TEMA PROIECTULUI

ELABORAREA DOCUMENTATIEI TEHNICE PENTRU

PRODUSUL PANTALON CLASIC PENTRU BARBATI
 Planul proiectului

Cap.I. Argument
1. Produs Etalon
1.1.Schita modelului
1.2.Descrierea modelului
1.3.Detalierea produsului
Cap.II. Proiectarea documentatiei tehnice
2.1.Fisa tehnica a produsului
2.2.Materiale de baza si auxiliare
2.3.Construirea tiparului clasic
2.4.Transformarea tiparului clasic in model
2.5.Construirea sabloanelor
2.6. Norma interna
2.7.Norma de consum
2.8.Pregatirea materialelor pentru croit
2.8.1.Croirea materialelor
2.9.Elaborarea incadrarii sabloanelor
2.10.Procesul tehnologic de confectionare
Cap.III.Norme de protectia muncii

Bibliografie
Anexe
 Cap.I Argument

Panatalonul clasic este un produs de imbracaminte care se poarta de barbati de toate

varstele in tinuta de gala sau casual.
Creată la început pentru apărarea corpului de acţiunea nefavorabilă a mediului climatic
înconjurător, sub influenţa diferitelor condiţii istorice, social-economice, naţionale, a evoluţiei
idealurilor estetice, îmbrăcămintea a suferit multiple transformări, atingând o mare varietate de
tipuri şi forme şi a devenit un obiect al artelor aplicate.Dacă în epoca primitivă omul se
mulţumea cu o îmbrăcăminte sumară obţinută din piei de la animalele sacrificate sau din
scoarţa sau frunzele copacilor, în zilele noastre diversitatea formelor şi modelelor este mare pe
toate treptele sociale în funcţie de locul ocupat de om însocietate şi de posibilităţile materiale
ale acestuia.
Permanenta evoluţie a civilizaţiei societăţii contemporane a determinat o varietate de
produse şi modele care să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesitate.
Produsul de îmbrăcăminte (ca orice produs tehnologic) se realizează într-o succesiune de
faze în care, ca obiect al muncii, cumulează o multitudine de caracteristici de calitate, rezultate
din cerinţele purtătorilor.
Imbracamintea actuala exprima nivelul tehnic in vestimentatia omului. Indeplinind
functiile estetice si utile,imbracamintea exprima nevoile materiale si spirituale ale societatii.
In afara de nevoia de protejare a corpului impotriva intemperiilor vremii,crearea
vestimentatiei a avut si scopul de modificare si infrumusetare a corpului omenesc.
In diferite etape istorice ale societatii imbracamintea s-a deosebit prin stil,acesta
devenind expresia artistica unitara a unei anumite epoci.
Ca o necesitate absoluta imbracamintea actuala trebuie sa asigure omului comoditate in
folosinta , o linie moderna si sa reflecte tonul imbracamintei contemporane. Pe plan economic
trebuie sa aiba simplitate in confectionare , sa fi placuta la purtare si sa aiba un pret cat mai
redus. Moda este un fenomen social care se manifesta in diverse domenii ale vietii. Moda
imbracamintei este folosita de om zilnic in toate imprejurarile in care se afla. Omul este
preocupat continuu de a se imbraca modern si elegant.
Schimbarea modei intervine in momentul in care apare o generalizare in timp si
spatiu,ceea ce duce la pierderea prospetimii si a individualitatii.Incadrarea in moda a unui
produs trebuie sa tina seama de o anumita masura, punand in evidenta personalitatea,fara a se
exagera.Deci,fiecare ne alegem imbracamintea tinand cont de silueta, varsta,sex,stil personal.
Moda este elaborata de mari creatori de moda si este specifica fiecarei natiuni tinand
cont de specificul,temperamentul si gustul populatiei respective.
Pe langa crearea de modele cat mai variate se impune crearea de noi
sortimente,diversificate pe sex si varsta , insistandu-se pe o varietate mai indrazneata pentru
tineret.
Produsele de imbracaminte se deosebesc si prin linia de croiala,prin culoare,prin
diversificarea accesoriilor si modalitatea de executie.
Rolul imbracamintei de a infrumuseta corpul omenesc se realizeaza prin corectarea
anumitor asimetrii ale acestuia,alegerea materialului, a desenului si a modelului celui mai
avantajos siluetei respective.
In consecinta, creatia este un proces amplu a carui finalitate o reprezinta noile produse
acceptata de piata de desfacere.

Modelul propus a fi realizat in acest proiect este pantalon clasic barbati.

