Moda Renașterii

Stud.: Fieraru Elena Bianca

Toader Elena Cătălina
Prof. coord.:Ana Maria Lepăr
Modul:Cultură, biserică, stat
Secția:Istorie
An:I
 Cuprins
• Ce e moda?
• Originea modei
• Moda Renașterii
• Moda contemporană
• Concluzii
 Ce este moda?

Moda este o artă a fiecărei zile, foarte schimbătoare, foarte

greu sa-i menții calitate care este esențială: creația.
Un creator de modă este un artist. În acest sens, arta și
moda se bazează pe simțul proporției, pe simplitate, dar și pe
contestație.
 Originea mitologică a modei

Costumul are origini mitologice variate care îi conferă în

funcție de epocă și de tradiții diverse funcții.
Costumul are rolul de a menaja pudoarea omului și de ai
asigura protecție împotriva intemperiilor.
În tradiția biblică costumul mai este și un mijloc de
disimulare. Iacob îl folosește pentru a-l înșela pe tatăl său
orb.
 Originea istorică
Originea istorică a modei nu este prea sigură deoarece
nu există suficiente informații științifice despre condițiile
de viață din paleolitic.
Costumul a apărut în occident între anii 40 000 și
20.000 î.e.n. Cercetările arheologice au demonstrat că
primele specii umane au cunoscut costumul din motive
care țin probabil de asprimea climatului decât de pudoare.
Fiind vânători ei se îmbrăcau cu piei de animale. Inițial ele
erau asamblate grosolan, iar ulterior cusute.
 Moda Renașterii

Odată cu invadarea Italiei de către trupele franceze, grația și

luxul costumelor italiene se răspândesc în întreaga Europă în
prima jumătate a sec. al XVI lea.
Sub Ludovic al XII lea, costumul francez deși își păstrează
principalele caracteristici urmează modelele italiene.
Sub Francisc I, Renașterea cunoaște apogeul. În această
perioadă luxul țesăturilor este fără egal: pânze de aur cu decor
de argint, satinuri, catifele, taftale de diferite culori.
 Culori
În sec. al XV- lea există o preferință pentru un colorit variat:
roșu aprins, alb, verde și albastru. Negrul apare foarte rar, în
costumul laicilor. Rareori, în sec. XV se purta o haine de o singură
culoare, de cele mai multe ori culorile alternau, astfel haina era de
o culoare, iar mânecile sau accesoriile de altă culoare.
Nobilii, familiile princiare și înalții demnitari își rezervau în
exclusivitate culorile lor proprii în îmbrăcăminte.
În sec. al XVI-lea s-a impus din ce în ce mai mult culoarea
neagră care în secolul următor va deveni dominantă.
 Materiale
Erau folosite stofele de lână, țesăturile de bumbac,
in sau cânepă. Acestea erau destul de variate din punct
de vedere al calității, provenienței și culorilor.
În sec. al XVI lea țesăturile de mătase au intrat în
concurență cu cele de lână.
Se importa blană de hermină, jder, castor, vidră
pentru îmblănitul îmbrăcămintei de iarnă.
 Moda feminină

Moda feminină domină asupra

celei masculine ca fantezie și forme
și variază de la o țară la alta.
Rochiile totdeauna foarte lungi
încep de acum să se poarte din ce
în ce mai decoltate în față și în
spate, cu mâneci largi, iar peste
rochii se purtau mantii cu sau fără
capișon.
 Bluza încheiată cu nasturi
avea un decolteu generos,
mânecile mai mult sau mai puțin
bufante atingeau o lărgime de
trei metri, fapt care creea
probleme serioase în timpul
mesei.
Cămașa se purta direct pe
corp, fiind brodată și ornată cu
perle.
Încă din sec. XV femeile încep
să poarte indispensabili lungi, un
articol care însă nu era de uz
comun.
 Corsetul, apărut la
jumătatea sec. XVI, în Italia
era format din benzi de
metal îmbinate cu
balamale în așa fel încât să
dea bustului o formă
ideală.
 Încălțămintea era brodată
sau confecționată din stofă.
Obișnuiți erau pantofii înalți
care protejau călcâiul și
glezna.
 Accesoriile indispensabile femeii
elegante erau evantaiul, umbrela și
mănușile.
 Coafura era foarte variată, după regiuni,
vârstă și stări sociale. În Italia, culoarea
ideală a părului era cea aurie, iar în alte țări
femeile își vopseau părul, de multe ori
schimbându-i nuanța după culoarea rochiei,
iar când nu voiau să îl vopsească, femeile își
puneau peruci.
De asemenea purtau pe cap o basma
simplă sau brodată ori împodobită cu
panglici de mătase. Ele mai purtau și bonete
în formă de inimă cu vârful coborât pe frunte
cât și scufii de mătase variat ornamentate.
 Declinul modei în Renaștere
O dată cu contrareforma catolică, Spania domină
Europa și oferă un nou model pentru toate curțile
impunând un stil mai auster. Culorile vii nu mai sunt la
modă și cedează locul celor întunecate.
Siluetele se redesenează o dată cu folosirea
matlasărilor care înlocuiesc pliurile și încrețiturile.
Costumul feminin nu face excepție de la
austeritatea ambiantă și îmbracă trupul fără delicatețe și
fără niciun respect pentru formele naturale.
 Concluzii
În perioada Renașterii costumul are o semnificație
simbolică, evidențiind o clasă sau un statut social.
În societatea modernă, egalizarea nivelului de trai și
internaționalizarea culturilor au determinat o omogenizarea a
costumelor. Omogenizare în sensul că este din ce în ce mai
dificil, uneori imposibil, să-l distingi, după costum, pe șef de
angajații săi, pe orășean de țăran, pe omul politic de cei pe
care îi conduce.
Omogen nu înseamnă uniform: în paralel cu pierderea
semnificației sale sociale, costumul devine expresia cea mai
bună a individualismului.
 Bibliografie
Ovidiu Drimba, Istoria culturii și civilizației, vol.10,
București, editura Saeculum
Th. Carlyle, Filosofia vestimentaţiei, Sartor resartus, Iaşi,
1998.
Fr. Marie Grau, Istoria costumului, Bucureşti, 2002
http://forum.egaming.ro/topic/124391-istoria-pantofilor-
cu-toc/
Va mulțumim pentru atenție!