Curs 1-2 TNT Academic - de Listat - 30.07.2014 PDF

Tehnologii pentru tricoturi neconvenționale
Mirela BLAGA Ana Ramona CIOBANU
TEHNOLOGII PENTRU
TRICOTURI NECONVENȚIONALE
1
Contribuţia autorilor la lucrare:
Capitolele 1.1-1.3, 2.1, 3.1, 3.3, 4.1-4.4: Mirela BLAGA

Capitolele 2.2, 2.3, 3.2: Ana Ramona CIOBANU
Referenţi stiinţifici:
Dr. Ing. Dorin DAN

Dr. Ing. Mihai PENCIUC
2
Cuprins
1. Textile cu destinații neconvenționale ........................................... 5

1.1. Definiții ale textilelor cu destinații neconvenționale ........... 6
1.2. Piață şi tendințe de dezvoltare ............................................. 7
1.3. Domenii de utilizare ............................................................ 11
2. Materii prime pentru tricoturi cu destinaţii neconvenționale ... 23
2.1. Materii prime specifice tricotajelor...................................... 24
2.2. Materii prime de înaltă performanţă .................................... 26
2.3. Utilizări ale firelor înalt performante în tricotaje ................ 31
3. Tehnologii de tricotare din bătătură pentru destinații
neconvenționale .............................................................................. 35
3.1. Maşini rectilinii de tricotat din bătătură electronice ............ 36
3.1.1. Evoluţia mașinilor de tricotat ................................ 36
3.1.2. Potenţialul tehnic al maşinilor de tricotat .............. 38
3.2. Modelarea tridimensionala a tricoturilor ............................. 52
3.3. Maşini circulare de tricotat din bătătură .............................. 77
4. Tehnologii de tricotare din urzeală pentru destinații
neconvenționale .............................................................................. 83
4.1. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală ................................ 84
4.1.1. Evoluţia mașinilor de tricotat ................................ 84
4.1.2. Potenţialul tehnic al maşinilor de tricotat .............. 89
4.2. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală cu o fontură ............ 95
4.2.1. Producerea tricoturilor standard cu destinaţii 101
neconvenţionale .....................................................
4.2.2. Producerea tricoturilor cu fire suplimentare .......... 107
4.2.3. Producerea tricoturilor compozite ......................... 123
4.2.4. Producerea tricoturilor pluş ................................... 126
4.2.5. Producerea tricoturilor pentru decorații ................. 133
4.3. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală cu două fonturi ...... 151
4.3.1. Particularități de producere a tricoturilor .............. 151
4.3.2. Mașini Raschel cu două fonturi ............................. 153
4.3.3. Mașini rapide cu două fonturi ................................ 154
4.3.4. Forme și destinații ale tricoturilor stratificate ....... 155
4.4. Mașini rectilinii de tricotat din urzeală pentru tricoturi
înguste .................................................................................. 163
4.5. Maşini circulare de tricotat din urzeală ............................... 166
5. Bibliografie ..................................................................................... 169
3
Introducere
Materialele tricotate au jucat, de-a lungul timpului un rol predominant în

domeniul textilelor tehnice. Dezvoltările sistematice în domeniul tehnologiei
de tricotare au facilitat atât prelucrarea noile fibre apărute, precum şi a celor
înalt performante, obținându-se astfel produse superioare din punct de vedere
tehnic și economic față de alte produse cu destinație similară. Dispunerea în
straturi, preluarea de forme complexe, proprietățile mecanice ridicate,
rezistența la impact, sunt câteva dintre avantajele care le recomandă pentru
aplicații diverse în domenii precum: construcțiile civile, industria de
autovehicule, echipamentele de protecție, medicina, construcțiile de drumuri.
În contextul dezvoltării spectaculoase a sectorului textilelor tehnice, pe lângă

rolul determinant al constructorilor de utilaje textile, al industriei
producătoare, un rol esenţial îi revine educaţiei în domeniul textil, care
trebuie să furnizeze pe piaţa muncii resursa umană, înalt calificată, adaptată
nivelului impus de dinamica acestei pieţe. Firmele specializate trebuie să
aibă acces la tineri profesionişti care să dispună de competenţele necesare
pentru aceste noi pieţe, respectiv ingineri cu diverse competenţe atât în
domeniul textilelor, dar şi al substanţelor chimice, maselor plastice şi
răşinilor, fabricării de automobile, construcţiilor.
Lucrarea de faţă se adresează studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, din

învăţământul superior textil, cu preocupări în aplicaţiile neconvenţionale ale
produselor textile. De asemenea, lucrarea este utilă specialiştilor din
învăţământul preuniversitar, precum şi a celor din industria textilă sau din
domenii conexe acesteia.
Cartea debutează cu o introducere în domeniile neconvenţionale în care

textilele îşi găsesc utilizarea, susţinută prin definiţii, clasificări, exemple.
Autoarele au considerat necesară, în contextul creat, şi o prezentare generală
a materiilor prime performante, particulare acestor destinaţii. Tehnologiile
folosite pentru obținerea tricoturilor cu destinaţii neconvenţionale sunt
tricotarea din bătătură şi cea din urzeală, lucrarea fiind, în continuare,
structurată pe demonstrarea potenţialului tehnic al celor două tehnologii în
producerea textilelor neconvenţionale.
4
1. Textile cu destinații neconvenționale
1.1. Definiții ale textilelor neconvenționale

1.2. Piață şi tendințe de dezvoltare
1.3. Domenii de utilizare
5
1.1. Definiții ale textilelor neconvenționale
Noţiunea de materiale textile tehnice sau textile industriale, textile de înaltă

performanţă sau textile hightech cuprinde o gamă vastă de produse, de
diferite tipuri şi materii prime, pentru destinaţii dintre cele mai variate.
Textilele tehnice sunt definite ca materiale textile și produse care sunt
realizate pentru proprietățile tehnice și funcționale, în detrimentul celor
estetice [60]. Acest tip de descriere foarte succintă permite interpretări
diferite, mai ales în cazul unor produse care îndeplinesc atat criterii de
performanţă tehnice cat și estetice, cum este cazul îmbrăcămintei de protecţie
sau a celei sportive [21].
Coroborând natura fibrelor (poliester, polipropilenă, viscoză, bumbac,
carbon, sticlă, aramidă etc.), cu tehnologiile de fabricaţie cele mai adecvate
(ţesere, împletire, tricotare) și cu procesele de finisare (vopsire, imprimare,
acoperire, laminare, impregnare), producătorii de textile tehnice sunt în
măsură să propună soluţii care oferă proprietăţile mecanice, de schimb sau de
protecţie, corespunzătoare cerinţelor specifice ale utilizatorilor finali. Asadar,
definiţia acestor textile nu depinde de materia primă, sau de tehnologia
folosită, ci de utilizarea finală a produsului în sine [62].
De-a lungul anilor, definiţia textilelor tehnice sau industriale s-a schimbat,
reflectând continua dinamică a acestor activităţi.
Dicţionarul Textil Callaway (Callaway Textile Dictionary) editat în 1947
defineşte articolele industriale ca fiind alcătuite dintr-o largă diversitate de
materiale, în majoritatea cazurilor din bumbac, ce sunt folosite în diferite
procese mecanice, cum ar fi filtrarea, sau ce sunt tratate sau procesate astfel
încât devin parte integrată a altor articole, cum ar fi pielea artificială sau
linoleumul [61].
Dicţionarul Textil Modern (The Modern Textile Dictionary) din 1963 a
împrumutat descrierea articolelor industriale din Dicţionarul Textil
Callaway, conform căruia, acestea sunt materiale folosite în diverse procese
mecanice sau, alternativ, sunt procesate astfel încât devin parte a altui
produs. Unele materiale de acest fel sunt: textilele imprimate, docul de orice
tip, căptuşeala, pânza, textilele folosite pentru filtre si pentru benzile
transportoare, materialul pentru jeanşi, satinul, moleschinul, pluşul, pânza
folosită la avioane şi baloane [28].
Svedova (Industrial Textiles, New York, 1990) defineşte textilele industriale
ca fiind produse realizate pentru uzul în industrie şi alte sectoare ale
economiei naţionale, sau textile folosite ca şi componente în fabricarea
materialelor cu caracter netextil.
6
Definiţiile recente au tendinţa de a face diferenţa între textilele tehnice şi cele

industriale. Publicaţia Institutului Textil, Textile Terms and Definitions
(1995), descrie textilele tehnice ca fiind acele materiale şi articole textile
fabricate cu alt scop final decât îmbrăcămintea, unde materialul sau
componenta fibroasă este selectat în principal, pentru performanţele şi
proprietăţile sale, în detrimentul caracteristicilor estetice şi ornamentale. În
aceeaşi publicaţie, textilele industriale sunt definite ca fiind o categorie de
textile tehnice folosite ca parte a unui proces industrial sau integrate într-un
articol finit [60].
Fairchild's Dictionary of Textiles (1996) arată că materialele industriale sunt
un termen general pentru materialele realizate din orice tip de fibre, care nu
au rol vestimentar si nici decorativ. Aceeaşi publicaţie defineşte textilele
tehnice ca fiind produse textile folosite in special pentru caracteristicile lor
funcţionale, în mod deosebit în scopuri high-tech [28].
Definiţia oferită de dicţionarul editat de Textile Institute caracterizează
materialele textile tehnice ca “materiale şi produse textile realizate având în
vedere proprietăţile şi performanţa lor, în detrimentul caracteristicilor
estetice şi decorative”. Textilele tehnice sunt ”materiale cu proprietăţi şi
caracteristici superioare (mecanice, termice, electrice, de durabilitate etc),
care le permit să îndeplinească funcţii tehnice” [60].
Adanur utilizează noţiunea de textile industriale, pe care le consideră ca
”structuri proiectate în mod special pentru procese sau activităţi din alte
industrii decât industria textilă” [1].
1.2. Piață şi tendințe de dezvoltare
Importanta textilelor tehnice prin scopul lor economic depăşeşte întreaga
industrie textilă şi are un impact puternic aproape asupra oricărei sfere a
activităţii umane şi a celei sociale.
Industria textilă şi de confecţii este un lider mondial în utilizarea tehnologiei,
inovarea de procese şi produse, inclusiv crearea modei şi a altor activităţi de
inovare. În acest context, producătorii europeni de utilaje textile sunt şi lideri
mondiali, iar industria modei europene se bucură de o predominanţă
mondială în vreme ce sectorul textilelor tehnice de producţie este în aceeaşi
măsură, recunoscut pentru rolul său de pionier.
Conform celor mai recente estimări EURATEX, în 2011, industria textilă şi
de confecţii din UE a atins o cifră de afaceri de 171,2 miliarde EUR, graţie
celor aproape 187 000 de întreprinderi, cu peste 1,8 milioane de angajaţi.
Conform EURATEX, industria textilelor tehnice din Europa reprezintă circa
30% din cifra de afaceri totală în domeniul textil (cu excepţia confecţiilor),
adică 30 de miliarde EUR (în unele state membre cota de piaţă poate fi mai
7
mare, aşa cum este cazul în Germania 50%, Austria 45% sau Franţa 40%),
15 000 de întreprinderi şi 300 000 de salariaţi. Unii analişti consideră că la
aceste cifre ar trebui adăugate şi alte secţiuni ale industriei din UE: o parte a
industriei de echipamente pentru fabricarea textilelor, precum şi partea
„textilă” a activităţilor de producţie ale altor sectoare, cum ar fi industria
pneurilor sau cea a acoperirii carosabilului sau a clădirilor cu geotextile. De
aceea, dimensiunile industriei textilelor tehnice din UE în ansamblu ar putea
fi chiar şi mai ample, până la 50 de miliarde EUR [62].
La nivel mondial, nivelul de dezvoltare al producţiei de textile tehnice este
ilustrat de consumul de fibre (tabelul 1.1). Mai mult de 80% din fibrele
utilizate pentru textilele tehnice sunt sintetice. Unele dintre acestea sunt
disponibile în volume mari şi la preţuri accesibile, precum poliesterul, în
timp ce altele, cum ar fi fibrele de carbon, aramida, fibrele de sticlă sau firele
de mare rezistenţă sunt mai costisitoare, fiind, în general, produse în afara
UE.
Tabelul 1.1. Consumul de fibre la nivel mondial (Surse: CIRFS, Edana, JEC)
Consumul de fibre
Zone ale lumii
(în mii de tone)
UE 3 437
America de Nord şi de Sud 4 111
China 7 100
India 4 020
Restul lumii 3 812
Global 21 880
Textilele tehnice au consumat la nivel mondial aproximativ 22 de miliarde

de tone de fibre în 2010, ceea ce reprezintă 27,5% dintr-un consum total de
80 de miliarde de tone pentru toate aplicaţiile textile şi de confecţii. Europa
reprezintă aproximativ 15% din consumul global de textile tehnice, conform
evaluărilor CIRFS (Asociaţia europeană pentru fibre sintetice).
Din perspectiva valorii, cota de piaţă a UE este mai ridicată: variază între
20% şi 33% din principalele subsegmente ale pieţei mondiale (în valoare de
230 de miliarde USD) a textilelor tehnice, inclusiv materialele neţesute şi
compozite (tabelul 1.2). Principalii exportatori de textile tehnice, Germania,
Italia, Fanța, Anglia, Belgia, reprezintă 60% din exportul total al statelor
membre în afara UE. În plus, statele membre pentru care textilele tehnice
reprezintă proporţia cea mai mare din exporturile de textile (exceptând
confecţiile) sunt Finlanda, Danemarca, Suedia, Republica Cehă şi Ungaria.
8
Tabelul 1.2. Structura pieţei mondiale a textilelor tehnice – 2011 (Surse: INDA,
Freedonia Group, IFAI, JEC)
Miliarde Rata de
2011 Mt Cota UE
USD creştere
Textile tehnice 25.0 133 20% +3.0%
Materiale neţesute 7.6 26 25% +6.9%
Materiale compozite 8.0 94 33% +6.0%
Total 40.6 253
Deşi pe plan mondial industria textilă este în recesiune, articolele tehnice

textile se află într-o continuă creştere, piaţa lor, acoperind deja 30% din
textilele vândute în Europa şi 40% în SUA si Japonia, iar în anul 2010
volumul de vânzări a crescut la 60%. Franţa a devenit al doilea mare
producător de textile tehnice din Europa, după Germania. În calitate de lider
de piaţă pe acest nou segment, în Germania trei factori au contribuit la acest
succes: numărul mare de institute de cercetare (17), producția ridicată de
autovehicule (circa 50 mil vehicule anual) şi organizarea bienală a celui mai
mare târg de textile tehnice şi neţesute, Techtextil din Frankfurt.
Cu importante dezvoltări în tehnologiile de prelucrare şi în cercetarea
materialelor textile cu cerinţe funcţionale în schimbare pentru produse din
alte industrii, în ultimele două decenii textilele și-au găsit o gamă tot mai
mare de aplicaţii în sectoare diverse cum ar fi: vehicule auto, căi ferate,
marină, aerospaţiale, consţructii, agricultură, tehnologii energetice şi de
mediu, sănătate, apărare etc.
Drept rezultat, produsele pentru astfel de scopuri, cunoscute global ca textile
tehnice, reprezintă astăzi până la jumătate din totalul producţiei de textile în
Germania, Belgia şi Ţările Nordice, atingând procente semnificative ale
producţiei în ţări care deţin capacităţi importante pentru textilele
convenţionale, cum ar fi Italia, Franţa, Spania şi Portugalia.
Deşi multe din aplicaţiile non-convenţionale vor rămâne segmente înalt-
specializate, ele reprezintă o oportunitate considerabilă şi în creştere pentru
produse de înaltă valoare adaugată realizate în Europa. Într-o continuă
competiţie acerbă a preţurilor şi o creştere redusă a pieţei pe ansamblu la
produsele textile convenţionale, din ce în ce mai mulţi producători de textile
privesc domeniul textilelor tehnice ca o posibilitate de extindere sau de
reorientare a afacerilor.
În figura 1.1 se prezintă consumul Vest-European de textile tehnice pe
diferite domenii de aplicaţii.
9
0.55 0.44
0.77 0.66 3.63
0.88
0.99
1.1 3.19
2.2
2.64
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 - Vehicule/Transport 2 - Utilizare industrială 3 - Mobilă

4 - Utilizare medicală 5 – Confecții 6 - Constructii
7 - Agricultura 8 - Ambalaje 9 – Protecție
11- Lucrari geologice 10 - Sport/Timp liber
Fig. 1.1. Consumul Vest-European de textile tehnice pe diferite domenii de aplicaţii

(miliarde Euro)
(sursa: Estimările Euratex pentru 2003)
Odată cu dezvoltarea fibrelor sintetice a crescut numărul aplicaţiilor

textilelor tehnice. Noile fibre au avut o creştere spectaculoasă şi în multe
situaţii le-au înlocuit pe cele naturale, deschizând astfel calea pentru noi
aplicaţii în domeniul construcţiei de drumuri (geotextilele), de locuinţe
(izolaţii), în agricultură (protejarea recoltelor) şi în inginerie (materiale
compozite).
Astăzi, textilele tehnice şi industriale au devenit foarte importante mai ales în
ţările dezvoltate (SUA, Marea Britanie, Germania, Italia, Franţa, Japonia)
deoarece producţia textilele tradiţionale, cele folosite pentru îmbrăcăminte,
se relocalizează în ţări caracterizate de costuri de producţie scăzute.
O concepţie răspândită, conform căreia textilele tehnice din Japonia
reprezintă 60% din totalul textilelor rezultate sau aproape dublul nivelului din
Europa de Vest, poate avea drept fundament diferitele baze de statisticii
utilizate. În Europa, prima sursă de date privind consumul de fibre, şi prin
urmare cel de textile rezultate, este CIRFS (Comité International de la
Rayonne et des fibre Synthétiques), asociaţia producătorilor Europeni de fibre
artificiale. Statisticile raportate de CIRFS au exclus firele poliolefine,
monofilamente şi toate produsele de sticlă. Fuziunea dintre CIRFS şi EATP,
Asociaţia Europeană a Textilelor Poliolefine, ar trebui să actioneze pentru
rezolvarea acestei anomalii. Asociaţia Japoneză a Producătorilor de Fibre
„Chimice”, JCFA, de cealaltă parte, include toate produsele menţionate,
inclusiv fibrele naturale, în definiţiile proprii acordate textilelor
tehnice/industriale, în timp ce Biroul de Statistici privind Fibrele din SUA
include firele poliolefinice, dar exclud fibrele de sticlă. Din această
10
perspectivă, Japonia rămâne lider mondial, prin procentul total de clase

destinate textilelor tehnice.
1.3. Domenii de utilizare
O problemă complexă a înţelegerii textilelor tehnice este aceea a delimitării
sferei de cuprindere a acestora. Pentru a defini clar domeniile de utilizare a
textilelor tehnice, trebuie identificate aspectele provind destinaţia, materia
primă, procesul de producţie, testarea, durata de viaţă și costurile de
producţie ale textilelor tradiţionale versus cele tehnice, neconvenţionale.
Tabelul 1.3. Textile tradiționale versus textile tehnice [21]
Criteriu Textile tradiţionale Textile tehnice

Destinaţia Industria textilă Alte industrii
Proprietăţi de performanţă a
Cerinţele impuse Proprietăţi estetice si produsului în condiţii de
de destinaţie funcţionale solicitare specifice acestor
domenii.
Fibre şi fire cu modul de
Materia primă Fibre şi fire uzuale elasticitate înalt, cu rezistenţă
deosebită
Procesul de Utilaje existente adaptate sau noi
Utilaje existente
producţie utilaje.
Simularea pe calculator a
Prin metode uzuale, comportării produselor tehnice
Testarea
fizico-mecanice
pentru predicţia performanţei
Durată de viaţă dictată Durată de viaţă mult mai mare,
Durata de viaţă
de tendintele în modă datorita destinatiei lor
Costurile de Cost de producţie redus
Cost de producţie ridicat
producţie sau moderat
Svedova (Industrial Textiles, New York, 1990) introduce clasificarea

textilelor tehnice şi industriale în funcţie de aplicaţiile acestora (tabelul 1.4.).
Tabelul 1.4. Clasificarea textilelor tehnice şi industriale în funcţie de aplicaţiile
acestora [28]
Nr. Denumirea produsului Destinaţia

Agricultură
Ingineria civilă
Industrie
1 Prelate Transporturi
Silvicultură
Serviciile de sănătate
Relaxarea fizică
11
Industria alimentară
Industria celulozei
Prelucrarea cimentului
2 Filtre textile
Industriile chimică şi farmaceutică
Industriile minieră şi metalurgică
Rafinăriile uleiurilor minerale
Textile pentru industriile Mine
cauciucului şi plasticului - ţesături Agricultură
3
cauciucate pentru curele de Ingineria civilă
transmisie Industria de construcţii de maşini
Textile industriale pentru Industria de prelucrare a pielii
4
industria de prelucrare a pielii
5 Geotextile Agricultură,
6 Materiale pentru ambalat Industria alimentară, comerţ
7 Funii
8 Curele, chingi si furtune
9 Alte textile industriale
Modern Textile Dictionary (1963) clasifică textilele tehnice după domeniul

în care sunt folosite şi identifică aplicaţiile acestora în respectivele domenii
(tabelul 1.5).
Tabelul 1.5. Clasificarea textilelor tehnice după domeniul de utilizare [28]
Nr. Domeniul de utilizare Aplicaţia

1 Industria aeronautică Fuselaj, aripi, pânza pentru baloane cu aer cald
2 Atletism Prelate, covoare, plase
3 Autoturisme Scaune, anvelope, plafon
4 Saci Pentru alimente, faină, sare, zahăr
Şorţuri pentru protejarea hainelor în timpul
5 Saloane de înfrumusețare
tăierii părului, prosoape, vată
6 Curele de transmisie Curele, benzi, furtune
Corturi, izolaţii, plase de protecţie pentru
7 Construcţii
trecători
8 Pânză groasă Prelate pentru autoturisme, corturi
9 Agricultură Prelate de protecţie pentru culturi
10 Filtre industriale Filtrarea chimicalelor, a uleiului, a zahărului
11 Industria mobilei Tapiţerii pentru paturi şi scaune
12 Spălătorii Prelate, plase, coşuri
13 Echipament marin Plase de pescuit, pânză groasă pentru vele
14 Bagaje Saci, cutii, coşuri
15 Echipamente medicale Vată, bandaje
Prelate pentru diferite aparate, benzi pentru
16 Echipamente de birou
maşinile de scris
17 Tipografii Legături pentru cărţi, coperţi
18 Industria de încălţăminte Papuci din pânză, pânză cauciucată, căptuşeală
12
După Kotler (Marketing Management), industriile majore interesate de

textilele tehnice sunt: agricultura, silvicultura, industria piscicolă, industria
minieră, construcţiile, transporturile, utilităţile publice.
Fairchild's Dictionary of Textiles (1996) arată că aplicaţiile textilelor tehnice
se împart în mai multe categorii (tabelul 1.6).
Tabelul 1.6. Aplicaţii ale textilelor tehnice [28]
Nr. Categoria Destinaţia

Textile tehnice utilizate Filtre
1
în procese industriale Instrumente de şlefuit sau de absorbţie
Materiale cauciucate pentru benzi
transportoare
Textile tehnice Materiale combinate cu răşini sintetice pentru
combinate cu alte elemente electrice ale diferitelor mecanisme
2
materiale pentru a Materiale căptuşite sau emailate pentru
produce noi articole plafoanele autoturismelor, legăturile cărţilor
Materiale impregnate cu adezivi şi compuşi
izolatori pentru aplicaţii în industria electrică
Vele pentru vase
Materiale folosite în Corturi
3
produse finite Curele de transport în agricultură
Prelate
Creşterea anuală a textilelor tehnice pe plan mondial este de 4 %, comparativ

cu cea a textilelor folosite pentru îmbrăcăminte, care au o creştere de doar 1
% pe an.
Techtextil – cea mai importantă expoziţie a textilelor tehnice, realizată
bienal în Germania – ia în consideraţie 12 grupe de textile tehnice, conform
principalelor destinaţii, acestea fiind definite sugestiv prin intermediul
exemplelor din tabelul 1.7.
Tabelul 1.7. Clasificarea textilelor tehnice după Techtextil [21], [63]
Domeniul tehnic Produse textile
Produse pentru agricultură
Această clasă include materialele textile cu aplicații în agricultură,

horticultură şi piscicultură.
Exemple: saci; plase pentru protecţie împotriva insectelor sau a păsărilor;
13
containere rigide sau flexibile; ranforsări pentru compozite sau beton;

silozuri flexibile; protecţie straturi germinale; sisteme de stabilizare a
subsolului; materiale de acoperire; materiale pentru sisteme de drenare şi
irigare; materiale pentru reţinerea umidităţii în sol; materiale pentru
protecţie solară; materiale pentru protecţie împotriva frigului şi a
îngheţului; horticultură; sisteme de prevenire a eroziunii solului;
îmbrăcăminte de protecţie; sere; materiale de protecţie a depozitelor de
îngrăşăminte.
Plase de pescuit Plase de protecţie
Produse pentru construcţii
Materialele textile au variate utilizări atât în industria construcţiilor, ca

structuri şi elemente constructive, dar şi în componenţa uneltelor specifice
activității propriu-zise de construcții. Ca materii prime se folosesc atât fibre
şi fire tradiţionale (PES, PA), cât şi fibre şi fire tehnice, cum ar fi sticlă,
carbon sau teflon, în ciuda preţurilor ridicate ale acestora [21].
Exemple: săli şi construcţii publice; acoperişuri; sisteme de protecţie