1.1Schita modelului
 1.2 Descrierea modelului

Pantalonul este un articol de îmbrăcăminte foarte folosit care acoperă, de la mijloc în jos,
corpul şi fiecare picior în parte. Există pantaloni cu curea, buzunare, fermoar, nasturi etc.
In Europa au fost purtaţi de popoarele nomade, ei fiind foarte utili în echitaţie. În special,
printre primii nomazi au fost sciţii, perşii şi apoi hunii şi germanii. Iniţial, fiecare pantalon era
separat, astfel în mai multe limbi numele acestui tip de îmbrăcăminte este un plural substantiv
sau un număr dublu.
Pantalonul clasic pentru barbati se utilizeaza in toate anotimpurile anului si se
confectioneaza din materiale diferite. Detaliile principale difera intre ele ca forma si detalii anexe,
detaliul de spate fiind mai lat. Ajustarea spatelui pe solduri se face prin pense montate in
interiorul tiparului.
Modelul ales de mine este pantalonul clasic pentru barbati.Este compus din urmatoarele detalii:
fata,spate, betelie,buzunare interioare la fata , gaici. Fiind un model clasic se poate purta atat in
zilele obisnuite cat si la ocazii.Pantalonul este confectionat dintr-o tesatura de poliester cu lana in
amestec, material ce se comporta foarte bine in timpul purtarii, fiind un material nesifonabil ce se
intretine usor .
Culoarea este neagra; acest pantalon putandu-se purta atat iarna cat si in anotimpurile de
primavara tomna .
Modelul meu este cu un fald la fata fiind un pantalon mai putin evazat La terminatie pantalonul
este prevazut cu mansete.
Inchiderea la fata se realizeaza prin intermediul unui fermoar.
Este un model care se poate purta la toate varstele si este totdeauna la moda.

1.3 Detalierea produsului.

Detaliierea produsului.
Detaliile principale sunt: fata,spate, betelie
Detaliile secundare:gaici,buzunare.
 CapII Proiectarea documentaţiei tehnice

Lucrarea, prin conţinutul şi modul de structurare, oferă o soluţieteoretică şi tehnico-

aplicativă privind elaborarea documentaţiei necesare în proiectarea unui produs de îmbrăcăminte
din ţesătură,pornind de la proiectarea modelului, continuând cu alegerea materiei prime şi a
materialelor auxiliare, permiţând o orientare a viitorului confecţioner asupra modului de
interpretare a documentaţiei ce însoţeşte procesul de creaţie a produsului. Lucrarea reflectă clar
fazele de realizare a unui produs de îmbrăcăminte şi cerinţele ce trebuie respectate în procesul de
proiectare a acestuia
Elaborarea documentaţiei tehnice începe cu activităţi de creaţie a noilor modele de
confecţii care se realizează pe baza analizei asupra tendinţei modei pe plan mondial.
Ansamblul documentaţiei tehnice cuprinde totalitatea datelor tehnice si tehnologia care
caracterizează modelul nou creat şi care trebuie să asigure realizarea lor industrială în toate fazele
procesului de fabricaţie.
Elementele care formează documentaţia tehnică sunt următoarele:
-produsul etalon
-şabloanele
-norme interne si standarde
-consumul specific (la material de bază si auxiliare
-utilaje existente în secţiile de fabricaţiile a semifabricatelor
-procesul tehnologic de confecţionare.

Sabloanele sint copii ale tiparelor la care s-au adaugat rezervele nece-sare de cusaturi
(pentru tiparele de confectii femei); acestea se executa pe carton, placi sintetice etc. Pentru
realizarea sabloanelor se aplica tiparul pe materialele din care se confectioneaza sablonul si
apoi se traseaza cu aju-torul ruletei conturul tiparului, plus rezervele de cusaturi, acolo unde
este cazul. Marginea sablonului se marcheaza prin vopsire sau prin gravare, pentru a avea
controlul asupra uzurii. Sablonul se marcheaza prin diferite semne sau cifre, care indica numa-
rul modelului pentru care s-a executat, denumirea detaliului, marimea careia ii corespunde
sablonul respectiv; se traseaza liniile ce vor reprezenta „firul drept" la croit cit si „firul dublu", in
cazul in care piesele respective necesita croirea materialului pe dublu.
Normele interne si standardele sint documentele prin care se stabilesc norme si
prescriptii privitoare la calitatea, caracteristicile, dimensiunile si alte elemcnte ce definesc un
produs. Ele sint instrumentul de verificare a calitatii, modul de marcare, ambalare si transport,
in functie de diversele tipuri de confectii si destinatia lor. Datele cuprinse in standarde si norme
interne sint obligatorii atat pentru cooperativele mestesugaresti, cat si pentru organele
comertului la receptia produselor.
Prin consum specific se intelege cantitatea de materii prime si materiale auxiliare
necesare pentru confectionarea unui produs.
Procesul tehnologic de confecţionare reprezinta partea documentatiei tehnice care
cuprinde totalitatea operatiilor de transformare a semifabricatelor in produse finite. Procesul
tehnologic se elaboreaza in scopul stabilirii operatiilor, ordinea in care acestea se executa si
indicatori tehnico economici de fabricatie.
Procesul tehnologic este alcatuit din:
 operatii executate in succesiune cronologica
 faze
 manuiri
 miscari
Operatia – este partea procesului tehnologic prin care semifabricatul se transforma calitativ si
cantitativ. Aceste operatii pot fii: manuale, mecanice si de calcare.
Manuirea – este o parte a fazei de munca alcatuit dintr-un grup de miscari.
Miscarea – reprezinta cel mai simplu element al procesului de munca, este parte componenta a
manuirii si ea nu se mai poate divide.
In cadrul procesului tehnologic se intalnesc operatiile:
 pregatirea a lucrarilor
 operatii de ansamblare
 operatii de tratare umidotermica ( calcare, descalcarea, presarea si subtierea,
modelarea, aburirea ).

