţele chimice utilizate la locul lor de muncă şi să ştie cum se acordă
primul ajutor.

Arsurile chimice oculare trebuie tratate cu deosebită atenţie datorită gravităţii lor şi sensibilităţii
zonei afectate, în acest caz, asistenţa medicală specializată este urgent necesară. Scopul primului ajutor este
să dilueze şi treptat să elimine substanţele chimice prin inundarea ochiului cu apă curată şi spălarea să
dureze minim 20 minute.

PIERDEREA CUNOŞTINŢEI, LEŞINUL

- Se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;

- Se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;
- Se aşează victima în poziţie de siguranţă (de recuperare), pe o parte, dacă leziunile permit, pentru a evita
inundarea căilor respiratorii şi înecarea;
- Se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;
- Se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 min. După ce şi-a recăpătat cunoştinţa.
ATENŢIE! Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criza
ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales când leşinul se
produce la persoane mai în vârsta şi cauza nu este evidentă. Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi
completă este necesar ajutorul medical.

PLĂGI, HEMORAGII
a) contuzii, vănătăi - se aplică comprese reci sau punga cu gheaţă în reprize de 10-15 min., se culcă
persoana accidentată şi se ridică membrul rănit. Nu se aplica punga cu gheaţă direct pe piele.
b) plăgi minore (cu săngerări mici, tăieturi si zgârieturi minore) - se spală cu apă şi săpun, se şterg cu tifon
steril şi se acoperă cu pansament special preparat sau improvizat.
c) plăgi grave (cu sânqerări abundente) - se aplică o apăsare continuă şi directă pe plagă (pansament
compresiv sau compresie manuală). Dacă rana are marginile desfăcute, acestea se apropie înainte de
apăsare, în cazul corpurilor străine înfipte, nu se aplică pansamentul compresiv. Corpurile străine înfipte nu
trebuiesc scoase. Rana se bandajează în jurul corpului străin înfipt şi se urmăreşte blocarea mişcării
acestuia în rană, prin bandajare.
FRACTURI

Nu trebuie făcut - victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea
fracturii, pentru că toate acestea pot provoca complicaţii (accentuarea durerii, deplasarea fragmentelor
osoase, distrugerea muşchilor, a vaselor de sânge sau nervilor, hemoragii sau paralizii, transformarea
fracturilor închise în fracturi deschise).

Trebuie făcut - acordarea primului ajutor la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un
pericol pentru salvator sau pentru victimă, în acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat şi sigur
loc în care rănile sale pot fi temporar asistate şi stabilizate.

In caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea rănii.
Orice os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu
trebuie forţat să intre înapoi în rană.

Se va administra un calmant (antinevralgic, algocalmin, etc.), pentru calmarea durerii.

Primul ajutor la locul accidentului privind leziuni ale ochiului

CORPI STRĂINI ÎN OCHI

Nu se îndepărtează : când particula este pe cornee; când particula este încastrată sau s-a lipit de
globul ocular; când particula nu poate fi văzută deşi ochiul este umflat şi doare.

Primul ajutor constă în:

-avertizarea persoanei să nu-şi frece ochiul. Cel care ajută îşi va spăla mâinile înainte de a acorda primul
ajutor.

- închiderea pleoapei şi acoperirea ochiului afectat cu un tampon pentru ochi sau cu un tifon (se poate fixa
bandajul cu banda adezivă astfel încât să se evite presiunea asupra ochiului).

-solicitarea asistenţei medicale de specialitate.

 Cap.2. INSTRUCTIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII LA S.C.ESTHETIQUE
BEAUTY CENTER BACAU

INSTRUCŢIUNILE PROPRII au caracter juridic, de obligativitate numai în cadrul acestei societăţi.

Ele cuprind sub formă de prevederi, măsurile de securitate şi sănătate în muncă prin a căror respectare se
urmăreşte eliminarea comportamentului accidentogen al executantului, detaliind şi adaptând din acest punct
de vedere reglementările legale de securitate şi sănătate în muncă la condiţiile concrete date. Ele se
revizuiesc periodic, în concordanţă cu modificările de natură legislativă, tehnică etc., survenite la nivel
naţional sau microeconomic, în particular se elaborează şi instrucţiuni proprii de securitate a muncii, pentru
un proces de producţie, un subproces, loc de muncă, operaţie etc.

„Angajatorul are obligaţia să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru
completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor."(Legea 319/2006, art.13
lit. e).

I. PREVEDERI COMUNE ACTIVITĂŢII SPECIFICE Şl CONEXE

Art. 1. înainte de începerea lucrului fiecare lucrător al societăţii este obligat să verifice:

- dacă echipamentele de muncă pe care le vor utiliza sunt în stare tehnică corespunzătoare;
- starea prizelor, a întrerupătoarelor şi a ştecherelor;
- starea izolaţiei cablurilor electrice;
- starea dispozitivelor şi a apărătorilor de protecţie;
Art. 2. înainte de utilizarea echipamentelor de muncă electrice sau acţionate electric, lucrătorii sunt obligaţi
să verifice vizual imposibilitatea atingerii pieselor care se află normal sub tensiune (siguranţe fuzibile, relee
etc.).

Art. 3. Este interzisă efectuarea de improvizaţii la echipamentele de muncă electrice sau acţionate electric
sau la dispozitivele de alimentare cu energie electrică.

Art. 4. Se interzice orice intervenţie la partea mecanică sau la instalaţia electrică a persoanelor necalificate şi
neautorizate. Orice operaţie de revizie sau reparaţie va fi executată numai de către personal calificat şi
autorizat.

Art. 5. Se interzice intrarea in unitate a persoanelor în stare de ebrietate, precum şi introducerea sau
consumarea băuturilor alcoolice în unitate.

Art. 6. Personalul este obligat să execute dispoziţiile şefilor ierarhici în condiţiile prezentelor instrucţiuni şi
trebuie să prevină sau să oprească orice acţiune care ar putea conduce la accidentarea proprie sau a altor
persoane.
Art. 7. Personalul este obligat să îşi însuşească, să respecte prevederile legislaţiei în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora.

Art. 8. Personalul este obligat să respecte disciplina la locul de muncă.

Art. 9. Personalul este obligat să nu fumeze decât în locurile special amenajate.

Art. 10. Este interzis salariaţilor care deservesc echipamentul de muncă să efectueze remedieri în timpul
funcţionării acestuia. Pentru remedieri se va solicita personal calificat şi desemnat în acest scop.

Art. 11. Se interzice utilizarea echipamentelor de muncă dacă acestea nu au montaţi toţi protectorii şi dacă
dispozitivele de protecţie lipsesc şi/sau de avertizare nu funcţionează sau funcţionează defectuos.

Art. 12. Zonele din jurul echipamentelor de muncă trebuie păstrate în stare de curăţenie, eliberate de
materiale, obiecte etc. care ar putea împiedica desfăşurarea în condiţii de securitate a activităţii.

Art. 13. Când se constată o funcţionare defectuoasă a unui echipament de muncă, lucrătorii sunt obligaţi să-l
oprească şi să anunţe imediat conducătorul locului de muncă, care are obligaţia de a lua măsuri de remediere.

Art. 14. Se interzice ca lucrătorii să intervină pentru remedierea defecţiunilor, curăţare sau revizii la
echipamentele de muncă aflate în funcţiune.

Art. 15. Este interzisă utilizarea echipamentelor de muncă pentru alte operaţii decât cele pentru care au fost
proiectate.

Art. 16. Materialele, echipamentele şi, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate intr-un mod

adecvat şi sigur.

Art. 17. In cazul producerii unui accident de muncă să se ia măsuri de acordare a primului ajutor şi de
anunţare a conducerii.

Art. 18. Este interzisă scoaterea şi folosirea în afara societăţii a echipamentului individual de protecţie.

Art. 19. Lucrătorii sunt obligaţi să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după
utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare.

Art. 20. In caz de incendiu se va anunţa cel mai apropiat post de pompieri.

II. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU

ACTIVITATEA DIN SALON
Art. 21. Depozitarea materialelor în dulapuri, pe rafturi se va face în aşa fel încât să nu fie depăşită sarcina
maximă admisă pentru mobilierul respectiv.

Art. 22. La depozitarea produselor pe rafturi se va avea in vedere ca acestea să nu se răstoarne şi să cadă
chiar şi în condiţii puţin deosebite (mici cutremure, lovirea involuntară ale rafturilor).

Art. 23. In activitatea propriu-zisă, lucratorii vor aborda un aer calm, o tonalitate joasă, fără a ridica tonul la
clienţi în nici o situaţie

Art. 24. Se interzice accesul cu flacără deschisă în spaţiile de lucru în care se depozitează şi se manipulează
lichide inflamabile şi volatile.

Art. 25. Pardoselile vor fi păstrate curate pentru a împiedica pericolul alunecării; în cazul în care, accidental,
se varsă pe pardoseli substanţe inflamabile, toxice sau corozive, acestea vor fi evacuate la reţeaua de
canalizare prin spălare cu apă.

Art. 26. Se interzice păstrarea şi uscarea pe calorifere, a îmbrăcămintei şi a altor materiale îmbibate cu
produse inflamabile sau care prezintă pericol de autoaprindere.

Art. 27. Colectarea reziduurilor se va face în recipiente închise, care vor fi evacuate ori de câte ori este
nevoie.

Art. 28. Se interzice efectuarea oricărei intervenţii cu mâinile umede la echipamentele de muncă electrice.

III. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU CASCA DE USCAT

PĂRUL

Art. 29. Montarea căştii trebuie efectuată doar de personal tehnic.

Art. 30. Casca trebuie utilizată doar pentru uscarea părului doar în poziţia prevăzută şi anume deasupra
capului.

Art. 31. Este interzisă utilizarea căştii pentru uscarea altor părţi ale corpului, la tratamente faciale, la uscarea
animalelor precum şi a altor obiecte.

Art. 32. Este interzisă utilizarea aparatului cu mâinile ude. Pericol de electrocutare!

Art. 33. în cazul în care aparatul sau cablul de alimentare este deteriorat, este interzisă punerea aparatului în
funcţiune.

Art. 34. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut pe pardoseală şi prezintă
defecţiuni vizibile.
Art. 35. Se interzice îndepărtarea prafului sau a corpurilor străine din interiorul aparatului cu obiecte
ascuţite. Pericol de electrocutare!

Art. 36. Cablul de alimentare trebuie să fie poziţionat astfel încât să se evite trecerea

peste cablul de alimentare cât şi împiedicarea de acesta.

Art. 37. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi
trageţi de ştecher.

Art. 38. Ştecherul se scoate din priză doar atunci când aparatul nu se utilizează un timp mai îndelungat.

Art. 39. Casca de uscat părul se curăţă doar cu o cârpa umedă în apă, în care a fost

dizolvat detergent şi bine stoarsă, în prealabil, aparatul se scoate de sub tensiune.

Art. 40. Aparatul este proiectat doar pentru uz intern! Este interzisă utilizarea aparatului în aer liber!

Art. 41. Casca de uscat părul trebuie să fie poziţionată sub capul clientei astfel:

- distanţele laterale să fie egale;

- toate bigudiurile trebuie să fie sub cască.

Art. 42. Este interzisă utilizarea căştii fără filtre de aer.

