MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

LICEUL ,,ALEXANDRU CEL BUN” BOTOŞANI

PROIECT
PENTRU CERTIFICAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE NIVEL 5

DOMENIUL: INDUSTRIA TEXTILĂ ŞI PIELĂRIE

CALIFICARE : CREATOR-PROIECTANT ÎMBRĂCĂMINTE

INDRUMATOR INGINER CANDIDAT:

BALTAG DORINA ELEV: DANILA (COJOCARIU) LILIANA

2016
 TEMA PROIECTULUI
VARIANTE TEHNOLOGICE DE REALIZARE A
PRINCIPALELOR ELEMENTE DE PRODUS: BUZUNARUL
 PLANUL PROIECTULUI
ARGUMENT
1. VARIANTE TEHNOLOGICE DE REALIZARE A
PRINCIPALELOR ELEMENTE DE PRODUS
1.1. Realizarea tehnologică a buzunarelor
1.2. Buzunare
2. PRINCIPII PRIVIND REZOLVAREA
CONSTRUCTIVĂ A ELEMENTULUI BUZUNAR
2.1. Caracterizarea şi clasificarea elementului
buzunar
2.1.1. Particularităţi în construcţia şi
diversificarea formei buzunarelor aplicate
2.1.2. Particularităţi în construcţia buzunarelor
tăiate
2.1.3. Particularităţi în construcţia buzunarelor
plasate pe direcţia cusăturii
2.1.4. Particularităţi în construcţia buzunarelor
laterale
3. POSIBILITĂŢI DE DIVERSIFICARE ESTETICĂ A
BUZUNARELOR
4. VARIANTE TEHNOLOGICE DE REALIZARE A
BUZUNARELOR
4.1. Buzunare aplicate
4.1.1. Buzunare aplicate la produse unistrat
4.1.2. Buzunare aplicate la produse multistrat
4.2. Buzunare laterale
4.3. Buzunare cu deschiderea pe direcţia unei
cusături
4.4. Buzunare cu laist
4.4.1. Buzunare cu laist lat
4.4.2. Buzunare cu laist îngust
4.4.3. Buzunare cu laist decorativ pentru sacou
4.5. Buzunare cu refileţi
4.5.1. Buzunare cu un refilet
4.5.2. Buzunare cu doi refileţi
4.5.3. Buzunare refileţi şi clapă
4.5.4. Buzunare cu refileţi şi fermoar
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
 ARGUMENT
În domeniul confecţiilor textile,
diversificarea tehnologică este impusă
de:
- modă,
- apariţia de materiale noi, ce impun
tehnologii specifice de prelucrare,
- cerinţa de individualizare şi de
particularizare a produselor, în funcţie
de destinaţie.
Diversificarea tehnologică poate
viza în principal:
- aspectul estetic al produselor;
- funcţionalitatea acestora;
- aspectul economic.
Designerul vestimentar, pe lângă faptul
că este un specialist în domeniul
creaţiei vestimentare, trebuie să fie
un bun cunoscător al tehnologiilor
de execuţie, adică un artist ce are
ştiinţa de a transpune schiţa în produs
vestimentar şi de a alege materiale cu
prelucrabilitate corespunzătoare.
Dacă în domeniul creaţiei,
designerul trebuie să se
documenteze, să adapteze tendinţele
prezentate de marii creatori la
condiţiile umane şi tehnice existente,
în domeniul tehnologic acesta trebuie
să aibă abilitatea de a comunica ideile,
să cunoască posibilităţile tehnice
pentru a le folosi, dar şi pentru a nu
solicita lucruri imposibil de realizat sau
la un nivel calitativ necorespunzător.
De asemenea, el trebuie să-şi adapteze
creaţia în funcţie de
confecţionabilitatea materialelor,
volumul seriilor de fabricaţie, dotarea
tehnică existentă etc.
Între designer şi tehnolog, dacă
sunt persoane fizice diferite, trebuie să
existe o permanentă colaborare.
 ARGUMENT CONTINUARE