2.1. Fisa tehnica a produsului

Una dintre cele mai importante operatii ale documentatiei tehnice este omologarea
prototipului.
Produsul etalon reprezinta partea din documentatia tehnica care stabileste
aspectul,forma,caracteristicile finale ale produsului.
Produsul etalon se realizeaza in functie de moda ,de conditiile climatice si de destinatie.
Faza de proiectare cuprinde doua etape :
a) Desenarea modelului care se prezinta sub forma de schita.
b) Analiza tehnico-artistica ;in urma acestui control se efectueaza
modificarile propuse executandu-se si alte variante .

Pe baza modelului etalon se executa documentatia tehnica pentru sectiile de fabricatie.

In cazul meu produsul etalon se executa la dimensiunile individuale cu urmatoarele
dimensiuni principale ale corpului :
 IC=inaltimea corpului = 171 cm
 Pb=Perimetrul bustuluii = 44 cm

Descrierea tehnica a modelului cuprinde aspectul exterior,particularitatile de constructie a

elementelor si reperelor din care este alcatuit produsul,indicarea tipurilor de materiale din
care se confectioneaza precum si date privind tehnologia de executie.
Descrierea tehnica a produsului cuprinde indicatii, gama dimensionala in care se
executa produsul (gama de marimi,grupe de conformatie) se precizeaza principalele
dimensiuni, valorile acestora si locul de masurare a produsului finit precum si tolerantele
admise fata de valorile nominale.
Aceste date se folosesc la masurarea si controlul sabloanelor de lucru si la controlul
dimensiunilor finite ale produsului.Abaterile pot fi: 1,5 pana la 2 cm la dimensiunile mari si
0,1 pana la 0,5 cm la dimensiunile mici.
Cerintele tehnice cuprind :
 -cerintele impuse in prelucrarea si asamblarea detaliilor
 -latimea rezervelor de cusatura si tiv , felul si dimensiunea cusaturilor
 -distanta de la margine pentru cusaturile ornamentale
 -existenta straturilor de intaritura si captuseala,modul de
dispunere,zonele de innadire la croirea unor repere.

Produsul trebuie finisat prin curatarea lui de ate, calcare, fara a se sesiza pete sau
urme de degradare.
Masinile folosite pentru realizarea produsului meu sunt :
 masina de cusut simpla.
 masina de surfilat triplock
 fierul de calcat
 2.2. Materiale de bază şi auxiliare

În industria confecţiilor textile pentru producerea obiectelor textile vestimentare se

utilizează diferite materiale de bază si auxiliare. Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite
şi se adoptă înfuncţie de specificul produsului la care se aplică şi destinaţia acestuia înprocesul
purtării.
Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul de bază
care este întrebuinţat la confecţionarea produsului.
Materiale de bază sunt materialele textile care constituie faţa produsului şi care nu pot
lipsi din componenţa acestuia. Materialele de bază sunt:-ţesături, tricoturi, piei, blănuri, textile
neţesute.
Produsul proiectat se realizează din ţesătură.
Ţesăturile sunt materiale de bază obţinute prin ţesere, adică prin încrucişarea a două
sisteme de fire: fire de urzeală şi fire de bătătură.
Clasificarea ţesăturilor:
1.După destinaţie
 Ţesături pentru lenjerie
 Ţesături pentru îmbrăcăminte subţire
 Ţesături pentru costume uşoare
 Ţesături pentru costume şi pardesiuri
 Ţesături pentru paltoane şi jachete
 Ţesături pentru îmbrăcăminte de protecţie
2.După tipul firelor
 Ţesături din fire de bumbac sau tip bumbac
 Ţesături subţiri pentru lenjerie, îmbrăcăminte subţire cu lăţimi 120-140 cm
 Ţesături din in şi cânepă – se vor folosi numai fire de in sau în amesteccu fire
de bumbac sau numai din fire de cânepă. Destinaţia acestor ţesături este în
funcţie de grosime: pentru lenjerie, pentru tapiţerie sau pentru decorări
interioare. Lăţimile sunt între 120- 150 cm.
 Ţesături din fire de lână sau tip lână, sunt destinate pentru îmbrăcăminte
subţire, groasă şi semigroasă, în funcţie de fineţea firelor.Lăţimea este de 80-
150 cm
 Ţesături din fire sintetice cu destinaţii diferite, în funcţie de fineţea firelor.