Art. 43. Filtrele de aer trebuie înlocuite cu regularitate.
Art. 44. Este interzisă conectarea aparatului la prize cu tensiuni mai mari de 220 V.

Art. 45. Este interzisă utilizarea căştii de uscat părul în mod continuu o perioadă mai mare de 2 (două) ore.

Art. 46. în cazul funcţionării necorespunzătoare în timp ce acesta este utilizat, opriţi aparatul şi scoateţi-l din
priză.

Art. 47. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.

IV. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU

CLIMAZON MILLENIUM

Art. 48. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta sau cablul acestuia de alimentare
prezintă defecţiuni.

Art. 49. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut pe pardoseala şi are
defecţiuni vizibile sau buna sa funcţionare a fost afectată.

Art. 50. Este interzisă utilizarea aparatului cu mâinile ude. Pericol de electrocutare!
Art. 51. Este interzisă utilizarea aparatului în alte scopuri decât în acela pentru care a fost proiectat ( de ex.
uscarea prosoapelor, pericol de supraîncălzire posibil provocator de incendiu);

Art. 52. Este interzisă utilizarea substanţelor inflamabile sau a spray-urilor în apropierea aparatului aflat în
funcţiune.

Art. 53. Este interzisă atingerea rezistenţelor în timpul funcţionării aparatului.

Art. 54. Aparatul Climazon Millenium trebuie utilizat doar pentru tratamentul părului fixat deasupra capului.

Art. 55. Este interzisă efectuarea de tratamente pentru alte părţi ale corpului, efectuarea de tratamente faciale
sau uscarea altor obiecte cu Climazon Millenium .

Art. 56. Aparatul trebuie să fie poziţionat exact în spatele clientului, capul acestuia trebuind să se găsească
exact în centrul aparatului.

Art. 57. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi
trageţi de ştecher.

Art. 58. Ştecherul se scoate din priză doar atunci când aparatul nu se utilizează un timp mai îndelungat.

Art. 59. Cablul de alimentare trebuie să fie poziţionat astfel încât să se evite trecerea

peste cablul de alimentare cât şi împiedicarea de acesta.

Art. 60. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.

V. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU PLACA

PROFESIONALĂ DE ÎNTINS PĂRUL

Art. 61. Placa trebuie utilizată doar pentru întinderea părului.

Art. 62. Aparatul este proiectat doar pentru utilizarea în spaţii închise. Este interzisa

utilizarea aparatului în aer liber.

Art. 63. Este interzisă utilizarea plăcii pentru întinderea meşelor sau a părului la animale.

Art. 64. Este interzisă uscare diferitelor obiecte cu placa.

Art. 65. Este interzisă folosirea plăcii cu mâinile ude.

Art. 66. Este interzisă introducerea plăcii în apă.

Art. 67. Este interzisă utilizarea plăcii pe părul umed.

Art. 68. Nu sprijiniţi placa în timp ce aceasta este în funcţiune pe şerveţele de hârtie ci doar pe un suport
solid rezistent la căldură.

Art. 69. Dacă aparatul sau cablul de alimentare prezintă defecţiuni este interzisă punerea în funcţiune a
acestuia.

Art. 70. Este interzisă punerea în funcţiune a aparatului dacă acesta a căzut în apă sau în alte lichide.

Art. 71. Pentru curăţirea plăcii este interzisă folosirea detergenţilor abrazivi sau inflamabili.

Art. 72. înainte de curăţire, placa trebuie scoasă din priză şi lăsată la răcit.

Art. 73. Placa trebuie curăţată din când în când cu o cârpă umedă urmată de o curăţire cu o cârpă uscată.

Art. 74. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.

VI. INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE A MUNCII PENTRU

USCĂTORUL DE PĂR

Art. 75. Filtrul pentru reţinerea firelor de păr şi a impurităţilor trebuie curăţat cu regularitate.

Art. 76. Este interzisă introducerea uscătorului de păr în apă sau în alte lichide.

Art. 77. Uscătorul de păr trebuie scos din priză după utilizare şi înainte de curăţire.

Art. 78. Este interzis lucrul cu uscătorul de păr dacă firul acestuia prezintă defecţiuni, în acest caz cablul
trebuie înlocuit de o persoană sau o firmă autorizată.

Art. 79. Nu trageţi niciodată de cablul de alimentare, pentru a scoate aparatul din priză, ţineţi de priză şi
trageţi de ştecher.

Art. 105. Reparaţiile pot fi efectuate doar de persoane sau firme autorizate.

Cap. 3. PLAN DE ACTIUNE IN CAZ DE PERICOL GRAV SI IMINENT. MASURI DE

EVACUARE A LUCRATORILOR SI STINGEREA INCENDIILOR

(cf. Legii nr. 307/2006

privind apãrarea împotriva incendiilor)

A. MĂSURI DE PREVENIRE A INCENDIILOR

Cunoaşterea locurilor în care sunt amplasate stingătoarele de incendiu, ieşirile de urgenţă şi punctele
de declanşare manuală a alarmei de incendiu din zona de care răspund;
 Asigurarea zonei de care răspund, împotriva izbucnirii unui eventual incendiu, precum şi controlul
practicabilitaţii şi neobstructionării căilor de evacuare;

Respectarea, în cadrul unităţii, a regulilor stabilite privind fumatul şi introducerea de ţigări,

chibrituri, brichete, etc., în locurile în care sunt interzise, precum şi a regulilor referitoare la executarea unor
operaţiuni sau lucrări sau la folosirea unor mijloace care pot provoca apariţia de/sau incendii (sudură, foc
deschis, modificări neautorizate sau improvizaţii la instalaţiile şi aparatele electrice şi de încălzire, scule
necorespunzătoare, etc.):

Indeplinirea sarcinilor stabilite, atât în ceea ce priveşte supravegherea permanentă a locului de muncă
unde funcţionează instalaţii care pot produce incendii, explozii, avarii, ori alte accidente tehnice, cât şi
controlul periodic al funcţionării acestora;

Verificarea obligatorie a locurilor de muncă la începerea şi la terminarea programului de lucru, în

vederea depistării şi înlăturării unor eventuale pericole şi cauze de incendiu.

Intreţinerea, menţinerea în bună stare de utilizare, a mijloacelor tehnice de apărare împotriva

incendiilor de la locul de muncă şi neutilizarea acestora în alte scopuri;

Respectarea regulilor de ordine interioară şi de disciplină a muncii;

Cooperarea cu salariaţii desemnaţi cu atribuţii in domeniul apărării împotriva incendiilor,

atât cât îi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor:

Respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor (generale, pentru unitate şi specifice, pentru
locul de muncă) şi a regulilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în atribuţiile de serviciu şi în
instrucţiunile de funcţionare şi utilizare a instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi a altor mijloace de apărare
împotriva incendiilor din dotarea locurilor de muncă, precum şi îndeplinirea măsurilor şi sarcinilor ce fe-au
fost încredinţate;

Locul pentru fumat, stabilit pentru personal şi va fi amenajat cu scrumiere sau vase cu apă, nisip sau
pământ, instrucţiuni afişate, cuprinzând măsuri de prevenire a incendiilor şi reguli de comportare în caz de
incendiu şi mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor. Amplasarea scrumierelor, va fi la cel puţin 5 m
distanţă, faţă de orice material combustibil.

B. REGULI DE COMPORTARE ÎN CAZ DE INCENDIU

- Anunţarea IMEDIATA a incendiului;

 Anunţarea telefonică a Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, se face la numărul de
telefon: 112, sau instruirea altei persoane în acest sens, care să apeleze, în caz de urgenţă. Dispecerul de
serviciu al l.J.S.U. apelat vă va pune întrebări cu privire la eveniment. Nu încheiaţi convorbirea până când nu
răspundeţi la aceste întrebări. Nu părăsiţi locul de unde aţi apelat telefonic dispeceratul pentru situaţii de
urgenţă, deoarece aceştia vor suna imediat, pentru confirmarea apelului de urgenţă efectuat; încercarea de
stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă focul nu s-a stins,
evacuaţi imediat zona); Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la
amploarea incendiului; încetarea activităţilor;

-Personalul salariat al unităţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea butonului de
oprire;

- Abandonează obiectele personale;

- Lasă uşile descuiate, dacă nu există alte reglementări contrare (de ex. la casierii); Părăsesc imediat clădirea
prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii echipei de intervenţie; Merg către locul de
adunare stabilit; Menţin libere căile de acces către clădire;

- Urmează toate indicaţiile primite de la membrii echipei de intervenţie;

- Asistă, dacă este posibil la evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara unităţii;

- Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului;

- acordarea ajutorului, atât cât este raţional posibil, oricărui salariat, aflat într-o situaţie de pericol.

C. INSTRUCŢIUNI DE INTERVENŢIE SI DE EVACUARE PERSONALULUI

LUCRĂTOR IN CAZ DE INCENDIU LA S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER BACAU

1. OBIECTUL INSTRUCŢIUNII

Scopul acestui document este de a stabili procedura şi planul care trebuie pus în aplicare în cazul
unui eventual incendiu. Procedunie de evacuare, în caz de incendiu, sunt elaborate pentru asigurarea
siguranţei utilizatorilor de la S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER S.R.L. BACĂU, pe timpul izbucnirii
unui incendiu, prin coordonarea şi controlul evacuării persoanelor din clădire, până la sosirea Inspectoratului
Judeţean pentru Situaţii de Urgentă (pompierii militari) şi a celorlalte forte de ajutor extrem calificat (Poliţie,
Jandarmi, Serviciul de Ambulanţă, etc.).

2. PROCEDURA DE URGENŢĂ

2.1. La descoperirea unui incendiu, orice persoană are următoarele obligaţii:

 • Anunţarea IMEDIATĂ a incendiului;
• Incercarea de stingere a focului, dacă nu este prea riscant (nu se va utiliza mai mult de 1 stingător; dacă
focul nu s-a stins, evacuaţi imediat zona);
• Anunţarea telefonică a U.S.U., la numărul 112, din cea mai apropiată zonă neafectată;
• Comunicarea, către conducerea unităţii, a detaliilor referitoare la locaţia exactă şi la amploarea
incendiului.
2.2. La declanşarea alarmei de incendiu, lucrătorii sunt obligaţi să acţioneze
astfel:

• Incetează orice activitate;

• Personalul salariat al unităţii va opri instalaţia sau aparatul la care lucrează, prin acţionarea butonului de
oprire;
• Abandonează obiectele personale;
• Lasă uşile descuiate, dacă nu există alte reglementări contrare (de ex. la casierii);
• Părăsesc imediat clădirea prin ieşirile de urgenţă, sau prin locurile indicate de membrii echipei de
intervenţie:
• Merg către locul de adunare stabilit;
• Menţin libere căile de acces către clădire;
• Urmează toate indicaţiile primite de ta membrii echipei de intervenţie;
• Asistă, dacă este posibil la evacuarea în siguranţă a persoanelor din afara unităţii;
• Rămân în afara clădirii până la încheierea definitivă a evenimentului.
2.3. La declanşarea alarmei de incendiu, membrii echipei de primă intervenţie sunt
obligaţi:

• Să intre în toate încăperile accesibile din zona de responsabilitate alocată şi să dirijeze personalul pentru
evacuarea clădirii;
• Să îndrume personalul către cea mai apropiată cale/ieşire de urgenţă;
• Să menţină calmul personalului pe timpul evacuării;
• Să meargă la punctul de adunare după evacuarea zonei;
• Să preia controlul asupra locului de adunare şi să se asigure că nici o persoană nu intră înapoi în clădire
până la primirea dispoziţiei, în acest sens de la conducerea
unităţii;
• Să participe la o analiză, după terminarea evenimentului şi să raporteze orice dificultăţi întâlnite în
procesul de evacuare;
3. PROCEDURA DE CONTABILIZARE A PERSOANELOR

Odată ce salariaţii unităţii şi persoanele din afara acesteia, care se aflau în clădire, s-au adunat ia
locul stabilit, membrii echipei de intervenţie vor începe numărarea persoanelor.
 Contabilizarea persoanelor se va face consultând:

• Condica de prezenţă a personalului salariat;

• Registrul de poartă;
• Informaţiile primite de la personalul salariat al unităţii, după asigurarea validităţii informaţiei.
Se va ţine cont de starea emotivă a persoanelor într-o astfel de situaţie şi se va încerca validarea
informaţiilor primite prin consultarea a cel puţin 2 surse de informare.

