Masini si prese de calcat

– parametrii respectati la tratamentul umidotermic

Cunoscut sub denumirea de calcare, tratamentul umidotermic reprezinta procesul de fixare a
confectiilor textile in conditii de temperatura, umiditate si presiune. Acesta se desfasoara pe parcursul
prelucrarii, al asamblarii detaliilor si al finisarii produsului. Procesul umidotermic reprezinta intre 10 si
30% din totalul timpului destinat confectionarii unui produs, funcție de complexitatea acestuia si de
material prima utilizata.

Operatiile tratamentului umidotermic

Procesul umidotermic cuprinde operatii de netezire, de descalcare a cusaturilor, de presare si

subtiere a detaliilor, de modelare si formare a detaliilor, precum si operatii de aburire sau decatare.
 Netezirea, ca operatie de calcare, se aplica atat materiilor prime si semifabricatelor cat si
produsului finit. Ea are ca scop uniformizarea suprafetei materialului si eliminarea denivelarilor
determinate de sifonare.
 Descalcarea cusaturilor are ca scop fixarea prin calcare a rezervelor cusute mecanizat.
Cusaturile se descalca cu masna de calcat manual, aplicata direct pe fata interioara a produsului
sau a detaliului ce se prelucreaza.
 Presarea si subtierea produselor. Prin calcare si presare, produsele sau detaliilor lor se
subtiaza. Operatiile de presare se aplica la detaliile imbracamintei imbinate prin cusaturi, care se
dubleaza formand margini ingrosate. Aceste margini, ca si detaliile in general, se subtiaza prin
presarea cu masina de calcat manual sau cu prese speciale de calcat. Astfel de operatii se
intalnesc la presarea gulerului, a reverelor, a buzunarelor, a marginilor, a manecilor, etc.
 Modelarea este operatia de tratare umidotermica prin care produsele si detaliile imbracamintei
se modeleaza prin calcare. Modelarea se realizeaza prin tensionarea si scaderea detaliilor
imbracamintei, datorita proprietatilor fizico-mecanice ale materialelor textile ce se prelucreaza.
Astfel de operatii se intalnesc la tensionarea gulerului, la scazutul pieptilor, si al pantalonilor, la
scazutul umerilor, etc.
 Aburirea consta in umezirea prin calcare a detaliilor si a produselor confectionate. Aburirea se
aplica imbracamintei in faza finala, cu scopul de a definitive forma si aspectul final al produsului.
Aburirea asigura produsului un tuseu placut, elimina tensiunile si luciul aparut la operatiile
anterioare de calcare. Aburirea se aplica la operatiile de calcare finala a confectilor din tesaturi si
tricoturi.

1
2
 Parametrii tehnologici de tratare umidotermica

Tratamentul umidotermic se bazează pe slăbirea legăturilor moleculare ale materialelor care

determină trecerea lor din starea vitroasă în starea supraelastică. Materialele revin la starea inițială după
efectuarea călcării. Trecerea materialelor textile în stare supraelastică permite modelarea și fixarea lor în
forma și poziția stabilită de tehnologia de fabricație. Aceste transformări și modificări vor fi realizate
datorită proprietăților fizico-chimice și acțiunilor la care sunt supuse materialele respective. Acestea se
comportă diferit, datorită proprietăților și naturii firelor folosite, ceea ce impune respectarea parametrilor
de proiectare.
Tratamentul umidotermic se realizează în prezența parametrilor funcționali, ca: umiditate,
temperatură, presiune și timp.
Stabilirea parametrilor tehnologici are în vedere proprietățile fizico-mecanice ale materialelor
textile, obiectivul tehnologic urmărit si particularitățile utilajelor.