În prezenta lucrare am sintetizat principalele modalităţi de diversificare estetică prin prelucrări

tehnologice a unor elemente de produs cum ar fi si buzunarele si am facut referiri la modalităţi
prelucrare si de asamblare cu rol preponderent estetic. Sunt abordate tehnici de asamblare a
produselor clasice, tehnici de asamblare impuse de particularităţile materialului textil (dantelă,
tricot, , catifea, material transparent, piele etc.), tehnici de asamblare impuse de
particularităţile croielii .
Clasificarea elementelor de produs se face pe criterii tehnologice, pentru a evidenţia o anumită
succesiune şi faze tehnologice specifice fiecărui tip de element. Pentru o aceeaşi variantă
constructiv-estetică a unui element, se prezintă diverse variante de rezolvare tehnologică, precum şi
argumentele ce impun alegerea unei anume variante. Aceste argumente ţin de utilajul ce poate fi
folosit, de caracteristicile materialului prelucrat, de cerinţele de calitate ale produsului şi de
particularităţile modelului.
Pe lângă stabilirea conţinutului şi a succesiunii de realizare a fazelor tehnologice, se fac
recomandări referitoare la parametrii tehnologici ai operaţiilor respecive, la alegerea aţelor şi a
acelor de cusut, la posibilitatea echipării maşinilor de cusut cu dispozitive etc. În acest fel, în funcţie
de dotarea tehnică, se pot alege variantele care să combine avantajele calităţii cu ale productivităţii.
VARIANTE TEHNOLOGICE DE REALIZARE A
PRINCIPALELOR ELEMENTE DE PRODUS

În funcţie de rolul îndeplinit în structura produselor de îmbrăcăminte, elementele componente pot fi grupate în:
 Elemente cu rol de acoperire (protejare) a corpului:
 Elemente cu rol de terminaţie a produsului: terminaţie superioară
terminaţie inferioară
 Elemente cu rol de fixare sau menţinere a produselor pe corp;
 Elemente cu rol de îmbrăcare/dezbrăcare sau de asigurare a
lejerităţii mişcării;
 Elemente cu rol funcţional (de depozitare) sau estetic
 Elemente cu rol decorativ sau de completare a altor elemente;
 Elemente cu rol de strat suplimentar.
 Caracterizarea şi clasificarea
elementului buzunar

Buzunarul este un element frecvent întâlnit la produsele de îmbrăcăminte cu sprijin pe

umeri şi în talie dar nelipsit la: cămăşi, sacouri, veste, pantaloni, impermeabile, produse pentru
sport, produse în stil sport.

Funcţiile buzunarului :
- de a conţine diferite obiecte;
- de protejare a mâinilor;
-de a finaliza compoziţia modelului în dependenţă cu tendinţele de modă şi particularităţile
biosociale ale purtătorilor.

Clasificarea buzunarelor dupa criteriul constructiv-tehnologic

- aplicate;
- tăiate;
- plasate pe direcţia unei cusături;
- laterale, la produsele cu sprijin în talie şi la cele cu sprijin pe umeri dar secţionate la nivelul liniei
taliei.
Diversificarea buzunarului este dependentă de tipul
constructiv dar se realizează în general prin:
- geometria buzunarului;
- mărimea, forma şi modul de finalizare a deschiderii;
- finalizarea terminaţiei buzunarului;
- evidenţierea formei pungii de buzunar pe faţa produsului;
- prezenţa elementelor ornamentale suplimentare.

Indiferent de varianta constructiv-tehnologică, linia deschiderii buzunarului

poate fi:
- orientată orizontal, pe lăţimea elementelor pe care se poziţionează;
- orientată vertical, pe lungimea elementelor pe care se poziţionează;
- oblic, pe elementele pe care se poziţionează.
Particularităţi în construcţia şi diversificarea
formei buzunarelor aplicate

Criterii de sistematizare:
 După forma sau geometria de bază:
 dreptunghiulare, pentru toate colţurile, unghiurile dintre
două laturi sunt de 90o, cu variantele sale;
 dreptunghiulare cu colţ central, cu colţurile inferioare
tăiate, rotunjite, cu colţurile inferioare rotunjite şi colţ
central;
 trapezoidale, unghiurile dintre laturi fiind diferite de 90o;
 ovale.
 După rezolvarea constructivă a terminaţiei
superioare:
- indivizibilă cu elementul;
- croite separat (se mai numeşte „manşeta” buzunarului).