4. ACCESUL I.J.S.U.

Accesul echipajelor specializate ale Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, se va face pe poarta
de acces principală. Directorul unităţii şi şeful echipei de primă intervenţie vor comunica detaliile
incendiului (locaţie, amploare, etc.), îi vor informa cu privire la eventualele persoane lipsă la apel (împreună
cu locaţia presupusă a acestora) şi vor rămâne la dispoziţia acestora pe durata operaţiunii de stingere a
incendiului.

D. OBLIGAŢIILE GENERALE ALE SALARIAŢILOR PRIVIND APĂRAREA

ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Toţi salariaţii, din cadrul S.C. ESTHETIQUE BEAUTY CENTER S.R.L., răspund de respectarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi de îndeplinirea obligaţiilor ce le revin, potrivit art. 22 din Legea
nr. 307 din 12 iulie 2006 privind apărarea împotriva incendiilor şi prezentelor instrucţiuni, stabilite în
conformitate cu art. 19 lit. g din actul normativ menţionat anterior, având, în acest scop, următoarele
obligaţii generale:

• Cunoaşterea şi respectarea normelor de apărare împotriva incendiilor (generale, pentru unitate şi

specifice, pentru locul de muncă) şi a regulilor de apărare
împotriva incendiilor prevăzute în atribuţiile de serviciu şi în instrucţiunile de
funcţionare şi utilizare a instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi a altor mijloace
de apărare împotriva incendiilor din dotarea locurilor de muncă, precum şi
îndeplinirea măsurilor şi sarcinilor ce le-au fost încredinţate;
• Participarea la instructajele şi acţiunile instructiv-educative organizate în vederea apărării
împotriva incendiilor şi la exerciţiile şi aplicaţiile de stingere a incendiilor, precum şi de evacuare a
persoanelor şi a bunurilor materiale;
• Anunţarea imediată a şefilor ierarhici despre existenţa unor împrejurări de natură să provoace
incendii;
• Respectarea, în cadrul unităţii, a regulilor stabilite privind fumatul şi introducerea de ţigări,
chibrituri, brichete, etc., în locurile în care sunt interzise, precum şi a regulilor referitoare la executarea unor
operaţiuni sau lucrări sau la folosirea unor mijloace care pot provoca apariţia de/sau incendii (sudură, foc
deschis, modificări neautorizate sau improvizaţii la instalaţiile şi aparatele electrice şi de încălzire, scule
necorespunzătoare, etc.);
• îndeplinirea sarcinilor stabilite, atât în ceea ce priveşte supravegherea permanentă a
locului de muncă unde funcţionează instalaţii care pot produce incendii, explozii, avarii, ori alte accidente
tehnice, cât şi controlul periodic al funcţionării acestora;
• Verificarea obligatorie a locurilor de muncă la începerea şi Ia terminarea
programului de lucru, în vederea depistării şi înlăturării unor eventuale pericole şi
cauze de incendiu;
• Intreţinerea, menţinerea în bună stare de utilizare, a mijloacelor tehnice de
apărare împotriva incendiilor de la locul de muncă şi neutilizarea acestora în alte
scopuri;
• Respectarea regulilor de ordine interioară şi de disciplină a muncii;
• Anunţarea imediată a şefilor ierarhici şi a serviciului de urgenta asupra: incendiilor
izbucnite, pagubelor produse in urma calamităţilor naturale şi a catastrofelor cat si participarea (potrivit
organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul
de muncă) la localizarea si stingerea incendiilor, la evacuarea persoanelor şi bunurilor
materiale.
• Cooperarea cu salariaţii desemnaţi cu atribuţii in domeniul apărării împotriva incendiilor, atât
cât îi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
• Acordarea ajutorului, atât cât este raţional posibil, oricărui salariat, aflat într-o situaţie de
pericol.
Organizarea muncii şi iniţiere în
afaceri
 Îmbunătăţirea afacerii
Dacă sunteţi proprietarul unui salon, un angajat sau un stilist trebuie să inţelegeţi cum se obţine
profitul si cum se menţine clientela. Reclama, relaţiile bune cu clientul şi o bună utilizare a resurselor
afectează succesul financiar al afacerii.
Succesul financiar al salonului este responsabilitatea angajaţilor, de la recepţionist până la manager.
Patronii de salon nu folosesc veniturile doar pentru a plăti angajaţii păstrând restul pentru ei. Veniturile
implică achitarea unor costuri. Salonul trebuie să aibă suficiente venituri pentru a acoperi următoarele
cheltuieli:
 chirie
 lumină şi căldură
 electricitate
 telefon
 asigurări
 reclame
 contabilitate
 servicii de curăţenie
 reparaţii
Cel mai mare procentaj din venit revine cheltuielilor cum ar fi salariile, chiria şi utilităţile. Apa şi
electricitatea reprezintă un procent mai mic.
Valoarea financiară şi prosperitatea salonului sunt afectate de mai mulţi factori. Variaţiile de sezon
vor afecta numărul de clienţi şi profitul.
Acest capitol se referă la modalităţi de a asigura o utilizare eficientă a resurselor salonului şi la
menţinerea productivităţii.
Resurse
Există multe tipuri de resurse in salon inclusiv resursele umane(angajaţi si clienţi), depozit,
instrumente, echipamente, utilităţi, sisteme informaţionale, timp, spaţiu şi bani.
 resursele trebuie utilizate numai in scopuri aprobate. De exemplu, telefonul salonului trebuie
utilizat numai pentru apeluri telefonice care implică afacerea, angajaţii nu-şi pot suna prietenii.
 resursele trebuie eficientizate.
 pierderea produselor şi a resurselor trebuie să fie minimă.
 utilizarea resurselor este în strânsa legătură cu cererile legale şi organizaţionale.
Echipamentul trebuie depozitat, utilizat si mânuit în funcţie de instrucţiunile producătorilor şi politicile de
sănătate şi siguranţă ale salonului. Angajaţii au drepturi egale cu privire la orele de lucru , pauze si salarii.
 utilizarea incorectă a resurselor duce la pierderi, deteriorarea instrumentelor şi a
echipamentului, nemulţumiri ale clientului şi ale angajaţilor.
 Angajaţii trebuie să fie pregătiţi corect.
 Angajaţii trebuie să ştie când să utilizeze resursele corect, să se conformeze cu
regulamentele de sănătate şi siguranţă referitoare la folosirea acestor resurse şi pot, de asemenea, instrui
membrii mai noi ai personalului în legătură cu acest aspect sau pot oferi sfaturi clienţilor despre produsele
pe care să le utilizeze acasă.
Controlul stocului
Pentru ca salonul să funcţioneze eficient depozitarea produselor trebuie controlată. Cu cât salonul
este mai mare, cu atât depozitul este mai mare. Supravegherea stocării este importantă şi responsabilitatea
este alocată unei singure persoane din salon pentru a evita pierderile si problemele.
Obţinerea de informaţii
Informaţiile se obţin din diferite surse:
- producători de echipamente si produse
- cursuri şi seminarii de pregătire
- manuale de instruire
 - manageri ai salonului
- colegii
Pregătirea angajaţilor
Angajaţii trebuie să fie bine pregatiţi cu privire la aspectele de sănătate si siguranţă. Angajaţii au
responsabilităţi diferite şi toţi trebuie să stie cum să abordeze clienţii şi cum să foloseasca produsele şi
echipamentele.
Este important ca toţi angajaţii să fie la curent cu legile actuale şi să aplice regulile de sănătate şi
siguranţă. În plus faţă de legislaţia legată de sănătate şi siguranţă, majoritatea saloanelor au regulamente
interioare referitoare la folosirea resurselor.
Organizarea personalului
De obicei structura personalului constă în proprietar sau manager, stilişti, stagiari şi în unele cazuri
recepţionist. Fiecare angajat are responsabilităţi specifice în cadrul salonului.
Aceste responsabilităţi trebuie să fie clar înţelese de fiecare. Este ideal ca responsabilităţile fiecăruia
să fie afişate în salon. Cineva va fi responsabil cu îndrumarea clienţilor şi cu înregistrarea programărilor?
Se face aceasta de către recepţionist sau rezervările pot fi realizate şi de membrii personalului?
Eventuale probleme
Salonul trebuie sa aibă diverse proceduri pentru a se ocupa de eventualele probleme, iar angajaţii
trebuie să fie conştienţi de limitele autorităţii lor. Ei trebuie să ştie cui să se adreseze atunci cand nu pot sa
rezolve singuri problema.

Definirea şi clasificarea cheltuielior şi veniturilor agenţilor economici

Cheltuielile desemnează în expresie bănească raporturile patrimoniale cu privire la angajarea

şi utilizarea resurselor economice ăn cadrul activităţilor desfăşurate de unitatea patrimonială.
Ocazionarea cheltuielilor se derulează în următoarele etape succesive sau simultan în timp:
angajarea, consumul şi plata.
In funcţie de natura lor, cheltuielile sunt grupate pe feluri de activităţi după cum urmează:

1. cheltuielile de  cheltuieli privind stocurile (cu materii prime şi materiale

exploatare consumabile, mărfuri, energie şi apă, ambalaje, materiale nestocate
etc.);
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi;
 cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
 cheltuieli cu personalul (cheltuieli cu personalul, cu contribuţiile la
asigurările şi protcţia social);
 alte cheltuieli de exploatare.
2. cheltuieli  pierderi din creanţe legate de participaţii;
financiare  cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
 cheltuieli din diferenţe nefavorabile de curs valutar;
 cheltuieli privind dobânzile acordate;
 sconturile de decontare acordate clienţilor;
 alte cheltuieli financiare.
3. cheltuieli  cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare.
extraordinare

Veniturile desemnează în expresie bănească raporturile patrimoniale cu privire la obţinerea şi

realizarea rezultatelor. Crearea lor se realizează următoarele etape succesive sau simultan în timp:
producţia, vânzarea, încasarea.
Veniturile sunt grupate pe feluri de actvităţi după cum urmează:
1. venituri din  venituri din vânzări de produse sau mărfuri, din prestări servicii,
exploatare executare de lucrări;
 venituri din producţia stocată;
 venituri din producţia de imobilizări;
 venituri din subvenţii de exploatare;
 alte venituri din activitatea de exploatare.
2. venituri  venituri din imobilizări financiare;
financiare  venituri din investiţii financiare pe termen scurt;
 venituri din cteanţe imobilizate;
 diferenţele favorabile de curs valutar;
 sconturile obţinute de întreprindere de la furnizorii săi;
 alte venituri financiare.
3. venituri  venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
extraordinare asimilate.