Materialul de baza ales pentru confectionarea produsului pantaloni barbati, are

urmatoarele caracteristici:tesatura din stofa intr-o culoare, latimea 1,50 culoarea inchisa,
compozitie,80% lana;20% poliester. Din acest material pot fi confectionate si alte produse de
imbracaminte exterioara
În afară de materialul de bază care constituie faţa produsului confecţionat, în sectorul de
confecţii se mai folosesc şi materiale auxiliare:căptuşeli ce pot fi ţesături de bumbac, cânepă,
mătase, vâscoza sau căptuşeli obţinute din fire sintetice;întărituri ce pot fi din bumbac, cânepă,
materiale neţesute şi au rolul de a da produsului un aspect frumos şi rezistenţă mai mare unor
detalii; furniturile ce pot fi alcătuite din diferite materiale. Au rolul de a mări rezistenţa, de a
menţine forma şi de a ornamenta produsul ; garniturile şi accesoriile: aţa de cusut, nasturii,
fermoarele, inserţia,etc. Materialele auxiliare sunt materiale care în funcţie de produs sunt
necesare sau pot lipsi din componenţa produsului.
Cel mai important material auxiliar este ata de cusut
Pentru produsul meu am folosit urmatoarele materiale auxiliare:
-ata de cusut
-fermoar
-nasture
-intaritura pentru betelie
-moleschin pentru buzunare
 2.3 Constructia tiparului de pantalon clasic barbati

1 Dimensiuni principale
Ic=180cm
Pb=48cm

2:Calculul dimensiunilor de baza

Ld=Ic\10+k=180\10=18 cm
Pt=Pb-4=48-4=44 cm
Ps=Pb+4=48+4=52 cm

3:Trasarea linilor de baza

AB=Pb\4+12,5=48\4+12,5=12+12,5=24,5
AL=N+Z-K=110cm
AC=Al\2+7=110\2+7=55+7=62cm
BB,Pb\4+4=48\4+4=16 B1 B2 =BB1=16
B2 B3=PD\10+0,8=48\10+0,8=5,6
B2 B4=PD\5=48\5=9,6cm

4:Trasarea linilor de contur

A2 A2=0,5
B3b=bb1=b1 b2=6\3=2
LC1=latimea pliului lateral=3,5cm
A2 A4=40\2+Lc=40\2+3,5=23,5cm
A1 A3=Lc=3,5cm
C1 C2=C1 C3=44\4=11
L1L2=L1L3=C1C2=11+2=13cm
BB=2
AAS=40\10+0,8=4,8
C2 C4=L2 L4=2
C3 C5=3
L3 L5=2

5:Latimea spatiului la taliei

A5 A6=Pt\2+R=40\2+7,5=28
R=R1+R2=2,5+5=7,5
R1=rezervarea pentru pense
R2=rezervarea pentru cusaturi
A6A7=4
A5 P=Pd\5+1=48\5+1=10,6 cm
PP=1
PP1=PD\5=48\5=9,6cm
Pa=Pa1=2,5\2=1,25
L,l=0,5
L,l=1

6:Constructia betelei
AB=Pt+7=40+7=47
AA=BB=6
 2.4 Transformarea tiparelor în model

Procesul de transformare a tiparelor clasice în tipare de bază cuprinde lucrări grafice şi operaţii
de transformare.Lucrări necesare la transformarea tiparelor clasice
 schiţarea liniilor de transformare pentru tiparul clasic, are ca scop stabilirea poziţiei
liniilor de contur;
 decuparea detaliilor din construcţia clasică şi copierea lor pe coala de desen.
Această lucrare se efectuează la scara 1:5, 1:2 sau 1:1, în funcţie de necesităţi,
având ca scop conturarea tiparelor pe care se va face transformarea;
 prezentarea grafică a transformării. Finalizarea grafică a transformării tiparului
necesită respectarea unor condiţii de reprezentare:
a) tiparul transformat trebuie să conţină toate elementele grafice
prezentate la punctele anterioare;
b) conturul final al tiparelor se va trasa cu linie continuă având grosimea de
la 0,4 la 0,6 mm
c) liniile de simetrie a tiparelor se vor trasa cu linie punct având aceeaşi
grosime cu liniile de contur
d) rezervele de cusături şi tivuri se reprezintă prin linie continuă şi se
cotează în cm;
e) amplasarea detaliilor componente pe planşă cu respectarea asamblărilor
în procesul confecţionării;
f) calculul transformărilor tiparelor. Stabilirea prin calcul a modificărilor ce
intervin la fiecare detaliu în ordinea asamblărilor pe planşa de desen.
Aceste calcule trebuie să exprime valoric modificarea tiparului.