 După numărul şi natura straturilor:

- dintr-un singur strat, din material de bază;
- căptuşite (căptuşeală din materiale tip mătase, la buzunarele produselor confecţionate din stofe
fine; cu material cu termoadeziv aplicat prin termolipire pe dosul buzunarului, la produsele realizate
din diferite tipuri de materii prime).

Elementele decorative pot fi:

- aplicate pe buzunar (volane, ecusoane);
- obţinute constructiv (cute, falduri).

Modul de aplicare pe produs:

- prin cusătură executată pe marginea buzunarului (buzunare aplatizate);
- prin cusătură executată pe rezerva buzunarului (buzunare burduf);
- prin cusătură invizibilă pe faţa produsului.
 Amplasarea buzunarelor pe elementele produsului

Poziţionarea buzunarelor este subordonată cerinţei de

asigurare a comodităţii lui dar este dependentă şi de alţi factori:
 poziţia liniei taliei;
 mărimea şi prezenţa altor tipuri de buzunare;
 tipul închiderii produsului;
 modă.

Construcţia buzunarelor aplicate se realizează în două etape

succesive:
 amplasarea buzunarului pe elementul căruia îi aparţine;
 definitivarea tiparului de model.
 La jachetele în stil sport
pentru bărbaţi (jachete
„safari”), prezenţa
buzunarelor aplicate este
obligatorie (figura 2.95).

Figura 2.95. Jachetă cu buzunare

aplicate
 Amplasarea buzunarelor
aplicate pe faţa produsului se
realizează pe baza respectării
cerinţelor estetice şi este
prezentată în figura 2.96.a.
Prezenţa faldului central
dublu a necesitat
suplimentarea formei iniţiale
a buzunarului cu cantităţi
dependente de adâncimea
faldului (figura 2.96.b.).

Figura 2.96. Amplasarea buzunarelor

aplicate (a); forma definitivă a buzunarelor
(b)
 Prezenţa buzunarelor
aplicate implică la produsul
„sacou” pentru bărbaţi
transferarea pensei de
abdomen spre partea
inferioară cu 5-6 cm. faţă de
poziţia iniţială, pe
considerente estetice.
Pentru aspectul
buzunarului aplicat din figura
2.97.a. se prezintă
amplasarea pe faţa sacoului
(figura 2.97.b.) şi construcţia, Figura 2.97. Amplasarea şi construcţia
în două etape succesive, buzunarului cu burduf
tiparului de model (figura
2.97.c.).
Particularităţi în construcţia buzunarelor
tăiate

 Aceste buzunare la pantalonii în stil clasic sunt

nelipsite de la elementul spate.
 Deschiderea buzunarelor tăiate poate fi plasată
orizontal, vertical şi oblic.
 Lungimea deschiderii este dependentă de tipul
de produs dar şi de destinaţia concretă
 Buzunarele tăiate apar frecvent şi pe straturile
interioare ale produselor de îmbrăcăminte
 Diversificarea constructiv-tehnologică a buzunarelor tăiate
este dată de modul de rezolvare a deschiderii, care poate fi:
- indivizibilă cu elementul pe care se realizează (pentru
buzunare tăiate prevăzute pe linia deschiderii cu fermoar);
- cu refilet îngust (0,3 - 0,5 cm);
- cu doi refileţi;
- cu un refilet lat (cunoscut în practica industrială sub
denumirea de „laist” sau „teşlu”).
 Buzunarele tăiate pot fi structurate diferit în ceea ce priveşte
reperele componente.

 refilet, contrarefilet, pungă;

 refileţi, contrarefilet, pungă;
 laist (teşlu), contrarefilet, pungă;
 repere din material cu sau fără termoadeziv pentru refileţi,
teşlu.
În figura 2.98. se prezintă, pentru buzunarul tăiat cu doi refileţi, o variantă
de construcţie a tiparelor pentru reperele componente.