Importanţa şi rolul preţului

Ca instrument al pieţii şi indicator esenţial al realităţii economico-sociale preţul pieţii
reprezintă “o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere
producătorului în schimbul bunului pe care acesta îl poate oferi”1
În mod normal, preţul se stabileşte prin negocierea dintre producător şi consumator,
negociere în care producătorul propune un preţ consumatorului, dar în final contează valoarea pe
care consumatorul o atribuie produsului. Deci preţul “se poate defini, ca expresie de cele mai multe
ori financiară, a valorii atribuite de consumator în cadrul schimbului”.
Sub aspect economic preţul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau
serviciilor, comparate şi corelate prin prisma cantităţii, calităţii şi a altor criterii.
În practica economică se întâlnesc două mari categorii de preţuri: preţuri de aprovizionare
(preţ de achiziţie, preţ negociat, preţ cu ridicata, preţ de import, preţ de livrare al importatorului,
preţ de vânzare al firmei de comerţ cu ridicata, preţul bursei) şi preţuri de vânzare (preţul de vânzare
al producătorilor, al importatorilor, al firmelor de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul).
Nivelul preţului depinde de raportul dintre cerere şi ofertă, de gradul de utilitate, de calitatea
şi accesibilitatea sau raritatea produselor.
Funcţiile preţurilor
Principalele funcţii ale preţurilor sunt:
1) funcţia de corelare a ofertei cu cererea;
2) funcţia de calcul sau de măsurare a cheltuielilor şi rezultatelor;
3) funcţia de recuperare a costurilor şi de restituire a veniturilor;
4) funcţia de stimulare a agenţilor economici.
Obiectivele stabilirii preţului:
 preţurile trebuie să acopere în întregime costurile;
 preţurile nu le vor depăşi pe acelea cerute de concurenţii apropiaţi;
 preţurile vor fi stabilite astfel încât să descurajeze pătrunderea de noi firme pe piaţă;
 preţurile trebuie să asigure o recuperare a investiţiei, nu mai mică de x la sută.

Calculul pretul de cost din activitatea de prestări servicii (preţul la care se vând produsele şi
serviciile către populaţie) se stabileşte după cum urmează:

1
M.Platis – Preţul şi formarea lui – Ed.Economică, Bucureşti, 1997, pag.27.
Preţul cu amănuntul = Costul de achiziţie + Adaosul comercial
(en detail)

Unde:

Costul de = Preţul de cumpărare + Cheltuieli de transport + Alte cheltuieli

achiziţie (preţ de livrare) – aprovizionare accesorii

Adaosul comercial = Costul de achiziţie x % Adaos comercial

Influenţa preţului asupra profitului

Preţul influenţează direct proporţional marimea profitului. Modul de calcul al profitului este:
Pr = CA - CT, unde Pr = profit, CA = cifra de afaceri, CT = Cost total.
CA = P*Q, unde P = preţ si Q = volumul producţiei.
Pretul unui produs este influentat si influenteaza la rândul sau numeroase variabile de marketing pe
parcursul planificarii de marketing. Factorii ce afecteaza deciziile de pret au fost grupati de Kotler
în factori interni si externi întreprinderii :

Fig.nr.1 Factorii ce afecteaza decizia de pret

Stabilirea obiectivelor de pret.

Înainte de a determina pretul potrivit pentru un produs, o întreprindere trebuie sa determine
rolul pe care pretul îl joaca în strategia sa de marketing.
Obiectivul de pret este scopul pe care întreprinderea urmareste sa îl atinga prin strategia sa de pret,
obiectiv care trebuie sa armonizeze cu obiectivele globale ale întreprinderii. De exemplu, daca
obiectivul principal al întreprinderii este sa devina lider pe o anumita piata, strategia de pret îsi va
desemna acele obiective necesare pentru realizarea obiectivului global.
Obiectivele vizate de strategia de pret pot fi numeroase, cele mai importante fiind prezentate
schematic astfel:
 Fig.nr.2 Principalele obiective de prêt

Documente de evidenţă contabilă

Documentele sunt acte scrise intocmite pentru operatiile economice in momentul efectuarii
lor, cu scopul de a dovedi infaptuirea acestor operatii, precum si actele ocazionale de constatarea
existentelor patrimoniale si pentru exercitarea functiilor organizatorice si administrative ale
unitatilor patrimoniale.
Contabilitatea respecta doua principii de baza :
o nici o operatie economico-financiara fara document;
o nici o inregistrare contabila fara document.

Importanta, întocmirea si prelucrarea documentelor

Importanta documentelor poate fi apreciata dupa următoarele caracteristici :
 documentele fac dovada infaptuirii operatiilor economico-finaincare;
 documentele furnizeaza informatii utilizatorilor interni si externi;
 documentele constituie proba in justitie.
Continutul si clasificarea documentelor
Pentru reflectarea clara si precisa a continutului operatiilor economice, documentele trebuie sa
cuprinda anumite date cu caracter obligatoriu. Indiferent de natura operatiei pentru care se
intocmesc, exista o serie de elemente comune pe care trebuie sa le contina toate felurile de
documente, si anume:
a. denumirea documentului; (factura, chitanta, bon de consum);
b. numarul si data documentului;
c. denumirea şi adresa emitentului;
d. datele de identificare fiscala ale emitentului: numărul de înmatriculare la Oficiul
Registrului Comerţului, codul unic de inregistrare – CUI, atributul fiscal – AF,
capitalul subscris si varsat;
e. agentii economici care au participat la operatia economica însemnata în document
f. date cantitative si valorice
 g. semnaturile celor care au intocmit, verificat sau aprobat documentul
Tinand seama de anumite caracteristici ale documentelor, acestea se pot grupa dupa mai multe
criterii, si anume:
 Dupa natura operatiilor economice pe care le consemneaza, documentele se impart in :
documente privind imobilizarile corporale, imobilizarile necorporale si financiare; valorile
materiale; munca efectuata si salarizarea ei; calculatia costurilor; vanzarile; trezorerie;
corespondenta; registratura, arhiva si documente contabile.
 Dupa circuitul lor, se divid in:
o documente interne, care se intocmesc in cadrul intreprinderii si circula numai in interiorul ei
(note contabile, bonuri de materiale folosite pentru eliberari de materiale sectiilor de
productie)
o documente externe, care justifica raporturile economice cu alte intreprinderi sau persoane
(facturile furnizorilor pentru materiale cumparate, extrasele de cont de banca).

Clasarea si pastrarea documentelor

Dupa rezolvarea completa si definitiva a documentelor, acestea parcurg ultima faza a

circuitului lor-clasarea la dosar.
Prin clasare se intelege aranjarea documentelor intr-o anumita ordine strict determinata, care
sa asigure o buna pastrare a lor si o gasire usoara pentru obtinerea informatiilor necesare. De
precizia si corectitudinea ei depinde identificarea cu usurinta a oricarui act existent in arhiva
intreprinderii..
Criteriul nominal consta in gruparea intr-un dosar a documentelor care au aceeasi destinatie:
facturi, procese- verbale etc.
Indiferent de clasarea folosita, in fiecare dosar, documentele se aranjeaza in ordine cronologica.
Pastrarea documentelor trebuie sa asigure o integritate deplina a lor, deoarece acestea
servesc pentru controlul operatiilor economice efectuate, a exactitatii acestora si pentru scopuri de
informare asupra activitatii intreprinderii.
Termenele de pastrare a documentelor in arhiva intreprinderii sunt fixate prin dispozitii
legale si difera dupa natura si importanta documentului. Astfel, registrele de contabilitate si
documentele justificative ce stau la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza 10 ani de la data
incheierii exercitiului, statele de salarii si bilantul contabil 50 de ani.

Reconstituirea documentelor

Reconstituirea documentelor se face in cazul pierderii, distrugerii sau sustragerii, in termen

de 30 de zile, pe baza unui dosar de reconstituire, intocmit pentru fiecare caz în parte.
Daca documentul provine de la o alta unitate, reconstituirea se va face de catre unitatea
emitenta la cererea scrisa a conducatorului unitatii solicitante.
Documentele si evidentele reconstituite poarta obligatoriu si vizibil mentiunea “reconstituit”
aratandu-se numarul si data dispozitiei pe baza careia s-a facut reconstituirea.
Gasirea ulterioara a documentului original care s fost reconstituit nu anuleaza sanctiunile
disciplinare sau penale. In acest caz actul reconstituit se anuleaza pe baza de proces -verbal.
Vinovatii raspund material de pagubele provocate din cauza disparitiei, sustragerii sau
distrugerii temporare a documentelor si pentru cheltuielile facute cu reconstituirea si gasirea lor.
Conducatorii unitatilor raspund de evidenta tuturor reconstituirilor de documente si de
pastrarea dosarelor de reconstituire.
 Exemple de documente de evidenţă

Factura este un document contabil emis de firma furnizoare si are drept destinatar alta
companie sau persoana, mai precis - clientul. Acest document contine lista cu produsele vandute sau
serviciile prestate clientului de catre furnizor. O factura mai contine datele de identificare fiscala a
emitentului, datele furnizorului persoana fizica sau juridica, cota de taxa pe valoare adaugata,
pretul, cantitatea si valoarea fiecarui produs vandut.
Exceptii: Persoana impozabila este scutita de obligatia emiterii facturii pentru urmatoarele
operatiuni, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura:
 transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de
calatorie sau a abonamentelor;
 livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre
populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;
 livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin
anumite informatii speciale.
Greseli frecvente. Cele mai multe omisiuni sau greseli se fac prin faptul ca nu se completeaza
adresa beneficiarului, contul si banca, la rubrica din partea de sus a facturii, unde apar denumirea si
Codul Fiscal. In partea de jos a facturii, unde este rubrica „date privind expeditia”, foarte des nu se
completeaza numele delegatului, cu toate datele. Consecinta este ca in cazul unui control, firma
primeste amenzi de la Administratia Financiara sau de la Garda Financiara.

Furnizor: Peugeot Seria

(den, forma juritica) Cumparator SC SALORA
Nr. Ord. Registru com FACTURA FISCALA SOFT SRL
Nr. De inreg Fiscala 0477549 (den, forma juritica) SA
RO01203214 Nr. De inreg Fiscala RO972351
Localitate Bacau Localitate BACAU
Nr Factura 1977
Judetul Bacau Judetul BACAU
Data (ziua, anul, luna)
Contul 20316798 Cont
08.03.2009
Banca BRD RO07BPOS04002955854RON
Nr. Aviz insotire a marfii; 56
Cota TVA 19% Banca BCR

Nr Denumirea produselor sau UM Cantitat Pret Valoarea Valoar

Crt serviciilor ea unitary - lei - ea
(fara TVA
TVA) - lei l-
0 1 2 3 4 5 6
Autoturism “Peugeot” buc 1 39000 39000 7410
Cheltuieli de transport 1000 1000 190

Semnatura Data privind expeditia Total

Si stampula Numele delegatului: Popescu 40000 7600
furnizorului Mijlocul de transport: TIR Semnatur Total
Expedierea s-a realizat in prezenta noastra la data a de
de: De plata
08.03.2009 primire 47600
Semnaturile
Chitanţa serveşte ca:
 document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unităţii;
 document justificativ de înregistrare în registrul de casă şi în contabilitate.
În condiţiile în care sumele înscrise pe chitanţă sunt aferente livrărilor de bunuri sau
prestărilor de servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor legale formularul de
chitanţă este documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate.
Se întocmeşte în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unităţii şi se
semnează de acesta pentru primirea sumei.
Circulă la depunător, rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a
operaţiunilor efectuate în registrul de casă.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a carnetului.