împotriva condiţiilor climaterice extreme; corturi; clădiri temporare; clădiri
gonflabile; membrane pentru structuri plane uşoare; structuri pneumatice;
clădiri pentru sezonul rece; sisteme de protecţie acustică; sisteme de
condiţionare; sisteme de irigare pentru zone verzi, acoperişuri şi curţi;
sisteme de protecţie împotriva incendiilor; ranforsări pentru compozite,
ciment şi beton; acoperişuri şi piloni de susţinere pentru stadioane;
elemente de prindere şi ancorare – frânghii; fire; filamente; ranforsări
pentru materiale de construcţii uşoare; poduri; containere; sisteme de
stabilizare a subsolului, sisteme de drenare, protecţie sonoră în birouri.
Materialele compozite cu ranforsare textilă au cunoscut o dezvoltare
puternică în industria de construcţii. Cele mai cunoscute sunt panourile
pentru pereţi şi componente ale instalaţiilor sanitare.
14
Acoperiş sală de sport Materiale pentru ranforsarea

pereţilor
Plase de protecţie a clădirilor în Panouri publicitare

construcţie
Materiale auxiliare pentru

încălţăminte şi îmbrăcăminte
Acest domeniu include materialele textile auxiliare, utilizate ca accesorii în

industria de confecţii – aţa de cusut, materiale de căptuşeală etc. Încadrarea
lor în grupa textilelor tehnice are în vedere utilizarea acestora în procesul
tehnologic de confecţii. Aici se include și îmbrăcămintea de protecţie
(chimică, termică, intemperii, etc), care impune caracteristici specifice
materialelor auxialiare.
15
Produse pentru tapițerie de mobilier, podele şi

produse decorative
Industria articolelor decorative este un sector foarte clar definit al textilelor

tehnice. Pe lângă criteriile estetice pe care trebuie să le îndeplinească
produsele, principalele cerinţe sunt legate de siguranţă, îndeosebi anti
inflamabilitate, rezistenţă la murdărire şi confort.
Materiale pentru canapele Corpuri de iluminat
Geotextile şi produse pentru ingineria civilă
Grupul acesta include produse proiectate pentru îmbunătăţirea performanţei

terenurilor, cum sunt: materialele textile permeabile, cunoscute sub
denumirea de geotextile, plase din materiale plastice, membrane
impermeabile. Geotextilele sunt materiale care intră în contact direct cu
solul sau sunt introduse în sol, îndeplinind funcţiuni specifice. Geotextilele
tricotate din urzeală dezvoltate sunt cunoscute sub numele de DOS
(”Directionally Oriented Structures”), caracterizate de prezenţa unor
sisteme de fire suplimentare, dispuse sub unghiuri prestabilite, în afara
firelor de urzeală şi de bătătură. Geotextilele sunt utilizate la întărirea
terasamentelor sau în domeniul construcţiilor civile. Acestea sunt
permeabile şi au capacitatea de a separa, filtra, proteja sau drena apa din sol.
16
Structura textilă trebuie să aibă o bună rezistenţă, durabilitate, să nu

păstreze umiditate şi să fie de o grosime redusă.
Exemple: drumuri şi lucrări de teren; sisteme de stabilizare a solului şi
pentru terenuri costiere; inginierie hidraulică; controlul fenomenului de
eroziune; ranforsări ale gropilor de gunoi şi a iazurilor colectoare; sisteme
de drenare a solului; materiale pentru membrane; produse pentru protecţia
mediului înconjutor; ranforsări pentru materiale compozite şi beton,
utilizabile în domeniu.
Geogrile Materiale pentru stabilizarea solului
Produse pentru igienă şi activităţi medicale
Textilele medicale se împart în patru categorii de produse: materiale

neimplantabile (bandaje, tampoane, plasturi); aparate extracorporale
(rinichi, ficat, plămâni artificiali); materiale implantabile (aţă pentru
suturarea rănilor, ligamente, proteze vasculare ; articulaţii artificiale);
produse de igienă (lenjerie de pat, îmbrăcăminte sterilă pentru chirurgie,
şervete, scutece etc). Cele mai importante utilizări le au bandajele,
pansamentele şi plasturii. Fibrele textile folosite în acest domeniu trebuie să
îndeplinească anumite cerinţe, în principal să nu provoace reacţii adverse
celulelor şi fluidelor corpului uman. Cel mai des folosite fibre naturale sunt
bumbacul şi mătasea, în timp ce între fibrele sintetice din domeniu se pot
menţiona fibrele poliesterice, poliamidice, polipropilenice. Se mai utilizează
şi fibre speciale, cum ar fi fibrele de sticlă şi fibrele de carbon.
Exemple: fibre antibacteriene; neţesute pentru articole medicale de unică
folosinţă; bandaje; suturi; material pentru blocul operator şi urgenţe;
materiale pentru proteze; lenjerie de pat, saltele, perne, pături; fire dentare;
îmbrăcăminte pentru personalul medical.
17
Mănuşi medicinale [68] Ciorapi medicinali [68] Proteze postoperatorii [68]
Bandaje ortopedice [68] Artere artificiale [65]
Produse pentru protecţia personală sau a bunurilor

materiale
Produsele pentru protecţie sunt cele destinate protecției purtătorului

împotriva acţiunii unor factori exteriori, care pot cauza rănirea sau chiar
moartea, în cazul persoanelor, respectiv distrugerea parţială sau completă,
în cazul obiectelor. Factorii de risc se referă la: căldură şi foc; temperaturi
scăzute; produse chimice toxice (inclusiv gaze); bacterii şi viruşi;
contaminare radioactivă; câmpuri electromagnetice; solicitări mecanice,
inclusiv protecţia balistică; vizibilitate.(camuflaj).
Exemple: îmbrăcăminte de protecţie; materiale impermeabile la apă şi

permeabile la vapori; echipament de protecţie împotriva solicitărilor de
impact şi a presiunii; protecţie împotriva radiaţiilor ionice şi non-ionice;
îmbrăcăminte pentru sezonul rece; îmbrăcăminte de protecţie împotriva
focului şi a căldurii extreme; echipament de protecţie chimică; echipament
pentru serviciile de intervenţie; echipamente pentru supravieţuire; sisteme
de protecţie exterioare; sisteme de protecţie acustică în încăperi şi în
exterior; steaguri de semnalizare; veste de salvare.
18
Costum de protecţie chimică Vesta de protecţie Costum de pompieri
Produsele textile pentru activităţi recreative şi sportive
Produsele textile pentru activităţi recreative şi sportive includ: produse de

îmbrăcăminte şi încălţăminte; terenuri sportive artificiale; componente
pentru baloane, pânze pentru navigaţie, paraşute; articole sportive – rachete
de tenis, crose de golf, cadre de bicicletă, fileuri de volei etc. Trebuie, însă,
făcută distincţie între produsele pentru sporturi de înaltă performanţă şi
sporturi extreme şi produsele pentru activităţi sportive şi recreative de masă,
deoarece cerinţele impuse sunt diferite.
Exemple: costume sportive; acoperişuri pentru săli şi stadioane; pături în

stadioane; construcţii gonflabile pentru activităţi sportive; rachete de tenis,
crose de golf, patine cu rotile, schiuri; căşti; fileuri pentru tenis, volei, etc;
echipament pentru sporturi nautice; veste de vânătoare; costume pentru
piloţii de curse; baloane navigabile; plase de pescuit; materiale pentru
acoperirea piscinelor; saci de dormit.
19
Produse pentru transportul terestru, aerian,

maritim
Unul dintre cele mai cele mai importante domenii de aplicaţii ale textilelor
tehnice este transportul terestru, naval şi aerian, deţinând aproximativ 20%
din volumul producţiei specifice totale.
Exemple: aplicaţii pentru autovehicule, industria aerospaţială şi industria

navală; vehicule de transport; centuri de siguranţă; airbaguri; ranforsări
pentru cauciucuri; ranforsări pentru materiale din interiorul automobilelor;
tapete, straturi pentru protecţia acustică; filtre; materiale pentru izolare;
frânghii, corzi, plase; containere; ranforsări pentru piese complexe; ţevi
ranforsate; sisteme de protecţie pentru avioane, nave, autovehicule şi utilaje
pentru agricultură; sisteme de salvare pentru mijloacele de transport
terestre, aeriene şi navale [65].
Automobile Aeronave Interioare autovehicule
Anvelope Tuburi metalice Corzi
20
Produse pentru filtrare, curăţire, electronice,

compozite şi alte destinaţii industriale
Textilele industriale includ orice materiale sau produse textile folosite în

activităţi industriale din orice industrie. Datorită proprietăţilor specifice
controlabile, materialele compozite ranforsate cu materiale textile, atât
rigide, cât şi flexibile, sunt des utilizate în aplicaţii industriale. Dezvoltarea
proceselor de producţie a permis obţinerea materialelor compozite
avansate, care înlocuiesc cu succes materiale tradiţionale în aplicaţii
complexe din industrii precum cea aerospaţială sau industria chimică.
Exemple: materiale pentru protecţie la temperaturi extreme; materiale

conductive, textile ”electronice” şi pentru sistemele de date; textile cu
proprietăţi antistatice; produse metalizate; produse cu finisări speciale
pentru suprafaţă; fibre optice; sisteme de acţionare; conducte; containere
rigide şi flexibile; ranforsări pentru compozite flexibile; sisteme
pneumatice; materiale pentru absorbţia petelor de petrol; filtre; folii
abrazive; ecrane cinematografice; panglică pentru maşinile de scris; sisteme
de absorbţie; paraşute; armuri; echipamente de protecţie individuală;
componente electronice; piese pentru avioane; costume de protecţie
chimică; pături; căşti; costume termoreglabile; protecţie balistică; corturi
militare; clădiri gonflabile; echipament medical; aplicaţii navale.
Instalaţii de ventilaţie, încălzire [68] Filtre metalice pentru praf, ulei [68]
21
Produse pentru ambalare
Textilele tehnice au cunoscut o dezvoltare puternică în domeniul

produselor pentru ambalare, unde încep să înlocuiască ambalajele
tradiţionale. Fibrelor de bumbac, iută şi ramie li se adaugă polipropilena,
sub formă de fibre sau de benzi. Principalele tipuri de materiale folosite
sunt tricoturile din urzeală şi materialele neconvenţionale din fibre.
În prezent există o mare diversitate de ambalaje textile. Forma şi tipul
ambalajului depind de natura produsului pentru care este utilizat.
Materialele neconvenţionale din fibre sunt utilizate pentru ambalarea de
alimente precum ceai şi cafea, carne, vegetale şi fructe, în condiţii care să
asigure prospeţimea şi calitatea produselor timp îndelungat. Ambalajele din
tricoturi din urzeală sunt folosite pentru fructe şi legume.
Exemple:
Plase de ambalat alimente
Plase de ambalat produse industriale
22
2. Materii prime pentru tricoturi cu destinaţii neconvenționale
2.1. Materii prime specifice tricotajelor

2.2. Materii prime de înaltă performanţă
2.3. Utilizări ale firelor înalt performante în tricotaje
23
2.1. Materii prime specifice tricotajelor
Firele textile prezintă o multitudine de caracteristici, însă pentru o anumită

destinaţie sunt importante doar unele dintre acestea. Cerinţele funcţionale ale
firelor sunt impuse de destinaţia articolelor tricotate şi se stabilesc în raport
cu condiţiile concrete de utilizare, respectiv de grupa de utilizare sau
domeniul, subdomeniul, ramura. Obţinerea unor tricoturi cu proprietăţi
prestabilite în concordanţă cu destinaţia, presupune cunoaşterea şi stabilirea
legăturii dintre proprietăţile tricotului şi proprietăţile materiei prime [32].
Ponderea cea mai importantă în realizarea tricoturilor tehnice o au firele

chimice, în special cele sintetice (PA, PES). Pe lângă acestea, dezvoltarea
spectaculoasă a chimiei macromoleculare a permis diversificarea gamei de
fire, în sensul obţinerii unor fire cu caracteristici corespunzătoare unor noi
destinaţii [1], cum ar fi:
- fire care să răspundă necesităţilor legate de capacitatea de
deformare plastică, rezistenţa la rupere, inflamabilitatea redusă, spre
exemplu aramide, fire de sticlă, fire de carbon;
- fire cu proprietăţi specifice, obţinute prin sinteze de polimeri, prin
modificări chimice sau procedee de finisare speciale, cum sunt cele cu
caracter ignifug, antistatic, antiseptic.
Această gamă nouă de materii prime extinde domeniile de utilizare a
acestora şi a tricoturilor obţinute, în special pentru aplicaţii tehnice.
În tabelul 2.1 se exemplifică câteva domenii de utilizare și cerințele impuse

firelor. Acest tabel nu este atotcuprinzător, dacă ținem cont de existenţa unui
număr mare de subgrupe a domeniilor de utilizare a tricoturilor.
Tabelul 2.1. Corelaţia între materia primă şi domeniile de utilizare a tricoturilor

[15]
Fire care
Domeniul de Grupa de Cerinţe ale tricoturilor
răspund
utilizare utilizare impuse de destinaţie
cerinţelor
-stabilitate dimensională
-capacitate de izolare -bumbac şi tip
termică bumbac
Articole de Imbrăcăminte -efect pilling redus -lână şi tip lână
îmbrăcăminte exterioară -întreţinere uşoară -sintetice (PES,
-drapaj bun PA, PAN)
-neşifonabilitate
24
Fire care
Domeniul de Grupa de Cerinţe ale tricoturilor
răspund
utilizare utilizare impuse de destinaţie
cerinţelor
-capacitate de absorbţie
-permeabilitate la aer şi
vapori
-rezistenţă la spălări
Lenjerie
repetate
-tuşeu plăcut
-capacitate tinctorială
-proprietăţi igienice -PA
Ciorapi
similare cu ale articolelor -tip bumbac
Mănuşi
de lenjerie -tip lână
Decoraţii -rezistenţă la lumină, -PES (texturat,
interioare căldură netexturat,
Articole (perdele, -rezistenţă la uzură, frecare rotosetat)
decorative şi draperii, -rezistenţă la spălare şi -bumbac în
de uz casnic covoare) călcare amestec
-drapaj
-masă specifică redusă -PES, PA, PE
-rezistenţă la tracţiune, -fire de sticlă
plesnire, încovoiere -fire carbon
-rezistenţă la diferiţi factori -fire teflon
Articole
(flacără, căldură, praf, -fire metalice
tehnice
substanţe chimice) -fire aramidice
-rezistenţă la acţiunea unor -fire din fibre
Articole procese (putrezire, filtrare, cu lumen
tehnice, curăţire)
medicale -proprietăţi igienico-funcţi- -PA
onale -fire tip
-elasticitate bună bumbac, tip
Articole -capacitate de absorbţie a lână cu miez
medicale mirosului elastomer
-capacitate de sterilizare, -fire elastomere
de interacţiune cu
organismul uman
Tabelul anterior este orientativ și se constituie ca un exemplu de rezolvare a

unei probleme de principiu - alegerea materiei prime în corelaţie cu
destinaţia tricoturilor - urmând ca pentru situaţii concrete să se stabilească
cerinţele respective impuse şi proprietăţile pe care trebuie să le aibă tricotul.
25
2.2. Materii prime de înaltă performanţă

Fibrele reprezintă componenta de bază a oricărui material textil, iar
caracteristicile acestora influențează caracteristicile materialului. Dintre
fibrele cu rezistență mecanică superioară cele mai utilizate sunt fibrele înalt
performante precum sticla, carbonul, poliamida de înaltă tenacitate și
aramidele [17, 33].
Avantajele pe care le prezintă fibrele sintetice față de cele naturale sunt date
de proprietățile acestora. În funcție de compoziția chimică și modul de
sintetizare a polimerilor, proprietățile fibrelor sintetice pot fi create după
necesități. Astfel, se pot obține fibre cu lungimi și fineți diferite a căror
rezistență poate fi modelată. Ele pot fi sub formă de filamente sau fibre
scurte de o anumită lungime (multifilamente) asamblate în fire continui cu
finețea dorită [25]. Principalele proprietăți ale unor fibre sintetice și naturale
sunt prezentate în tabelul 2.2.
Tabel 2.2. Proprietăți specifice ale unor fibrelor sintetice și naturale [16, 17, 24, 35]
Densitate Alungire Modul de

Tenacitate
Tip fibră Denumire 3
[g/cm ] la rupere elasticitate
[cN/tex]
(%) [GPa]
Naturale Bumbac 1.50-1.54 6-10 20-50 45-90
Naturale In 1.43 1.5-4 45-150 280-400
PA 6.6-
Poliamide 1.14 15-60 35-90 0.6-6
Nylon
Aramidice Kevlar
1.44-1.47 1-4 150-250 60-150
Pararamidice Twaron
Poly (p-
phenylene-2,6, PBO 1.56 2.5 380 28
benzobisoxazole
Polipropilenă PP 0.90-0.92 15-20 25-60 27-46
Polietilenă de UHMWP
0.96-0.97 6-8 2.6-3.6 50-160
înaltă tenacitate E
Sticlă Sticlă E 2.52-2.54 2-3.5 80-2800 70-90
Carbon 1.80-1.96 0.5-1 95-150 42-820
Fibrele de înaltă performanţă au preţuri foarte ridicate, dar utilizarea lor duce
la creşterea semnificativă a duratei de viaţă şi a calităţii produselor. Faţă de
26
metale şi de alte materiale cu densitate mare, fibrele performante prezintă

următoarele avantaje: rezistenţă şi modul de elasticitate înalt, masă redusă şi
un raport foarte bun masă/rezistenţă, rezistenţă termică, rezistenţă la acţiunea
agenţilor chimici.
Fibre de sticlă [21]
Fibrele de înaltă performanţă au fost introduse în anii ’60, de către firma
americană DuPont, în următoarea decadă fiind dezvoltată tehnologia de
producere a fibrele polietilenice. Fibrele de înaltă performanţă sunt de natură
organică, cele mai importante fiind fibrele aramidice, polietilenice şi de
natură anorganică. În această categorie sunt incluse fibrele de carbon, sticlă,
ceramice etc. La aceste fibre se adaugă microfibrele şi fibrele din ultima
generaţie, aşa numitele fibre specializate.
Fibra de sticlă este de natură anorganică, având o structură caracterizată prin
lipsa orientării şi a cristalinităţii. Cel mai des folosit tip este sticlă tip ”E”,
reprezentand 90% din volumul producţiei totale de fibră de sticlă, care se
caracterizează prin rezistenţă electrică. Sticla topită este extrudată la
diametre între 0,793 şi 3,175 mm. Filamentele sunt apoi laminate până la
obţinerea diametrelor specifice, în intervalul 3 – 20 μm. Deoarece frecarea
între filamente este foarte puternică, se acoperă cu un strat protector, care
poate fi ulterior îndepărtat sau poate da fibrei proprietăţi caracteristice unei
anumite aplicaţii.
Proprietăţile fibrelor de sticlă depind în mare măsură de compoziţia chimică
şi de parametrii termici ai procesului de obţinere. Fibrele de sticlă sunt
neinflamabile şi rezistente la acţiunea căldurii, la umezeală, la acţiunea
agenţilor chimici şi la microorganisme.
Fibrele tip E au cea mai slabă rezistenţă la agenţi chimici, fiind distruse chiar
şi de acizi minerali în soluţie diluată. Din punct de vedere mecanic, fibrele de
sticlă tip E sunt acceptate ca fibre de înaltă performanţă.
Principalele domenii de aplicaţie ale fibrelor de sticlă includ: industria
aeriană şi aerospaţială, industria constructoare de maşini, construcţii şi
inginerie civilă (geotextile), bunuri de larg consum, echipamente industriale,
industria electronică etc.
Fibrele optice reprezintă o altă direcţie importantă de dezvoltare a fibrelor de
sticlă, utilizabile în comunicaţii audio şi video. Fibrele de sticlă folosite au o
calitate deosebită, reclamând condiţii speciale de producţie şi control al
acesteia. Caracteristicile mecanice ale fibrelor de sticlă facilitează
manipularea acestora la transport şi fixarea cablurilor optice.
27
Fibrele de carbon [21]

Fibrele de carbon au apărut la sfârşitul anilor ‘70 începutul anilor ‘80, când
s-au dezvoltat primele aplicaţii cu succes comercial. Aplicabilitatea fibrelor
de înaltă performanţă rămâne deocamdată restrânsă la domeniile tehnice, în
principal industriale. Fibra de carbon este definită ca o fibră conţinând cel
puţin 90% carbon, obţinută prin piroliza controlată a unor fibre specifice.
Fibrele din care sunt obţinute fibrele de carbon sunt numite fibre precursoare.
Fibrele PAN s-au dovedit a fi cele mai de succes fibre precursoare, în timp
ce utilizarea derivaţilor petrolului ca precursori permite obţinerea unor fibre
de carbon cu proprietăţi mecanice superioare. Procesul de producţie pentru
precursori derivaţi mesofazici ai petrolului (gudron) este similar procesului
cu precursori PAN. Precursorul mesofazic este izolat din gudron, soluţia
rezultată fiind filată din topitură.
Un mare avantaj al fibrelor de carbon este faptul că proprietăţile mecanice nu
sunt influenţate de temperatură. Până la 10000 C, modulul şi rezistenţa rămân
neschimbate. La 19000 C se înregistrează o scădere de aproximativ 30%.
Peste 22000 C, fluajul devine semnificativ. Conductivitatea electrică a
fibrelor de carbon depinde de tipul precursorului şi temperatura tratamentului
termic aplicat. Valorile relativ ridicate ale conductivităţii pot cauza probleme
din punct de vedere electric pe durata producerii unui material compozit.
Fibrele aramidice [21]
Denumirea de ”aramidă” a fost dată în anul 1974 unei grupe de poliamide
aromatice, cu proprietăţi distincte faţă de poliamidele convenţionale. În
prezent există două tipuri de fibre aramidice de înaltă performanţă: fibre
para-aramidice şi fibre meta-aramidice.
Fibrele meta-aramidice sunt caracterizate de tenacitate medie, modul scăzut
şi rezistenţă foarte bună la temperaturi ridicate, ceea ce le recomandă pentru
aplicaţii în care apare riscul inflamabilităţii. Este cazul produselor de
protecţie, care asigură izolare termică sau izolare electrică. Cele mai
cunoscute exemple sunt fibrele Nomex (DuPont) şi fibrele Conex (Teijin).
Fibrele para-aramidice au fost descrise ca fiind ”fibre cu rezistenţa termică a
azbestului şi rigiditatea sticlei” şi au ca principal reprezentant fibrele Kevlar,
produse de DuPont. Sunt fibre de modul de elasticitate şi rezistenţă înalte,
fiind caracterizate de o deosebită stabilitate dimensională la temperaturi
ridicate. Pe lângă marca firmei DuPont, mai pot fi menţionate şi fibrele para-
aramidice Twaron (Enka) şi Technora şi HM-50 (Teijin).
Fibra de Kevlar este cea mai des utilizată în asigurarea protecției balistice.
Sunt fibre sintetice organice cu lanțuri moleculare puternic orientate și
28
legături intercatenare puternice [35]. Proprietăți precum: rezistență la

tracțiune, modul de elasticitate foarte înalt, alungire la rupere mică (>3.5%),
rezistență la tăiere, flacără și buna stabilitate dimensională [16] sunt câteva
din proprietățile ce le fac potrivite pentru solicitări ridicate. Dintre generațiile
de Kevlar® produse de firma DuPont ® fibra Kevlar® 29 a fost prima utilizată
în acest domeniu, urmată fiind de Kevlar® 49, Kevlar Protera® și Kevlar
KM2® [35].
Rezistența la solicitarea de întindere este influenţată negativ de temperatură:
firele Kevlar 49 îşi pierd 80% din rezistenţa la întindere la 180 0 C, după o
expunere de 80 de ore. Umiditatea mediului nu afectează comportarea lor
mecanică.
Firele de para-aramide au o comportare slabă la solicitarea de compresiune,
având caracteristici de nelinearitate. Din acest motiv, aplicabilitatea firelor
de para-aramidă în cazuri care implică forţe de compresiune ridicate sau
solicitări de încovoiere este limitată. În general, fibrele para-aramidice sunt
caracterizate de o deosebită rezilienţă şi de rezistenţă la impact. Rezilienţa
este legată de valoarea specifică la rupere, dar şi de rezistenţa la impact a
materialului compozit şi de proprietăţile balistice. Fibrele de Kevlar sunt
principala materie primă textilă folosită în protecţia balistică. Principalele
domenii în care se utilizează fibre para-aramidice sunt:
- materiale pentru protecţie - protecţie balistică (veste, armuri, căşti);
protecţie împotriva obiectelor ascuţite, anti vandalism (mănuşi,
şorţuri, prelate, obiecte de îmbrăcăminte);
- materiale industriale - filtrare (cu rezistenţă termică şi la acţiunea
acizilor); curele, materiale în benzi; materiale pentru construcţii
(podele, acoperişuri, conducte, ranforsarea cimentului);
- materiale compozite - materiale compozite termoset (componente
avioane, bărci, articole sportive de performanţă, vase sub presiune
etc); materiale compozite termoplaste (componente electronice);
- materiale înlocuitoare ale azbestului – garnituri şi manşoane (pentru
motoare);
- materiale pentru ambalaje.
În cazul protecţiei împotriva flăcărilor, fibrele utilizate sunt de tip meta-
aramidic. Vestele de protecţie anti-glonţ, de exemplu, sunt produse multistrat
din ţesături de Kevlar, cu 40% - 60% mai uşoare decât produsele similare din
oţel. Rezistenţa fibrelor para-aramidice la penetrarea obiectelor ascuţite, la
care confortul fizic oferit de flexibilitatea şi permeabilitatea la aer le
recomandă pentru activităţi de risc – tăierea copacilor, măcelărie,
manipularea produselor de sticlă etc.
29
Twaron® este o fibră asemănătoare ca proprietăți cu Kevlarul® cu o

rezistență de 5 ori mai mare decât oțelul [35].
O altă fibră nou dezvoltată este Zilon®. Structura moleculară constă în lanțuri
moleculare puternic orienate de poli-p-felinen-2.6- benzobisoxazole. Are o
densitate la valori apropiate cu Kevlarul® și Twaronul® ceea ce face ca
destinația acesteia să fie tot pentru asigurarea protecției balistice [7]. Cu toate
că prezintă o rezistență balistică mai bună decât Kevlarul®, proprietățile
mecanice se degradează rapid sub acțiunea umidității și a temperaturilor
ridicate. La temperaturi de 2040C (temperatură de îmbătrânire) aceste fibre
își pierd aproape total capacitatea de a absorbi energie la impact [16].
Dynema® și SpectraShield® sunt alte fibre folosite pentru protecția balistică