Temperatura

Majoritatea materialelor textile au in structura polimeri amorfi care, care in functie de temperature
se pot gasi in una din urmatoarele 3 stari fizice: sticloasa, inalt elastica si curgere vascoasa.
Starea sticloasa se caracterizeaza in general prin stabilitate dimensional, dar sub actiunea unor
forte mecanice mici apar deformatii elastic, legate de schimbarea formei moleculelor. La inlaturarea
acestor forte deformarea elastic este reversibila.
Starea inalt elastica este o stare de dezechilibru. Prin cresterea temperaturii peste temperatuta
de vitrifiere TV, scade coeziunea intermoleculara iar polimerii si materialele textile devin usor
prelucrabile. La temperaturi peste valoarea TV sub actiunea fortelor de deformare se confera o noua
forma materialului textil. Temperatura de lucru maxima, T1 trebuie sa fie mult mai mica decat
temperatura de topire Tt si cea de curgere TC. Pana la aceasta temperatura, T1 se obtine valoarea limita
a deformarilor reversibile, care raman aproximativ constante pana la temperatura de topire Tt, astfel ca
intervalul de temperatura TV – T1 (100 - 120ºC) este cel recomandat pentru tratamente umidotermice.
Domeniul curgerii vascoase (temperaturi mai mari de TC) determina modificarea caracteristicilor
initiale ale materialelor textile, astfel ca trebuie evitat, modificarile fiind ireversibile.
Trecerea materialelor din starea de instabilitate termomecanica (intervalul TV – T1) intr-o stare
stabila, care sa fixeze noua forma spatiala, se realizeaza prin racire sub valoarea temperaturii de
vitrifiere TV, respective revenirea in stare sticloasa.
Marimea deformatiei si temperaturii de trecere in starea inalt elastica depind de umiditatea
materialului, de prezenta plastifiantilor si de caracteristicile polimerului din structura materialului textil.
Prezenta umiditatii scade valoare temperaturii de vitrifiere TV cu influente favorabile asupra
deformabilitatii materialelor (scad fortele de deformare, durata procesului TUT si consumul energetic).

Valori ale temperaturilor importante pentru tratamentele umidotermice

Tip de material Higroscopicitate Temperatura Temperatura Temperatura

% de calcare ºC de inmuiere ºC de topire ºC
Polipropilena - 90 130 158 – 172
Poliamida 3,8 – 8 93 170 215 – 250
Lana 18 110 130 (se degradeaza) -
Bumbac 7 – 8,5 120 150 (devine maro) -
Polyester 0,4 – 0,6 120 230 255 – 260
Poliacrilonitril 0,5 – 5 130 200 se degradeaza

3
 Intervale de reglare a temperaturii la diferite tipuri de utilaje

Tip de utilaj Interval de reglare a temperaturii, ºC

Prese cu perne 90 – 230
Manechine gonflabile 80 – 105
Tunele de finisare 120 – 150
Fier de calcat 80 - 180

Stabilirea temperaturii in procesele de tratare umidotermica trebuie sa tina cont, pe langa

comportarea termica a polimerilor materialului textile, de o serie de factori cum ar fi: temperatura
suprafetei de incalzire, parametrii aburului tehnologic, capitonajul preselor, durata operatiei.

Umiditatea

Umiditatea reprezinta cantitatea de apa necesara materialului textile in timpul tratamentului

umidotermic si poate fi:
-umiditate chimica, ce se gaseste in compozitia cxhimica a fibrelor (legaturi OH) si care are rol
secundar in procesul umidotermic;
-umiditate fizico – chimica, absorbita de materialul textile din mediul inconjurator, in functie de
natura fibrelor, higroscopicitatea acestora si umiditatea mediului ambient; este o umiditate higroscopica
caracterizata prin legaturi fizico – chimice ale vaporilor.
-umiditate mecanica, ce se adauga in timpul operatiilor de tratare umidotermica si are rol active in
modelarea materialelor, indepartarea ei realizandu-se pe cale mecanica sau termica. Umiditatea
mecanica este de capilaritate, sub forma lichida, influentata de dimensiunea si forma capilarelor
materialului textile.
In procesele umidotermice umiditatea poate fi furnizata materialului textile in diferite moduri:
prin pulverizare cu apa, prin intermediul unei panze umede, prin intermediul aburului tehnologic.
Prin contactul cu suprafata incalzita a utilajului, umiditatea din materialul textile se incalzeste, la
temperatura de 100 ºC transformandu-se in vapori, care vor fi indepartati treptat, in sensul fluxului
termic, pana la uscare. Aburul tehnologic utilizat ca agent de umidificare, datorita presiunii sale,
scurteaza perioada de umidificare si uscare, iar transferul termic se realizeaza mai rapid.
Continutul de umiditate al materialelor influenteaza rezistenta, alungirea, tuseul, coeficientul de
frecare, incarcarea electrostatic si masa acestora. Ca urmare a interactiunilor dintre umiditate si
materialul textile se realizeaza modificarea proprietatilor materialului. Cele mai durabile legaturi se
stabilesc la nivelul microscopic al structurii amorfe a moleculelor.