Ordin de plată
Titlu de credit emis de posesorul unui cont bancar (ordinator), adresat bancii care
gestioneaza depozitul bancar respectiv, prin care titularul contului solicita bancii sa plateasca o
anumita suma de bani unei alte persoane, denumita beneficiar. ordinul de plata este revocabil, plata
putand fi sistata de catre ordinator, in orice moment. in functie de documentele date de beneficiar,
ordinul de plata poate fi simplu, cand suma este incasata de la banca pe baza unei chitante eliberate
de beneficiar, si documentar, cand beneficiarul trebuie sa prezinte bancii si documentele care atesta
livrarea marfurilor sau prestarea de servicii. o plata dintr-un cont la banca se face in baza unui ordin
de plata.
Dispozitia data bancii de un titular de cont bancar de a i se plati neconditionat detinatorului
acestui titlu suma de bani inscrisa pe ordin.

Bonul de consum. Serveste ca:

 document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor;
 document justificativ de scadere din gestiune;
 document justificativ de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.
Se intocmeste in doua exemplare, pe masura lansarii, respectiv eliberarii materialelor din magazie
pentru consum, de compartimentul care efectueaza lansarea, pe baza programului de productie si a
consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unitatii, care solicita materiale pentru a fi
consumate.

Bonul de consum se poate intocmi intr-un exemplar in conditiile utilizarii tehnicii de calcul.
Bonul de consum (colectiv), in principiu, se intocmeste pe formulare separate pentru materialele din
cadrul aceluiasi cont de materiale, loc de depozitare si loc de consum.
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.

UNITATEA SALORA SOFT Produs, lucrare (comanda)

U OP. Numar Data Cod Cod Nr. Comanda Nr. Poz. BON DE
PAD documen Z L A predator primitor Cod produs CONSUM
. t (colectiv)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 11 12 13
4927707 1 0 09 0
8 3
Nr. Denumirea Cont Cantitate Cod U/ Cantitate Pret unitar Valoarea
Crt materialelor a M eliberata
(inclusiv sort, Debito Credito necesara 17 1 1 Intreg Z Lei B Lei B
marca, profil, r r 8 9 i
1 dimensiune) 15 16 21 22
4
1. Kit distributie 607 371 Buc 1 200.0 200.0
6 6
2. Pompa apa airtex 607 371 Buc 1 75.06 75.06
275.1
2
Data si semnatura: Sef compartiment: Gestionar: Primitor:
Lista de inventariere. Serveste ca:

 document pentru inventarierea bunurilor aflate in gestiunile unitatii;

 document pentru stabilirea lipsurilor si plusurilor de bunuri (imobilizari, stocuri materiale) si
a altor valori (elemente de trezorerie etc.);
 document justificativ de inregistrare in evidenta magaziilor (depozitelor) si in contabilitate a
plusurilor si minusurilor constatate;
 document pentru intocmirea registrului-inventar;
 document centralizator al operatiunilor de inventariere.
Se intocmeste intr-un exemplar, la locurile de depozitare, anual sau in situatiile prevazute de
dispozitiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni, conturi de valori materiale, eventual
grupe sau subgrupe, separat pentru bunurile unitatii si separat pentru cele apartinand altor unitati,
aflate asupra personalului unitatii la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc. si se semneaza
de catre membrii comisiei de inventariere si de catre gestionar.
Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
Unitatea Lista de iventariere Gestiunea Pagina
SC Data: 31.03.2009 1
Loc de depozitare
SAOLRA
SOFT SRL
Magazia Cod Cantitati Pret Valoare contabila Deprecierea
N Denum ul Stocuri Diferent unit Valo Diferente Valo Valo Moti
r. irea Sau U/ e ar area are area vul
C bunuril num M Fapt Scrip Pl Mi Plu Mi de (cod
rt. or arul ice tice us nus s nus inve )
inventa de ntar
riate inve
ntar
1. Bara Bu 10 10 - - 203 2034, 2034
fata c .43 3 .3
2. Bando Bu 15 17 - 2 32. 548,0 64. 483.
u bara c 24 8 48 6
fata
3. Kit Bu 7 7 - - 200 1400, 1400
distrib c .06 42 .42
utie
4. Pompa Bu 6 5 1 - 75. 375,3 75. 450.
apa c 06 06 36
aiertex
5. Cataliz Bu 9 9 - - 235 2115 2115
ator c
6. Bujii Bu 29 30 - 1 10 300 10 290
c
7. Filtru Bu 25 27 - 2 35. 958,5 71 887.
c 5 5
8. Debit Bu 2 2 - - 750 1500 1500
metru c
9. Rulme Bu 18 18 - - 150 2700 2700
nt c
1 Antige Bu 15 15 - - 21 315 315
0. l c
1 Saboti Bu 5 5 - - 50 250 250
1. frana c
1 Ulei Bu 28 32 - 4 10 320 40 280
2. c
1 Stergat Bu 10 11 - 1 23 253 23 230
3. oare c

Nume si Comisia de inventariere Gestionar Contabilitate

prenume (responsabil e
mijl. fixe)
 Motto: Mergi, lucrează, nu te opri, nu te mulţumi cu atât, ai totul de învăţat,
totul de făcut, totul de cucerit pentru a-ţi împlini viaţa aşa cum trebuie.

Oportunitatile existente pe piata muncii

 Consideri că ai atins maximul de performanţă la locul de muncă?

 Crezi ca invatarea s-a incheiat odata cu diplomele scolare, de absolvire (cele liceale sau de
calificare)?
 Ţi se solicită tot mai multe sarcini ce implică să ştii mereu lucruri noi?
 Simţi că e necesar să urmezi o serie de cursuri noi, însă nu ştii cum să o faci?
 Vrei să schimbi ceva în viaţa ta profesionala şi nu ştii de unde să începi?
 Eşti preocupat să-ţi valorifici cunoştinţele dintr-un domeniu anume din care ai facut deja o
pasiune?
 Ce cursuri ar trebui sa (mai) urmezi pentru a-ti mari sansele de stabilitate profesională?
 Crezi că eşti prea în vârstă pentru a mai învăţa?
Iată câteva întrebări ce apar tot mai des într-o societate concurenţială, unde angajatorii selectează
personal nu doar după experienţă, cât şi după nivelul de instruire. Acest fapt întăreşte ideea nevoii de
învăţare pe toată durata vieţii profesionale, chiar dacă acest proces are loc în contexte variate. Învăţarea
permanentă presupune acele acţiuni de actualizare, aprofundare şi valorizare a diferitelor abilităţi şi
competenţe, cunoştinţe şi calificări necesare oricărui cetăţean pentru a se adapta mai bine la o societate
bazată pe cunoaştere şi pentru a fi capabil să se implice activ în toate sferele economice, sociale, oferindu-şi
în acest fel o şansă suplimentară pentru a fi activ pe piaţa muncii. E TIMPUL SĂ TE PUI ÎN VALOARE!

1.1. Programele de formare profesionala si instruire continua

O solutie pentru cresterea sanselor de angajare si stabilitate a locului de munca o reprezinta
informarea permanenta realizata prin programele de formare profesionala si instruire continua (sau cursuri
pentru adulti).
 Formarea profesională continua a adulţilor (F.P.C.) - cuprinde formarea profesională iniţială şi
formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de
învăţământ. Aceasta este ulterioară formării iniţiale şi asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor
profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe;
 Programe de formare continua (P.F.C.) – sesiuni de instruire profesionala organizate si
structurate pe baza unor standarde ocupationale;
 Standardul ocupaţional - documentul care precizează unităţile de competenţă şi nivelul calitativ
asociat rezultatelor activităţilor cuprinse într-o ocupaţie, reperele calitative asociate indeplinirii cu succes a
acesteia in concordanta cu cerintele pietei muncii. Un standard este format din unitati de competenta ce
definesc o activitate care conduce la un rezultat concret ( produs sau serviciu) ce poate fi evaluat. Functia
majora identificata in analiza ocupationala, care necesita pentru indeplinire importante cunostinte, abilitati si
atitudini, poate deveni unitate de competenta.
 Competenţa profesională - reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la
nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional;
 Meseria - este complexul de cunoştinţe dobândit prin şcolarizare sau prin practica, necesare pentru
executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii sau pentru prestsrea anumitor
servicii;
 Ocupaţia - activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau în natură) pe care o desfăşoară o
persoană în mod obişnuit într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru această sursă de existenţă.
Ocupaţia poate fi exprimată prin funcţie sau meserie;
 Profesia - este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii, iar ocupaţia este specialitatea
(calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă,

Orice forma de instruire profesionala tine seama de o serie de standarde ocupationale ce conduc la
un anumit nivel de calitate si profesionalism, conform legislatiei actuale. Asadar, Ordonanţa Guvernului. nr
129/2000 este cea care fundamenteaza conditiile, structura si modul de desfasurare a diferitelor programe de
formare profesionala, dupa cum urmeaza:
1. initierea - reprezinta dobandirea unor cunostinte, priceperi si deprinderi minime necesare pentru
desfasurarea unei activitati,
2. calificarea – reprezinta ansamblul de competente profesionale care permite unei persoane sa
desfasoare activitati specifice unei ocupatiis au profesii,
3. perfectionarea – consta in dezvoltarea competentelor profesionale in cadrul aceleasi calificari,
4. specializarea – este o forma specifica de formare profesionala care urmareste obtinerea unor
cunostinte si deprinderi intr-o arie restransa din sfera de cunostinte a unei ocupatii,
5. recalificarea consta in obtinerea de competente specifice unei alte ocupatii sau profesii, de cele
dobandite anterior,
Pentru a veni in intampinarea cerintelor angajatorilor, va puteti schimba pregatirea de baza sau o
puteti completa cu competente noi si cautate – prin accesarea programelor autorizate de initiere, calificare,
specializare sau perfectionare oferite de furnizorii de formare profesionala.

1.2 Nomenclatorul calificarilor

Nomenclatorul calificărilor reprezinta ansamblul ocupatiilor pentru care se pot organiza programe
finalizate cu certificate de calificare. În acest fel putem găsi diferite cursuri de calificare pentru meseriile în
care dorim sa activăm.
Aceste sesiuni de instruire sunt impartite pe trei niveluri, in functie de complexitatea domeniului
abordat:
nivel 1- 360 de ore,
nivel 2- 720 de ore,
nivel 3 – 1080 de ore.
Fiecare dintre aceste trei niveluri cuprinde grupe majore de activitati profesionale, conform grupei de
baza din Clasificarea Ocupatiilor din Romania (C.O.R.)