[16]. Sunt fibre polietilenice cu modul de elasticitate înalt și masă foarte
redusă. Fibra Dinema®prezintă o rezistență de 15 ori mai mare decât oțelul și
cu aproximativ 40% mai mare decât aramidele ca densitate. Proprietăți ca
rezistență la acțiunile ultravioletelor, la umiditate și rezistența la substanțele
chimice fac din aceste fibre o alegere bună pentru obținerea unui nivel mare
de protecție și durabilitate. Ceea ce le caracterizează pe fibrele Spectra ® este
greutatea redusă (sunt atât de ușoare încât plutesc) și rezistența foarte ridicată
[189]. Poliamida de înaltă tenacitate UHMWPE este o altă fibră cu rezistență
mare folosită pentru asigurarea rezistenței la impact. Prezintă lanțuri foarte
lungi care servesc la transferul solicitărilor mai eficient datorită interacțiunii
intermoleculare puternice. Performanța balistică a acestora scade însă la
temperatură ridicată (1100C). Are capacități de absorbție a umidității foarte
scăzute, coeficient scăzut de frecare și rezistentă la substanțele chimice
corozive [12, 16, 57].
Fibrele naturale [19]
O altă categorie de fibre ce sunt utilizate în domeniul textilelor tehnice sunt
cele naturale. Dintre acestea, fibrele vegetale și anume cele extrase din
tulpină (iută, in, cânepă, kenaf, ramie) prezintă bune proprietăți mecanice,
fapt pentru care sunt recomandate pentru ranforsarea compozitelor.
Proprietăți ca: rezistență ridicată, rigiditate, densitate (1.25-1.5 g/cm3 în
comparație cu 2.54 g/cm3 pentru fibra de sticlă E și 1.8–2.1 g/cm3 pentru
fibra de carbon) și masă scăzută [54, 24] fac din acestea o alternativă
competitivă pentru fibrele înalt performante ca sticla și carbonul [31, 42, 43].
Disponibilitatea și posibilitatea de reciclare sunt alți doi factori pentru care
aceste fibre sunt alese pentru realizarea diverselor produse precum: canoe,
bărci mici, frânghii, panouri interioare auto, geo-textile, precum şi
echipamente sportive. Acestea sunt unele dintre produsele realizate integral
sau parțial din fibre naturale [55].
30
Utilizarea lor în compozite a demonstrat un potențial competitiv pentru

produsele cu protecție la impact atât de joasă intensitate cât și de intensitate
ridicată [55, 43]. Fibrele de cânepă au o energie de absorbție cu valori
apropiate de cele ale compozitelor din fibre de sticlă E la viteza de 2 m/s
[24]. Atunci când sunt testate la viteze mari (300 m/min), panourile din fibre
de in, cânepă și iută (compozite hibride) prezintă o mai bună comportare
balistică decât panourile metalice cu compozite. Cele pe bază de fibre de in
prezintă o mai bună rezistență comparativ cu panourile metalice [43]. Firele
de ramie au de asemenea proprietăți mecanice foarte bune.
2.3. Utilizări ale firelor înalt performante în tricotaje
Cu toate că se folosesc aceleași tehnologii de producție ca și pentru
materialele clasice (țeserea, tricotarea, împletirea și nețesere), materia primă
folosită pentru textilele tehnice impune condiții speciale și dotări tehnologice
specifice de prelucrare. Firele speciale cum sunt cele înalt performante
(kevlar, carbon, sticlă), impun adaptarea utilajelor pentru a rezista forțelor
mari în timpul prelucrării lor. Forma sub care produsele tehnice se găsesc
sunt: fire, benzi, materiale țesute, tricotate, împletite, înnodate, nețesute [19].
Materialele tricotate au jucat de-a lungul timpului un rol predominant în
domeniul textilelor tehnice. Datorită dezvoltărilor continue, tehnologia de
tricotare a fost capabilă să își adapteze cu o mai mare ușurință utilajele astfel
încât să poată prelucra noile fibre apărute, precum cele înalt-performante,
obținând produse tricotate superioare, din punct de vedere tehnico-economic
față de alte produse cu destinație similară. Dispunerea în straturi, preluarea
de forme complexe, proprietățile mecanice ridicate, rezistența la impact, sunt
câteva dintre avantajele care le fac potrivite și apreciate în aplicații diverse
pentru domenii precum: construcții civile, autovehicule, poduri, protecție,
medicină, geotextile etc.
În domeniul geotextilelor, prin utilizarea de fire naturale și datorită
posibilităților mașinilor rectilinii de tricotat, s-au obținut materiale tricotate
cu diverse structuri care să se potrivească tipurilor de soluri și condițiilor de
mediu variate. Folosite în astfel de situații, materialele textile îndeplinesc
roluri diverse, de la drenarea solului, până la prevenirea surpării acestuia
[33].
Materialele tricotate își găsesc cu succes utilizarea și pentru împachetări sau
transport de produse, unde, datorită folosirii firelor naturale precum bumbac
sau in, articolele obținute, precum pungile sau ambalajele, s-au dovedit a fi
destul de durabile (pot rezista până la 2 tone) prezentând atât avantaje
ecologice, precum și posibilitatea reutilizării.
31
Încălțămintea pentru sportivi trebuie să fie ușoară, flexibilă, să ofere confort

și să aibă capacități bune de absorbție a șocurilor [36]. Pentru a îndeplini
aceste cerințe, s-a creat, sub marca Adidas®, prima încălțăminte sportivă
pentru alergat realizată prin procedeul de tricotare integrală, Primekit ®.
Produsul prezintă o masă redusă și un confort ridicat, factori care duc la
creșterea performanțelor atletice prin: creșterea vitezei alergătorului dar și
diminuarea cantității de oxigen inspirată necesară corpului în timpul alergării
[36, 56].
Un parteneriat între Libeco, Lineo și Huntsman a făcut posibilă realizarea
unei bărci de curse realizată în proporție de 50% din fibre de in impregnate
cu răşină epoxidică. Prin încorporarea acestor fibre, rezultatul obținut a fost
un produs cu o masă redusă, ușor de manevrat și rezistent. Gradul înalt de
cristalinitate a componentei celulozice a fibrei de in (care se află în 85% din
fibră) se reflectă în proprietățile fizice și mecanice ale acestora: densitate
scăzută (1.44 g/cm3), elasticitate scăzută (1.5-4%), rezistență ridicată a fibrei
și firului, rezistență scăzută la abraziune a materialului [55].
Utilizarea fibrelor naturale a trezit interesul în domeniul construcției

automobilelor unde rezistența ridicată, capacitatea mare de absorbție a
energiei și masa redusă sunt cerințe de bază [19]. Meredith J. et. al [42] au
studiat comportamentul fibrelor de in, cânepă și iută sub formă de compozite
destinate utilizării ca părți ale unor componente ale mașinilor de curse.
Rezultatele au arătat că materialele compozite prezintă valori mari ale
energiei de absorbție specifică (54,3 J/g), apropiate de valorile produselor pe
bază de fibre de carbon (55,5 J/g). Panourile de acoperiș pentru mașini, din
compozite cu fire de in și cânepă au fost realizate sub marca Mercedes ®
pentru seriile „K”. Fiind produse ușoare, contribuie la reducerea greutății
mașinii fără a face compromisuri asupra siguranței pasagerilor (mențin
nivelul de rezistență la impact). În domeniul geotextilelor, acestea își găsesc
utilizarea în multe aplicații. Rezistența mecanică bună oferă acestor materiale
capacitatea de a susține pământul atunci când sunt folosite ca suport pentru
surpări de terenuri. Rădăcinile plantelor sau copacilor își pot face cu ușurință
loc prin material fără a reduce funcționalitatea. Avantajul folosirii acestora în
domeniul geotextilelor față de materialele petrochimice este natura
ecologică. După trecerea anilor acestea se pot descompune fără a afecta
pământul [31]. Bune izolații fonice au fost depistate de Romhany G. et. al.
[133] unde panourile pe bază de fibre de in au o izolație acustică de peste 55
dB.
Materiale compozite realizate prin combinarea de fibre de in și carbon sunt
utilizate cu succes în domeniul sportiv (rachete de tenis și skiuri), datorită
bunei capacități de atenuare/control a vibrațiilor. Rezistența ridicată la șocuri
32
și bunele capacități de izolare acustică fac din fibrele de in bune candidate

pentru realizarea de produse precum căști de protecție pentru bicicliști de
curse montane, părți integrante din bicicletă (cadru de bicicletă) sau
materiale de ranforsare utilizate pentru portierele autoturismelor [53].
Fibrele naturale pot fi utilizate pentru produse cu rezistență ridicată. În

combinație cu polimerii naturali sunt considerate materiale alternative pentru
compozitele din fibră de sticlă datorită caracterului ecologic, dublat de o
rezistență ridicată. Folosite împreună cu fibrele înalt-performante, fibrele
naturale au înregistrat o îmbunătățire a ansamblului în ceea ce privește
absorbția de energie la impact [19].
Utilizarea firelor speciale precum PLA (Poly Lactic Acid) a făcut posibilă
reconstrucția, prin procedeul de tricotare, a vezicii urinare. De asemenea,
acestea promit mult în domeniul medical prin realizarea de artere vasculare,
proteze cardiovasculare, bandaje de compresie etc. Acorn Cardiovascular
Inc.® au creat un sac de susținere cardiovascular din tricot din urzeală,
destinat prevenirii (tratării) măririi inimii în cazuri precum atac de cord sau
alte boli cardiovasculare. Acesta are rolul de încrustare a inimii în timp ce
caracterul elastic, specific tricoturilor, oferă inimii lejeritate în efectuarea
bătăilor fără a interveni asupra ritmului cardiac [41].
Firele antimicrobiene (fire pe bază de argint) sau fire care conțin alt tip de
microcapsule sunt folosite pentru realizarea de produse medicale precum
haine sterile sau bandaje care previn infecțiile bacteriene pentru pacienți [6].
Atunci când se folosesc fire de cupru sau alte fire conductive, tricoturile
rezultate sunt apreciate pentru efectul de ecranare electromagnetică [51].
Utilizarea materialelor textile inteligente cu componente electronice
contribuie la creșterea funcțiilor unui produs. Prin integrarea unor textile cu
componente electronice în aripile unui avion, ILC Dover Inc. în colaborare
cu NASA au reușit să îmbunătățească controlul direcției prin modificarea
geometriei aripii folosind acționarea cu telecomandă [41].
Posibilitatea de prelucrare a firelor înalt performante precum Kevlar ®,
Towron®, Spectra ®sau Dynema® duc la obținerea produselor de protecție
precum: îmbrăcăminte sub formă de pulovere, pantaloni, produse conexe
cum sunt cagulele, mănuși cu protecție la tăiere sau străpungere cu obiecte
ascuțite, haine pentru pompieri, căptușeli pentru costume de motocicliști cu
rol de amortizare a șocurilor sau veste balistice pentru protecția la impact
[57].
Unul din domeniile în care materialele tricotate au trezit un mare interes
cercetătorilor este cel a compozitelor. Capacitatea tricotului de a prelua sau
33
de a fi transformat în forme cu geometrii complexe, utilizarea firelor înalt-

performante și obținerea de structuri cu proprietăți controlate sunt câteva din
avantajele pentru care acestea sunt alese în detrimentul altor materiale
(țesute, nețesute) [8-11]. Controlul proprietăților tricoturilor se face prin
schimbări aduse structurii precum: modificarea poziției firului în tricot
(modificarea structurii), combinațiilor de materii prime și prin reglaje tehnice
ale mașinilor de tricotat (dimensiunea ochiului, forță de tragere, tensiune în
fir, etc.). Produsele care au la bază ranforsări textile prezintă avantaje ca:
masă redusă, tehnologicitate ridicată, costuri reduse în comparație cu
metalele sau alte materiale care prezintă aceleași proprietăți.
Flexibilitatea procesului de realizare a materialelor textile față de alte
procedee (prelucrare metale, lemn, ceramice etc.) oferă posibilitatea utilizării
lor în diverse domenii de la cele cu cerințe speciale cum sunt articolele
medicale (proteze, orteze, artere, produse antimicrobiene) până la articole cu
performanțe mecanice superioare cum sunt compozitele, îndeplinind cu
succes cerințele impuse de fiecare domeniu.
Modul de construcție a textilelor oferă posibilitatea folosirii unor materii
prime de naturi diferite integrate în cadrul aceleași structuri. Astfel,
poziționarea lor particularizată într-o anumită structură poate conduce la
obținerea unor materiale cu greutate mai scăzută și economic avantajoase,
dar care să mențină caracteristicile tehnice pentru care au fost proiectate la
nivelul de performanță cerut.
34
3. Tehnologii de tricotare din bătătură
3.1. Maşini rectilinii de tricotat electronice

3.1.1.Evoluţia mașinilor de tricotat
3.1.2.Potenţialul tehnic al maşinilor rectilinii
electronice
3.2. Modelarea tridimensională a tricoturilor
3.3. Maşini circulare de tricotat
35
3.1. Maşini rectilinii de tricotat electronice
3.1.1. Evoluţia mașinilor de tricotat
Dezvoltările tehnologice aduse mașinilor de tricotat de-a lungul timpului, au

condus la îmbunătățirea procesului de tricotare la un nivel ridicat de
productivitate, calitate și obținere de forme complexe [20].
Cu toate că produsele conturate și cele integral tricotate au fost realizate la
început prin metode manuale folosind andrelele, odată cu apariția mașinilor
de tricotat acest proces a fost simplificat semnificativ.
Primele produse conturate prin tricotare au fost realizate în anul 1864 pe
mașina inventată de William Cotton [30] sub formă de repere pentru articole
de îmbrăcăminte, care după tricotare erau asamblate prin coasere. Dotarea
mașinilor rectilinii de tricotat cu platine de presare în jurul anilor ‘80, a făcut
posibilă apariția produsele integral tricotate. Astfel, articole precum mănuși,
ciorapi sau berete au putut fi tricotate sub formă tubulară într-un proces
continuu [34]. În cazul tricoturilor, produsele integral tricotate pot fi obținute
atât pe mașinile rectilinii, cât și pe cele circulare de tricotat.
Articolele tricotate integral realizate pe mașinile circulare sunt în general
produse de lenjerie de corp precum: sutiene [50], chiloți, indispensabili [26,
29], produse pentru susținerea anumitor zone de corp (burtiere, bustiere,
pantaloni pentru zona șoldurilor), ciorapi, șosete clasice [59] și articole
medicale ca șosete sau ciorapi sub presiune.
Conceptul de produs integral tricotat care să nu prezinte cusături se regăsește
și la articolele destinate îmbrăcămintei exterioare. Pentru obținerea acestora,
mașinile rectilinii de tricotat sunt cele mai indicate și cel mai des utilizate, iar
procedeele și tehnicile folosite sunt diferite de cele pentru mașinile circulare.
Frank [55] prezintă în brevetul său soluţia tehnică de obţinere a unui pulover
integral tricotat. Metoda folosită de el constă în tricotarea a trei tuburi ce
reprezintă reperele pentru zona corpului respectiv pentru mâneci, ce sunt
conturate și unite prin metode manuale de transfer (decher și deplasare
laterală a fonturii). Puloverul este tricotat pe o mașină rectilinie prevăzută cu
două fonturi așezate în poziție V, cu posibilitatea deplasării laterale a uneia
dintre ele în vederea efectuării transferului de ochiuri.
Automatizarea acestor mașini a simplificat lucrurile, atât în sensul reducerii
timpului, cât și a modalității de conturare. Dotate cu cartele de comandă
program pe care erau imprimate comenzile mașinii, acestea puteau realiza cu
ușurință panouri conturate dar nu și integral tricotate.
36
Un pas important al progresului tehnologic îl reprezintă modificarea,

respectiv înlocuirea modului de selectare a acelor, din cea mecanică, prin
intermediul cartelelor jacard utilizată de mașinile rectilinii automate de
tricotat, cu cea electronică pe care o dețin mașinile moderne de tricotat.
În 1995, producătorul de mașini Shima Seiki a dovedit acest lucru în brevetul
său în care descrie principiul de producere a unui pulover integral tricotat pe
o mașină rectilinie de tricotat cu două sau patru fonturi [46]. Acest produs nu
mai necesită croirea sau asamblarea reperelor prin coasere și poate fi purtat
imediat după ce este scos de pe mașină. Produsul a fost prezentat în cadrul
celei de a 12-a expoziție internațională de la Milano, ITMA 1995
(International Textile Machinery Association) unde a fost expusă și prima
mașină de tricotat computerizată destinată tricotării integrale [30].
Programarea unor astfel de mașini se face cu ajutorul sistemelor CAD de
proiectare ce folosesc unelte de programare ce sunt la îndemâna
utilizatorului. Acestea facilitează și totodată ușurează munca programatorului
în ceea ce privește proiectarea unor structuri și forme complexe.
Actual, producătorii cei mai cunoscuți de mașini rectilinii electornice de
tricotat care produc articole tricotate integral sunt companiile Stoll,
Germania și Shima Seiki, Japonia.
Progresul continuu atât al tehnologiei de tricotare, cât și al mașinilor de
tricotat oferă diverse posibilități de obținere a unei game largi de forme
tridimensionale. Cu toate că domeniul de dezvoltare a tehnologiei de
tricotare tridimensională a fost cel destinat îmbrăcămintei, acesta a fost
extins și către domenii neconvenționale și anume obținerea articolele tehnice
[47]. Prin utilizarea mașinilor electronice rectilinii de tricotat și prin
combinarea unor principii și tehnici de tricotare specifice, se pot obține
forme tridimensionale complexe cu aspect de tuburi, cutii, conuri, discuri,
sfere, calote [11, 18, 20, 70].
Astfel, procesul de tricotare a evoluat de la producerea de panouri
dreptunghiulare, care apoi erau tăiate în repere și ulterior cusute, la panouri
conturate în forma dorită (repere) și mai târziu la produse integral tricotate.
Cu ajutorul mașinilor electronice de tricotat și al sistemelor CAD ce le
însoțesc, se pot proiecta și realiza o varietate de forme tridimensionale cu
contururi complexe, precum și produse integral tricotate cum sunt articolele
de îmbrăcăminte, dar și articole cu destinație tehnică utilizate în domenii ca:
medical, construcții, geotextil, naval, protecție și în mod special, ca
ranforsări pentru compozite [39].
37
3.1.2. Potenţialul tehnic al maşinilor rectilinii electronice
Potenţialul tehnic al maşinilor rectilinii de tricotat din bătătură, controlate de

microprocesor poate fi valorificat și pentru producerea tricoturilor cu
destinaţii tehnice, fără modificări majore ale mecanismelor cu care acestea
sunt echipate. Prelucrarea unei game largi de fire, împreună cu un timp redus
de pregătire a mașinilor pentru tricotare, precum şi facilitățile oferite de
sistemele CAD de pregătire a programelor de tricotare, fac ca aceste utilaje
să fie versatile.
Particularitățile constructiv-funcționale [73] care permit tricotarea unor

produse complexe se referă la:
Cursa variabilă a saniei port-came.
- Selectarea electronică individuală a acelor pe toată lăţimea fonturii,
cu scopul realizării celor trei tipuri de elemente de structură (ochi,
buclă, flotare) și posibilitatea efectuării transferului necondiționat
(transfer- primire simultană);
- Sistemul de blocare a elementelor vechi la nivelul liniei de aruncare:
platine de închidere oscilante sau baghetă montată pe sania port-
came;
- Modificarea vitezei de tragere, oprirea tragerii tricotului; posibilitatea
rotirii în sens invers a cilindrilor de tragere, posibilitatea deschiderii
comandate a tragerii tricotului;
- Posibilitatea modificării vitezei de tricotare în funcţie de anumite
cerinţe tehnologice;
- Alocarea unor valori diferite ale adâncimii de buclare în cadrul
aceluiaşi rând de ochiuri;
38
- Adaptarea permanentă a cursei conducătoarelor de fir cu lăţimea de

tricotare, cu repoziţionarea automată, cu precizie, a conducătoarelor
de fir pe lăţimea fonturii, fără acţionarea acelor de tricotat;
- Deplasarea laterală a fonturii mobile pe distanţe mari, în ambele
sensuri, pe o distanță de aproximativ 2 inch;
- Utilizarea unui pieptene de început, acţionat automat, pentru
începerea tricotării pe ace fără elemente vechi.
Potenţialul tehnic al acestor maşini se bazează pe implementarea unor

tehnici şi metode de tricotare, care conduc la următoarele posibilități:
1.Tricotarea unor forme variate de tricoturi, exemplificate în cele ce

urmează.
Tricoturi plane cu margini drepte, tricotate în lanț sau bucată cu bucată
Tricoturi plane
cu margini
conturate
Tricoturi
tubulare sau
compartimentate
Tricoturi
stratificate
(dublu strat sau
multistrat)
Tricoturi plane
conturate spaţial
[10]
39
 Tricoturi tubulare conturate spaţial [58], [68]
40
Produse
complete ‘knit
and wear’,
tricotate şi
încheiate
complet pe
maşina de
tricotat [68]
2.Inserarea unor fire suplimentare (bătătură, urzeală)
In structura tricoturilor din bătătură pot fi introduse fire suplimentare de

bătătură, sub forma unor fire care nu formează ochiuri, orientate în direcţia
rândurilor. Firele de bătătură pot fi introduse la fiecare rând sau numai în
anumite rânduri, conform unui raport. Ca urmare, se reduc deformaţiile în
lăţime, cresc rezistenţa în lăţime şi compactitatea tricotului. Astfel de
structuri se utilizează atât la bordurile ciorapilor, precum şi la unele articole
de corsetărie, medicinale, caz în care firele de bătătură sunt pe bază de
elastomeri.
Fig. 3.1. Tricot cu fire metalice de bătătură [38]
Introducerea de fire suplimentare cu dispunere sub unghiuri prestabilite în

structuri din bătătură este, pentru moment, în stadiu experimental, datorită
complexităţii mecanismului de alimentare. Prototipul construit la
41
Universitatea Minho, Portugalia, este alcătuit din două sisteme principale: un

sistem care realizează structura de fond (evoluţie glat) şi un sistem care
introduce firele sub unghiuri prestabilite, inclusiv 0 0 şi 900 . Spre deosebire
de tricoturile din urzeală multiaxiale, în acest caz firele înclinate se dispun
similar ţesăturilor [18]. Firele de urzeală şi firele înclinate îşi modifică
poziţia pe faţa şi pe spatele tricotului la fiecare două rânduri. Dispozitivul
pentru alimentarea firelor de urzeală şi a firelor înclinate se află poziţionat în
partea superioară a maşinii – figura 3.2.a.
Fig. 3.2. Tricot din bătătură multiaxial [18]
Firele suplimentare introduse pe diagonală sunt grupate în două sisteme.