Figura 2.98. Buzunar tăiat cu doi refileţi (a); construcţia

refiletului şi a contrarefiletului (b); reperele pungii de buzunar
(c)
 În figura 2.99. se prezintă poziţionarea buzunarului tăiat cu laist pe faţa
unui produs de îmbrăcăminte precum şi construcţia şabloanelor pentru
reperele care intră în structura acestui tip de buzunar.

Figura 2.99. Construcţia buzunarului tăiat cu laist: a- amplasarea laistului pe produs;

b- şablonul pentru laist, şabloanele reperelor pungii
 În figura 2.100. se prezintă amplasarea şi reperele componente ale
buzunarului cu doi refileţi.

Figura 2.100. Buzunar cu doi refileţi la spatele pantalonilor: a- amplasarea pe

produs; b- amplasarea buzunarului pe tiparul spatelui; c- reperele
componente
Particularităţi în construcţia buzunarelor plasate pe
direcţia cusăturii

Acest tip de buzunar este mai frecvent întâlnit la

produsele de îmbrăcăminte cu sprijin pe umeri şi este
plasat pe o porţiune a unei linii decorativ-constructive,
deasupra liniei taliei, între linia taliei şi cea a şoldurilor
sau la extremitatea liniei decorativ-constructive.
Componentele buzunarului sunt: refileţii pentru
deschidere, punga şi mai rar, laistul.
Figura 2.101. Buzunar realizat pe direcţia cusăturii laterale
Particularităţi în construcţia buzunarelor
laterale

Buzunarul lateral este nelipsit de la pantalonii clasici pentru bărbaţi

şi femei, apare frecvent la fuste-pantaloni, fuste în stil sport şi poate fi
prezent la rochiile secţionate la nivelul liniei taliei.

Diversificarea buzunarelor laterale se realizează în principal prin

forma conturului deschiderii care poate fi dreaptă, rotunjită, cu colţ, etc.
Componentele buzunarului sunt:
 contrarefiletul;
 refiletul pentru finalizarea deschiderii;
 pungă.
 Figura 2.102. Construcţia buzunarului lateral (a); poziţionarea
componentelor buzunarului (b); forma definitivă a reperelor buzunarului
(c)
 POSIBILITĂŢI DE DIVERSIFICARE
ESTETICĂ A BUZUNARELOR

La produsele de îmbrăcăminte, buzunarele pot avea rol

estetic, rol funcţional sau ambele roluri.
Rolul estetic se exprimă prin gradul de noutate a
modelului, concordanţa cu stilul de viaţă şi vestimentar al
purtătorului, noutatea prelucrărilor tehnologice etc.
Estetica buzunarelor este percepută în funcţie de:
• expresia plastică şi eleganţa formelor;
• gradul de integrare în compoziţia produsului;
• noutatea prelucrărilor tehnologice, inclusiv integrarea
emblemelor şi a inscripţiilor etc.
 Diversificarea buzunarelor se realizează în general prin:
• geometria buzunarului;
• mărimea, poziţia, forma şi modul de finalizare a deschiderii;
• rezolvarea extremităţilor cusăturii de aplicare a
buzunarului sau a extremităţilor laterale în cazul buzunarelor
tăiate;
• modul de aplicare a buzunarului;
• prezenţa unor accesorii sau a unor prelucrări tehnologice
suplimentare.
1. Buzunarele aplicate pot fi diversificate estetic prin:
poziţionarea pe produs, pe alte elemente decât faţa şi
spatele, sau în alte zone
decât cele clasice (pe mâneci, pe guler, pe partea inferioară a
pantalonilor etc.);
 forma geometrică a buzunarului:
- buzunare aplatizate,
- buzunare cu formă spaţială.
Figura 3.1. Buzunare cu forme geometrice deosebite
 prelucrarea suprafeţei buzunarului
 modul de aplicare a buzunarului

Figura 3.2. Buzunare cu burduf

Figura 3.3. Buzunare aplicate, cu suprafaţa prelucrată prin coasere
Figura 3.4. Variante tehnologice de aplicare a buzunarelor
 În figura 3.5 sunt prezentate imagini ale unor produse de îmbrăcăminte
la care buzunarele aplicate au rol preponderent estetic.