Tiparul clasic se modifica prin construirea unor buzunare taiate oblic. La fata de pantalon se
adauga rezerva pentru slit, iar terminatia pantalonului devine mai putin evazata cu 2 cm. In
lungime tiparul se mareste cu 5 cm pentru mansete. Tiparul de spate se modifica numai la
terminatie in lungime si latime, similar cu fata.

2.5 Construcţia şabloanelor.

Şabloanele se obţin prin suprafaţa tiparelor pe liniile de contur, valorile pentru rezervele de
coasere şi tiv.

Tipuri de şabloane

1. Şabloanele principale, sunt şabloanele detaliului realizat din material de bază

2. Şabloanele derivate, sunt şabloanele detaliului din materiale auxiliare, căptuşeli, întărituri.
Şabloanele derivate se obţin din şabloanele de bază pentru adăugarea tiparului de model.
În cazul produsului meu s-au prevăzut următoarele rezerve pentru cusături şi tivuri:
- rezervele pentru cusături drepte: l cm
- rezervele pentru linia taliei: 1,5 cm
- rezerve pentru tiv: l cm

Şablonarea - este operaţia prin care se trasează conturul şabloanelor pe material conform
încadrării stabilite anterior.
Procedeele de şablonare se clasifică în funcţie de modelul în care se realizează şablonarea.
 a. şablonarea manuală - trasând conturul fiecărui şablon, succesiv pe material, cu creta de
croitorie sau creionul special.
b. şablonarea cu trafarete - transferul este un complet de şabloane imprimate pe un material
rigid. Conturul şabloanelor este perforat. Se aşează trafaretul peste şablon şi se pulverizează
praf de cretă peste toate perforaţiile; apoi se ridică trafaretele, rămânând imprimate conturul
şabloanelor.
c. şablonare automatizată - se face pe calculator unde se stabileşte încadrarea optimă,
consumul de material, transferarea şabloanelor pe hârtii la scara 1:1

Încadrarea este obţinută prin asezarea şabloanelor unuia sau mai multor produse pe o
foaie de material. încadrarea este urmată de şabloane realizându-se astfel conturarea
detaliilor înacadrate. Condiţii ce trebuie respectate:
1. La asezarea şabloanelor trebuie să se respecte direcţia firului drept din urzeală astfel
încât să corespundă cu direcţia trasată pe şablon
2. Trebuie să se respecte indicaţiile înscrise pe şabloane
3. Şabloanele trebuie aşezate astfel încât consumul de material să fie cât mai mic, iar
suprafaţa materialului să fie cât mai bine utilizată.
4. În cazul materialelor cu fire superficiale toate şabloanele se vor aşeza pe material în
acelaşi sens astfel încât să nu apară luciu diferit.
5. În cazul materialelor cu desene, detaliile trebuie aşezate să se continuie de pe un
detaliu pe altul.

Sabloanele sant copii ale tiparelor la care se adauga rezervele de cusatura si tiv pentru
modelul confectionat utilizam urmatoarele reserve R1=3 cm (rezerva de tiv) si R2=1,5 cm
rezerva pentru cusatura laterala si pe linia taliei.

2.6 Norma interna

Stabileşte condiţiile tehnice şi de confecţionare a îmbrăcămintei.

Norma interna cuprinde: noţiuni generale asupra produsului si condiţiile tehnice
dimensionale ale produsului şi detaliilor componente, precum şi abaterile dimensionale
admisibile ale acestora.
Dimensiunile produsului sunt întocmite în ordinea importanţei detaliilor şi pe grupe
dimensionale.
In plus mai contine si modul de confecţionare şi principalele condiţii care trebuie respectate la
realizarea produsului.

2.7 Norma de consum

a.Elaborarea încadrărilor

Pentru determinarea consumului de material se efectuează operaţia de încadrare a şabloanelor

pe material şi trasarea conturului şabloanelor, care constituie o lucrare de studiu, analizându-se
toate posibilităţile de amplasare şi reducere a consumului.
Utilizarea materialelor în producţia de îmbrăcăminte se face pe baza normelor de consum.