Tehnici de cautare si mentinere a unui loc de munca

 Ce tip de munca ti se potriveste?

 Cum trebuie sa procedezi pentru a-ti gasi un loc de munca pe care sa-l consideri o sursa de
satisfactii materiale si spirituale si nu un sacrificiu necesar supravietuirii?
 Cum se realizeaza un CV si o scrisoare de intentie care sa-ti aduca postul dorit?
Cum trebuie sa te prezinti la un interviu?
 Ce rol au “abilitatile transferabile” in cautarea si mentinerea unui loc de munca?
Sunt doar cateva din intrebarile la care-si propune sa va raspunda cursul de fata, folosind informatii
adaptate la situatia actuala de pe piata muncii si la posibilitatea de a lucra in strainatate.

2.1 Cariera si aspecte indispensabile dezvoltarii ei

“Cariera” – “profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit
domeniu” (DEX). Termenul de cariera este asociat si cu ideea de miscare ascendenta sau avansare a unei
persoane intr-un domeniu de activitate, in scopul de a obtine mai multi bani, mai multa responsabilitate, de a
dobandi mai mult prestigiu si mai multa putere.
Etapele carierei
Stadiile varstelor constituie un element generator pentru descrierea etapelor carierei.
Stadiul carierei Varsta Aspecte ale carierei
Explorarea 15-22 ani identificarea intereselor si alegerea carierei; obtinerea educatiei care sa
permita exercitarea acesteia
Cariera timpurie 22-30 ani obtinerea primului post si adaptarea la cerintele acestuia si ale
(incercarea) supervizorilor
Cariera timpurie 30-38 ani transferari si promovari; alegerea nivelului implicarii; adancirea
(stabilizarea) perspectivei asupra ocupatiei si organizatiei
Cariera medie 38-45 ani stabilirea identitatii profesionale; alegerea intre caile de cariera diferite –
(dezvoltarea) tehnic versus managerial etc.
Cariera medie 45-55 ani oferirea de contributii independente organizatiei; atragerea mai multor
(mentinerea) responsabilitati
Cariera tarzie 55-62 ani dezvoltarea subordonatilor; contributii active la directia de dezvoltare a
(platoul) organizatiei; confruntari cu amenintarea pozitiei de catre cei tineri, mai
agresivi
Cariera tarzie 62-77 ani planificarea retragerii (pensionarii); confruntarea cu reducerea
(declinul) responsabilitatilor si diminuarea puterii; dezvoltarea unui succesor.

Planul de cariera
In primele stadii ale carierei, in agitatia absolvirii, este foarte tentant sa acceptam prima oferta de loc
de munca, fara a avea in vedere implicatiile pe ternen lung. Un asemenea gest, fara o analiza atenta (plan de
cariera) poate avea ca efect blocajul intr-o cariera nepotrivita. De aceea este esentiala crearea unui astfel de
plan cat mai timpuriu. Trecerea de la scoala la locul de munca prin conceperea unui plan face diferenta intre
a obtine ceea ce ne dorim si speranta de a obtine ceea ce ne-am propus. Specializarea aleasa presupune deja
existenta unui plan de cariera. Dar, in realitate, majoritatea oamenilor ajung sa lucreze in alte domenii decat
cele pentru care au o diploma. Multe studii arata ca in medie, fiecare om schimba in decursul vietii cateva
job-uri sau, uneori, chiar cateva domenii de activitate. Schimbarea este catalizatorul evolutiei si dezvoltarii
proprii, dar ea se poate produce si din cauza ca majoritatea oamenilor nu petrec timp la inceput pentru a-si
crea un plan de cariera si, daca insa cariera este proiectata din timp, se poate evita aparitia insatisfactiei si a
unor ani pierduti.
Un plan inteligent de cariera urmareste stabilirea unei tinte, a unui scop, a unei destinatii. Etape ale
unui asemenea plan ar fi:
- auto-cunoasterea;
- analiza SWOT;
- stabilirea principiilor directoare, a obiectivelor si a misiunii personale;
- stabilirea unor planuri de actiune.
a. Primul job
Fiecare dintre noi a trait experienta varstei la care „ce ma fac cand voi fi mare” era doar un joc, poate
unul dintre putinele in care noi eram singurii in masura a gasi raspunsuri pe cat de ingenioase, pe atat de
pertinente pentru a ne sustine alegerile. Timpul este singurul care care poate sa ofere noi solutii si
perspective de abordare a acestei probleme. In unele situatii insa ne putem simti coplesiti de multitudinea de
variante la care reusim sa ajungem, astfel incat iau nastere adevarate dileme si controverse, mai ales in cazul
in care ne aflam in fata unei prime asemenea decizii. Poate fi vorba de momentul terminarii liceului, a
facultatii sau a altor tipuri de studii superioare sau de momentul in care suntem interesati pentru prima oara
de sensul pe care dorim sa-l dam devenirii noastre profesionale. Constientizarea importantei acestui moment
constituie baza solida pe care putem construi in timp, cu pasi mai mari sau mai mici, cariera la care am visat
inca din copilarie, sau care am descoperit in timp ca ni s-ar potrivi cel mai bine.
Nu de putine ori insa, primului job nu i se acorda o astfel de semnificatie. Parem parca a uita
hotararea si curajul cu care raspundeam oricaror obiectii atunci cand eram copii. Avem tendinta de a privi
alegerea facuta ca pe ceva necesar, uneori oportun si din pacate de prea putine ori ca reprezentand un motiv
de satisfactie. Am putea totusi mari considerabil ponderea situatiilor in care suntem multumiti de acest prim
pas facut daca am reusi sa gasim raspunsuri la intrebari care cu siguranta ne-ar motiva intr-o maniera mult
mai realista deciziile. Iata doua dintre ele:
Primul meu job este necesar-oportun-satisfacator in raport cu cine si cu ce anume? Peste un an cat de
necesara-oportuna-satisfacatoare va mai fi munca pe care o desfasor? Dar peste cinci ani?

b. Schimbarea carierei
Poate ca pur si simplu incepeti sa va pierdeti interesul. Poate ca va atrage o alta activitate. Poate ca in
organizatia dvs. se fac restructurari. Poate a venit momentul sa lucrati pentru dvs. Acestea sunt numai cateva
motive care-i determina pe oameni sa se gandeasca la schimbari in cariera. Daca sunteti pusi intr-o asemenea
situatie, ganditi bine circumstantele si realizati care sunt dorintele si nevoile dvs. Schimbarea este
catalizatorul evolutiei si dezvoltarii proprii.

Ce este de facut?
- Evaluare si motivatie – Majoritatea oamenilor isi schimba cariera pentru ca nu le mai place munca
pe care o desfasoara, seful sau compania in care lucreaza. Pentru a descoperi ce va inspira si va
motiveaza, este nevoie sa acordati suficient timp analizei activitatilor pe care le faceti cu placere sau
nu – la serviciu, dar si in timpul liber. Indreptati-va atentia catre domeniile profesionale legate de
aceste activitati. Folositi instrumentul de evaluare a motivatiilor si intereselor dvs. pentru a va
(re)descoperi obiectivele ce va pot aduce satisfactie si pentru a alege un traseu profesional potrivit.
- Examinarea potentialelor domenii profesionale – Dupa ce ati (re)descoperit dorintele dvs.,
analizati domeniile profesionale in care va puteti dezvolta. Nu va temeti de nesiguranta pe care o
simtiti – aceasta e o parte naturala a procesului schimbarii. Profunzimea analizei depinde de
schimbarea pe care doriti sa o faceti.
- Studii si calificare – Poate sa fie nevoie sa va dezvoltati abilitatile practice si sa va largiti
cunostintele. Examinati posibilitatile de formari profesionale si training-uri si in ce masura
angajatorul va propune aceste lucruri. Daca ati decis sa obtineti un nivel mai inalt al studiilor dvs.,
cercetati care ar fi posibilitatile ulterioare de evolutie in cariera pe baza acestor noi certificari.
- Reteaua proprie de contacte – Prin reteaua de contacte puteti fi directionati, sfatuiti. Vi se pot oferi
informatii concrete privind o companie sau un domeniu profesional de care sunteti interesat
sau puteti fi prezentat unor persoane care lucreaza deja acolo.
- Experienta – Daca va implicati intr-o profesie noua, fiti pregatiti sa incepeti de la zero. Daca
incepeti sa lucrati part-time sau chiar sa faceti munca voluntara in sfera noii profesii, nu numai ca va
veti putea confirma hotararea luata, dar va va asigura si experienta profesionala in noul domeniu.
- Incercati diverse posibilitati in cadrul organizatiei in care lucrati in prezent – Unii oameni isi
schimba jobul sau departamentul in care lucreaza, insa nu-si schimba angajatorul. O persoana poate
fi mai productiva si motivata lucrand intr-o o alta functie, intr-un alt departament. Atunci cand doriti
 sa faceti o schimbare in cariera, trebuie sa fiti sigur ca aveti pregatirea si cunostintele potrivite pentru
a face fata noilor provocari.
- Fiti flexibili – Urmariti-va obiectivele cu perseverenta, insa asteptati-va si la obstacole. Nu permiteti
ca acestea sa va descurajeze. Analizati posibilele decizii. Reorientati-va spre activitati si
responsabilitati care pot duce progresiv catre o alta cariera.

Iata si un set de intrebari pe care nu este rau sa vi le puneti in pragul schimbarii carierei:
 Este momentul adecvat pentru a face o schimbare in cariera?
 Care sunt motivele care ma determina sa fac o asemenea schimbare?
 M-am asigurat ca toate aceste motive sunt reale? Le-am comunicat managerului meu actual? Am
incercat sa le schimb in actuala companie?
 Ce m-a determinat sa accept job-ul pe care-l am acum? A fost o decizie rationala sau emotionala?
 Pe ce competente m-am bazat?
 Ce motivatii, interese si valori m-au determinat sau m-au condus catre aceasta decizie?
 Acestea sunt cu adevarat motivatiile, interesele si valorile mele?
 Stiu exact ce presupune noul job?
 Am indeajuns de multe informatii despre echipa, subordonati, superiori, companie?
 Cunosc politica, strategia si planurile de viitor ale companiei?
 Cunosc valorile ce definesc aceasta companie?
 Exista compatibilitate intre aceste valori si motivatiile, interesele si valorile mele personale?
 Se inscrie noul job in planul meu de cariera?