Conducătorii de fir prezintă o mişcare compusă (figura 3.2.b): o mişcare de
oscilaţie, care permite depunerea firelor şi o mişcare de deplasare laterală, pe
o traiectorie eliptică.
3.Crearea unor orificii sau inserarea unor aplicaţii pe suprafaţa tricotului,

cum sunt buzunarele, clapele, deschiderile, pungile, fără nici o operaţie de
coasere.
42
Fig.3.3. Orificii obținute prin tricotare [38]
Tricotarea acestor deschideri cu rol funcţional se realizează simultan cu

tricotarea panoului, ceea ce face ca timpul de tricotare să nu fie afectat, iar
calitatea suprafeţei sa fie ridicată, datorită utilizării facilităţilor acestor
maşini, de execuție a unui sfârşit nedeşirabil realizat prin încheiere ochi la
ochi şi a unui început automat pe ace fără elemente vechi.
Crearea unor asemenea zone în tricot poate conduce la obţinerea unor
produse cu elemente inserate după tricotare, cu rol de masare, îmbunătăţire a
circulaţiei sanguine, destinate unor produse sportive (figura 3.4).
Fig.3.4. Tricot cu elemente inserate destinat articolelor de masaj [38]
4. Controlul şi dirijarea proprietăţilor tricoturilor prin tehnici de tricotare

specifice
Ingineria tricoturilor produse pe această grupă de maşini presupune

valorificarea tuturor posibilitătilor tehnice oferite de acestea, cu scopul
creării unei diversităţi de structuri şi destinaţii. Astfel, controlul şi dirijarea
proprietăţilor tricoturilor se poate efectua prin:
43
- Combinaţii ale firelor de naturi diferite (ex. PA cu elastan) prin

tehnica vanisării;
- Tricotarea pe porţiuni limitate a unor fire cu proprietăţi specifice, prin
tehnica Intarsia;
- Controlul elasticităţii tricoturilor rigide prin prezenţa unor elemente
de structură: flotări, bucle sau fire de bătătură;
- Controlul compresiunii tricoturilor cu fire elastice prin prezenţa unor
elemente de structură: flotări, bucle sau fire de bătătură;
- Crearea unor structuri deschise prin selectarea individuală a acelor,
transferul de ochiuri şi deplasarea laterală a fonturilor;
- Producerea unor efecte tridimensionale sau a unor tricoturi
tridimensionale.
În cele ce urmează se prezintă exemple de tricoturi executate pe maşini

rectilinii electronice, în funcţie de destinaţia acestora.
Ciorapi de compresie
Ciorapii de compresie sunt ciorapi specializaţi, concepuţi pentru a ajuta la

prevenirea apariției și progresiei afecțiunilor venoase, cum ar fi edemul,
flebita şi tromboza. Ciorapii de compresie sunt articole de îmbrăcăminte
elastică purtate în jurul piciorului, exercitând presiune asupra picioarelor,
reducand diametrul de vene dilatate, și provocând o creștere a vitezei
fluxului de sange venos. Compresia este una din terapiile de bază ale
insuficienţei venoase a membrelor, limitând progresia bolii şi ajutând în
prevenirea complicaţiilor. Compresia activă este definită ca forţa exercitată
de o orteză elastică, care acţionează pe un segment al membrului, atât în
repaus, cât şi în mişcare. Ortezele elastice sunt reprezentate de ciorapii de
compresie elastică şi de bandajele elastice cu lungimi variabile, ambele
conţinând fibre elastice (figura 3.5).
Fig. 3.5. Ciorapi de compresie [68]
44
Aceștia au forma piciorului, datorită conţinutului de fire de bătătură

elastomere, pentru a asigura presiunea necesară, fiind produşi pe maşini de
fineţe 14E.
Nivelul presiunii exercitate asupra piciorului depinde de gradul de afecţiune
varicoasă, nivelul IV indicand cea mai severă formă (figura 3.6).
Fig.3.6. Clase de compresie ale ciorapilor [38]
Bandaje de compresie pentru tratarea rănilor
Sunt tricotate și încheiate complet pe maşină, fără cusături, cu dimensiuni

prestabilite. Sunt produse de mare fineţe, produse pe maşini de fineţe 16E
sau 18E, capabile să exercite o presiune mai mare comparativ cu alte produse
textile (figura 3.7).
Fig.3.7. Mănuși de compresie [38]
Bandaje de susţinere
Sunt utilizate profilactic sau terapeutic în cazul recuperărilor post-operatorii,

post traumatice, artrozelor şi artritelor, ligamentelor slabe sau instabile. Au
acţiune de suport şi compresie, o structură diferenţiată pe porţiuni, pentru
asigurarea efectului dorit (figura 3.8).
45
Fig.3.8. Variante de bandaje de susținere [38]
Produse complete pentru compresie
Sunt produse complete, fără cusătură, cu fire elastomere de bătătură sau

bucle inserate în tricotul tubular. Cumulează efectul de presiune adecvată
zonei care trebuie protejată (figura 3.9).
Fig. 3.9. Produse complete pentru compresie [38]
Șosete medicinale
Sunt tricotate tubular sau într-o formă conică, obţinută prin îngustări şi lărgiri
ale tricotului tubular (figura 3.10). Pentru a asigura un confort sporit, sunt
executate complet pe mașina de tricotat, cu încheiere la vârf prin tricotare. În
46
vederea asigurării unei productivități adecvate, se produc mai multe bucăţi,

simultan pe lăţimea fonturii, în general pe maşini de fineţe E7-E12.
Fig. 3.10. Șosete medicinale [68]

Bandaje medicale
Se obţin din tricoturi stratificate, impregnate cu substanţe antimicrobiene,

odorizante, calmante, protective. Se pot aplica şi sub forma de bandaje de
imobilizare, pentru înlăturarea efectelor secundare (figura 3.11).
Fig. 3.11. Bandaje din tricoturi stratificate [38]
Tricoturi implantabile
Tricoturile tip plasă (figura 3.12) se utilizează pentru susţinerea şi protecţia

intestinelor în timpul terapiilor cu radiaţii, după intervenţiile chirurgicale, sau
ca proteze pentru spline sau alte organe interne moi, în urma traumatismelor.
Fig.3.12. Plase tricotate pentru hernii [38]
47
Tricoturi pentru decoraţii interioare sau pentru automobile
Maşinile rectilinii electronice pot produce tricoturi pentru acoperirea

scaunelor sau a unor zone ale scaunelor, fiind elastice, uşor de mulat şi de
adaptat la forma scaunului. Acestea pot fi tricoturi plane sau spaţiale, de
regulă cu efecte coloristice, obţinute prin tehnica jacard sau intarsia (figura
3.13).
Fig.3.13.Tricoturi cu desene jacard și intarsia pentru acoperirea scaunelor [68]
Se pot tricota suprafeţe cu desene jacquard prin scanarea unor figuri sau
efecte coloristice sau desene Intarsia care imită ţesăturile (figura 3.14).
Fig.3.14.
Tricoturi cu desene jacard și intarsia pentru acoperirea scaunelor [ 38 ]
Pot fi tricotate și sub formă tubulară, cu diametru variabil, pentru a avea o

capacitate adecvată de mulare pe suprafața scaunelor (figura 3.15).
48
Fig.3.15. Tricoturi tubulare adaptabile formei scaunului [38]
Tricoturile pot fi produse la dimensiuni apropiate produsului finit, cu

posibilitatea inserării unor elemente metalice de fixare sau asamblare
(figura 3.16).
Fig.3.16. Tricoturi cu elemente metalice inserate [38]
În timpul tricotării acestor forme, se pot executa prin tricotare marcaje,

semne, cusături false (figura 3.17).
Fig.3.17. Tricoturi cu semne sau marcaje [38]
Se pot tricota și părţi componente ale scaunelor, tricoturi tip plasă, stabile,
care nu necesită elemente de susţinere. Pot fi structuri cu transfer de ochiuri,
cu bucle sau cu fire de bătătură, în funcţie de elasticitatea dorită (figura
3.18).
49
Fig.3.18. Plase pentru scaune [68]
Tricoturi din fire metalice pentru aplicaţii industriale
Materialele textile conductive (figura 3.19) combină cel mai avansat proces
de finisare cu utilizarea unor materii prime cu un înalt conţinut metalic şi
proprietăţi electrice. Ele permit trecerea prin material a curentului electric,
ceea ce face din suprafaţa textilă o altă modalitate de conexiune, o interfaţă
alternativă. Firele metalice utilizate în tricotaje pot fi din oţel galvanizat,
cupru pur sau aliaje, titan și platină.
Fig.3.19.Tricoturi din fire metalice [68]
Formele în care pot fi tricotat sunt: plane sau rotunde, răsucite sau pliate,
acoperite (miez metalic) sau monofilamente (PP, PE, PES, PVC). Tuburile
din fire metalice pot fi îndoite şi transformate în discuri, rulmenţi în industria
de automobile (figura 3.20). Tricoturile din fire metalice se utilizează ca
elemente de încălzire, ecrane electromagnetice sau pentru disiparea încărcării
electrostatice.
Fig.3.20 Tricoturi din fire metalice pentru aplicații industriale [68]
50
Materialele textile conductive pot fi folosite în aplicaţii tehnice pentru

produse industriale - ca interfaţă electromagnetică, pentru izolare şi pentru
conducere a câmpurilor electromagnetice. Alte aplicaţii includ produse de
îmbrăcăminte (aşa numita îmbrăcăminte electronică) sau textile decorative,
articole medicale de tratament sau de monitorizare etc.
Tricoturi compozite şi industriale
Prin utilizarea acestei tehnologii se pot obține și preforme industriale care
sunt sisteme de consolidare, cu o formă complexă, similară formei finale a
piesei din material compozit care se proiectează (figura 3.21). Preformele pot
fi obţinute prin aranjarea materialelor în matriţe sau direct prin tehnologii
textile.
Fig.3.21. Preforme industriale tricotate [38]

Materialele compozite cu ranforsare textilă au cunoscut o dezvoltare
puternică în industria de construcţii, pieţele principale de desfacere pentru
aceste produse fiind America de Nord (40%), Europa (35%), Asia (22%),
restul lumii (3%).
Căști de protecție
KnitGuard este o cască de protecție pentru rugby, rezultat al cercetărilor

medicale, coroborate cu inovațiile industriale. Este formată dintr-un tricot
conturat tridimensional, produs pe mașini rectilinii electronice, căptușită cu
spumă poliuretanică, pentru protecție împotriva șocurilor, având o greutate
de 220 g. Este un produs confortabil datorită sistemului de reglare a
temperaturii la nivelul capului.
Fig.3.22. Cască de protecție pentru rugby [74]
51
3.2. Modelarea tridimensională a tricoturilor din bătătură
Tehnologia de tricotare pe mașini rectilinii electronice are o pondere

importantă în realizarea articolelor de îmbrăcăminte dar și pentru obținerea
unor produse utilizate în domenii diferite de cele clasice, cum sunt cele
tehnice.
Unul dintre elementele de interes, care contribuie la obținerea unor produse
performante este forma lor. Posibilitatea de a crea produse sub diferite
forme, sau care pot prelua fidel anumite contururi, a reprezentat o preocupare
constantă atât pentru producătorii de îmbrăcăminte, care vizează esteticul ca
și cerință primordială, cât și producătorii de articole industriale (medicale,
echipamente sportive și de protecție, compozite), care urmăresc
funcționalitatea acestora.
Progresul continuu al tehnologiei de tricotare și al mașinilor de tricotat oferă
diverse posibilități de obținere a unei game variate de forme tridimensionale.
Cu toate că domeniul de dezvoltare a tehnologiei de tricotare tridimensională
a fost cel destinat îmbrăcămintei, acesta a fost extins și către domenii
neconvenționale.
Prin utilizarea mașinilor electronice rectilinii de tricotat și prin combinarea
unor principii și tehnici de tricotare specifice se pot obține forme
tridimensionale complexe cu aspect de tuburi, cutii, conuri, discuri, sfere,
calote.
Produsele tridimensionale obținute prin tricotare pot fi împărțite în două
categorii [19]:
a. forme tridimensionale;
b. structuri tridimensionale.
Formele tridimensionale tricotate sunt acele produse care, prin folosirea
unor principii specifice de modelare/conturare prin tricotare, capătă o
anumită formă.
Principalele tehnici de obținere a tricoturilor tridimensionale pe
mașinile rectilinii electronice de tricotat [45, 35] sunt:
1. îngustări repetate prin transfer de ochiuri sau grupuri de
ochiuri;
2. lărgiri, prin:
a. introducerea unui grup de ace în lucru care nu au
elemente vechi și realizarea unui început de tricot pe
acestea;
b. lărgiri succesive prin introducerea graduală a unor ace
în lucru efectuate în marginea tricotului.
3. tricotarea șirurilor incomplete;
4. utilizarea ochiurilor cu dimensiuni diferite (desime variabilă);
52
5. schimbarea direcției de înclinare a ochiurilor prin combinarea

de elemente de structură (ochi-buclă) cu deplasări laterale a
fonturii.
Folosind aceste principii se pot obține forme precum: sfere, discuri, cuburi,
cutii, calote, piramide, tuburi, efecte tridimensionale de pe suprafață.
Structurile tridimensionale tricotate sunt acele structuri ce prezintă o
anumită grosime față de grosimea firului. Principiul de obținere a acestora,
prin utilizarea mașinilor rectilinii de tricotat, constă în tricotarea a două
straturi individuale unite între ele prin fire de legare. Acestea poartă
denumirea de tricoturi sandwich și au o grosime limitată dată de
ecartamentul mașinii de tricotat [21]. Totuși, grosimea poate fi modificată în
anumite limite prin: schimbarea tipul de fir utilizat dintre care diametrul și
natura acestuia sunt factori de influență, precum și prin modul de legare a
acestora în structură (fire de căptușeală, fire de bătătură).
În acest capitol sunt prezentate câteva forme tridimensionale obținute prin

tricotare precum și metode de diversificare a acestora din punct de vedere al
geometriei și a structurilor tricotate ce stau la baza formabilității. Obținerea
tricoturilor tridimensionale sau cu efecte tridimensionale se poate face
adoptând una dintre tehnicile specifice mașinilor rectilinii electronice de
tricotat, care presupun valorificarea ingenioasă a tuturor posibilităților oferite
de această tehnologie. Astfel, prin combinarea unor elemente precum
structuri tricotate, tipuri de linii de conturare, modul de dispunere a
acestora pe suprafață și combinarea principiilor de tricotare se pot produce
forme spațiale precum semisfere, sfere sau efecte 3D (suprafețe cu celule de
diferite forme și dimensiuni). Se exemplifică, în cele ce urmează structuri
produse pe mașini rectilinii electronice de tricotat CMS 530, E 6.2 sau CMS
502 HP, E2.5.2, cu ajutorul softului specializat de proiectare Stoll M1 plus®.
Tricoturi cu geometrie tridimensională
Structurile lincs cu desene lincs constituie un exemplu de creație a unor

tricoturi cu efecte tridimensionale, câteva exemple fiind relevante în acest
sens. Structurile prezentate în figurile 3.23 și 3.24 diferă prin raportul de
desen, rezultând efecte spaţiale cu dispuneri diverse.
53
Raport de 4x4 Raport de 12x12 Raport de 24x24

Fig.3.23. Structuri lincs cu desene lincs sub formă de zig-zag
Fig.3.24. Structuri lincs cu desene lincs de diferite rapoarte [58]
54
Structurile cu geometrie tridimensională exemplificate în figura 3.25 prezintă

potențial auxetic, adică proprietatea unor materiale de a se extinde pe
ambele direcții, atunci când sunt solicitate la întindere unidirecțională.
Tensionate complet Tensionate parțial Relaxate total
Fig.3.25. Structuri lincs cu desene lincs, cu potențial auxetic
Materialele auxetice se extind pe ambele direcții, atunci când sunt solicitate

la întindere unidirecțională (figura 3.26).
a) convenționale b) auxetice
Fig. 3.26. Comportarea la efort a materialelor textile [75]
Acestea sunt caracterizate teoretic, printr-un coeficient Poisson negativ, și

practic, prin faptul că se expandează (se umflă, termenul vine de la grecescul
’auxetos” – “umflare”), atunci când sunt solicitate la tracțiune sau întindere
pe o singură direcție (figura 3.27).
55
Fig. 3.27. Tricot din bătătură cu coeficient Poisson negativ [35]

Coeficientul Poisson ν reprezintă raportul dintre alungirea materialului pe
direcție transversală εtrans (perpendiculară forței de tracțiune) și alungirea
materialului pe direcție longitudinală, εaxial :
ν = - εtrans / εaxial (1)
Alungirea pe direcţie transversală, respectiv longitudinală, se calculează
conform relaţiei:
ε = ΔL/L (2)
în care L reprezintă lungimea iniţială pe direcţia dorită, iar ΔL variaţia
lungimii corespunzătoare direcţiei respective.
Tricotul din bătătură din figura 3.27 are o structură lincs cu desene lincs, și la
solicitarea de întindere pe direcția șirurilor, prezintă un efect de întindere și
pe direcția șirurilor, contrar comportării tricoturilor convenționale.
Materialele auxetice au proprietăți superioare celor convenționale, cum sunt:
- bună capacitate de absorbție a șocurilor și vibrațiilor, și disipare a
energiei mecanice;
- rezistență mare (impact, tracțiune, plesnire), în condițiile unei mase
reduse;
- bune proprietăți de compresiune și de absorbție fonică.
Aceste proprietăți le recomandă pentru aplicații în diferite aplicații, cum
sunt: materialele compozite, echipamente personale de protecție (căști pentru
bicicliști, veste, costume de sport), filtre, bandaje medicale, ambalaje.
a) b) c)
Fig. 3.28. Bandaje medicale auxetice [75]
56
Figura 3.28.a-c prezintă un bandaj medical auxetic, care este inițial

impregnat cu un agent antiinflamator (figura 3.28.a), apoi, datorită umflării
rănii se extinde prin deschiderea microporilor și elimină substanța
antiinflamatoare, urmând faza când rana se dezumflă, bandajul se relaxează,
microporii se închid, iar eliminarea substanței active se încheie.
Tricoturi cu structuri și fire de naturi diferite
Asocierea unor structuri diferite pe lățimea și înălțimea panoului poate

conduce la efecte tridimensionale (figura 3.29). Efectul poate fi accentuat de
utilizarea unor materii prime cu caracteristici diferite, de exemplu combinații
de fire cu elasticitate diferită (figura 3.30).
Fig. 3.29. Glat tubular 1 și fang 2 Fig. 3.30. Glat tubular (fire elastice) și fang
Tricoturi cu desime variabilă
Controlul lungimii ochiurilor în tricot se face prin reglarea adâncimii de

buclare, care poate fi variabilă, pe zone, în cadrul panoului. Un caz particular
îl reprezintă tricoturile cu desime variabilă, care sunt obţinute prin
modificarea adâncimii de buclare în cadrul aceluiaşi sistem (rând) în timpul
deplasării saniei port-came. Ochiurile de mărimi diferite la acelaşi sistem se
obţin prin modificarea poziţiei camei de buclare în timpul deplasării saniei
port-came, figura 3.31.
deplasarea camei de buclare
deplasarea saniei
Fig. 3.31. Modificarea poziţiei camei de buclare în timpul deplasării saniei port-
came [73]
57
La maşinile Stoll există posibilitatea modificării continue a adâncimii de

buclare între două valori prestabilite X1 şi X2, figura 3.32.
tr a n z itie re p a o s tr a n z itie
X 3 = 1 3 .0
X 2 = 1 2 .0
X 1 = 11 .0
2 ,2 5 a c e 8 ace 2 ,2 5 a c e
Ptr. K=7E
Fig. 3.32. Intervale de tranziţie şi repaus [73]
Trecerea de la o valoare la alta a adâncimii de buclare în timpul deplasării

saniei se face lin, pe un anumit număr de ace numit interval de tranziţie.
Mărimea intervalului de tranziţie depinde de fineţea maşinii şi de valorile
extreme între care se modifică adâncimea de buclare.
După fiecare interval de tranziţie este necesar un interval [număr de ace] în
care cama de buclare nu îşi modifică poziţia = interval de repaus. Mărimea
intervalului de repaus depinde de fineţea maşinii.
Tricotul glat cu desime variabilă prezentat în figura 3.33 este produs
proiectat cu alternanțe de zone cu adâncimi de buclare diferită, dispuse pe
suprafaţă după un desen geometric, respectiv carouri. In acest exemplu, se
combină zone cu desime de 11.5 în alternanţă cu cele de 13.5, rezultând un
tricot cu efecte tridimensionale.
11.5 13.5 11.5 13.5 11.5 13.5
13.5 11.5 13.5 11.5 13.5 11.5
11.5 13.5 11.5 13.5 11.5 13.5
13.5 11.5 13.5 11.5 13.5 11.5
20 11.5 13.5 11.5 13.5 11.5 13.5
20
Fig. 3.33. Panou glat cu desime variabilă
Efectele de suprafață variază în funcție de structura tricotului, de desenul

adoptat și de desimile cu care se lucrează pe porțiuni, câteva exemple fiind
prezentate în figura 3.34.
58
a) Glat b) Patent 2:5 c) Lincs
d) Glat cu ochiuri e) Glat şi lincs f) Glat şi patent

duble
Fig.3.34.Tricoturi cu desime variabilă
Tricoturi cu structuri și operaţii tehnologice

Tricoturile semifang și fang având în structura lor bucle, care conferă o altă
dimensiune tricotului, se pot transforma în suprafețe cu efecte
tridimensionale, prin combinarea structurii cu deplasarea laterală a fonturii
spate, în ambele sensuri, operație specifică mașinilor rectilinii electronice de
tricotat, posibilă în limitele tehnologice admise.
Deplasarea laterală a fonturii spate se poate executa în diferite etape de
obținere a ochiului dublu, respectiv: a) înainte de formarea buclei (numai
ochiul reţinut din ochiul dublu este deplasat, bucla având o dispunere
normală), b) dupǎ formarea buclei (întreg ochiul dublu este deplasat lateral)
sau c) succesiv, în sensuri contrare, cu aceeaşi amplitudine, în cele douǎ
etape de formare a ochiului dublu (ochiul reținut revine în poziţie normalǎ,
deci numai bucla este înclinatǎ).
Un exemplu de combinații a acestor situații posibile este prezentat în figura
3.35, pentru un tricot semifang, obținut cu rapoarte de desen diferite,
respectiv 10 de r.o x10 ș.o (figura 3.35.a), 20 de r.o x 20 ș.o (figura 3.35.b) și
dintr-un alt fir (figura 3.35.c). Se constată așadar, că efectele în relief se
bazeazǎ pe caracteristicile de structurǎ ale tricotului (dimensiuni ale
rapoartelor, desimi), pe natura materiei prime și pe finețea mașinii de tricotat.
59
a) 10 r.o x 10 ș.o b) 20 r.o x 20 ș.o c) Fire de naturi diferite

Fig.3.35. Tricot semifang cu deplasarea laterală a fonturii spate [37]
În figura 3.36 se prezintă un tricot fang, cu un raport de desen 20 de ace,

produs prin deplasarea laterală a fonturii din spate spre stânga cu un pas de
ac, după producerea ochiului și după depunerea buclei. Raportul este
constituit din două jumătăți cu desene de structură dispuse în oglindă, iar
efectul se formează din dispunerea inversă a acestora față de axa verticală a
raportului.
a) 10 r.o x10 ș.o (E6.2) b) 20 r.o x 20 ș.o (E6.2) c) 20r.o x 20 ș.o (E2.5.2)
Fig. 3.36. Tricot fang cu deplasarea laterală a fonturii spate
Există situații în care tricoturile sunt destinate produselor funcționale sau

inteligente, și trebuie să aibă locuri de inserare a unor elemente specifice,
menite să asigure funcționalitatea. Este cazul textilelor conductive, care
conțin fire metalice, cabluri, textilelor optice, care au fire optice, cabluri
fosforescente, elemente de semnalizare, textilelor electronice, care găzduiesc
senzori, rezistențe, cabluri electrice, etc (figura 3.37 și figura 3.38).
Tricot cu fire Tricot cu fire Tricot cu Tricot cu

conductive [76] conductive [77] componente componente
electronice [78] electronice [79]
Fig. 3.37. Tricoturi suport pentru textile funcționale
60
Tricot cu fire Imbrăcăminte Imbrăcăminte

conductive [80] inteligentă [81] inteligentă
[82]
Fig. 3.38.
Tricoturi suport pentru textile inteligente
Tricoturi cu aplicaţii în relief pe suprafaţa panoului
Una dintre soluțiile tehnice pentru crearea spațiilor adecvate găzduirii unor
elemente de funcționalitate în tricoturi este tricotarea unor aplicații în relief
pe suprafața acestora, deschise (figura 3.39) sau închise (figura 3.40).
Fig. 3.39. Aplicații deschise Fig. 3.40. Aplicații închise
În cazul celor două exemple, tricotarea începe de la baza panoului,

reprezentată de latura A-B și se termină cu latura C-D. Pe parcursul
tricotării, în cadrul panoului se realizează aplicații sub formă de canale cu
deschidere pe o singură parte 1-2 (figura 3.39) sau deschidere pe ambele
părți 1-2-2’-1’ (figura 3.40), prin aplicarea tehnicii de tricotare a rândurilor
incomplete. Principiul care stă la baza construirii acestora constă în tricotarea
completă sau parțială a unor zone formate dintr-un număr prestabilit de ace,
pe parcursul unui număr de rânduri, în timp ce ochiurile vecine acestor zone
sunt reținute pe acele unde nu se efectuează tricotarea.
61
a. Schema de tricotare b. Schița panoului