La amplasarea şabloanelor trebuie respectate următoarele condiţii:

• Respectarea firului din ţesătură stabilit la încadrare;
• Evitarea suprapunerii şabloanelor în desen, care produc aşa- numitele „ciupituri de
margini sau de colţuri”, ce scurtează sau îngustează detaliile produsului;
• Respectarea sensului şabloanelor faţă de sensul firelor de urzeală şi al desenului
materialului.

După modul de aşezare pe lăţimea materialelor, încadrările pot fi:

- Încadrări pe material dublu lat în care materialul este dublat, iar şabloanele se
amplasează numai pe jumătate. Avantajul acestor încadrări constă în faptul că timpul de
şablonare este mai mic şi detaliile decupate la croit sunt pereche. Aplicarea încadrărilor pe
material dublat prezintă dezavantajul că există mai puţine posibilităţi de amplasare a
şabloanelor şi de reducere a deşeurilor din material.
- Încadrări pe materialul desfăcut în care şabloanele se aşează pe întreaga lăţime. Metoda
încadrării pe material desfăcut este larg utilizată, rezultând o serie de avantaje economice. Prin
această metodă de încadrare, şabloanele au multe posibilităţi de aşezare şi astfel rezultă mai
puţine deşeuri din material. La amplasarea şabloanelor pe material se vor aşaza şabloanele
detaliilor mari pe marginile materialului, iar cele mici în interiorul acestora.

Lungimea rezultată prin încadrare reprezintă consumul, exprimat în metri sau centimetri.
Pentru încadrarea simplă pe material desfăcut realizată cu şabloanele produsului proiectat
consumul este
L = 124 cm.

b.Calculul normei de consum

Norma de consum reprezintă cantitatea de materiale necesare realizării unui produs şi este
variabilă în funcţie de forma, mărimea şabloanelor şi de produsul confecţionat.
În industria confecţiilor costul materialelor reprezintă 70 - 80% din costul produsului.
Datorită acestui fapt este necesară luarea tuturor măsurilor care să reducă consumul de
material.
Este cunoscut faptul că la confecţionarea imbrăcămintei sunt folosite ca materiale pentru
confecţionat: ţesături, tricoturi şi o diversitate de furnituri.
Consumul de furnituri se stabileşte la confecţionarea prototipului şi la multiplicarea
acestuia pentru secţiile de producţie.
Consumul de ţesături şi tricoturi se determină în cadrul laboratoarelor tehnice organizate
în acest sens..

2.8. Pregătirea materialului pentru croit

Este etapa procesului de producţie în care materialul se pregăteşte înaintea croirii cu scopul
valorificării maxime a acestuia şi obţinerea unor produse finite de calitate. Pregătirea materialului
pentru croit cuprinde următoarele operaţii: controlul, călcarea, sortarea, şablonarea, calculul
loturilor şi şpănuirea.

CONTROLUL- reprezintă operaţia de verificare în întregime a lotului de material lansat în

fabricaţie din punct de vedere calitativ şi cantitativ.
Scopul: verificarea dimensiunii reale a fiecărui balot de material lansat şi a defectelor
neadmise pe produsul finit în vederea eliminării lor.
Mijloace: mese, platforme, rafturi.
 CĂLCAREA- este operaţia de eliminare a şifonărilor înaintea croirii. Industrial se realizează cu
calandre.

SORTAREA- este operaţia de grupare a baloţilor de aceeaşi lăţime, desen, culoare şi

depozitarea lor în rafturi speciale.
Scopul: reducerea pierderilor de material prin folosirea unei singure lăţimi în cadrul unui şpan.
Mijloace: rafturi compartimentate.

ŞABLONAREA MATERIALELOR- este operaţia de aşezare a şabloanelor, reperelor componente

ale unui produs pe suprafaţa unei foi de material şi reproducerea lor prin conturare.
Scopul: stabilirea traseului pe care-l va face cuţitul maşinii de croit, (foarfecă) determinarea
necesarului de material pentru realizarea numărului de produse stabilit a se confecţiona şi
aşezarea încadrării obţinute deasupra şpanului în vederea decupării acestora.

ŞPĂNUIREA MATERIALULUI- este operaţia prin care materialul se aşează în straturi

suprapuse cu lungimi şi lăţimi egale. După felul de aşezare a straturilor şpănuite poate fi pe dublu
lat sau desfăcut, cu faţa într-un sens sau faţă la faţă. Şpănuirea pe dublu lat se aplică la produse
în care detaliile sunt desenate numai pe jumătate iar piesele rezultate sunt perechi. Şpănuirea
materialelor se poate efectua manual sau mecanizat cu ajutorul maşinilor de şpănuit.