a-buzunare aplicate în poziţii atipice

b-buzunare cu clape decorative
 c-buzunare cu cusături
ornamentale şi forme geometrice
deosebite

d-buzunare cu prelucrări ale

suprafeţei

e-buzunare aplicate,
prevăzute cu fermoar pe
linia deschiderii
 f-buzunare cu cusături ornamentale

g-buzunare cu burduf şi prelucrări ale

suprafeţei
h-buzunare cu clapă şi gaică i-buzunare cu deschiderea ornamentată

Figura 3.5. Buzunare aplicate cu rol decorativ

 2. Buzunarele laterale sunt specifice produselor cu sprijin în
talie, deschiderea buzunarului realizându-se între un reper
al feţei produsului şi o completare a acesteia, cu rol de
contrarefilet

Diversificarea estetică poate fi realizată prin:

 modificarea formei deschiderii;
 realizarea unor cusături ornamentale pe marginea
deschiderii sau pentru delimitarea pungii;
 realizarea suprapusă a buzunarelor cu forme diferite;
 utilizarea accesoriilor etc.
Figura 3.6. Buzunare laterale la pantaloni pentru bărbaţi
Figura 3.7. Buzunare laterale cu rol ornamental la pantaloni pentru femei
3. Buzunarele pe direcţia unei cusături au în general rol funcţional,
diversificarea realizându-se în principal prin modul de prelucrare al
marginilor, utilizarea fermoarelor etc. (figura 3.8).

Figura 3.8. Buzunare cu rol estetic, plasate pe direcţia unei cusături

4. Buzunarele cu laist pot fi diversificate estetic prin forma şi dimensiunile laistului,
modul de prelucrare a suprafeţei laistului, modul de fixare a extremităţilor laterale ale
buzunarului, caracteristicile materialului folosit la realizarea laistului (piele, tricot,
ţesătură) etc. (figura 3.9).

Figura 3.9. Buzunare cu laist cu rol estetic

5. Buzunarele cu refileţi se utilizează în general la produse
clasice, iar realizarea lor cu maşini semiautomate sau automate
limitează posibilitatea diversificării estetice.
Refileţii pot avea lăţimi egale sau diferite, pot fi realizaţi din alt material
decât cel utilizat pentru întregul produs, pot avea altă culoare, pot
fi prevăzuţi cu bridă sau cu fermoar etc.
Lungimea deschiderii buzunarului poate fi diferită, în funcţie de
destinaţia buzunarului : buzunar pentru ceas, buzunar exterior, buzunar
interior etc, iar refileţii pot avea formă de dreptunghi sau de
paralelogram.
De foarte multe ori, funcţiile estetică şi funcţională se rezolvă prin
combinarea a două sau mai multe tipuri de buzunare.În general, pe
un buzunar aplicat se realizează un buzunar cu refileţi, cu laist sau cu
fermoar, sau se combină buzunarele aplicate aplatizate cu buzunarele
cu burduf.
 a-buzunar cu refileţi şi clapă b-buzunare cu refileţi şi
fermoar
Figura 3.10. Buzunare cu refileţi cu rol decorativ
Figura 3.11. Buzunare combinate
Buzunarele cu rol preponderent funcţional sunt de cele mai
multe ori buzunare aplicate, cu burduf, sau buzunare
combinate, cu un număr relativ mare de compartimente, al
căror conţinut se asigură prin prezenţa clapelor, a fermoarelor,
a benzii velcro, al capselor etc.
Figura 7.2. Veste cu buzunare cu rol funcţional
 Poziţia buzunarului pe produs, precum şi caracteristicile
constructiv tehnologice se stabilesc în concordanţă cu
destinaţia buzunarului:

 Buzunar pentru unelte sau scule

 Buzunare pentru telefonul mobil, ceas, brichetă, portofel
 Buzunar pentru glugă sau cagulă;
 Buzunar pentru mănuşi;
 Buzunar pentru masca de gaze;
 Buzunar pentru elementele suplimentare ale
echipamentului,
 Buzunar pentru elemente de semnalizare în caz de avalanşe,
la costume de ski etc.
 Figura 7.3. Buzunare cu rol funcţional

a - buzunar aplicat, cu trei compartimente şi clapă fixată cu bandă velcro,

b - buzunar aplicat, cu cinci compartimente, dintre care unul închis cu fermoar.
 Buzunarele se regăsesc la o gamă largă de produse de
îmbrăcăminte, la care pot avea rol estetic, funcţional sau
combinat şi pot fi plasate pe faţa produselor, dar şi în
interiorul acestora, pe căptuşeală. Se poate discuta şi despre
rolul informaţional al buzunarelor, dacă se are în vedere
faptul că în China, numărul de buzunare de pe bluzonul din
pânză al celor din Armata Populară avea semnificaţii foarte
precise: la soldaţi bluzonul are două buzunare plasate pe
piept, în timp ce la ofiţeri , pe lângă buzunarele de pe piept
mai există două buzunare plasate sub linia taliei.
 Rolul estetic se exprimă prin gradul de noutate a modelului,
expresia plastică şi eleganţa formelor, noutatea prelucrărilor
tehnologice, inclusiv integrarea emblemelor, broderiilor şi a
inscripţiilor etc.

Rolul funcţional, de depozitare, are o importanţă sporită în

cazul echipamentelor de lucru şi de protecţie, dar este prezent
şi la produse clasice, cum ar fi sacoul, pantalonul, pardesiul
etc. Pentru a asigura conţinutul buzunarului, în structura
acestuia se includ clape, fermoare, găici cu nasturi, capse,
benzi velcro etc, iar prelucrările tehnologice trebuie să confere
buzunarului o rezistenţă bună la solicitări mecanice.
 Buzunarele au avut ca punct de plecare pungile şi aşa zisele
borsete, purtate la centură. Pentru foarte mult timp rolul
buzunarelor a fost unul funcţional, de depozitare. Sunt
semnalate pentru prima dată, ca parte integrantă a unui produs
de îmbrăcăminte, în sec. XVI, în componenţa pantalonilor mulaţi
pentru bărbaţi, poziţionarea şi rolul fiind determinate de
conformaţia anatomică a purtătorilor. Ulterior, în anul 1650,
buzunarele sunt realizate prin aplicare şi sunt plasate la partea
de jos a feţei unor vestoane mai lungi, inspirate din costumul
militar. Aceste buzunare aveau la partea superioară o clapă de
formă trapezoidală, cu 3 nasturi, ideea fiind preluată ulterior
pentru realizarea reverelor.
 La îmbrăcămintea pentru femei, buzunarele au fost prezente
iniţial la fustele purtate pe dedesubt, accesul la aceste
buzunare laterale realizându-se prin deschiderile fustelor
exterioare sau al şorţurilor. De abia după anul 1800 are loc o
diversificare a tipurilor de buzunare, acestea plasându-se şi în
interiorul hainelor, pe căptuşeală.
În funcţie de modul de obţinere a deschiderii, buzunarele
pot fi clasificate în:
 buzunare aplicate;
 buzunare laterale;
 buzunare pe direcţia unor cusături;
 buzunare cu laist;
 buzunare cu refileţi.
Figura 4.1. Variante de realizare manual-mecanică a fazei de preformare
 În figura 4.2 se prezintă câteva modalităţi de întărire a
extremităţilor cusăturii simple şi duble de aplicare a
buzunarului, dintre care unele sunt specifice aplicării cu maşini
automate.

Figura 4.2. Variante de întărire a extremităţilor cusăturii de aplicare a buzunarelor

 Pentru poziţionarea buzunarelor pe produs, pot fi date semne
prin perforare pe şpan (la materiale cu conţinut de fibre sintetice),
având grijă ca perforaţiile să fie acoperite de buzunar, sau
însemnarea se realizează cu şabloane auxiliare, pe fiecare reper sau
detaliu (fig. 4.3).