Fig. 3.41. Tricot cu aplicații deschise pe o parte
Pentru realizarea unui panou cu canale ce au deschidere pe o singură parte

(figura 3.41) se procedează după cum urmează:
- Se începe tricotarea panoului plan de la bază până la modul,
rândurile 1÷3;
- Se tricotează modulul pe un număr selectat de ace, rândurile 4÷9.
Conducătorul de fir care realizează tricotarea este limitat numai în
zona cu ace selectate. Acele vecine modulului care nu participă la
tricotare rețin ochiurile din rândul de început, rândul 3, până la
finalizarea acesteia, rândul 10. Pe durata tricotării acestei zone
tragerea generală este oprită, iar ridicarea ochiurilor pe ace este
împiedicată prin folosirea tragerii concentrate, asigurată de către
cilindrii auxiliari și platinele de închidere – aruncare, de la nivelul
liniei de aruncare;
- Se finalizează modulul prin tricotarea unui rând de ochiuri, rândul
10, care angajează în lucru și acele vecine acestuia care au reținut
ochiurile din primul rând al modulului;
- Se continuă tricotarea panoului cu reintroducerea în funcțiune a
tragerii generale. Elementul nou-format are aspectul unui canal cu
deschidere pe o singură parte, în exemplul prezentat pe partea
dreaptă.
62
a. Schema de tricotare b. Schița panoului

Fig. 3.42. Tricot cu aplicații deschise pe ambele părți
Pentru realizarea unui panou cu aplicații deschise pe ambele părți (figura

3.42) se procedează după cum urmează:
- Se începe tricotarea panoului plan de la bază până la modul,
rândurile 1÷2;
- Se tricotează modulul pe un număr selectat de ace în mod
independent pe suprafața panoului, rândurile 3÷10. Conducătorul de
fir care realizează tricotarea este limitat de o parte și de alta a zonei
cu ace selectate. Acele vecine modulului care nu participă la tricotare
rețin ochiurile din rândul de început, rândul 3, până la finalizarea
acesteia, rândul 10. Pe durata tricotării acestei zone tragerea generală
este oprită, ridicarea ochiurilor pe ace este împiedicată prin folosirea
tragerii concentrate;
- Se finalizează modulul prin tricotarea unui rând de ochiuri, rândul
10, care angajează în lucru și acele vecine acestuia care au reținut
- Se continuă tricotarea panoului cu reintroducerea în funcțiune a
tragerii generale. Elementul nou format este sub formă de aplicație pe
suprafața panoului cu deschidere pe ambele părți și canal tubular.
Se crează astfel elemente de tip canal (figura 3.43), care pot servi ca element
suport pentru diferite elemente (cabluri, fire conductive, țevi etc.).
Fig. 3.43. Aplicație cu marginile deschise pe suprafața tricotului [37]
63
Tricoturi cu rânduri incomplete

Dintre metodele de conturare tridimensională amintite anterior, cea mai des
utilizată este cea de tricotare a rândurilor incomplete.
Principiul ce stă la baza conturării tridimensionale prin tricotare, folosind
această metodă, constă în reținerea unor ochiuri pe ace selectate, prin
scoaterea temporară a acestora din lucru pe o anumită porțiune și
introducerea lor în lucru după un anumit număr de rânduri, timp în care se
continuă tricotarea ochiurilor aflate pe acele învecinate (figura 3.44).
Numărul de rânduri în care ochiurile sunt reținute sunt stabilite în funcție de
formă. În final, se obține o singură linie de asamblare și conturare prin
tricotare (a-b-c).
a b
Fig. 3.44. Principiul tricotării rândurilor incomplete
a- reprezentare teoretică, b- reprezentare structurală
Linia de conturare este alcătuită din două zone, definite de operații de
îngustări succesive, în lățime, a suprafeței tricotate prin scoaterea din lucru a
acelor corespunzătoare zonei (a-b) și operații de lărgiri succesive, prin
reintroducerea acelor în lucru corespunzătoare zonei (b-c). Astfel, ochiurile
reținute determină modul de dispunere a tricotului în sensul ridicării și
scoaterii acestuia din plan, obținându-se dispunerea sub forma 3D, în spațiu.
Folosirea acestei metode facilitează următoarele aspecte: utilizarea unei
game largi de structuri tricotate obținute pe una sau două fonturi (glat, patent,
interlock, glat tubular etc.), solicitare redusă a firului prin reținere în timpul
conturării, comparativ cu transferul, precum și o posibilitate de diversificare
mai mare a formelor.
Conturarea este realizată prin intermediul unei linii de conturare (a-b-a), care
se obține prin reducerea și creșterea treptată a numărului de ochiuri tricotate,
după un algoritm. Acele care nu participă la tricotare rețin ochiurile pe ace
din primul rând până la ultimul, din zona propusă spre conturare (figura
3.45).
64
Fig.3.45. Caracteristicile liniilor de conturare
Caracteristicile liniei de conturare (figura 3.45) determină forma spațială

rezultată. Acestea sunt explicate după cum urmează:
1. Treapta de îngustare - reprezintă numărul de ace scoase, respectiv
introduse în lucru pe înălțimea și lățimea de conturare. Prin repetarea
acestui increment rezultă lungimea liniei de conturare, spre exemplu
un ac la fiecare rând (1:1), figura 3.46;
2. Dimensiunile liniei de conturare - lungimea și înălțimea acesteia;
- Înălțimea liniei (l), este dată de deschiderea zonei cu ochiuri reținute,
prin numărul de rânduri din suprafața conturată (figura 3.45);
- Lungimea liniei de conturare (L) este distanța de la vârful clinului de
conturare (b) la latura paralelă a acestuia, și este influențată de
numărul de ochiuri reținute din suprafața de conturare. Astfel, cu cât
numărul de ochiuri reținute crește, cu atât linia de conturare este mai
mare;
- Panta (α)- unghiul dintre linie și direcția rândurilor;
- Înălțimea ochiului reținut- este numărul de rânduri corespunzător
reținerii ochiului din momentul scoaterii din lucru până la
introducerea acestuia înapoi în lucru. Înălțimea maximă de reținere a
unui ochi este de i=7, după această limită trebuie făcute reglaje
tehnologice a procesului de tricotare. Cu cât numărul de ochiuri
reținute în treapta de îngustare este mai mare, cu atât panta acesteia
este mai mică;
3. Forma liniei de conturare, poate fi dreaptă, curbă, cu increment
constant sau variabil, și pot fi simetrice sau asimetrice (figura 3.45).
Se prezintă un exemplu de linie de conturare, unde se aplică metoda tricotării
rândurilor incomplete după regula de 1:1, adică scoaterea unui ac din lucru,
respectiv reținerea unui ochi la fiecare rând.
65
Fig. 3.46. Schema de tricotare pentru realizarea unei linii de conturare cu o treaptă
de îngustare de 1:1 (un ac la un rând)
Un exemplu de tricotare a unui efect în relief, folosind această metodă, este

ilustrat în figura 3.47.
Fig.3.47. Schema de tricotare pentru obținerea unui efect tridimensional sub formă de
celulă
66
Pentru realizarea unui panou cu efecte în relief sub formă de celule se

procedează după cum urmează:
- Se începe tricotarea panoului de la bază până la modul, rândul 1;
- Se tricotează modulul pe un număr selectat de ace în panou,
rândurile 2÷17. Conducătorul de fir care realizează tricotarea este
limitat de o parte și de alta a zonei cu ace selectate. Acele vecine
modulului care nu participă la tricotare rețin ochiurile din rândul de
început, rândul 1, până la finalizarea celulei, rândul 17. Pe durata
tricotării acestei zone tragerea generală este oprită, ridicarea
ochiurilor pe ace este împiedicată prin folosirea tragerii concentrate;
- Finalizarea celulei și asigurarea continuării tricotării în mod
corespunzător a panoului prin tricotarea unui rând de ochiuri, rândul
18, care angajează în lucru și acele vecine celulei care au reținut
- După terminarea tricotării celulelor ce au o anumită dispunere în
panou, se continuă tricotarea cu reintroducerea în funcțiune a tragerii
generale. Elementul nou format este sub formă de efect în relief pe
suprafața panoului sub formă de con.
Obținerea formelor tridimensionale folosind tehnica rândurilor incomplete,
are la bază o formă bidimensională a acesteia, ce reprezintă desfășurata în
plan. De obicei forma și modul de dispunere a liniilor din desfășurată sunt
similare cu cele din proiectarea tricotului (figura 3.48).
a) b) c)
Fig. 3.48. Concordanța între forma proiectată (a), desfășurata în plan (b) și
produsul final (c)
În timpul tricotării, marginile zonelor deschise din desfășurată sunt unite,

creînd, astfel, forma. Numărul, curbura și modul de dispunere a acestora pe
suprafața desfășuratei definesc forma finală, relevante în acest sens fiind
exemplele din figura 3.49 și 3.50.
În cazul formelor tridimensionale se evidențiază următoarele aspecte:
- Modul de dispunere a liniilor de conturare influențează aspectul
formei. Dacă liniile sunt dispuse doar pe o singură latură, atunci vor
apărea forme asimetrice cu zone diferite de îngustări sau lărgiri (cazul
67
tuburilor cotite). Dacă liniile sunt dispuse pe ambele margini, atunci

forma va fi și ea, la rândul ei, simetrică (cazul sferelor sau
semisferelor);
a) b) c)
Fig.3.49. Forme tridimensionale obținute prin tricotare; a- semisferă, b- piramidă, c-
tub cotit [19]
Fig. 3.50. Forme tridimensionale obținute prin tricotare; a- sferă, b- paralelipiped,

c- disc [19]
- În cazul semisferelor, înălțimea lor este limitată de lățimea liniei de la

bază, adică de numărul de ace pe care se începe tricotarea. Îngustările
de pe linia de conturare nu pot depăși numărul de ochiuri din
diametrul bazei. Cu cât lățimea bazei este mai mică cu atât forma se
68
schimbă, astfel se poate obține aspecte de semisfere mai mici sau roți
de cauciuc;
- Prin adăugarea de rânduri complete ce nu includ linii de conturare
între zonele unde acestea sunt prezente, circumferința se schimbă. Cu
cât numărul acestora este mai mare, cu atât forma este mai aplatizată;
- Elementele variabile de proiectare a formelor tridimensionale sunt:
tipul liniei de conturare, numărul segmentelor repetate; numărul de
rânduri complete dintre segmentele ce prezintă conturarea, numărul
de ochiuri din vârf, numărul total de ochiuri de la baza formei, pe
care se începe tricotarea (figura 3.51).
Fig. 3.51. Schimbarea formei prin modificarea variabilelor de proiectare [58]
69
Tricoturi cu efecte 3D
Se produc folosind tehnica de tricotare a rândurilor incomplete, și se
caracterizează prin dispunerea tricotului în afara planului 2D sub o anumită
geometrie. Aceste efecte pot fi unitare, plasate doar într-o singură zonă cu rol
de modelare a acesteia, sau se pot repeta de mai multe ori pe suprafața
tricotată cu o anumită distribuție, purtând denumirea de structuri cu celule.
Atunci când formele sunt simetrice, metoda de modelare presupune folosirea
liniilor de conturare dispuse în oglindă pe direcție verticală. Tehnica este
similară celei de realizare a călcâiului la ciorapi. În cazul conurilor, forma
rezultă prin punerea cap la cap a două triunghiuri cu aceleași dimensiuni
(figură 3.52).
a b
Fig. 3.52. Efect de con; a- vedere produs, b- reprezentare tehnică [ 19]
Ieșirea din plan a acesteia se face prin unirea marginilor, laturilor
triunghiurilor. Conturul vârfului este dat de numărul de ochiuri din vârful
triunghiurilor, respectiv, cu cât numărul de ochiuri este mai mic, cu atât
forma este mai ascuțită.
Dacă linia ce unește cele două triunghiuri în vârf este formată dintr-un număr
mai mare de ochiuri, atunci vârful acesteia devine mai rotunjit, iar forma este
asemănătoare unei semisfere (figură 3.53).
a b
Fig. 3.53. Efect de semisferă; a- vedere produs, b- reprezentare tehnică [19]
70
Prin combinarea de forme, deci compunere de linii de dimensiuni diferite,

aspectul și geometria formei 3D poate fi modificată semnificativ. Cu cât
liniile sunt plasate la distanțe mai îndepărtate de baza ei, cu atât forma capătă
un contur al vârfului mai rotund (figura 3.54), spre aplatizat.
a b
Fig. 3.54. Efect de trunchi de con; a- vedere produs, b- reprezentare tehnică [20]
Acest efect poate fi amplasat pe o suprafață plană (figură 3.55) sau pe
suprafețe conturate (figura 3.56). Astfel de suprafețe care prezintă efecte 3D,
ce sunt repetate într-o anumită ordine, se numesc materiale cu celule sau
modulare.
a b
Fig. 3.55. Suprafață tricotată plană cu efecte 3D; a- vedere produs, b- reprezentare
tehnică [20]
71
a b
Fig. 3.56. Suprafață tricotată conturată cu efecte 3D; a- vedere produs, b-
reprezentare tehnică [19]
Tricoturile cu formǎ de disc se bazeazǎ pe tricotarea succesivǎ a unui numǎr

de clini, executaţi dupǎ principiul tricotǎrii rândurilor incomplete (figura
3.58).
Fig. 3.58. Principiul tricotării unui clin [58]
72
Astfel, pentru obţinerea unei linii de conturare și a unui clin, se scot

progresiv din lucru unul sau mai multe ace, la fiecare rând, sau dupǎ un
anumit algoritm, care variazǎ conform formei proiectate și a numǎrului de
clini dintr-un disc. Acele eliberate de ochiuri sunt reintroduse în lucru în
rândurile următoare, efectuând astfel încheierea prin tricotare și obţinerea
formei clinului cu un anumit unghi.
Pentru evitarea flotǎrilor care pot apǎrea la scoaterea acelor din lucru și
reținerea ochiurilor, trebuie corelatǎ scoaterea din lucru a acelor cu acesta cu
sensul de deplasare a saniei port-came (figura 3.59).
Sens corect de
deplasare a
saniei port -
came
Sens greșit de
deplasare a
saniei port -
came
Fig.3.59. Corelarea sensului de deplasare a saniei port – came cu scoaterea

acelor din lucru [58]
De asemenea, pentru evitarea orificiilor care apar pe linia de conturare,

datorită reținerii ochiurilor pe ace, se recomandă tricotarea unor bucle în
rândurile pare din structură, la deplasarea saniei de la dreapta la stânga.
Acest lucru ajută la umplerea golurilor create prin reținerea ochiurilor între
rândurile din interiorul liniei de conturare (figura 3.60).
Fig. 3.60. Soluție de evitare a orificiilor de pe linia de conturare
73
Tricoturi cu formǎ de tuburi conturate spațial
Prin procesul de tricotare se pot obține variante de tricoturi tubulare cu

diferite dispuneri, fie ele sub formă de tuburi drepte sau tuburi cu diferite
forme spațiale, cum sunt: L, U, S, T, K, Y, X, etc. Conexiunile tubulare se
pot produce prin valorificarea următoarelor posibilități oferite de tehnologia
de tricotare pe mașini rectilinii electronice.
Tricotare tubulară pe cele două fonturi ale mașinii de tricotat
Obținerea tuburilor drepte presupune tricotarea alternativă a rândurilor pe

cele două fonturi ale mașinii de tricotat. Conexiunea dintre suprafețe FF și
FS se execută la cele două margini de către firul ce alimentează acele din
cele două fonturi. Prin combinarea posibilităților tehnice ale mașinii și
varietatea de structuri, pot rezulta tuburi tricotate independent (figura 3.61),
tuburi drepte conectate (figura 3.62), tuburi de diferite forme conectate
(figura 3.63), tuburi cu canale (figura 3.64).
Fig.3.61. Tuburi tricotate Fig.3.62. Tuburi drepte conectate

independent
Fig.3.63. Tuburi de diferite forme Fig.3.64. Tuburi cu canale

conectate
Tricotare tubulară și conturare 3D prin transfer de ochiuri
Această metodă presupune tricotarea tubulară și conturarea tridimensională,

care se face prin folosirea operației de transfer de ochiuri, respectiv:
74
- Îngustări sau lărgiri repetate atunci cand este necesară modelarea pe

inăltime (figura 3.65)
- Închidere ochi cu ochi atunci cand este necesară modelarea in linie
dreapta (figura 3.66)
Fig.3.65. Îngustari succesive pe Fig.3.66. Închidere ochi cu ochi [58]

tricot tubular [58]
Tricotare tubulară și conturare 3D prin metoda şirurilor incomplete
Tricoturile conturate 3D sub formă de tuburi presupun efectuarea tricotării

tubulare şi modelarea pe direcţia rândurilor. Tehnica şirurilor incomplete
presupune reţinerea unui număr prestabilit de ochiuri pe ace, în timp ce pe
acele învecinate se continuă tricotarea. Prin aplicarea acestei tehnici în
anumite zone ale tubului, se pot obţine variate forme de tuburi, cu secţiune
dreptunghiulară (figura 3.67) sau circulară (figura 3.68), şi cu diferite
profiluri (L, S, U, Y, K, X), figura 3.69-3.70.
Deşi metoda pare mai tehnologic mai simplă pentru ca nu se utilizează
transferul de ochiuri, totuşi ea are cerinţe ridicate datorită complexităţii
procesului de programare, construcţia desfăşuratei în plan a formei, a
cerinţelor speciale privind tragerea tricotului, atunci când se tricotează zonele
cu şiruri incomplete.
Tricotare tubulară și conturare 3D prin metoda WG (Whole Garment)
Metoda tricotării complete a produselor pe maşina de tricotat este cea mai

complexă şi oferă vaste posibilităţile de diversificare a formelor.
75
Fig.3.67. Fig.3.68.
Tub cu secţiune dreptunghiulară [4] Tub cu secţiune circulară în formă de S
Fig.3.69. Fig.3.70.
Tub cu secţiune circulară în formă de Y Tub cu secţiune circulară în formă de L
[58] [58]
Tricotarea integrală presupune folosirea unor maşini cu patru fonturi, care

facilitează tricotarea şi transferul ochiurilor în număr mare, pe direcţia
şirurilor de ochiuri. Astfel, tricoturile conturate care prezintă efecte
tridimensionale pe suprafață pot fi create într-un singur proces, fără a fi
necesare operații de croire sau asamblare (figura 3.71).
Fig.3.71. Forme 3D prin metoda tricotării integrale [58]
Mașinile electronice rectilinii de tricotat oferă posibilitatea de a realiza

tricoturi stratificate și conturate în același timp.
76
Tehnologia de obținere a unor astfel de forme sau efecte 3D prin tricotare

poate prezenta o alternativă la procesul de modelare prin termofixare pe
matrițe. Preluarea unei anumite forme prin această metodă presupune
întinderea și modelarea în mod controlat, astfel încât după aceste operații
ochiurile din structura tricotată, după ce și-au atins limita, să ofere
proprietățile mecanice cerute în ceea ce privește tenacitatea și stabilitatea.
3.3. Maşini circulare de tricotat din bătătură
Tricoturile înguste, aşa numitele ‘narrow fabrics’ reprezintă o altă categorie

de produse textile cu destinaţii tehnice cu destinaţii dintre cele mai variate.
Lăţimea tricoturilor plane sau tubulare variază între 5 – 1000 mm, în funcţie
de destinaţie şi de caracteristicile tehnice ale maşinii. Se pot obţine pe maşini
circulare din bătătură cu diametru mic, de tipul celor exemplificate în cele ce
urmează.
Maşini circulare de tricotat din bătătură ASA 1, 2, 3 [83]
Caracteristici tehnice:
- Fineţea: 7E;
- Diametrul cilindrului: 8”,
9” sau 10”;
- Nr. de ace: 180/196/216
- Diametrul tricotului:
150/195/210 mm;
- Dimensiuni de gabarit:
1500x1500x2000mm.
Tipuri de fire utilizate:
- bumbac şi amestecuri cu alte
fire
Destinaţii ale tricoturilor:
- plase pentru ambalat produse din
carne
Cilindrul este interschimbabil,

diametrul acestuia fiind de 8”, 9”
sau 10”, această soluţie tehnică
oferind flexibilitate în ceea ce
priveşte lăţimea tricotului tubular
obţinut (figura 3.72).
77
Fig.3.72. Produse tubulare obţinute pe maşini circulare cu diametru mic [83]
Maşini circulare de tricotat din bătătură: TC-200-16 [83]
Caracteristici tehnice:
1 cilindru interschimbabil cu 8
până la 120 de ace.
Tipuri de fire utilizate:

- Bumbac;
- PES;
- Cauciuc acoperit.
Destinaţii ale tricoturilor:

- tuburi elastice pentru bandaje
Fig.3.73. Bandaje elastice obţinute pe maşini circulare cu diametru mic [83]
78
Prin utilizarea tehnologiei de tricotare pe maşini circulare cu diametru mic şi

prelucrarea unei game largi de fire, se pot realiza produse diverse din punct
de vedere al destinaţiei, exemple relevante fiind prezentate în cele ce
urmează (figurile 3.76).
Produse tubulare din fire de iută pentru masajul corporal
Produse tubulare din fire de lurex metalice pentru masajul corporal
Benzi din PP pentru masaj Mănuşi din PP
Fig. 3.76. Produse de întreţinere corporală cu proprietăţi terapeutice
Pentru optimizarea timpului de lucru industrial şi în locuinţe, se produc

tricoturi tubulare pe maşini circulare din bătătură dintr-o gamă variată de
fire, care au proprietăţi de durabilitate, rezistenţă, moliciune şi confort la
utilizare (figura 3.77).
79
Tricoturi tubulare din polipropilenă
Bureţi, benzi de masaj din fire metalice Tuburi din monofilamente
Tuburi din plastic pentru spălarea veselei Manşete pentru sportivi
Produse din fire metalice, pentru curăţarea industrială, abrazivă
Fig.3.77. Produse pentru curăţenie casnică sau industrială
O altă categorie de produse obținute pe această grupă de mașini o reprezintă

plasele de ambalat, recoltat, depozitat (figura 3.78).
80
Fig.3.78. Plase din bumbac pentru recoltarea scoicilor
Utilizând facilităţile aceleiaşi tehnologii, se poate produce o gama variată de

produse medicale, din categoria plaselor elastice pentru susţinerea
pansamentelor, bandajelor, produselor chirurgicale (figura 3.79).
Fig.3.79. Produse medicale
81
Maşinile circulare de tricotat din bătătură sunt destinate realizării unei grupe
particulare de produse, de tipul cablurilor, corzilor, frânghiilor, tuburilor
(figura 4.101). Una dintre firmele constructoare a acestei tehnologii este
firma Harry Lucas GmbH, Germania (http://www.lucas-elha.de/).
MOD.R.RR3-1S-6” Caracteristici tehnice

Diametrul cilindrului interschimbabil:
(2-6)“
Cilindru fix și came rotabile
Viteza: 2000 rot/min
Producţia: (6-12) m/min
Alimentare pozitivă sau negativă, în
funcție de tipul de produs
Variante constructive cu sau fără platine
Tipuri de fire utilizate
- naturale;
- sintetice;
- fire de carbon;
- fire de sticlă.
Destinaţii ale tricoturilor
- bandaje;
- filtre;
- vene artificiale;
- izolatori fonici
- benzi înguste.
Fig. 3.80. Maşină circulară de tricotare din bătătură [72]
82
4. Tehnologii de tricotare din urzeală
4.1. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală

4.1.1. Evoluţia mașinilor de tricotat
4.1.2. Potenţialul tehnic al maşinilor de tricotat
4.2 .Maşini rectilinii de tricotat din urzeală cu o fontură
4.2.1. Producerea tricoturilor standard cu destinaţii
neconvenţionale
4.2.2. Producerea tricoturilor cu fire suplimentare
4.2.3. Producerea tricoturilor compozite
4.2.4. Producerea tricoturilor pluş
4.2.5. Producerea tricoturilor destinate articolelor decorative
4.3. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală cu două fonturi
4.3.1. Particularităţi de producere a tricoturilor
4.3.2. Maşini Raschel cu două fonturi
4.3.3. Maşini rapide cu două fonturi
4.3.4. Maşini pentru tricoturi înguste
4.4. Maşini circulare de tricotat din urzeală
83
4.1. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală
4.1.1. Evoluţia maşinilor de tricotat din urzeală [15]
Tricotarea din urzeală din punct de vedere al istoricului său, datează din
1768, când englezul Crane a inventat prima maşină de tricotat din urzeală,
echipată cu ace cu cârlig fixate într-o fontură orizontală şi care realiza ciorapi
pentru femei şi bărbaţi. În 1791 Dawson perfecţionează maşina de tricotat
din urzeală prin adaptarea unui mecanism de deplasare laterală a barelor cu
pasete. Maşina Crane astfel mecanizată, devenea modelul construcţiilor
viitoare.
În anul 1805 Joseph Marie Jacquard inventează mecanismul jacquard la
războaiele de ţesut, adaptat ulterior tot de acesta la maşinile de tricotat.
Evoluţia construcţiei de maşini a înregistrat momente importante odată cu
inventarea acului cu zăvor în 1805 de către Jean Hindret, a acului cu limbă
de către Mattew Towsend în 1847, şi apoi a acelor din oţel în anul 1852 de
către Theodor Groz şi Ernest Beckert. Maşina Crane a fost în continuare
perfecţionată, prin aşezarea verticală a fonturii şi schimbarea
corespunzătoare a poziţiei celorlalte organe de formare a ochiurilor. S-a creat
astfel posibilitatea măririi vitezei de lucru, de aceea maşina a fost numită
“maşină rapidă cu urzeală” de la denumirea în limba germană Schnelllaufer
Kettenstuhl (de aici rezultând denumirea utilizată în prezent,
Kettenwirkmaschinen). În 1885 Redgate inventează maşina rapidă cu două
fonturi, denumită “maşina Simplex”, după denumirea tricotului cu aspect
faţă pe ambele părţi, pe care îl producea.
Principiul de lucru al maşinii Crane a fost aplicat în construcţia maşinilor
prevăzute şi cu alte tipuri de ace. Astfel maşina prevăzută cu ace cu limbă a
fost numită iniţial “maşina polka”, după denumirea dansului la modă din
acea vreme-1858, apoi “maşina Raschel” după numele actriţei franceze
Elizabeth Rachel Flix, care a lansat moda hainelor garnisite cu benzi de
dantelă în Paris şi apoi în întreaga Europă. Denumirea de maşină Raschel,
care a fost utilizată de prima firmă constructoare de maşini din Apolda
(Germania) din anul 1860, s-a răspândit în întreaga lume păstrându-se pînă în
prezent pentru maşina dotată cu ace cu limbă.
După anul 1946, respectiv după terminarea celui de al doilea război mondial,
s-au realizat însemnate perfecţionări şi dezvoltări în construcţia maşinilor de
tricotat.
În anul 1947 Karl Mayer (Germania) s-a preocupat cu deosebit succes de
contrucţia, dezvoltarea şi specializarea maşinilor de tricotat din urzeală.
Prima maşină rapidă de tricotat Karl Mayer, construită în anul 1947, lucra cu
84
280 rânduri/minut. În anul 1950 construieşte şi un urzitor secţional. În 1954

construieşte prima maşină Raschel pe care în anul 1956 o dotează cu mai
multe bare cu pasete, iar în anul 1957 introduce în lucru maşina Raschel cu
două fonturi tip Karl Mayer. Anul 1969 a fost anul producerii primelor
maşini Raschel cu două fonturi pentru pluş tăiat şi a celor cu mecanism de
depunere a firelor de bătătură pe întreaga lăţime. În 1974 s-a pus la punct
maşina rapidă pentru obţinerea tricoturilor pluş buclat (frottier). Anul 1981 a
marcat apariţia maşinilor Jacquardtronic pentru dantele, concomitent cu
introducerea mecanismului jacquard electronic, urmând seria Contourette
pentru perdele în 1987, seria Textronic pentru dantele cu efecte în relief în
anul 1992.Karl Mayer a dezvoltat continuu cele două grupe de maşini, în
prezent fiind lider mondial în construcţia maşinilor de tricotat din urzeală,
îndeosebi a celor Raschel, deţinând mai mult de 2/3 din producţia mondială.
Tot în Germania se găseşte firma Liba, ale cărei preocupări se îndreaptă în
special spre maşinile rapide, îndeosebi cele cu destinaţie tehnică.
Realizările din domeniul construcţiei de maşini textile sunt prezentate cu
ocazia diferitelor târguri internaţionale dintre care cel mai prestigios este
ITMA ( Internationalle Textile Maschinen Austellung), care se organizează
la interval de patru ani în oraşele Hanovra – Milano – Paris, începând cu anul
1963.
Eforturile constructorilor de maşini de tricotat din urzeală au fost de-a lungul
timpului orientate în egală măsură spre maşinile rapide şi Raschel.
Se remarcă o tendinţă de generalizare a unor elemente constructive şi
soluţii tehnice la ambele grupe de maşini, cum sunt:
- înlocuirea acelor cu limbă cu acele cu zăvor;
- echiparea maşinilor rapide cu bare jacquard;
- implementarea mecanismelor de alimentare/tragere pozitivă
controlate electronic;
- separarea mecanismului de înfășurare a tricotului de batiul
maşinii;
- uniformizarea numerotării barelor cu pasete, prin generalizarea
regulii stabilite în cazul maşinilor Raschel.
În procesul de perfecţionare a maşinilor de tricotat din urzeală s-au conturat
câteva direcţii principale, care vor fi prezentate în cele ce urmează.
Creşterea fineţii maşinilor de tricotat din urzeală a fost în centrul
preocupărilor firmelor constructoare, impusă fiind de dezvoltarea explozivă a
gamei de materii prime şi de necesitatea satisfacerii noilor cerinţe ale pieţii
privind fineţea ridicată şi masa redusă a tricoturilor. O perioadă îndelungată
de timp domeniul de fineţe a fost de 10 ÷ 32 E, fineţea uzuală fiind de 28 E.
Odată cu construcţia maşinilor de fineţe 40 E s-a pus problema atingerii unui
punct culminant. Din punct de vedere economic, o fineţe crescută a maşinii
85
de tricotat presupune costuri suplimentare pentru achiziţionarea firelor

filamentare de mare fineţe, a căror preţ este cu cca. 75÷115% mai mare decât
a celor uzuale, ceea ce înseamnă o majorare a costurilor de producţie cu 40 ÷
80%. Fineţea actuală a maşinilor rapide este de 60 ace/ţol, iar a maşinilor
Raschel de 36 ace/ţol (valori superioare ale acestor fineţi sunt puţin
probabile). Concomitent s-a dezvoltat corespunzător gama de materii prime,
îndeosebi firele din microfibre, cu fineţea cuprinsă între 2,5÷33 dtex şi un
număr de 22÷44 filamente, ceea ce este echivalent cu o densitate de lungime
sub 1 dtex/filament.
În ideea creşterii productivităţii, firmele constructoare şi-au îndreptat atenţia
în special asupra vitezei de lucru a utilajelor. Acest obiectiv a fost atins prin
anumite perfecţionări tehnologice, de tipul:
- generalizarea utilizării acelor cu zăvor şi reproiectarea acestora
pentru obţinerea unor traiectorii optime, de diferite amplitudini;
- implementarea barelor suport ale organelor de formare a
ochiurilor realizate din profile cu goluri interioare, în vederea
reducerii greutăţii pieselor în mişcare;
- separarea de maşină a arborilor de susţinere a bobinelor
secţionale pentru izolarea vibraţiilor de restul maşinii şi
reproiectarea gabaritului său.
Introducerea acelor cu zăvor a constituit o mare realizare şi a permis
creşterea substanţială a vitezei de lucru în special la maşinile rapide.
Utilizarea lor a fost extinsă şi la maşinile Raschel, acele fiind modificate
corespunzător pentru maşinile cu număr mare de pasete. Perfecţionările au
continuat, în prezent maşinile rapide fiind dotate cu ace cu zăvor care au
cursă diferită la închidere ( “short - lift compound needle” - ace care au cursă
scurtă la închidere şi “medium - lift compound needle” - ace care au o cursă
medie la închidere). Pasetele au fost modificate constructiv sau reproiectate
după noi principii, soluţia cea mai nouă fiind paseta jacquard din dotarea
mecanismului piezoelectric. Aceasta are o construcţie nouă, fiind placată cu
straturi ceramice piezo care au proprietatea de a se deforma sub acţiunea
unui impuls de curent electric, soluţionându-se astfel încovoierea pasetei
pentru modificarea evoluţiei firelor de desen jacquard.
Toate aceste elemente, în detaliu cercetate de constructorii maşinilor de
tricotat au condus la posibilitatea atingerii vitezelor de 3300 rotaţii/minut la
maşini rapide iar la maşini Raschel la valori de până la 1900 rotaţii/minut.
Creşterea lăţimii fonturilor s-a manifestat în special la maşinile moderne
pentru perdele şi la cele destinate producerii tricoturilor pentru articole
tehnice, ajungându-se la valori de 260 ţoli (660cm).
86
Diversificarea posibilităţilor tehnologice s-a făcut prin concentrarea pe

procesul de perfecţionare a mecanismelor, îndeosebi a celor desenatoare sau
ale unor părţi componente ale acestora, întrucât acţiunea lor se reflectă direct
în calitatea tricoturilor. Utilizînd cele mai recente realizări în domeniul
computerelor privind în special unităţile de memorie, firmele constructoare
au utilizat electronica la următoarele mecanisme:
- mecanismele de alimentare/tragere, pentru măsurarea şi controlul
lungimii de consum;
- mecanismele de deplasare laterală a barelor cu pasete, pentru mărirea
amplitudinii mişcării, pregătirea şi schimbarea rapidă a desenelor;
- mecanismele de depunere a firelor de bătătură pe întreaga lăţime a
tricotului, pentru selectarea individuală a firelor de bătătură, reglarea
lăţimii de depunere a acestora în conformitate cu lăţimea activă a
fonturii;
- mecanismele jacquard, pentru selectarea individuală a pasetelor
jacquard, comanda barelor jacquard, proiectarea şi programarea
automată a tricoturilor cu aceste tipuri de desene.
Tabelul 4.1 prezintă aceste grupe de mecanisme care, echipează maşinile de
tricotat din urzeală performante.
Tabel 4.1. Mecanisme ale maşinilor de tricotat din urzeală din noua generaţie [16]
Mecanismul
Simboluri
Tip Mod de acţiune
EBC - Elektronische Baum Control
Alimentare pozitivă, EBA - Elektronische Baum
Alimentare
controlată electronic Ablaufeinrichtung
EBD
Tragere pozitivă, EAC - Elektronische Abzug Control
Tragere
controlată electronic EAW - Elektronische Abzug Ware
SU - Summen Mustergetriebe
Deplasarea laterală a ELC - Elektronische Legebarren Control
barelor cu pasete ELS - Elektronische Legebarren
Steuerung
MSU - Mehrere Schussfaden
Depunerea firelor de Umkehrfaden
Desenator bătătură pe întreaga
MSM - Mehrere Schussfaden Magazin
lăţime
MSW - Mehrere Schussfaden Wechsel
Selectarea
individuală a firelor
PJ - Piezojacquard System
de desen pe principiu
piezoelectric
87
Perfecţionarea sistemelor CAD aparţine în egală măsură constructorilor de

maşini şi firmelor specializate în elaborarea sistemelor CAD care, au avut în
vedere următoarele aspecte:
- îmbunătăţirea modului de utilizare a sistemelor, prin meniuri foarte
atractive şi un mod de operare foarte flexibil pentru programare;
- îmbunătăţirea aspectelor privind simularea tricoturilor, prin
reprezentări bi şi tridimensionale, în conformitate cu aspectul real;
- simularea procesului de tricotare, în vederea depistării în prealabil a
eventualelor defecte din tricot;
- flexibilizarea sistemelor pentru monitorizarea diferitelor tipuri de
maşini;
- perfecţionarea procesului de simulare a produselor finale din tricot
şi/sau crearea unor modele pentru lansarea pe piaţă a produselor.
Calitatea producţiei şi a tricoturilor este o preocupare cotidiană a
constructorilor de maşini, care progresează la fiecare expoziţie ITMA, pentru
a răspunde cerinţelor pieţei şi ale clienţilor. Maşinile moderne sunt dotate cu
dispozitive de control, supraveghere şi gestiune a producţiei, care sunt de o
importanţă majoră pentru exploatarea optimă a maşinilor moderne şi pentru
calitatea tricoturilor.
Tehnologia s-a dezvoltat spectaculos ulterior în principal datorită apariţiei şi
dezvoltării continue a gamei de fire sintetice, colaborării strânse între
industria textilă şi cea constructoare de maşini, productivităţii şi flexibilităţii
maşinilor de tricotat din urzeală, care acoperă un spectru foarte larg de
produse. Produse cum sunt: perdelele, dantelele, tricoturile elastice, pluşurile
pentru mobilă, tricoturile tehnice, care, în mod tradiţional se obţineau prin
ţesere, au fost în timp realizate prin tehnologia de tricotare din urzeală. Acest
lucru a fost posibil prin valorificarea avantajelor oferite de tricotarea din
urzeală comparativ cu ţeserea, care se referă la aspecte privind: elasticitatea
superioară a tricoturilor din urzeală, masa redusă a acestora, calitatea ridicată
a suprafeţei tricotate, productivitatea înaltă a maşinilor de tricotat. Aşadar, pe
lângă aplicaţiile de uz general (îmbrăcăminte exterioară şi lenjerie), specifice
materialelor textile, tricoturile din urzeală deţin o pondere importantă pentru
articole de corsetărie, perdele, dantele, plase (de protecţie, ambalaje, sport),
geotextile, articole medicale.
O poziţie importantă o au tricoturile din urzeală cu destinaţie tehnică,
comparativ cu structurile ţesute sau neţesute, cu destinaţii similare. Astfel, în
1993, când 38% din textilele tehnice erau obţinute din ţesături, 56% din
materiale neţesute, rata de creştere a tricoturilor din urzeală era mare
comparativ cu cea a ţesăturilor, aflate într-un proces de descreştere şi a
neţesutelor, care domină încă acest segment de piaţă.
88
Prognoza pe perioada 1995 - 2005 [16] a textilelor tehnice (figura 4.1) arată
că, dezvoltarea cea mai rapidă o cunosc geotextilele (12,5%), textilele de
protecţie (8,6%), urmate de cele ecologice (6,1%), pentru ambalaje (6,1%),
construcţii (6,1%), sportive (6%), textile casnice (5,4%) şi cu aplicaţii
industriale (5,3%).
Figura 4.1. Rata de creştere a textilelor tehnice

Alte sectoare ale texilelor tehnice, cum sunt cele pentru agricultură sau
medicină, sunt, de asemenea, estimate a se dezvolta, cu o rată de 4%, în
aceste domenii tricoturile din urzeală găsindu-şi multiple aplicaţii.
4.1.2. Potenţialul tehnic al tehnologiei de tricotare din urzeală
Elementele specifice şi avantajele acestei tehnologii sunt sintetizate după
cum urmează, tehnologia tricotării din urzeală fiind extrem de flexibilă.
Formarea ochiurilor la maşini de tricotat din urzeală are loc prin procedeul
de tricotare cu buclare finală. Tricotarea se face pe direcţie longitudinală
(figura 4.2), din unul sau mai multe sisteme de fire, care realizează simultan
evoluţii de diferite tipuri.
Figura 4.2. Evoluţia firelor de urzeală pe direcţie longitudinală
Asadar, pentru formarea unui tricot din urzeală este necesar cel puţin un
sistem de fire în număr egal cu numărul acelor din fontură.
89
În cazul realizării tricoturilor prin alimentarea acelor de la două sau mai

multe sisteme de fire, se întâlnesc două situaţii:
a) năvădire plină a barelor cu pasete, când fiecare ac este alimentat cu cel
puţin un fir;
b) năvădire neplină a barelor cu pasete, când acele sunt alimentate cu fire
într-un anumit raport R. Raportul de năvădire se defineşte cu relaţia:
R
P (4.1)
 ( P G)
unde:  P - reprezintă numărul de fire alimentate pe lăţimea raportului;
G - reprezintă numărul de ace nealimentate pe lăţimea
raportului;
 ( P  G ) - reprezintă numărul total de ace din raport.
- Tricoturile din urzeală au aspect diferit pe cele două părţi, cu excepţia
celor obţinute pe maşinile cu două fonturi.
- Pe maşini cu una sau două fonturi, la o rotaţie a arborelui principal se
formează un rând de ochiuri.
- Ochiurile într-un rând se formează simultan, ca urmare, durata de
realizare a rândului nu depinde de lăţimea de tricotare.
60
t [sec/rând],
n
unde: t reprezintă durata de realizare a unui rând de ochiuri; n - numărul de
rotaţii ale arborelui principal al maşinii.
- Viteza de tricotare atinge astfel valori foarte mari, de ordinul a 3300
de rânduri/minut.
- Posibilitatea obţinerii unor tricoturi cu structuri dintre cele mai
variate, corespunzătoare domeniului de utilizare, prin corelarea
următorilor factori:
- utilaj (număr de fonturi, posibilităţi tehnologice, mecanisme şi
dispozitive speciale);
- bare cu pasete (număr, evoluţii, năvădire);
- materia primă (natură, caracteristici).
- Permite dirijarea proprietăţilor de elasticitate sau de stabilitate ale
tricoturilor în funcţie de destinaţia acestora. Elementele care fac
posibil acest lucru pot fi: evoluţii de diferite tipuri, introducerea
firelor suplimentare de bătătură sau/şi urzeală uniaxial, biaxial sau
multiaxial.
- Posibilitatea prelucrării unei game largi de fire din punct de vedere a
naturii şi fineţii acestora, de la fire clasice până la fire
neconvenţionale.
90
- Ordinea de alimentare a firelor permite apariţia dirijată a acestora pe

cele două părţi ale tricotului, cu o valorificare superioară a
proprietăţilor lor.
- Structura, prin numărul fonturilor, numărul barelor cu pasete,
legătura, prin prezenţa firelor suplimentare, numărul straturilor,
năvădire, poate conduce la obţinerea unor tricoturi cu compactitate
diferită, stabilitate sau rezistenţă diferită.
Clasificarea maşinilor poate fi efectuată după criteriul forma fonturilor -
numărul fonturilor - tipul acelor, întrucăt creează tabloul general al grupei
mașinilor de tricotat din urzeală. În figurile 4.3 – 4.8 sunt reprezentate
simbolic grupele de maşini existente.
Figura 4.3. Maşini Rapide cu o Figura 4.4. Maşini Raschel cu o

fontură (ace cu cârlig) fontură (ace cu limbă)
Figura 4.5. Maşini Raschel/Rapide cu Figura 4.6. Maşini Raschel cu două

o fontură (ace cu zăvor) fonturi (ace cu limbă)
Figura 4.7. Maşini Rapide cu două Figura 4.8. Maşini circulare (ace cu
fonturi (ace cu cârlig) limbă)
Analiza tricoturilor din urzeală, se face ţinând cont de următoarele

observaţii:
91
- Spatele tehnic al tricotului este partea pe care se analizează tricotul

şi care se recunoaşte prin prezenţa segmentelor de legătură ce flotează pe
suprafaţa acestuia (figura 4.9). Această parte a tricotului oferă informaţii
tehnologice privind amplitudinea de deplasare a barelor cu pasete prin
spatele acelor, poziţia barelor cu pasete faţă de spatele acelor, ordinea de
stratificare a firelor în tricot, sensul de depunere a firelor pe ac.
- Faţa tehnică a tricotului este partea pe care apar corpurile
ochiurilor.
În cazul tricoturilor realizate din mai multe sisteme de fire, conform regulii
de stratificare enunţate anterior, pe partea de faţă apare în prim plan acelaşi
fir depus mai jos pe ac (figura 4.10). Această dispunere în paralel a firelor în
cadrul unui ochi se numeşte efect de vanisare.
Figura 4.9. Spatele tehnic al tricotului Figura 4.10. Faţa tehnică a tricotului
Schema numerică a evoluţiei firului (firelor) este metoda cea mai rapidă şi
des întâlnită în reprezentarea tricoturilor din urzeală.
Aceasta indică modul în care se deplasează firul dintr-un interval în altul, în
diferite rânduri ale raportului. Altfel spus, simbolizează deplasarea laterală a
pasetelor pentru depunerea firului pe ac, adică bucla de ac a ochiului. În
acest scop, intervalele dintre ace sunt numerotate cu cifre impare – la maşini
Rapide (figura 4.10) respectiv cifre pare – la maşini Raschel (figura 4.11),
cifre care corespund înălţimii zalelor ce vor determina această deplasare.
Fig. 4.10. Fig. 4.11.

Numerotarea intervalelor dintre ace Numerotarea intervalelor dintre ace la
la maşinile rapide maşinile Raschel
92
Forma tricoturilor din urzeală
Tricoturile din urzeală au formă plană sau tubulară, de lăţime constantă.

Acest lucru se datorează faptului că acele sunt fixate în fontură şi nu se poate
efectua selectarea individuală a acestora. În consecinţă nu este posibilă
modificarea numărului de ace în lucru pe înălţimea raportului şi implicit
conturarea marginilor. Totuşi particularităţile procesului de formare a
ochiurilor permit obţinerea unor forme diferite ale tricoturilor, de la cele
plane, la cele tubulare, până la cele stratificate sau compartimentate
(fig.4.12-4.13).
Fig. 4.12. Forme ale tricoturilor din urzeală [16]
Fig. 4.13. Forme ale tricoturilor din urzeală [15], [16]
93
Tricotarea din urzeală, datorită particularităţilor procesului de formare a

ochiurilor, pe direcţie transversală, cu alimentarea în paralel a unui număr de
fire, permite obţinerea unor tricoturi metraj de lăţime constantă. Aceste
particularităţi se referă la:
- poziţia acelor în fontură: acele fiind fixate în suportul lor, nu există
posibilitatea selectării individuale, a scoaterii acestora din lucru, implicit a
modificării lăţimii de tricotare, de la o zonă la alta;
- alimentarea firelor: se face pe direcţie longitudinală, acelaşi număr de fire
evoluând în paralel; lungimea de fir alimentată acelor, care provine de la
acelaşi sistem de fire este constantă;
- tragerea tricotului: este generală, cu cilindrii de tragere, neexistând
posibilitatea tragerii concentrate.
În concluzie, tricotarea din urzeală nu oferă posibilitatea obţinerii tricoturilor

cu margini conturate.
Din punct de vedere a unor proprietǎţi cum sunt elasticitatea sau stabilitatea,
tricoturile din urzeală se clasifică după cum rezultă din tabelul 4.2.
Tabelul 4.2. Clasificarea tricoturilor din urzeală în funcţie de elasticitate/stabilitate
Direcţia Caracteristici
Structuri stabile în lungime Evoluţii cu segmente de
legǎturǎ de amplitudine
micǎ, de ex.lǎnţişor în
combinaţie cu alte
legǎturi.
Structuri stabile în lǎţime Evoluţii cu segmente de

legăturǎ de amplitudine
mare, dispuse aproape
orizontal, sau fire
suplimentare de bǎtǎturǎ,
cum sunt tricot derivat,
structuri cu fire
suplimentare de bǎtǎturǎ.
94
Direcţia Caracteristici
Structuri stabile în lungime şi lǎţime Structuri cu minim 2
sisteme de fire, care să
confere stabilitate pe câte
o direcţie, cum sunt:
lǎnţişor; tricot derivate;
lǎnţişor; fire de bǎtǎturǎ;
tricot; fire de urzealǎ;
tricot derivat.
Structuri stabile în mai multe direcţii Structuri cu fire
(multiaxiale) suplimentare depuse sub
diferite unghiuri
Structuri Evoluţii cu segmente de

elastice în lǎţime sau/şi lungime legǎturǎ de amplitudine
medie, de ex: tricot;
tricot-tricot.
4.2. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală cu o fontură
După structura mecanismului de formare a ochiurilor maşinile de tricotat din

urzeală se împart în două grupe, maşini rapide (figura 4.14, 4.15) şi maşini
Raschel (figura 4.16, 4.17).
95
Fig. 4.14. Schema bloc a unei maşini rapide [14]
Figura 4.15.
Poziţia relativă a organelor
de formare a ochiurilor la
maşinile rapide [14]
96
Fig.4.16. Schema bloc a unei maşini Raschel [14]
Figura 4.17.
Poziţia relativă a organelor de
formare a ochiurilor la maşinile
Raschel [14]
97
În afara acestei structuri diferenţiate, există anumite elemente privind cele

două grupe de maşini, care pot fi analizate prin comparaţie şi care întregesc
caracterizarea generală a acestora [14]. Aceste elemente sunt prezentate în
tabelul 4.3.
Structura mecanismului de formare a ochiurilor este diferită, deşi maşinile
lucrează după acelaşi procedeu.
Tabelul 4.3. Elemente de comparaţie între maşini Raschel şi rapide [14]
Maşini rapide Maşini Raschel
Elementul de
comparaţie
Copcentra K, Liba, Rapcop K E, Liba,Germania