2.8.1.Croirea materialelor

Croirea este o etapă a procesului de producţie prin care materialul ce a fost pregătit pentru
croit este transformat în semifabricate (piesele croite). Operaţiile ce trebuie executate la croire
sunt:
- spanuirea materialelor
- secţionarea spanului
- decuparea detaliilor
- controlul şi formarea pacheţilor
1. Spanuirea este operaţia prin care materialul se aşează în straturi
suprapuse, ce au lungimea şi lăţimea egală cu încadrarea condiţiei tehnice ce
trebuie respectate la spanuirea materialelor:
- materialele se aşează în span astfel încât una din marginile spanului să formeze o linie
perfect verticală
- tăierea straturilor de material trebuie să se facă cu precizie, pentru a asigura capetele
spanului drepte
- materialele cu fire superficiale (catifea, pluş) se aşează în span in acelaşi sens,
respectându-se orientarea firelor de la suprafaţă
- straturile de material se depun în span fără a fi tensionate şi fără a forma cute
- materialele cu desene şi carouri se depun în span corespunzător desenelor de pe
şablonul respectiv
- nu se repartizează în acelaşi span materialele cu lăţimi diferite, compoziţii fibroase
diferite, sau nuanţe diferite
- la spănuire se efectuează şi preparaţia, adică eliminarea defectelor ce influenţează
calitatea produsului.
2. Spănuirea este operaţia de taiere a spanului pe secţiuni, pentru a putea fi
transportate mai uşor la maşina fixă de croit.

Condiţii tehnice ce trebuie respectate la secţionarea spanului:

- linia de secţionare trebuie respectata strict, evitându-se abaterile de la conturul stabilit

 prin şablonare
- foile din span trebuie să nu-şi modifice poziţia şi să se evite îmbinarea spanului
- secţiunile rezultate din span trebuie să aibă o mărime care să permită transportul optim
la maşina de decupat
- spanul se fixează prin puncte de coasere sau prin cleme, pentru a nu se modifica poziţia
foilor
Maşinile de secţionat span sunt maşini mobile, ce pot deplasa pe masa care se afla spanul:
- Maşina de tăiat cu cuţit disc
- Maşina de tăiat cu cuţit vertical
În cazul produsului meu nu s-au realizat operaţiile de spanuire şi secţionare întrucât este un
produs unic, ce a fost proiectat individual.
3. Decuparea detaliilor este operaţia prin care se separă detaliile ce au fost conturate pe
suprafaţa materialului, conform încadrării.
Condiţiile tehnice ce trebuie respectate la decupare:
- tăierea se va face numai după conturul trasat pe material pentru a nu se modifica
dimensiunile si forma detaliilor
- la taiere se vor decupa primele detaliile mari si apoi cele cu dimensiuni mai mici
- spanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu cleme speciale sau prin puncte de
coasere
- detaliile decupate din span se formează in pachete pe mărimi de produse
corespunzătoare şabloanele utilizate
- starturile de material sintetice se pot fixa prin punctare, cu rezistente încălzite
Decuparea se poate realiza manual sau mecanizat cu ajutorul maşinilor fixe cu cuţit banda:
- Maşini de decupat cu trei roţi
- Maşini de decupat cu patru roţi
În cazul produsului meu se poate folosi decuparea manuală a detaliilor.
Controlul şi formarea pachetelor este operaţia prin care detaliile rezultate în urma croirii sunt
controlate şi apoi împachetate pentru a fi confecţionate.
Controlul semifabricatelor se face:
- calitativ: se aşează şablonul peste detalii şi se verifica forma şi dimensiunie acestora;
dacă au fost corect decupate, dacă nu s-au deplasat starturile din span în timpul tăierii
- cantitativ: în cazul pachetelor de detalii decupate din span se număra prin sondaj
detaliile dintr-un pachet, pentru a verifica daca numărul lor corespunde cu numărul foilor
din span.
Formarea pachetelor se face în paralel cu controlul:
- se formează pachete ce conţin toate detaliile unui produs
- se aşează în exterior detaliile mari şi în interior cele mici
După parcurgerea operaţiilor de pregătire pentru croit si croire, pachetele cu detaliile trec la
etapa următoare a procesului tehnologic, confecţionare.