2.2 Ce valoare imi acord? (autocunoasterea)

Freud considera ca a te autocunoaste, a fi complet onest cu tine insuti constituie un efort uman
deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine necesita cautarea, descoperirea si acceptarea unor informatii
despre sine, precum si dorinta de autoperfectionare. Aprecierea corecta a capacitatilor individuale permite un
pronostic favorabil sau nu referitor la reusita profesionala si la succesul initiativelor profesionale. Specialistii
recomanda ca evaluarea obiectiva a abilitatilor si potentialitatilor sa se realizeze si cu ajutorul testelor
psihologice.
Autocunoasterea si asteptarile se dezvolta odata cu varsta si experientele prin care trece individul.
Asteptarile pe care tinerii le au fata de primul loc de munca variaza in functie de motivatiile profesionale ale
acestora, care devin in prezent din ce in ce mai concentrate in jurul nevoii de statut si de securitate financiara.
Inainte de a incepe redactarea planului de cariera, trebuie sa stim cine suntem si unde vrem sa
ajungem. Trebuie sa ne analizam experienta profesionala, studiile, inteligenta emotionala, inteligenta
generala sau specifica, aptitudinile pe care le-am dezvoltat, cunostintele tehnice si caracteristicile personale.
Trebuie sa ne gandim la personalitatea noastra: suntem o fire introvertita sau extravertita? ne place rutina sau
schimbarea? vrem sa lucram la birou sau pe teren? preferam sa muncim singuri sau in echipa?
Cel mai important lucru pe care cineva il poate face in vederea cautarii unui job este sa realizeze si
sa descopere in cat mai mare masura cine este si ce anume vrea sa faca. Daca nu poti identifica optiunile
relevante ale carierei tale, atunci ceilalti pasi (cautarea unei slujbe, realizarea CV-ului si a scrisorii de
intentie, interviul) pot deveni din ce in ce mai dificili si se pot reflecta in insatisfactia pe care o vei avea cu
privire la job-uri. O data ce ai descoperit ce-ti place cel mai mult sa faci, restul vine de la sine.

Tipul de personalitate si alegerea profesiei

Tipologizarea personalitatii este o metoda cu multe aplicatii, indeosebi in sfera consilierii
profesionale. Teoria alegerii profesionale a lui John Holland este una dintre cele mai cunoscute astfel de
teorii. Acesta vorbeste de 6 tipuri de structuri personale cu inclinatii diferite catre varii profesii:
 Tipul realist – prefera activitati ce implica lucrul cu echipamente si masini de orice fel
 Tipul cercetator – prefera activitati care se bazeaza pe observatie, cercetare, analiza, evaluare si
rezolvare de probleme
 Tipul artistic – prefera activitati bazate pe nonconformism, creativitate, imaginatie si medii de lucru
nestructurate
 Tipul social – inclinat catre activitati de lucru cu oameni, de suport si consiliere, evitand activitatile
care includ masini si echipamente
 Tipul intreprinzator – inclinat catre activitati de influentare, persuasiune si conducere a celorlalti
 Tipul conventional – inclinat spre activitati de lucru cu cifre si documente, spre un mediu de
munca ingrijit, detaliat, bazat pe instructiuni clare.
Majoritatea oamenilor reprezinta o combinatie a mai multor tipologii, de aceea este foarte probabil
sa-si manifeste interesul fata de mai multe categorii profesionale. In schimb, numai preferinta pentru un
domeniu de activitate sau altul nu este suficienta – trebuie luata in calcul si capacitatea de dezvoltare
a abilitatilor practice pentru executarea respectivelor activitati.
In varianta ideala, cea mai potrivita profesie ar fi cea in care activitatile de baza sunt cele care va
plac cel mai mult, catre care sunteti in mod natural inclinat, in care continutul muncii va trezeste interesul si
pentru care dispuneti de cunostintele si abilitatile profesionale necesare. Daca, din varii motive, nu va puteti
orienta catre acest tip de cariera, ar fi bine sa acceptati o munca pentru care detineti aptitudinile necesare si
ulterior este posibil sa apara si interesul pentru continutul muncii respective.

Piata locurilor de munca

Piata publica a locurilor de munca (anunturile din mica publicitate, bazele de date ale organizatiilor
de ocupare, website-urile de profil) ofera doar o mica parte din locurile de munca disponibile. La piata
ascunsa a locurilor de munca vei obtine acces in primul rand prin intermediul retelei tale de relatii.
Persoanele tale de contact – precum si cele pe care le intalnesti prin intermediul acestora – te vor ajuta sa afli
mai multe despre locurile de munca sau proiectele care nu vor fi facute publice. Prin piata ascunsa
angajatorii sunt intr-o cautare continua de candidati potriviti care sa-i inlocuiasca pe cei care pleaca, ies la
pensie sau pe cei ineficienti sau care sa lucreze in noi proiecte ori sa aduca un plus de valoare intr-un anumit
domeniu.

Internetul - devine un instrument tot mai important in procesul de cautare a unui job. Cei care-l
utilizeaza vor avea un avantaj semnificativ in fata celor care nu apeleaza la aceasta sursa de informatii. Cu
ajutorul internetului poti distribui CV-uri, poti intra in contact direct cu angajatorii potentiali si poti urmari
indeaproape oportunitatile de angajare.
Pe internet aveti acces la:
- anunturi de angajare;
- website-uri de prezentare ale companiilor – la sectiunea “Cariere” sau, foarte important, in vederea
obtinerii mai multor informatii despre potentialul angajator inainte de primul interviu
- website-uri de recrutare si plasare a fortei de munca: www.ejobs.ro, www.myjob.ro,
www.bestjobs.ro, www.jobs.bizoo.ro
- retelele sociale – retelele sociale de business au fost create ca si portaluri online de promovare,
networking si socializare intre diversi specialisti din varii medii de business.

2.3 Realizarea CV-ului si a scrisorii de intentie

a. Curriculum Vitae
CV-ul si scrisoarea de intentie reprezinta instrumente fundamentale in procesul de cautare a unui loc
de munca. Prim contact intre angajator si candidat, CV-ul capata un rol strategic, avand puterea de a
influenta in mod decisiv contactele viitoare.
Exista putine reguli absolute la realizarea unui CV. Ele sunt:
- NU faceti greseli de dactilografiere sau ortografie!
- NU scrieti minciuni!
- NU scrieti aspecte negative!

Tipuri de CV:
 Cronologic – cea mai frecventa forma de CV, preferata de majoritatea angajatorilor
 Functional – forma neconventionala, neagreata de o parte din angajatori; cu eliminarea datelor si
accent pe cunostintele individuale care au legatura cu locul de munca vizat; util pentru absolventi sau
pentru persoanele care doresc sa ascunda discontinuitati in activitate
 Orientat – forma orientata spre un anumit loc de munca; poate fi o combinatie a primelor doua
tipuri.
 Sfaturi pentru persoanele care nu si-au scris niciodata CV-ul:
- ganditi-va la realizarile voastre majore si cuantificati-le acolo unde este posibil
- ganditi-va la trei puncte tari ale voastre si la cate un exemplu pentru fiecare
- faceti-va un inventar al experientei de viata
- ganditi-va la lucrurile pentru care sunteti cautati de altii pentru ajutor sau sfaturi
- realizati-va o eticheta personala care sa reflecte ceea ce ati dori ca un angajator sa stie despre voi.

Ce trebuie sa cuprinda un CV:

 categoria obligatoriu: nume, adresa, numar de telefon, educatie, experienta.
 categoria optional:
- obiectivul carierei
- profilul (cu cuvinte cheie) - utilizarea cuvintelor cheie de catre angajatori si crearea unei dependente
fata de acestea in gasirea candidatilor pe care doresc sa-i intervieveze a aparut in ultimii ani ca
urmare a dezvoltarii tehnologiei. Supra-aglomerati de CV-uri primite de la cei care-si cauta loc de
munca, angajatorii se bazeaza tot mai mult pe digitizarea CV-urilor primite, plasand acele CV-uri in
baze de date cu cuvinte cheie si utilizând programe software pentru a cauta in bazele de date cuvinte
cheie care au legatura cu locul de munca scos la concurs

Reguli pentru un CV reusit:

- simplitate,
- sinceritate,
- realizarile trebuie sa ocupe un loc important,
- cronologia inversa,
- aptitudini IT,
- educatia este importanta.,
- CV-ul nu este concentrat – una din modalitatile de a concentra CV-ul este adaugarea obiectivului de
cariera,
- CV-ul se axeaza pe indatoriri si nu pe realizari,
- CV-ul nu este scris cu liste cu puncte,
- CV-ul lasa la urma abilitati importante (cum ar fi operarea pe computer),
- CV-ului ii lipsesc cuvintele cheie,
- referintele apar direct in CV
- forma CV-ului este afectata la trimiterea acestuia prin e-mail.
Exemplu de CV: formatul european Europass (pentru mai multe informatii despre utilizarea acestui CV
intrati pe website-ul www.europass.cedefop.europa.eu):
b. Scrisoarea de intentie
Scopul unei scrisori de intentie (de angajare sau de prezentare) este acela de a-l determina pe
angajator sa-ti citeasca CV-ul si sa te invite la interviu, de a furniza un continut relevant in care angajatorului
i se demonstreaza ca abilitatile tale se pliaza pe cerintele lui si se scoate in evidenta aportul suplimentar de
valoare la companie, lucruri pentru care meriti un interviu. O scrisoare bine redactata, care abordeaza
criteriile stabilite de angajator, este un document de marketing de o importanta capitala. Ea poate face
diferenta pentru obtinerea unui interviu.
Reguli la realizarea scrisorii de intentie:
- elaboreaza-ti un plan de autopromovare in cautarea unui job.
- planifica continutul scrisorii.
- personalizeaza scrisoarea.
- bordeaza nevoile angajatorului si nu pe ale tale.
- dovedeste ca te-ai informat cu privire la compania angajatoare.
- tot ce apare in scrisoare trebuie sa apara si in CV.
- capteaza atentia cititorului inca din formularea introductiva.
- foloseste un limbaj elevat si un ton care sa denote siguranta.
- nu folosi scrisori standardizate.
- nu formula cereri.
- nu-ti scoate in evidenta puncte slabe.
- verifica dactilografierea, exprimarea si ortografia.
- preferabil ca scrisoarea sa nu aiba mai mult de o pagina.
- incepe scrisoarea cu numele companiei.

O scrisoare de angajare trebuie sa contina:

- numele si date de contact,
- interesul pentru un anumit post/domeniu si modul in care ai aflat ca este disponibil,
- argumentarea intentiei de a candida pentru postul respectiv,
- motivarea interesului fata de post/domeniu,
- declararea disponibilitatii in vederea unui interviu,
- data si semnatura.

Exemplu de cuprins al unei scrisori de intentie:

“Va contactez in urma anuntului de angajare aparut in Ghidul Carierei Tale, pentru postul de Agent
Turism Incoming. Sunt convinsa ca profilul meu corespunde asteptarilor dumneavoastra.
Absolventa a unui master in Afaceri Internationale, in cadrul Academiei de Studii Economice, lucrez
in domeniul turismului ca agent de turism. Ma ocup de derularea contractelor cu agentiile de turism din tara
si din strainatate, ceea ce imi permite sa cunosc in aprofunzime acest sector. Vorbesc fluent limba franceza si
engleza si sunt atrasa de perspectiva unui post care ma poate ajuta sa demonstrez capacitatile mele de
adaptare, experienta in relatiile cu clientii si dinamismul meu.
In momentul de fata, sectorul turismului cunoaste o crestere importanta. X-tur, care este o firma
foarte activa in acest sector, va cunoaste noi perspective si doresc sa contribui si eu la derularea viitoarelor
proiecte ale acesteia.
As fi incantata sa va intalnesc personal pentru a analiza posibilitatea de a lucra in cadrul firmei
dumneavoastra.”

c. Formularul de solicitare a unui loc de munca

Formularele de solicitare ii ajuta pe angajatori sa faca o verificare mai echilibrata a candidatilor si sa
extraga informatia specifica care este adesea inclusa in CV.
Sfaturi pentru completarea formularelor de solicitare:
- nu ratati nicio intrebare
- atentie la exprimare si ortografie
- nu scrieti nimic din ce nu puteti sustine la un interviu
- de cate ori aveti ocazia, subliniati-va abilitatile, punctele forte si realizarile
- cititi formularul in intregime inainte de a trece la completarea lui.