Germania
Sulurile de urzeală sunt
Sulurile de urzeală sunt
Poziţia suluri- plasate în spatele maşinii şi
poziţionate deasupra maşinii
lor de urzeală eventual în partea superioară
(figura 1.58.)
(figura 1.57.)
Deservirea Este posibilă numai din Este posibil de realizat din
maşinilor partea de faţă a maşinii ambele părţi
Numerotarea
Se face de la muncitor înspre Se face de la maşină înspre
barelor cu pa-
maşină muncitor
sete
Numărul ba- Număr mic de bare cu pasete Număr mare de bare cu pasete
relor cu (maxim 5) (maxim 78)
pasete
Ace cu cârlig (maşini Ace cu limbă (maşini clasice)
clasice) Ace cu zăvor (maşini
Tipul acelor
Ace cu zăvor (maşini moderne)
moderne)
Viteza de Valori mari: maxim 3000 Valori mai mici: maxim 2200
tricotare rot/min rot/min
Fineţea Fineţe foarte mare: 12  Fineţe mai mică: 3  32 E
maşinilor 40 E
Funcţionarea Se face în 2 (mai rar) sau 3 Se poate face în 1 şi 2 timpi, 2
maşinilor timpi (deseori) timpi, 3 timpi sau cu 2 tamburi
Nu este întotdeauna necesară
Tragerea
(de exemplu la începerea Este în permanenţă necesară
tricotului
tricotării)
98
În figurile 4.18 şi 4.19 sunt prezentate în varianta simplificată poziţiile

relative ale organelor de formare a ochiurilor la cele două grupe de maşini,
echipate cu ace cu cârlig (maşinile rapide) şi ace cu limbă (maşinile
Raschel).
Maşinile de tricotat din urzeală din noua generaţie sunt echipate cu ace
compuse din tije cu cârlige şi tije zăvor, fixate în bare de acţionare
independente.
Fig.4.18. Secţiune prin mecanismul Fig.4.19. Secţiune prin

de formare a ochiurilor la maşinile mecanismul de formare a
rapide [67] ochiurilor la maşinile Raschel [67]
1 bare cu pasete, 2 bara cu tije cu 1 bare cu pasete, 2 bara cu platine

cârlige, 3 bara cu tije zăvor, 4 bara de închidere, 3 bara cu tije cu
cu platine de închidere aruncare. cârlige, 4 bara cu tije zăvor, 5
fontura cu dinţi de aruncare.
Succesiunea fazelor de formare a ochiurilor la maşinile rapide echipate cu

ace cu zăvor este prezentată în tabelul 4.4.
Tabelul 4.4. Fazele de formare a ochiurilor la maşinile rapide
Tijele cu cârlig se ridică în poziţia maximă

deasupra liniei de aruncare, platinele de
aruncare-închidere sunt avansate printre ace
pentru reţinerea ochiurilor vechi în gâturile de
închidere; barele cu pasete îşi încep mişcarea
de oscilaţie din spatele înspre faţa acelor,
pentru depunerea firelor.
Firele sunt depuse pe tijele cu cârlig, prin
deplasarea laterală prin faţa acelor a pasetelor
şi oscilaţia acestora din faţa înspre spatele
acelor. Platinele îşi încep mişcarea de retragere
dintre ace.
99
Tijele cu cârlig şi tijele zăvor îşi încep

mişcarea de coborâre, platinele sunt retrase,
barele cu pasete îşi încheie oscilaţia faţă-spate,
firele sunt introduse sub cârlig. Tijele cu cârlig
coboară pentru a închide cârligele acelor;
ochiurile vechi sunt aruncate peste capetele
acelor; barele cu pasete îşi încep deplasarea
laterală prin spatele acelor.
Ansamblul format din tijele cu cârlig şi tijele
zăvor coboară cu o distanţă corespunzătoare
adâncimii de buclare; tragerea tricotului -
ochiurile nou formate sunt orientate pe direcţia
tricotului cu ajutorul mecanismului de tragere;
bara cu platine avansează printre ace în
vederea începerii unui nou ciclu de tricotare.
Barele cu pasete îşi încheie mişcarea de
deplasare laterală prin spatele acelor,
segmentul de legătură fiind astfel realizat.
Succesiunea fazelor de formare a ochiurilor la maşini Raschel echipate cu

ace cu zăvor este prezentată în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5. Fazele de formare a ochiurilor la maşini Raschel
Tijele cu cârlig se ridică în poziţia maximă

deasupra liniei de aruncare, platinele sunt
avansate printre ace pentru reţinerea
ochiurilor vechi de către bărbiile de
închidere. Barele cu pasete îşi încep
mişcarea de oscilaţie din spatele înspre faţa
acelor, definitivând astfel segmentul de
legătură din ciclul anterior.
Firele sunt depuse sub cârligele acelor, prin

deplasarea laterală prin faţa acelor a
pasetelor şi oscilaţia acestora din faţa înspre
spatele acelor.
100
Tijele zăvor se ridică pentru a închide

cîrligele acelor, ochiurile vechi trec peste
cârligele acelor platinele de închidere sunt
complet retrase, barele cu pasete îşi încep
deplasarea laterală prin spatele acelor.
Tijele cu cârlige şi tijele zăvor coboară cu

adâncimea de buclare. Ochiurile noi sunt
orientate pe direcţia tricotului cu ajutorul
mecanismului de tragere. Bara cu platine îşi
începe mişcarea de avans printre ace în
vederea începerii unui nou ciclu.
4.2.1. Producerea tricoturilor standard cu destinaţii neconvenţionale
Maşinile Raschel din această grupă sunt cele dotate cu maxim 6 bare cu
pasete, destinate realizării tricoturilor pentru îmbrăcăminte exterioară,
lenjerie şi, în special, articolelor de corsetărie. Caracteristicile tehnice ale
maşinilor importante pentru această grupă sunt următoarele:
- lăţimea fonturii poate fi de 93-212, iar la modelele destinate
producerii tricoturilor elastice de 130-171;
- fineţea maşinilor variază între 12E şi 36E, valorile maximale (28-
36E) fiind proprii maşinilor care produc tricoturile pentru corsetărie.
Modelele grosiere, cu fineţea de 12-18E sunt destinate tricoturilor
pentru îmbrăcăminte exterioară şi articolelor tehnice;
- numărul barelor cu pasete este preponderent 3 sau 4;
- maşinile având 3 bare cu pasete pot tricota cu viteze maxime de
1860 -2200 rot/min.
Utilajele dotate cu dispozitive mecanice tradiţionale pentru alimentarea

firelor, tragerea tricotului, deplasarea laterală a barelor cu pasete coexistă cu
cele performante, la care debitarea firelor se realizează sub controlul unui
sistem automat (EBA), iar deplasarea barelor cu pasete se face prin motoare
pas cu pas (ELS), tabelul 4.6.
101
Tabelul 4.6. Maşini Raschel – firma Liba [67]
V Dispozitive
Fineţea
max. suplimentare
Lf
Maşini BP E E E E E
[] [rot/
[E] B B B A L
min]
A D C C S
130 24·28·32·36
12·14·16·18·
RACOP 171
20·24·28·32 3/4 2.500 ● ○ ○ ○ ○
4K-E
12·14·16·18·
212
20·24·28·32
Maşinile Rapide din această grupă au maxim 5 bare cu pasete, sunt

destinate realizării în condiţii de productivitate mare a tricoturilor rigide sau
elastice, preponderent pentru lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară (tabelul
4.7). Principalele caracteristici tehnice ale acestora sunt:
- numărul barelor cu pasete nu depăşeşte 5, cel mai frecvent se
înscrie între 2 şi 3, mai ales în cazul maşinilor care realizează
tricoturi de bază pentru producţia de masă;
- lăţimea fonturii poate varia între 93 şi 212, existând în acest
interval 6 valori distincte posibile. Comparativ cu anii precedenţi se
observă creşterea ponderii maşinilor late şi foarte late, însăşi valoarea
minimă a lăţimii crescând de la 84 la 93;
- fineţea acestor maşini se înscrie între 16E şi 44E, valorile cele mai
frecvente fiind de 28-32E;
- viteza de tricotare depinde de tipul maşinii şi de numărul barelor cu
pasete în lucru. La maşinile cu 2-3 bare cu pasete în lucru viteza
maximă este între 2.200-3.250 rot/min, valorile de 1.700-2.000
rot/min fiind cel mai des întâlnite. În cazul maşinilor cu 4-5 bare cu
pasete, viteza maximă poate atinge 1.700-1.800 rot/min.
Tabelul 4.7. Maşini Rapide – firma Liba [67]
Fineţea V max. Dispozitive suplimentare

Maşini Lf [] BP E E E E E
[rot/
[E] B B B A L
min]
A D C C S
COP- 16·18·20
CENTRA 130 ·22·24·2 3 2.250 ● ○ ○ ○ ○
3 8·32
102
16·18·20
170 ·22·24·2 2.200
8·32
16·18·20
182 ·22·24·2
8·32
16·18·20
212 ·22·24·2
8·32
Structurile standard, sunt structuri flexibile, care pot fi obținute prin

utilizarea unor fire fine tricotate pe mașini de fineţe mare sau folosind fire
groase pe mașini de finețe redusă, într-o gamă variatǎ de structuri, cu
proprietăți dintre cele mai diverse. Ca domenii de utilizare se exemplifică
plasele de protecţie, amabalajele, plasele de pescuit și recoltat, filtrele,
elementele de construcție.
Structurile lănțisor cu fire de bătătură sunt utilizate frecvent pentru

ambalaje sau plase de protecţie; în funcţie de năvădirea firelor variază
compactitatea tricotului, conform destinaţiei.
Plasele sau reţelele sunt realizate pe maşini Raschel la scară industrială, într-
o mare varietate, fiind printre cele mai răspândite tricoturi obţinute pe aceste
maşini. Gama de plase este foarte diversă din punct de vedere a domeniilor
de utilizare: industria de construcţii, alimentară, textilă, prestări servicii.
Funcţia pe care o îndeplinesc poate fi, de asemenea, diferită în funcţie de
destinaţie: protecţie, ambalare, susţinere, transport, capturare, siguranţă,
divertisment.
Plasele pot diferi între ele din punct de vedere a structurii, mărimii celulelor
şi materiei prime.
a) Plasele cu şiruri verticale au mărimea celulelor determinată de fineţea
maşini. De regulă forma celulei este pătrată, realizată cu şiruri lănţişor legate
prin fire de bătătură, cu amplitudine limitată.
Forma celulei este determinată de evoluţie şi de tensiunea aplicată firelor. În
majoritatea cazurilor şirurile sunt drepte, chiar dacă firele care le leagă sunt
tensionate. Se obţin utilizînd două bare cu pasete cu năvădire plină, similar
cu exemplul prezentat în figura 4.20.
Dacă se realizează din fire de polietilenă, plasa poate fi utilizată în
agricultură la înfășurarea baloților de recolte, pentru asigurarea siguranței
transportului acestora.
103
Fig. 4.20. Plasă în structură lănţişor cu fire de bătătură
Structura plasei este lănţişor cu fire de bătătură de amplitudine limitată,

aspectul fin al plasei fiind obținut prin firele foarte fine comparativ cu fineţea
maşinilor. Pentru asigurarea unei bune stabilităţi tricotului în lăţime şi pentru
a evita deşirarea în cazul ruperii unui şir lănţişor, firul de bătătură se depune
cu o amplitudine de un pas de ac 1T, în fiecare rînd de ochiuri.
Legătura între şirurile lănţişor nu este obligatorie în fiecare rând, obţinîndu-
se în acest mod o plasă cu celule de formă pătrată sau dreptunghiulară.
Exemplul cel mai răspândit este reţeaua “marquisette” (figura 4.21) care
poate fi obţinută cu două sau trei sisteme de fire, cu năvădire plină. Bara faţă
B1, evoluează lănţişor iar bara sau barele cu fire de bătătură au, pe un anumit
număr de rânduri, amplitudine de un pas de ac 1T, pentru consolidarea
şirurilor lănţişor. Forma celulei se obţine prin deplasarea laterală a firelor de
bătătură cu 2-3 T, şi legarea şirurilor lănţişor.
În figura 4.21.a-b se prezintă variante ale reţelei, obţinute prin modificarea

numărului de bare cu pasete, a numărului de rânduri după care bara (barele)
lănţişor se deplasează lateral, rezultând astfel diferite forme ale celulelor.
a. celulă pătrată, două bare b. celulă dreptunghiulară, trei bare
Fig. 4.21. Variante ale reţelei marquisette
104
Asemenea rețele pot fi utilizate ca plase de acoperire sau umbrire a

culturilor.
O grupă de plase foarte des realizată pe maşini Raschel standard sunt cele
destinate înfăşurării sau protecţiei unor materiale uşoare, cum sunt bumbacul
sau hârtia. Dintre posibilele variante se prezintă, ca exemplu, structura din
figura 3.40. Se obţine cu două bare cu pasete, bara faţă B1 execută legătura
lănţişor, iar bara B2 are o evoluţie de bătătură cu amplitudine limitată.
Fig. 4.22. Structură destinată plaselor pentru protecţie
Costuri minime se obţin dacă aceste plase se tricotează din benzi de

polietilenă sau polipropilenă, cu desime mică. Există şi maşini specializate în
producerea acestor plase, cu posibilităţi de realizare a unor plase cu o desime
extrem de mică, în condiţii de mare productivitate. Structuri similare,
obţinute cu diferite tipuri de fire, se pot utiliza în domenii tehnice, ca:
geotextile, agricultură. Un alt exemplu de plasă produsă pe aceste maşini este
cel din figura 4.23, realizată cu patru sisteme de fire. Bara B1 evoluează
lănţişor, bara B2 depune fire de bătătură, iar barele B3, B4, au evoluţii atlas şi
constituie desenul tricotului. Şirurile lănţişor sunt uşor distorsionate datorită
tensiunii care se aplică firelor de bătătură, contribuind astfel la obţinerea unui
efect de suprafaţă cu contururi în relief. Tricotul este realizat din PES şi se
utilizează la confecţionarea pălăriilor şi a feţelor pentru pantofi sport,
datorită rezistenţei şi stabilităţii pe care le prezintă.
Fig.4.23. Structură destinată articolelor sport
105
c) Plasele cu şiruri înclinate (distorsionate) se obţin tot pe baza evoluţiei

lănţişor, fără ca legătura între acestea să fie făcută de către un alt sistem
de fire. Cea mai simplă structură se obţine cu două legături lănţişor, cu
năvădire neplină în raport 1:1. Schemele grafice de depunere ale celor
două bare sunt ilustrate în figura 4.24.
Fig. 4.24. Plasă pentru articole sport
Legătura între şiruri se face după un anumit număr de rânduri, în funcţie de

mărimea dorită a orificiilor, prin deplasarea laterală a barelor cu un pas în
şirul alăturat, şi în direcţii opuse. După legarea şirurilor, fiecare bară revine
în intervalul său şi continuă depunerea lănţişor. La următoarea conexiune
între şiruri, barele se deplasează în sens invers, şi rezultatul este obţinerea
orificiilor de formă hexagonală.
Maşinile Raschel cu două până la opt bare, realizează cu uşurinţă aceste
tipuri de plase. Totuşi, au fost construite maşini specializate, cu ace care au o
cursă foarte mică la închidere, cu număr maxim de patru bare şi care pot
atinge o viteză mai mare de 1500 rânduri/minut. Aceste plase tricotate
din fire de polietilena de mare tenacitate sau fire de poliester, pot fi utlizate
pentru protecţia clădirilor în construcţie sau ca plase de pescuit.
Structurile de tip file, cu fire suplimentare de bătătură sunt utilizate la
realizarea plaselor de pescuit. Mărimea orificiilor se poate stabili prin
proiectare şi este determinată de evoluţia şi raportul de evoluţie a firelor.
Maşinile destinate acestei categorii de plase sunt construite cu opt bare cu
pasete, fineţea de (7-16) E, şi lăţimi ale fonturii de 105” până la 190”.
Aceste caracteristici tehnice pun în evidenţă faptul că maşinile pot realiza
plase foarte diverse ca fineţe, lăţime şi fire utilizate (în plasele groase fineţea
firelor poate depăşi 100.000 dtex). Maşinile cu şase bare realizează plase cu
structura prezentată în figurile 4.25 şi 4.26, iar cele cu opt bare produc plase
consolidate sau cu marginile întărite.
106
Fig. 4.25. Plase de pescuit
Fig. 4.26. Structură destinată plaselor de pescuit

a) năvădirea barelor cu pasete b) schema grafică de depunere
Figura 4.26.b. prezintă schema grafică de depunere pentru o structură

destinată plaselor de pescuit, realizată cu şase bare, cu evoluţii lănţişor cu
deplasare alternativă stînga-dreapta (barele B1, B2) şi depuneri de bătătură
(barele B3, B4, B5, B6). Atenţie trebuie acordată raportului de năvădire, şi
firelor de margine, reprezentate în figura 4.26.a, în afara celor două linii care
îl delimitează. Acestea tricotează doar pe acele de margine, deci consumul de
fir este diferit, necesitînd alimentarea de pe bobine individuale plasate pe
suporţi laterali. Variantele realizate cu opt bare cu pasete, permit alocarea a
două dintre acestea doar pentru tricotarea marginilor, obţinându-se astfel o
plasă foarte stabilă, cu margini întărite. Plasele cu structura exemplificată au
o bună tenacitate, o rezistenţă deosebită în punctele de legare şi pe direcţia
şirurilor prin prezenţa firelor de bătătură.
4.2.2. Producerea tricoturilor cu fire suplimentare
Structuri orientate directional (Directionally Oriented Structures), sunt

acele structuri care au fire suplimentare dispuse perfect paralel în structura
tricotului, ale cărui proprietăţi pot fi dirijate şi controlate prin introducerea
acestor fire pe direcţiile de solicitare la care acesta urmează să fie supus.
107
Structurile monoaxiale – au fire suplimentare orientate pe direcţia şirurilor

(fire de urzeală – fig. 4.27) sau pe direcţia rândurilor (fire de bătătură dispuse
pe toata lăţimea–fig.4.28). Tricoturile rezultate se caracterizează prin
proprietăţi mecanice superioare pe direcţii bi - sau multilaterale.
Aceste structuri sunt recomandate a fi utilizate ca straturi textile în
construcţia soselelor, în consolidarea malurilor râurilor, terasamente, în
general ca materiale geotextile. Un alt domeniu în care se utilizează cu
succes este acela al protecţiei culturilor din sere, tricoturile monoaxiale fiind
laminate în acest sens. Prin acest tratament de finisare, capătă proprietăţi de
reflecţie a căldurii şi de asigurare a protecţiei împotriva soarelui. Structura
deschisă impiedică acumularea căldurii şi asigură o umbrire a culturilor.
Stratul de aluminiu asigură reflecţia luminii şi protecţia impotriva căldurii.
Fig. 4.27. Fig. 4.28.

Structura monoaxială cu fire de Structura monoaxială cu fire de
urzeală bătătură
Maşinile de tricotat din această grupă sunt dotate cu dispozitive speciale de
depunere a firelor de bătătură pe toată lăţimea fonturii, a firelor de urzeală
sau a vălului de cardă. Aceste maşini au grade diferite de complexitate, prin
ataşarea unuia din dispozitive, a două sau a tuturor celor trei tipuri, cu
influenţă directă asupra proprietăţilor de ranforsare ale suportului textil
rezultat. Maşinile rapide au fost construite în număr mare, în diferite
variante, cu mecanisme de depunere a firelor de bătătură pe întreaga lăţime,
cu alimentarea acestora din magazie.
În tabelul 4.8 se prezintă o clasificare a maşinilor rapide, care realizează
tricoturi cu fire de bătătură depuse pe toată lăţimea, alimentate din magazie,
echipate cu mecanisme specializate.
Tabelul 4.8. Alimentarea firelor de bătătură la maşini rapide [66], [67]

Modul de Forma de Tipul
Exemple de maşini
alimentare depunere acelor
a. Ace cu KMS 2/3; KMS L3
Fire de
1. Segmente de fire cârlig (K.Mayer)
bătătură din
de bătătură b. Ace cu KS 2 MSM; KM 3MSM
magazie
zăvor (K.Mayer)
108
2. Fire de bătătură KS 2-3 MSU (K.Mayer)

Ace cu
cu puncte de COPCENTRA HS2; HS/3-5;
zăvor
întoarcere (Liba)
1.a. Firele de bătătură sub formă de segmente, depuse pe maşini cu ace cu

cârlig (figura 4.29) sunt tăiate înainte de a fi ancorate în structură sau după
realizarea tricotului. Una dintre tipurile de maşini specializate în realizarea
acestor tricoturi este maşina KMS 2/3, ale cărei organe de formare a
ochiurilor, în poziţie relativă sunt prezentate în figura 4.29.
Maşina este echipată cu organele de formare a ochiurilor specifice maşinilor
rapide: fontura cu ace cu cârlig 1, bara cu platine de aruncare-închidere 2,
presa 3, barele cu pasete 4. Pentru depunerea segmentelor de fire de bătătură
maşina este echipată cu o bară cu platine 5, cu rol de susţinere şi transport a
firelor de bătătură 6.
Fig. 4.29.
Poziţia relativă şi mişcările organelor de formare a ochiurilor la maşina KMS 2
Mişcările pe care le execută organele de formare a ochiurilor sunt cele

necesare în timpul unui ciclu de tricotare, respectiv: barele cu pasete au
mişcări de oscilaţie printre ace a, c şi deplasări laterale prin faţa şi spatele
acelor b, d. Fontura cu ace are mişcări de ridicare-coborâre e, bara cu platine
de aruncare-închidere avansează şi se retrage dintre ace f, presa are mişcări
de avans-retragere faţă de ace g. Bara cu platine de depunere a firelor de
bătătură avansează h, înaintea ridicării acelor la închidere, pentru a plasa
segmentele de fire în spatele acelor, după care se retrage.
1.b. Fire de bătătură sub formă de segmente, depuse pe maşini cu ace cu

zăvor. Mecanismul de formare a ochiurilor este similar maşinii KMS 2,
109
având însă acele cu zăvor formate din bare cu tije cârlig şi bare cu tije zăvor
acţionate independent, eliminată fiind presa.
La ambele grupe de maşini, firma K.Mayer a realizat sistemul MSM
(Mehrere Schussfaden Magazin), ce alimentează segmentele de fire de
bătătură de lungime egală cu lăţimea fonturii (figura 4.30).
Fig.4.30. Sistemul MSM la maşini rapide
Firele de bătătură sunt alimentate de pe bobine (72-84) plasate pe lanţul 1

care le transportă până în dreptul lanţului cu cleme 2, ce preia capetele
firelor. În timpul deplasării bobinei pe ramura a a lanţului 1, clema de pe
lanţul 2 se deplasează ajungând la nivelul lanţului 3 care va prelua celălalt
capăt al firului, urmând ca bobina respectivă să-şi continue deplasarea pe
ramura b a lanţului. Lanţurile cu cleme 2 şi 3 se deplasează cu viteze liniare
egale până în zona fonturii, unde firul este eliberat din cleme şi preluat de
platinele speciale de transport care îl vor depune în spatele acelor, înaintea
ridicării spre închidere. Bobinele de pe lanţul 1 pot avea fire identice sau
diferite din punct de vedere a naturii, culorii sau fineţii. Condiţia de
paralelism a segmentelor de bătătură este ca timpul în care lanţul 2 parcurge
pe ramura sa distanţa pînă în dreptul lanţului 3, să fie egal cu timpul în care
lanţul port bobine 1 parcurge ramura a.
O grupă de maşini care realizează asemenea depuneri sunt COPCENTRA

HS ( Horizontal Schusseintrag) ale firmei Liba, din care se prezintă ca
exemplu maşina COPCENTRA HS 2 (figura 4.31).
Maşina este echipată cu ace cu zăvor, compuse din tija cârlig 1 şi tija zăvor
2, pasetele 3, platinele de aruncare-închidere 4 şi platinele 5 de depunere a
firelor de bătătură 6.
110
Fig. 4.31. Schema maşinii COPCENTRA HS 2 [67]
Fig. 4.32. Dispozitivul de depunere a firelor de bătătură pe toată lăţimea fonturii HS

[67]
111
Principiul de lucru al dispozitivului se bazează pe utilizarea unui cărucior cu

mişcare rectilinie alternativă, paralel cu fontura, pentru depunerea unui grup
de fire pe cârligele fixate pe lanţurile care asigură avansul acestora spre ace.
La o deplasare a carului se pot depune maxim 18 fire.
Succesiunea de faze de formare a ochiurilor în cadrul unui ciclu de tricotare
este prezentată în figura 4.33. a-g.
Fig. 4.33.a Fig. 4.33.b
Fig. 4.33.c Fig. 4.33.d
Fig. 4.33.e Fig. 4.33.f
112
Fig. 4.33.
Fazele de formare a ochiurilor şi de
depunere a firelor de bătătură
Fig. 4.33.g
Fazele prezentate în figura 4.33 a-g se desfăşoară în funcţie de unghiul de
rotaţie al arborelui principal în următoarea succesiune:
00 – 1200: închiderea: ansambul tije cîrlig-tije zăvor coboară pentru
definitivarea segmentului de legătură din rândul anterior; platinele de
aruncare-închidere avansează înaintea ridicării acelor, pentru a menţine
ochiurile vechi în gâturile de închidere (figura 4.33.a). Platinele de depunere
a firelor de bătătură sunt în poziţia cea mai avansată faţă de ace. Tijele cu
cârlige îşi încep mişcarea de ridicare (figura 4.33.b), platinele de aruncare-
închidere sunt în poziţie avansată printre ace; barele cu pasete şi-au încheiat
deplasarea laterală prin spatele acelor. Tijele cu cârlige se ridică în
continuare deasupra liniei de aruncare, tijele zăvor se ridică iar barele cu
pasete îşi încep mişcarea de oscilaţie din spatele în faţa acelor (figura 4.33.c).
Platinele de depunere a firelor de bătătură rămân în poziţie avansată până
când bara B1 este printre ace şi tijele cu cârlige au atins poziţia maximă
deasupra liniei de aruncare.
1200 – 1950: depunerea firelor (figura 4.33.d) : barele cu pasete execută
deplasarea laterală prin faţa acelor, şi încep oscilaţia din faţa în spatele
acelor. Platinele de depunere a firelor de bătătură coboară printre platinele de
aruncare-închidere cînd firele barei B1 şi-au încheiat oscilaţia din faţa în
spatele acelor şi firele de bătătură sunt bine fixate în spatele tijelor cu cârlige.
1950 – 2550: introducerea sub cîrlig (figura 4.33.e): barele îşi continuă
oscilaţia printre ace şi firele sunt introduse sub cârligele acelor.
2550 – 3150: presarea, trecerea ochiului vechi, unirea (figura 4.33.f): barele
şi-au încheiat oscilaţia şi ansamblul tije cu cârlige-tije zăvor coboară la
jumătatea distanţei corespunzătoare închiderii. Tijele zăvor se ridică şi închid
cârligele realizîndu-se astfel presarea. Coborârea ansamblului continuă şi
ochiurile vechi trec peste cârligele presate. Platinele de aruncare-închidere se
retrag dintre ace pentru plasarea bărbiilor de aruncare în dreptul tijelor cu
113
cârlige. Platinele de depunere a firelor de bătătură se ridică deasupra

muchiilor superioare ale celor de aruncare-închidere, pentru a-şi pregăti
depunerea următorului fir de bătătură.
3150 – 3450: aruncarea, buclarea şi formarea ochiului nou (figura 4.33.g):
ansamblul tije cu cârlige-tije zăvor, coboară faţă de linia de aruncare,
realizând aruncarea, buclarea şi formarea ochiurilor noi. Barele îşi încep
deplasarea laterală prin spatele acelor pentru formarea segmentului de
legătură. Platinele de aruncare-închidere încep să avanseze printre ace,
pentru a devansa ridicarea acelor la închidere în următorul ciclu de tricotare.
Platinele de depunere a firelor de bătătură au preluat următorul fir şi sunt
avansate, astfel încât acesta va fi depus în spatele tijelor cu cârlige şi prins de
firele barei B1 la următoarea oscilaţie.
3450 – 3600: tragerea tricotului şi ciclul se reia începând cu poziţia organelor
din figura 4.7.a.
Structurile biaxiale – pentru obţinerea pe maşini rapide a structurilor
biaxiale perpendiculare se combină principiul depunerii firelor de urzeală de
către o bară cu pasete, cu cel al depunerii firelor de bătătură pe toată lăţimea,
de obicei în fiecare rând (figura 4.34) sau depunerii unor fire diagonale,
(figura 4.35).
Fig. 4.34. Fig. 4.35.