2.9 Elaborarea încadrării şabloanelor

Lungimea incadrarii
Latimea incadrarii

Calculul necesarului de material şi calculul normei de consum

Pentru determinarea necesarului de material avem nevoie de urmatoarele dimensiuni: lungimea

incadrarii.=lungimea produsului plus rezervele de tiv si cusatura.
Lungimea incadrarii = cu 112 cm
Materiale auxiliare pentru produsul meu avem:
-ata de cusut pentru tighel Nm 48/3
-ata pentru butoniera Nm 54/3
-fermoar 20 cm
-intaritura netesuta pentru betelie
-1 nasture
-moleschin pentru punga de buzunar 25 cm
-banda de retentie 85 cm
-banda cu vana 85 cm

Calculul normei de consum:

Cs = consum specific
Ip = indicele de pierderi
Iu = indicele de utilizare
Iu+Ip =100%
Ssab = suprafata sabloanelor
Sinc = suprafata incadrarii
n= nr de bucati
Cs =Linc/n =1,12/1 = 1,12 m
Sinc =Linc linc = 1,12 160 = 1,79 m”
Pentru ca incadrarea sa fie cat mai buna, indicele de pierderi trebuie sa aiba o valoare cat mai
mica astfel incat suprafata sabloanelor sa fie peste 80% din suprafata incadrarii.
 2.10 Procesul tehnologic de confecţionare

Denumirea operatiei Denumirea detalii Denumirea Utilaje folosite

cusaturi
Semnarea penselor Fata spate _ manual
Surfilarea detaliilor fata spate Cusatura de Masina triplock
betelie,buzunare surfilare u 3 fire
Coaserea penselor spate Cusatura tighel Masina simpla
Realizarea buzunarului la fata Cusatura tighel Masina simpla
fata
Coaserea cusaturilor Cusatura tighel Masina simpla
laterale
Descalcarea cusaturii Fier de calcat
Coaserea cusaturii Cusatura tighel Masina simpla
interioare
Coaserea spatelui de Cusatura tighel Masina simpla
pantaloni cu cu 2 treceri
Aplicarea fermoarului Cusatura tighel Masina simpla
Executarea gaicilor
Aplicarea intarituri pe Fier de calcat
betelie si indoire
Aplicarea betelieipe Cusatura simpla Masina simpla
pantalon la talie cu fixarea
gaicilor in partea
superioara
Coaserea benzi cu vina la Cusatura simpla Masina simpla
terminatie
Executarea mansetei la Cusatura manuala Manuala
pantaloni ascunsa
Executarea butonierei Cusatura zig-zag Masina zig- zag
Coaserea nasturilor Manual
Curatarea de ate manual
Calcare finala Fier de calcat
 Cap. III Norme de protectia muncii

Maşinile de cusut simple vor fi prevăzute cu apărători la tija acului pentru a evita pătrunderea
acestuia în deget.
În timpul lucrului sunt interzise discuţiile, privirea muncitorului trebuie să fie îndreptată
permanent asupra operaţiei pe care o execută pentru a evita înţeparea degetelor în acul
maşinii.
Înainte de începerea lucrului muncitorul care lucrează la maşina simplă de cusut sau la maşina
specială este obligat să verifice dacă:
- masa maşinii este bine fixată pe picioarele de susţinere;
capul maşinii este bine fixat în bolţurile mesei suport;
- motorul electric este fixat în suportul său;
- placa acului este fixată cu şuruburi, pentru a evita ruperea acului la pornirea maşinii;
- instalaţia electrică nu are porţiuni neizolate ale cablului;
- între capul maşinii şi masa de susţinere există tampoane de pâslă pentru amortizarea
zgomotului şi a vibraţiilor.
Este interzis muncitorului să ţină pedala de punere în funcţiune a maşinii în timpul introducerii
firului de aţă prin mecanismul suveicii.
În timpul lucrului este interzis să se acţioneze cu piciorul pedala de punere în funcţiune a
maşinii.
În timpul lucrului distanţa între capul muncitorului şi maşină va fi de maximum 30 cm, iar
muncitoarea va avea părul legat la spate.
Tensiunea instalaţiei de iluminat local la maşina de cusut va fi de 24V.
Racordarea la sursa de alimentare cu energie electrică se va face prin fire fixe, fiind cu
desăvârşire interzise legăturile provizorii sau folosirea cablurilor electrice înnădite.
Este interzis muncitorului să pună mâna pe volant în timpul funcţionării maşinii, oprirea acesteia
făcându-se numai cu ajutorul pedalei. După terminarea programului de lucru maşina va fi
deconectată de la sursa de alimentare cu energie electrică, prin scoaterea ştecherului cu mâna
din priză.
Bibliografie

Proiectarea imbracamintei
Autori: Ing.Gheorghe Ciontea prof.gr.I
Ing. Maria Radulescu 1981
Ed. Didactica si pedagogica Bucuresti
Tehnologii textile si de confectii :
Ministerul Educatiei si Invatamant
Ed. didactica si pedagogica 1989 Bucuresti
Pregatire de baza in industria usoara Textile-pielarie
Ed. Oscar Print Bucuresti 2003
Revista de moda “Burda”