PROPRIETĂȚILE PIEILOR

Proprietătile fizice ale pielii finite sunt: grosimea, suprafaţa, masa, conductibilitatea
termică şi electrică, absorbţia apei, permeabilitatea la apă, la vaporide apă şi aer.
Grosimea pielii se măsoară în milimetri şi zecimi de milimetru cu un aparat numit
micrometru. Grosimea pielii variază în funcţie de natura pielii brute, natura procesului de
tăbăcire, operaţiile mecanice din timpul prelucrării, regiunea topografică a pielii, umiditatea
mediului înconjurător.
Grosimea pieilor flexibile variază între 0,4 şi 3 mm, iar a pieilor rigide între 1,5 şi 10
mm.
Suprafaţa se măsoară în metri pătraţi şi decimetri pătraţi sau în fusuri pătrate cu maşini
şi aparate speciale ( un fus pătrat are 9, 29dm pătraţi).
Suprafaţa pieilor finite este influenţată de: natura şi starea pielii brute, de modul de
prelucrare şi de umiditatea mediului înconjurător.
Masa se exprimă în kilograme şi fracţiuni de kilogram şi se măsoară cu balanţe zecimale
şi numai la pieile tăbăcite vegetal.
Masa pielii finite este influenţată de natura pieilor brute şi de modul de tăbăcire. Ea
variază în funcţie de umiditatea relativă a mediului înconjurător, pieile finite fiind higroscopice.
Conductibilitatea termică este proprietatea pielii de a lăsa să treacă căldura de la o
suprafaţă a ei la cealaltă, atunci când între cele două suprafeţe este o diferenţă de căldură. Pielea
finită este un material rău conducător de căldură.
Conductibilitatea electrică . Pielea finită este un material rău conducător de
electricitate. În anumite condiţii, pielea poate conduce curentul electric. Conductibilitatea
electrică scade cu scăderea umidităţii.
Absorbţia apei este proprietatea pielii de a încorpora apa. Capacitatea pielii de a absorbi
apa diferă de natura pielii brute, de modul de tăbăcire, modul de finisare şi de gradulo de ungere.
Permeabilitatea la apă este proprietatea pielii de a lăsa să treacă apa prin ea. Se măsoară
cu un aparat special, în ore şi minute, adică timpul necesar apei să treacă prin piele.
Permeabilitatea la apă este influenţată de porozitate, modul de tăbăcire, caracterul
finisării şi de ungere.
Permeabilitatea la vapori de apă este proprietatea pielii de a lăsa să treacă prin ea
vapori de apă dintr-un mediu cu umiditate mai mare într-un mediu cu umiditate mai mică a
aerului. Se determină cu aparate speciale, prin cantitatea de vapori de apă care străbat pielea într-
un interval de timp dat.
Permeabilitatea la aer este proprietatea pielii de a lăsa să treacă prin ea aerul, dintr-un
mediu cu presiune mai mare într-un mediu cu presiune mai mică.
Permeabilitatea la vapori de apă şi la aer se consideră proprietăţi igienice ale pielii,
pielea fiind un material preţios pentru confecţionarea încălţămintei şi a îmbrăcămintei.
Caracteristicile mecanice ale pielii finite sunt: rezistenţa la tracţiune, rezistenţa la
crăpare a feţei, alungirea, elasticitatea, plasticitatea, rezistenţa la flexiune, rezistenţa la sfâşiere,
rezistenţa la uzură, rezistenţa vopsirii.
Valorile caracteristicilor mecanice indică la fabricarea căror produse se pot folosi pieile
finite, cum se pot confecţiona aceste produse şi ce durabilitate au.
Rezistenţa la tracţiune este efortul de tracţiune, exprimat în kgf/mm2, sub acţiunea
căruia epruveta de piele se rupe. Rezistenţa la tracţiune se determină cu un aparat numit
dinamometru, folosind epruvete de diferite mărimi, după sortimentul de piele finită.
 Rezistenţa la rupere a pieilor variază între 0,8 şi 7 kgf/mm2 şi depinde de: grosimea şi
rezistenţa fibrelor, gradul de împâslire a fibrelor, compactitatea ţesutului, conţinutul de substanţe
de umplere a spaţiilor interfibrilare, conţinutul de grăsimi ş.a.
Rezistenţa la crăpare a feţei reprezintă valoarea efortului de tracţiune care produce
prima crăpătură pe faţa probei de piele. Se determină cu dinamometru, odată cu determinarea
rezistenţei la tracţiune şi se exprimă în kgf/mm2.
Alungirea reprezintă creşterea lungimii probei de piele sub acţiunea unui efort de
tracţiune. Se exprimă în procente şi se determină cu dinamometru, odată cu determinarea
rezistenţei la tracţiune. Pentru determinarea calităţii pielii, alungirea se determină: la crăparea
feţei, la rupere, la un efort de tracţiune dat, alungirea suplimentară la un efort de tracţiune şi
alungirea remanentă la un efort de tracţiune dat.
Alungirea variază în funcţie de: provenienţa, modul de tăbăcire şi regiunile topografice.
Elasticitatea şi plasticitatea
Elasticitatea este proprietatea corpurilor de a-şi modifica forma sub acţiunea unei forţe
exterioare şi de a reveni la forma iniţială după încetarea acţiunii acelei forţe.
Plasticitatea este proprietatea corpurilor de a-şi modifica forma sub acţiunea unei forţe
exterioare şi de a nu reveni la forma iniţială după încetarea acţiunii acelei forţe.
Pielea este un corp elastico – plastic.
Elasticitatea şi plasticitatea au valori diferite în funcţie de provenienţa, modul de tăbăcire,
regiunea topografică, conţinutul de umiditate a pielii.
Rezistenţa la flexiune este proprietatea pieilor de a rezista la îndoire şi se determină prin
îndoirea probei pe un cilindru.
Îndoirile repetate au ca efect întinderea şi comprimarea alternativă a pielii, determinând
în timp crăparea feţei, dezagregarea fibrelor şi, în final, găurirea pielii.
Rezistenţa la sfâşiere este proprietatea pielii de a se opune eforturilor de tracţiune care
tind
s-o rupă în continuarea unei tăieturi existente. Rezistenţa la sfâşiere se determină cu
dinamometrul cu probe speciale standard şi arată cum se comportă pielea în timpul prelucrării şi
purtării produselor de piele.
Rezistenţa la uzură se determină cu aparate care încearcă să imite solicitările la care este
supusă talpa încălţămintei în timpul mersului. Rezultatele nu sunt concludente şi de aceea se
folosesc probe de purtare.
Rezistenţa la uzură depinde de: natura pielii, modul de tăbăcire, regiuni topografice,
natura terenului, mersul specific al omului ş.a.
Rezistenţa vopsirii este proprietatea pieilor de feţe de a păstra cât mai mult timp
culoarea şi lustrul sub influenţa diferiţilor agenţi, în timpul confecţionării şi folosirii produselor.
Se determină cu aparate de laborator, prin frecarea probei cu ţesătură de bumbac albită printr-o
mişcare de du-te-vino sau cu un tampon de pâslă printr-o mişcare de rotaţie.