2.4. Interviul
Interviul de angajare reprezinta un moment cheie al procesului de recrutare, atat pentru candidat, cat
si pentru angajator. Succesul la acest interviu este esential pentru angajare.

a. Pregatirea interviului
Partea cea mai cuprinzatoare este reprezentata de pregatirea interviului. In primul rand, angajatorii se
asteapta sa stiti cate ceva despre organizatia si domeniul lor de activitate. Puteti afla usor asemenea
informatii, de exemplu, de la cunoscuti care lucreaza in domeniu sau de pe internet. De asemenea, cautati
informatii despre postul vizat si, pe cat posibil, despre intervievator. In al doilea rand, pregatiti-va portofoliul
de cariera.
Tipuri de interviu:
 interviul prin telefon – sfaturi: faceti o simulare inainte cu un cunoscut; asigurati-va ca sunteti
pregatiti in momentul in care suna telefonul; purtati convorbirea intr-un loc linistit, unde sa nu vi se
distraga atentia; imbracati-va frumos chiar daca sunteti acasa (va veti prezenta mai increzator si mai
profesionist); zambiti cat mai mult (angajatorul nu va vedea zambetul, dar il va simti); nu cititi
raspunsuri de pe notite
 interviul clasic (fata in fata) – sfaturi: fiti punctuali (ajungeti la locul interviului macar cu 10 minute
inainte); fiti relaxati; faceti “repetitii”; imbracati-va corespunzator (clasic, elegant, adecvat si
organizatiei unde aspirati sa lucrati) si fiti atenti la detalii gen pantofi lustruiti, unghii curate,
 respiratie proaspata, bijuterii la un nivel minim, fara piercing-uri vizibile sau guma de mestecat;
atentie la ziua dinainte (faceti un drum pana la “locul faptei”; verificati-va vestimentatia; recapitulati
ce stiti despre angajator, profilul de activitate si locul de munca; simulati interviul cu ajutorul unui
cunoscut; relaxati-va; incercati sa va odihniti peste noapte).

Exemple de intrebari tipice de interviu:

 Spune-ne despre dumneavoastra – raspundeti cu un sumar al informatiilor relevante pentru pozitia
dorita
 Care va sunt defectele? – o solutie de raspuns este referirea la un aspect care in trecut a reprezentat
un punct slab, dar pe care ati facut eforturi sa-l depasiti
 De ce v-am angaja pe dvs.? – folositi o fraza de auto-promovare prin care sa va deosebiti de ceilalti
candidati
 Care sunt calitatile dvs. cele mai de seama?
 Ati avut vreodata un conflict cu un superior sau cu un profesor? – daca ati avut asemenea conflicte,
nu vorbiti de rau persoanele respective
 Descrieti job-ul ideal – ar fi preferabil ca acesta sa semene cu postul vizat
 Ce calitati ar trebui sa aiba un manager de succes?
 Lucrati bine in echipa?
 Reactionati bine in situatii de conflict?
 Faceti fata cu brio in conditii de stres?
 Ce teluri aveti pe plan profesional?
 Ce va motiveaza?
 De ce ati ales aceasta cariera?
 Care este salariul pe care-l doriti? – incercati pe cat posibil sa evitati sa raspundeti la aceasta
intrebare pana in momentul in care angajatorul va face o oferta
 Care sunt motivele pentru care ati fost concediat la un loc de munca trecut – nu mintiti, dar nici nu
intrati prea mult in amanunte; precizati eventual ca nu va mai potriveati cu viziunea angajatorului
respectiv si evidentiati ce ati invatat (pozitiv) din experienta cu pricina
 Care sunt motivele pentru care doriti sa va parasiti actualul loc de munca?
 Unde va vedeti in urmatorii cinci ani? – este bine sa dati un raspuns care sa fie o combinatie de
ambitie, onestitate si dorinta de a ocupa pe termen lung postul vizat.

b. Desfasurarea interviului
Ajungeti la timp la locul interviului, inchideti telefoanele mobile si purtati-va atent cu asistentele sau
secretarele care va primesc – deja sunteti urmariti. Prima impresie la contactul cu angajatorul este cruciala:
salutati-l cu entuziasm, ridicati-va in cazul in care stati jos, strangeti-i mana ferm, priviti-l drept in ochi si
zambiti.
Reguli de respectat in timpul interviului:
- zambiti si fiti relaxati
- aveti la indemana o copie a CV-ului
- incercati sa va folositi de primele momente pentru a stabili o relatie cu angajatorul
- mentineti permanent contactul vizual; nu feriti si nu coborati privirea
- stati drepti pe scaun pentru a da impresia de incredere
- nu gesticulati
- daca va pierdeti, luati o scurta pauza
- adoptati un comportament elegant
- aveti rabdare cu angajatorul; nu-l intrerupeti
- puneti intrebari – de exemplu: Puteti descrie o zi obisnuita pentru cineva care ocupa aceasta pozitie?
Care este prioritatea persoanei care accepta aceasta functie? Organizatia sprijina formarea si
educarea continua a angajatilor? De ce ati ales sa lucrati aici?

c. Dupa interviu
Trimiteti angajatorului o scrisoare de multumire. Sunt rare cazurile in care angajatorilor nu le face
placere sa primeasca scrisori de multumire. Cei mai multi dintre ei considera ca e un gest de curtoazie, o
modalitate de a va diferentia de ceilalti, dovada ca sunteti cu adevarat interesati de locul de munca si o
metoda de a va evidentia.
Nu puneti prea mare importanta intr-un singur loc de munca sau interviu; in asteptarea raspunsului,
continuati sa va cautati job si sa mergeti la interviuri.

PENTAGONUL SUCCESULUI!

 Cum fac unii oameni de au succes?

 Pot avea si eu succes la fel ca si ei?
 Care sunt acei pasi pe care ar trebui sa-i urmam pentru a atinge succesul sau ce trebuie sa facem
pentru a atinge succesul?

 Harta succesului!
Pentru inceput este necesar sa intelegem ce reprezinta pentru noi succesul. In timp ce unii apreciaza
succesul prin sumele de bani pe care le manuiesc, altii usurinta cu care pot relationa cu cei din jur sau
aprecierile ce vin din partea celorlalti, este necesar sa stabilim care sunt elementele ce definesc succesul in
viata noastra, iar apoi sa hotaram pasii neceasri pentru a ajunge la nivelul dorit. Acest demers este esential
pentru a afla unde ne gasim si unde vrem sa ajungem! Este punct esential atunci cand de exemplu folosim o
harta: prima data stabilim care este punctul de pornire, apoi pentru a pleca la drum, trebuie sa stabilim
destinatia! Nici un drum nu va fi potrivit pentru dumneavoastra, niciodata nu veti ajunge la destinatie, daca
nu ati stabilit care este aceasta destinatie!
 Implicare si Daruire
Ambitia de a ne implini obiectivele ne permit in mod real sa atingem succesul dorit. Mai mult decat
atat, credinta in propriile resurse, in propriile idealuri, dorinte si idei reprezinta un element motivator
semnificativ: Cred in aceasta idee! va zice un om de succes. In acest fel, vedem cum, dincolo de teoretizare
si de viziune, trebuie sa avem si un sentiment de apartenenta la ideea pe care o detinem, trebuie sa simtim
acea idee! Este posibil, ca ideea dumneavoastra, pe masura ce ati inceput sa lucreati la ea, sa se modifice, sa
o ajustati, sa o imbunatatiti, insa forta de a merge mai departe si dorinta de a atinge obiectivele stabilite sunt
date de credinta in ideea respectiva! Niciodata nu veti reusi sa obtineti succesul mult dorit, nu veti face
performanta daca va veti indoi de ideile proprii! Implicati-va si daruiti-va ideii pe care o vizati pentru cariera
dumneavoastra!
 Munca!
Succes fara munca este aproape imposibil de obtinut! Este drept ca sunt cazuri in care succesul a
aparut ca rezultat al unui hazard, al unei intamplari! Sunt si asemenea cazuri! Insa este necesar sa intelegem
faptul ca un succes real si de durata este construit printr-o munca asidua, prin amprenta personala pusa prin
orele de munca depuse.
 Cine “sunt eu” de fapt?
Sunt o persoana care isi doreste indeajuns succesul? Sunt genul de om care invata din greseli sau din
succes? Am suficienta abilitate sa lucrez cu oamenii? Sunt o persoana credibila? Respect nevoile si dorintele
celuilalt sau sunt orientat predominant catre propriile interese? Sunt o persoana dispusa sa-mi asum unele
riscuri? Am vointa de a merge mai departe, chiar si atunci cand lucrurile merg greu? Sunt dispus sa fac unele
sacrificii, sa platesc „pretul” pentru a atinge succesul? Cat de mult ma adaptez mediului in care lucrez? Ce
talent pot folosi pentru a-mi da “plus valoare” muncii mele? Sunt dispus sa-mi recunosc necunoasterile si
limitele proprii?
Un raspuns sincer si ferm la fiecare intrebare reprezinta o asumare a curajului de a ne privi in
oglinda si a recunoaste ceea ce vedem. Doar i acest fel putem progresa si putem atinge acel succes dorit.
 Norocul.
“Norocul”, dincolo de perceptia personala a fiecaruia dintre noi, reprezinta rezultatul unei actiuni,
care in majoritatea cazurilor este initiata sau mentinuta de cel care are noroc! Ajungem astfel la vechea
zicala, anume: „Norocul si-l face omul cu mana lui”! Acest dram de noroc, depinde de fiecare dintre noi,
depinde de lucrurile bune pe care tu le atragem in viata. O crescuta sensibilitate la oportunitatile vietii, o
crescuta capacitate de analiza a fiecarei “sanse” oferite va permite sa ne valorizam potentialul, sa ne
fructificam cunosctintele, abilitatile si competentele, fapt ce se va materializa in forme de succes in munca pe
care o depunem.
 Succesul in cariera, mentinerea locului de munca si atingerea unui nivel crescut de performanta la
serviciu reprezinta atat o informare permanenta asupra noutatilor din domeniul in care activam, o cunoastere
a elementelor de management in organizatia unde muncim, cum de altfel un echilibru real intre planul
profesional si viata privata a fiecaruia dintre noi. Toate acestea permit o analiza detaliata a situatiilor cu care
ne confruntam, mentinerea profesionalismului si a obiectivitatii in deciziile luate, precum si o
responsabilitate pentru munca depusa. “Un lucru nu este ceea ce este, ci ceea ce vad eu in el” reprezinta o
dovada vie ca specificul fiecarui reprezinta un indice de pornire in dezvoltarea unei cariere de succes, iar
micile sugestii reprezinta indicatoare cu rol de coordonare si poate de redresare a unor actuni pe care le
intreprindem in lunga noastra cariera.
O incredere in propriile visuri, in resursele pe care le avem, o sensibilitate la oportunitatile aparute in
campul muncii, precum si o gestionare sanatoasa a timpului si a reactiilor si implicarilor in diferite actiuni
(managementul stresului), urmat de o prioritizare a dorintelor, nevoilor si planurilor noastre, o atitudine pro-
activa reprezinta indici clari catre atingerea succesului!