Figura 4.3. Modalităţi de însemnare a poziţiei buzunarului aplicat

Figura 4.4. Buzunare cu rezerva fixată în interior, prin călcare
Figura 4.5. Buzunare cu rezerva fixată în interior, prin coasere
Figura 4.6. Buzunare cu rezerva fixată în exterior
Figura 4.7. Buzunare aplicate cu cusătură vizibilă
 Buzunarele aplicate cu o cusătură interioară (fig. 4.8) pot fi căptuşite
(variantele b şi c) sau nu, punga putând fi realizată şi independent (d),
pentru a prelua solicitările buzunarului (la produse din materiale uşor
deformabile sau la produse cu cerinţe sporite de calitate).

Figura 4.8. Buzunare aplicate cu cusătură interioară

 Figura 4.9. Buzunare aplicate, cu suprafaţa prelucrată prin coasere
a-cu nervuri, b şi c- prin plasarea deschiderii unui alt buzunar, d-cu broderii şi creţi, e-cu
pense, f-cu secţiuni şi accesorii metalice
Figura 4.10. Buzunare aplatizate, diversificate prin forma geometrică
 Figura 4.11. Buzunare cu burduf
a- cu burduf obţinuit prin croirea şi plierea corespunzătoare a buzunarului, b- cu burduf
croit separat, de formă dreptunghiulară, c- cu burduf parţial, croit separat şi cusut
suplimentar în zona colţurilor inferioare, d- cu burduf parţial, croit separat, plasat la un
buzunar rotunjit
 Figura 4.12. Buzunare diversificate prin modul de aplicare
a-cu o cusătură vizibilă, de suveică sau „în stil manual”, b- cu două cusături paralele, realizate simultan
sau succesiv, c- cu cusături paralele şi nituri, d- cu cusătură interioară, e-prin combinarea unei cusături
interioare, realizate pe o jumătate de buzunar, cu o cusătură dublă vizibilă, f şi g- prin plasarea unui
paspoal, a unei benzi decorative sau a unui volan pe marginea buzunarului.
Figura 4.13. Buzunare laterale cu punga închisă pe faţa produsului
 Pentru buzunarele ce au punga croită separat (fig. 4.14), tehnologia de
realizare se diferenţiază în principal prin tipul de material utilizat pentru
realizarea pungii: material de bază sau material auxiliar.

Figura 4.14. Buzunare laterale cu punga croită separat

Figura 4.15. Variante tehnologice de aplicare a refiletului / contrarefiletului pe pungă
(fazele 3 şi 8)
Figura 4.16. Variante tehnologice de închidere a pungii (faza 10)
Figura 4.17. Modalităţi de diversificare estetică şi tehnologică a buzunarelor laterale
Figura 4.18. Buzunare pe direcţia unei cusături.
Figura 4.19. Buzunare cu laist lat
Figura 4.20. Realizarea fazelor de aplicare a laistului şi pungii (a) şi de tăiere a
deschiderii buzunarului (b)
 Buzunarele cu laist îngust (fig. 4.21) sunt utilizate la produse din
materiale de grosime medie sau mică şi au o tehnologie de realizare
asemănătoare cu a buzunarelor cu un refilet.

Figura 4.21. Buzunare cu laist îngust

Figura 4.22. Fixarea extremităţilor laterale ale laistului
Figura 4.23. Buzunar cu laist decorativ pentru sacou (a) şi bandă de întăritură pentru laist (b)
Figura 4.24. Varianta de realizare a buzunarului cu laist pentru sacou
 Buzunarele cu laist pot fi diversificate estetic (fig. 4.25) prin forma şi
dimensiunile laistului, modul de prelucrare a suprafeţei laistului, modul de
fixare a extremităţilor laterale ale buzunarului, caracteristicile materialului
folosit la realizarea laistului (piele, tricot, ţesătură) etc.

Figura 4.25. Exemple de diversificare estetică a buzunarelor cu laist

 Figura 4.26. Buzunare cu un refilet
a, b- buzunare cu punga din material de bază; c, d, e- buzunare cu punga din material auxiliar
Figura 4.27. Poziţia relativă a reperelor în timpul aplicării refiletului şi a pungilor
Figura 4.28. Buzunare cu doi refileţi
Figura 4.29. Preformarea refileţilor (a) şi tăierea deschiderii (b)
Figura 4.32. Buzunar fermoar vizibil şi refileţi interiori
Figura 4.33. Modalităţi de diversificare a buzunarelor cu refileţi