Presiunea / fortele de deformare

Fortele de deformare sunt dependente de particularitatile

utilajului, obiectivele tehnologice si caracteristicile materialului textil.
Ca urmare a actiunii fortelor de presare se realizeaza in general
reducerea grosimii materialului. Aproximativ 80% din deformarea
materialului textil se realizeaza in primele 1-2 secunde de la aplicarea
fortelor, dupa care cresterea deformatiei se realizeaza lent si nu
depaseste 2-5%. Deformatia creste semnificativ in prezenta temperaturii
si a umiditatii. Deformarea creste odata cu presiunea pana la o presiune
de 1*105 Pa, dupa care cresterea presiunii nu mai influenteaza
deformarea.

4
 Modul de transmitere a fortelor de presare este dependent de tipul utilajului folosit.
♦ In cazul utilizarii fierului de calcat, fortele de
presare sunt distribuite relativ uniform pe
suprafata talpii acestuia si pentru majoritatea
obiectivelor tehnologice se deplaseaza tangential
pe suprafata materialului sau a produsului.

♦ La presele cu perne si presele manechin rigide, fortele de presare actioneaza din exterior, pe
fata materialului sau a produsului, iar valorile lor relative mari pot modifica forma spatial a suprafetei, prin
modificarea unghiului dintre firele de urzeala si cele de batatura. Valorile prea mari ale presiunii pot
determina aplatizarea firelor de la suprafata materialului textil si aparitia luciului, sau pot favoriza
imprimarea rezervelor de coasere.
Un caz particular il reprezinta presarea cu vacuum, specific careia perna superioara coboara fara
a presa produsul, intre cele doua perne creindu-se o diferenta de presiune prin conectarea pernei
inferioare la o sursa de vacuum. Produsul este traversat de curenti de aer, astfel ca se evita aparitia
luciului sau aplatizarea flausului la catifele sau la material scamosate.

♦ La presele cu manechine gonflabile sau cu autoformare, fortele

de presare actioneaza in interiorul produsului, au valori dependente
de presiunea agentilor tehnologici si nu afecteaza negativ aspectul
suprafetei fetei produsului. Insa, valorile relative mici ale presiunii nu
permit modificarea formei spatial a produsului, utilajele respective
fiind folosite pentru operatii finale de conferire a unui aspect estetic
corespunzator pentru produsul finit.

5
 ♦ In tunele de finisare finala, presiunea aburului are valori relativ mici, scopul principal
fiind redarea aspectului initial al suprafetei materialului.

Utilaj Presiune, daN/cm2

Fier de calcat 0,01 – 0,03
- Materiale din bumbac Fine 0,01 – 0,015
si tip bumbac Medii si groase 0,015 – 0,020
- Materiale din lana si Fine 0,015 – 0,020
tip lana Medii si groase 0,025 – 0,039
- Materiale tip matase 0,01 – 0,015
- Materiale tip in 0,015 – 0,020
Presa 0,15 – 0,35

De asemenea, la stabilirea presiunii necesare tratamentului umidotermic trebuie sa se tina cont si

de felul operatiei, netezire, modelare, aburire, presare, astfel:

Felul operatiei Presiunea, N/m2

Operatii de netezire (0,1-0,5)105
Operatii de modelare (0,5-1) 105
Operatii de aburire (0,5-1) 105
Operatii de presare (1,1-10) 105

Timpul

Timpul reprezinta un parametru important prin prisma asigurarii calitatii si productivitatii. Durata
operatiilor de tratare umidotermica este o suma a timpilor corespunzatori fazelor si stadiilor componente.
Daca durata fazelor auxiliare de alimentare si de indepartare a semifabricatelor sau produselor poate fi
redusa fara a afecta calitatea operatiilor (prin crestrerea gradului de mecanizare sau automatizare, prin
introducerea sistemelor de transport interoperational si prin optimizarea metodelor de munca), pentru
faza de tratare umidotermica propriu-zisa, durata stadiilor trebuie corelata cu ceilalti parametri
tehnologici, astfel incatsa fie realizate obiectivele tehnologice.
Structura duratei fazei de tratare umidotermica propriu-zisa include diferite categorii de timpi:
-timp de aburire;
-timp de presare / tratare;
-timp de vacuumare;
-timp de furnizare a aerului cald pentru uscare;
-timp de furnizare a aerului comprimat pentru racire.
Durata aburirii (ta) asigura temperatura si umiditatea, necesare repartizari si propagarii uniforme
a caldurii pe toata suprafata si in toate straturile de material. Aceasta durata depinde de o serie de
factori cum sunt: parametrii aburului tehnologic, caracteristicile umidotermce ale capitonajului, timpul
operatiei tehnologice, compozitia fibroasa, grosimea, desimea, legatura si culoarea materialului.
Timpul de presare (tp) poate fie gal, mai mic sau mare fata de ta, deoarece aburirea la formele
de calcat poate avea loc simultan cu presarea .
Timpul de vacuumare (tv) se compune din timpul aferent uscarii (tu) si timpul necesar fixarii (tf).
Transmiterea intensiva a caldurii prin material, scurteaza timpul de prelucrare, dar poate duce la
fenomene nedorite legate de distructia fibrelor de suprafata, contractii, modificarea culorii si chiar
fenomene care se extend asupra tuturor grupelor de caracteristici (valoare de prezentare, durabilitate si
confort).

6
 Vacuumul

Vacuumul sau depresiunea (D) se masoara in mm. Col. H 2O si este produs de presiunile
subatmosferice. In general, prin notiunea de vid sau depresiune se intelege starea de rarefiere a unui
gaz inchis, careia ii corespunde o presiune mai mica decat presiunea atmosferica. Vacuumul (absorbtia)
determina fixarea rapida a deformatiilor materialului textile provocate prin aburire si presare.
Daca aburul creeaza mediul umed necesar procesului umidotermic, vacuumul este factorul care
inlesneste procesul uscarii convectivea materialului textile. Uscarea, fixarea prin vacuumare reprezinta
urmatoarele avantaje:
- Umezeala penetreaza rapid si egal in straturile materialului textile deoarece prin aspirare aerul
spatiului poros este inlocuit cu aburul condensate;
- Absoarbe surplusul de umezeala, evitandu-se pericolul aparitiei microorganismelor in straturile
textile ale produselor ambulate in pungi de polietilena;
- Reduce posibilitatea absorbtiei aleatorie a umiditatii din incinta umidotermica de catre
amestecurile de fibre higroscopice;
- Uscarea, fixarea se efectueaza fortat sub actiunea perpendicular a absorbtiei si in sensul
termodifuziei de la locul mai cald spre locul mai rece.

Mecanismul uscarii – fixarii materialului prin vacuumare consta in indepartarea apei aderente, a
apei capilare, a apei de condens i a amestecului abur – aer, concomitant cu refacerea de noi legaturi de
hydrogen in urma dezumflarii fibrelor.
Vacuumarea se realizeaza in trei trepte:
♦ In prima treapta ese vorba de o vacuumare intermediara concomitant cu aburirea si presarea
♦ In faza a doua are loc indepartarea intense a umiditatii
♦ In ultima etapa temperature materialului scade, acesta racindu-se, incat indepartarea umiditatii
tinde catre echilibrul hygroscopic (repriza) al fibrelor component.

Prin urmare, pentru intensificarea transferului de masa si caldura, cat si a reducerii timpului de
uscare – fixare a materialului textile umidificat sip resat, se adopta sistemul uscarii convective in regim
de vacuum.