Structură biaxială cu fire perpendiculare Structură biaxială cu fire diagonale
La construcţiile biaxiale, firele suplimentare sunt bine ancorate în structură,

fiind legate prin ochiuri, de unde rezultă şi proprietăţi avantajoase cum ar fi:
rezistenta la tractiune, rezistenta la oboseală, modul inalt de elasticitate.
Prezintă, însă dezavantajul deformării, daca direcția de solicitare nu
corespunde cu directia de orientare a firelor suplimentare [23].
Structurile biaxiale se acoperă cu un strat de aluminiu sau PVC, pentru a se
utiliza ca tricoturi pentru: panouri publicitare, scaune plaja, prelate.
Structurile mono şi biaxiale oferă câteva avantaje comparativ cu structurile
ţesute, respectiv fixarea solidă a firelor suplimentare în structură. Acestea
fiind perfect paralele prezintă usurinţă în transportat şi manevrat în timpul
procesului de laminare.
114
Una dintre maşinile specializate în producerea acestor tricoturi este maşina

COPCENTRA HS 2 ST (STehfadeneinrichtung = dispozitiv de introducere a
firelor de urzeală), ale cărei organe de formare a ochiurilor sunt prezentate în
figura 4.36.
Maşinile sunt construite cu diferite variante ale lăţimii fonturii, reglabile de
la 66” la 213”, ceea ce permite obţinerea de tricoturi într-o gamă largă de
lăţimi şi implicit cu destinaţii diferite.
1- fire de urzealǎ
2- segmente de bǎtǎturǎ
3- tricot cu structurǎ
biaxialǎ
Fig. 4.36. Organele de formare a ochiurilor ale maşinii COPCENTRA HS 2
ST [67]
Maşina are, în afara organelor specifice maşinilor rapide, următoarele

elemente: ace cu tijă şi zăvor 1, 2, pasete 3, platine de aruncare-
închidere 4, organe specializate în depunerea firelor suplimentare.
Acestea sunt platinele 5 pentru depunerea firelor de bătătură 6, bara cu
pasete 7, care va depune firele de urzeală 8. Aşezarea pasetelor 7 într-o
poziţie aproape orizontală pe direcţia de tragere a tricotului 9, asigură o
bună fixare a firelor de urzeală în tricot.
Principalele caracteristici ale acestei maşini sunt:
- fineţea: 18E;
- numărul barelor cu pasete: 2;
- sistem automat pentru alimentarea firelor comandat electronic
(EBC) la ambele bare;
- sistem automat pentru tragerea tricotului comandat electronic
(EAC);
- dispozitiv de depunere a firelor de bătătură pe toată lăţimea
fonturii (HS);
- dispozitiv de depunere a firelor de urzeală comandat electronic
(EST), figura 4.37.
115
Fig. 4.37. Sistemul de depunere a firelor de urzeală ST
Structura maşinii COPCENTRA HS 2 – ST şi principalele sale mecanisme

sunt ilustrate în figura 4.38.
Dispozitiv EBA sau EBC de

debitare a firelor
Fire de bătătură 90
Firele de legătură
Dispozitiv
electronic de
depunere a
firelor de
urzeală
Dispozitiv Rolă de Dispozitiv Sistem de Cadru pentru

de rulare a acţionare a de tragere a inserare a rolele cu fire
tricotului lanţului tricotului firelor de suplimentare
transportor bătătură de urzeală
EWT EMS
Fig. 4.38. Schema de principiu a maşinii COPCENTRA HS 2 – ST [67]
116
Structurile biaxiale obţinute pe aceste maşini au o largă aplicabilitate în

domenii tehnice, cum sunt: geotextilele (consolidarea asfaltului, stabilizarea
povârnişurilor), în industria constructoare de maşini (benzi transportoare,
curele de antrenare), în industria maritimă.
Structurile biaxiale au o rezistenţă redusă, dacă direcţia de solicitare nu
corespunde cu direcţia de orientare a firelor suplimentare. Soluţia este
introducerea în structură a unor fire diagonale, alături de cele perpendiculare
de urzeală-bătătură.
Exemple de structuri monoaxiale şi biaxiale sunt prezentate în tabelul 4.9.
Tabelul 4.9. Structuri mono şi bi-axiale [67]
Tricotul este proiectat pentru a Tricotul este proiectat pentru a fi

fi solicitat pe o singură direcţie solicitat pe două direcţii (00) şi
(00). Firele suplimentare de (900). Firele suplimentare de
urzeală pot fi de sticlă, PES de bătătură şi urzeală pot fi de sticlă,
înaltă tenacitate, aramide, PES de înaltă tenacitate, aramide,
carbon. Tricotul este utilizat carbon. Tricotul este utilizat pentru
pentru structuri composite structuri composite ranforsate.
ranforsate.
Plasă de protecţie a culturilor, Tricot acoperit cu un strat de

livezilor, plase de împrejmuit aluminiu, pentru protecţie
împotriva razelor solare,
reflectorizant al căldurii şi luminii
117
Aceste grile se utilizează ca şi Geogrilele sunt structuri cu mare

strat component al structurilor rezistenţă la sfâşiere, datorită
composite uşoare, peliculizate, prezenţei firelor de bătătură şi a
folosite în general ca şi fenomenului de alunecare a firelor
elemente de consolidare. în punctele de contact.
Structurile de acest tip, mai ales
într-o gamă mare de fineţe, sunt
preferabile ţesăturilor.
Destinaţii ale tricoturilor cu fire suplimentare sunt dintre cele mai variate,
predominând cele industrial, cum sunt cele din industria autovehiculelor,
aviaţie, construcţii (figura 4.39).
118
Fig.4.39. Aplicaţii ale structurilor biaxiale [67]
Structurile multiaxiale sunt tricoturi speciale, caracterizate prin prezenţa

unor straturi de fire cu dispunere înclinată, independente între ele, suprapuse
şi asamblate în tricot printr-o legatură specifică (figura 4.40).
Fig. 4.40. Structuri multiaxiale [66]

Firele sunt dispuse în diferite straturi, sub unghiuri de 0 0 – fire de urzeală ,
900 – fire de bătătură, +/- 200, +/- 300 sau +/- 450 – fire diagonale iar tricotul
este uzual executat cu legături lănţişor sau tricot (figura 4.41).
119
Fig. 4.41. Dispunerea straturilor multiaxiale si consolidarea lor – sistemul Liba [67]
Maşina COPCENTRA MAX 3 CNC este cea mai complexă din punct de
vedere al dotărilor cu dispozitive de depunere a firelor suplimentare.
Principalele caracteristici tehnice ale acestei maşini sunt:
- fineţea: 3 -12E;
- numărul barelor cu pasete: 2;
- lăţimea fonturii este de 50; 101” sau 152”;
- vitezele maxime de tricotare pot ajunge la 1.400-1.600 rot/min.
- 3 sisteme de depunere a firelor de bătătură pe toată lăţimea fonturii
independente acţionate prin motoare servo-digitale. La fiecare sistem unghiul
de depunere poate varia între -20º şi +20º iar numărul acestora poate fi extins
până la maxim 7 (figura 4.42).
Fig. 4.42. Unghiuri de depunere a firelor de bătătură la maşina

COPCENTRA MAX 3 CNC [ ]
- 1 dispozitiv de depunere a firelor de urzeală acţionat prin motor servo-

digital;
120
Fig. 4.43. Configuraţia maşinii COPCENTRA MAX 3 CNC [67]
Organele de formare a ochiurilor sunt prezentate în figura 4.44.
Datoritǎ straturilor de fire dispuse în paralel în tricot, pot fi consolidate cu un

strat de plastic, ceea ce le face utilizabile în diferite domenii.
Structurile se caracterizează prin stabilitate dimensională şi rezistenţă la
solicitări deosebit de mari, greutate specifică redusă, absorbţie redusă a
răşinilor aplicate, rezistenţă la coroziune şi agenți chimici, ceea ce le face
utilizabile ca:
- înlocuitor al oţelulului pentru maşini şi aeronave;
- elemente pentru construcţii subterane;
- benzi transportoare, curele de antrenare, garnituri etanşe;
- blindaje pentru protecţia corpului.
1 - tije cu cârlige ale acelor compuse, 2 - tijele zăvor ale acelor compuse
3 - bara cu platine de închidere-aruncare, 4 - bara cu platine de depunere a
firelor de urzeală, 5 - bare cu pasete
Fig. 4.44. Organele de formare a ochiurilor ale maşinii COPCENTRA MAX 3

CNC [67]
121
Fire care se utilizează frecvent sunt cele de sticlă, aramidice, carbon, fire
PES, PA, PE, PP – de înaltă tenacitate. Tricoturile multiaxiale se
caracterizează prin stabilitate şi rezistenţă deosebită la diferite solicitări,
lucru care le recomandă pentru industria aeronautică, spaţială (figura 4.45)
Tricoturile multiaxiale pot constitui parte componentă a materialelor

compozite cu ranforsare textilă, cunoscând o dezvoltare puternică îndeosebi
în industria de construcţii. Aplicaţii tradiţionale includ panouri pentru pereţi
şi componente ale instalaţiilor sanitare.
Tricot din fire de sticlă Tricot din fire Tricot din fire carbon
carbon 45° aramidice 0°
Tricoturi din fire de sticlă Tricot din fire aramidice
Fig. 4.45.Tricoturi multiaxiale [67]
Aplicaţii ale tricoturilor multiaxiale includ aparatele de zbor, navigaţie,

corturi, membranele de gaz, curelele de transmisie, membranele pentru
acoperişuri.pentru suport de: aripi de avion, membrane de gaz, curele de
transmisie, membrane de acoperire, etc. Textilele consolidate plastic sunt
destinate aripilor rotative pentru morile de vânt, părţi preformate pentru
automobile, avioane sau vapoare, skiuri, aparate de surfing (figura 4.46 şi
4.47).
122
Fig. 4.46. Aplicaţii ale tricoturilor multiaxiale [66]
123
Aripa Coada verticalǎ Trenul de aterizare
Fig. 4.47. Textile componente ale structurii unui avion
4.2.3. Producerea tricoturilor compozite
Structurile compozite [23] sunt produse pe maşini de tricotat din urzeală,

într-un proces unic, folosind un strat de bază introdus în timpul tricotării.
Scopul urmărit este combinarea proprietăţilor stratului introdus, cu cele ale
tricotului din urzeală şi crearea unei singure suprafeţe, cu proprietǎţi mai
bune decât componentele sale, analizate separat.
Cea mai cunoscută şi des utilizată structură compozită, are ca strat de bază
un văl de fibre, un strat neţesut şi un tricot din urzeală cu fire suplimentare
orientate direcţional – figura 4.48. Pentru producerea prin tricotare a
structurilor compozite, firma K. Mayer a construit maşini specializate, de
tipul: RS 3 MSU – V .
Fig. 4.48. Structură compozită [65]
124
În figura 4.49 se prezintă schema maşinii RS 3 MSU – V care oferă

posibilitatea depunerii firelor de bătătură pe toată lăţimea, depunerii firelor
de urzeală şi consolidǎrii valului de fibre prin intermediul evoluţiilor a două
bare cu pasete. Vălul de fibre este dispus între firele de bătătură şi firele de
urzeală. Producţia maşinii este de 600m/min.
Ac – ace compuse
B1, B2, B3 – bare cu pasete
P – platine de închidere
Pb – platine de depunere a
firelor de bǎtǎturǎ
B – segmente de bǎtǎturǎ
U – fire de urzealǎ
Fig. 4.49.
Schema maşinii RS 3 MSU – V
[67]
Firma Liba a construit maşini care permit obţinerea materialelor compozite,

de exemplu seria COPCENTRA HS – 2- ST – VO (fig. 4.50).
Aceste maşini permit alimentarea în timpul formării structurilor biaxiale,
între firele de bătătură şi firele de urzeală a unui văl de fibre. Principiul de
obţinere a materialului compozit este asemănător celui prezentat anterior.
Fig. 4.50. Schema maşinii COPCENTRA HS – 2- ST – VO [67]
125
Ac - ace compuse 1-bara cu pasete pentru fire de urzealǎ

B1, B2 – bare cu pasete 2-fire suplimentare de urzealǎ
P - platine de închidere – aruncare 3-platine de depunere a segmentelor de
Pb - platine de depunere a segmentelor bǎtǎturǎ
de bǎtǎturǎ 4-vǎl de fibre (neţesut)
B – segmente de bǎtǎturǎ 5-cilindru de antrenare a vǎlului de fibre
U – fire de urzealǎ 6-ace compuse
V - vǎl de fibre (neţesut) 7-platine de închidere-aruncare
8-bare cu pasete
Ansamblul compozit rezultat prezintǎ capacitate mare de acoperire şi
consolidare, proprieţăţi mai bune de izolare termică, proprietăţi mecanice
îmbunătăţite, în special rezistenţa la rupere, capacitate sporită de filtrare.
Proprietăţile de rezistenţă pot fi dirijate prin alegerea evoluţiilor tricotului din
urzeală, în mod uzual utilizându-se legăturile tricot sau lănţişor.
Structurile compozite se utilizează ca geotextile, filtre, articole medicale,
materiale de întărire şi in general acolo unde textilele neţesute nu şi-au găsit
utilizare datorită rezistenţei reduse.
Geotextilele pot fi utilizate în sectoare cum sunt: drumurile şi lucrările de
teren; sistemele de stabilizare a solului şi a terenurilor în coastǎ; ingineria
hidraulică; controlul fenomenului de eroziune; ranforsările gropilor de gunoi
şi ale iazurilor colectoare; sitemele de drenare a solului; materialele pentru
membrane; produsele pentru protecţia mediului înconjutor; ranforsările
pentru materiale compozite şi beton, utilizabile în domeniu [23].
Ca filtre pot fi proiectate pentru: purificarea şi separarea lichidelor şi a
gazelor; recuperarea de materiale; ţigări; industria alimentară; canale de
scurgere; filtrarea aer cald/gaz.
Un filtru textil funcţionează prin trecerea unui flux de gaz printr-un material
permeabil. Particulele existente în curentul de gaz format sunt reţinute de
fibrele materialului, generând un strat de praf la suprafaţă. Acest strat
necesită să fie îndepărtat periodic, pentru a nu cauza o reducere în
permeabilitatea filtrului. Filtrele colectoare de praf pot fi realizate din
materiale ţesute, tricotate sau din materiale neconvenţionale din fibre.
Filtrele textile contribuie la purificarea produsului, la reducerea costurilor, la
eficientizarea procesului, la recuperarea de materiale şi la reducerea nivelului
de poluare. Filtrele trebuie să funcţioneze eficient în toate condiţiile posibile,
chimice sau fizice, pe durate extinse de timp [21].
4.2.4. Producerea tricoturilor pluş
Pluşurile sunt structuri aflate şi la ora actuală în centrul atenţiei, adecvate

pentru diverse finisaje speciale (tunderi, perieri, efecte de suprafaţă), lucru
care a determinat perfecţionarea acestor tipuri de maşini în special sub
126
aspectul posibilităţilor tehnologice şi al productivităţii. Maşinile destinate

producerii acestei grupe de tricoturi au adaptări constructive, cum sunt
platinele de pluş şi unele mecanisme speciale, care contribuie la realizarea în
condiţii calitative corespunzătoare a tricoturilor pluş şi frotir.
Tricoturile pluş tǎiat se realizeazǎ în mod similar tricoturilor tridimensionale
de tip sandwich cu observaţia cǎ dupǎ tricotare are loc tǎierea segmentelor de
legaturǎ dintre cele douǎ suprafeţe în scopul separǎrii lor (figura 4.51).
Se produc aşadar, pe maşini cu douǎ fonturi şi minim trei bare cu pasete,
nǎvǎdite plin, din care douǎ formeazǎ fondul pe cele douǎ fonturi (tricoturi
independente, separate), iar bara pluş, din mijloc, face legǎtura intre ele,
depunând pe acele ambelor fonturi. Înǎlţimea buclelor pluş depinde de
distanţa dintre fonturi, segmentele de legǎturǎ pluş tǎiat putând avea
înǎlţimea maximǎ de aprox. 30 mm.
a) b)
Fig. 4.51. Secţiune prin fontura unei maşini cu douǎ fonturi
a)structurǎ stratificatǎ pe maşini cu douǎ fonturi; b) maşinǎ cu douǎ fonturi;
1- fonturi cu ace cu limbǎ; 2 - plǎci cu dinţi de aruncare; 3 - platine de închidere;
4 - bare cu pasete; 5 - tricot stratificat (netǎiat)
Daca se folosesc mai multe bare cu pasete pluş, nǎvǎdirea lor este de regulǎ
neplinǎ. Ca fire de pluş se pot folosi fire tip lânǎ sau tip matase, de fineţe
micǎ, pânǎ la 200 tex şi torsiune redusǎ. Procesul de finisare constǎ în
principal din: tǎiere, tundere, periere. Productivitatea maşinilor care
realizeazǎ pluş tǎiat este micǎ însǎ existǎ avantajul realizǎrii simultane a
douǎ tricoturi prin tǎierea segmentelor de legaturǎ ce vor constitui pluşul.
127
Fig.4.52. Fig.4.53.
Tǎierea pluşului dupǎ scoaterea de pe Tricot pluş tǎiat pe maşina Racop DG
maşina de tricotat [67]
Grupele de maşini care pot produce aceastǎ grupǎ de tricoturi sunt cele cu
douǎ fonturi, construite de firmele Karl Mayer şi Liba.
Modelele reprezentative pentru această grupă sunt prezentate în tabelul 4.10.
Aceste tipuri de maşini se remarcă prin următoarele:
- modelele destinate producerii articolelor de îmbrăcăminte pot avea
lăţimea fonturii între 93 şi 138, fineţea între 18E şi 32E;
- numărul barelor cu pasete este de 2-5 şi aceste maşini pot tricota cu
maxim 1.000-1.200 rot/min. Aceste maşini sunt considerate drept
fiind de înaltă productivitate;
- maşinile pentru producerea ambalajelor tubulare pot fi relativ înguste,
de cca. 75, sau late, de cca. 130-190, cu fineţea de 6-12E. Numărul
barelor cu pasete pentru fond poate varia între 4 şi 6, iar a celor
desenatoare între 2 şi 7, în funcţie de complexitatea modelului.
Acestea pot tricota cu 500-1.000 rot/min;
- maşinile destinate producerii tricoturilor pluş tăiat cu lăţimea fonturii
între 75 şi 130, fineţea de 12-22E şi, în general, 6-7 bare cu pasete,
au viteze de lucru de 700-900 rot/min. Modelele cele mai
performante sunt cu comandă electronică a barelor cu pasete pentru
lărgirea posibilităţilor tehnologice de desenare.
Tabel 4.10. Maşini de tricotat din urzeală Raschel cu două fonturi [67]
Dispozitive
Tipul Lf Fineţea Nr.
suplimentare
maşinii [“] [E] de BP
EBA EBD EBC
RACOP D2 93 28·30·32 2
SIMPLEX
● ○ ○
138 28·30·32
128
18·20·22·24·28·30·3
93
2
RACOP D4 4 ● ○ ○
18·20·22·24·28·30·3
138
2
18·20·22·24·28·30·3
93
2
RACOP D5 5 ● ○ ○
18·20·22·24·28·30·3
138
2
18·20·22·24·28·30·3
93
2
RACOP D6 6 ● ○ ○
18·20·22·24·28·30·3
138
2
RASANT 77 16·20·22·24·28 6 sau
DG DPLM
○
130 16·20·22 7
Tricoturile pluş buclat se obţine pe maşini specializate in obţinerea acestor

structuri. Astfel, s-au dezvoltat masini de tricotat din urzealǎ cu o fonturǎ şi
cu platine specializate in formarea buclelor pluş. Aceste platine sunt montate
intr-o barǎ a platinelor, având posibilitatea de a efectua deplasǎri laterale.
Producerea tricoturilor pluş buclat pe maşini specializate, se realizează pe
maşini echipate cu platine de pluşare (figura 4.54).
Fig. 4.54. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor la maşini

specializate pentru tricoturi pluş buclat
Tricotul pluş buclat, în exemplul prezentat în figura 4.54 se realizează cu

două sisteme de fire care vor fi buclate faţă de două linii de aruncare diferite,
respectiv: firul de fond 4 faţă de bărbiile platinelor de aruncare 2, iar firul de
pluş 5 faţă de linia de aruncare creată de platinele de pluşare 3. Înălţimea
buclei de pluş hP, este determinată de poziţia pe verticală a platinei 3, pluşul
obţinut fiind foarte compact şi uniform.
129
Maşina prezentată în figura 4.54 are ca organe de formare a ochiurilor: ace

cu zăvor 1, platine de aruncare 2, bare cu pasete B1, B2. Spre deosebire de
maşinile standard maşinile specializate în producerea acestor tricoturi
prezintă următoarele particularităţi:
- sunt prevăzute cu platine de pluşare 3, plasate deasupra platinelor de
aruncare 2;
- platinele de aruncare-închidere specifice maşinilor rapide, au forma
modificată, lipsindu-le gâtul de închidere, al cărui rol de menţinere a
ochiurilor vechi pe tija acelor, la închidere, este preluat de marginea
inferioară a platinelor de pluşare ;
- bara cu platine de pluşare este fixată la margine în console fixate la
batiu, similar barelor cu pasete; acest lucru permite barei cu platine o mişcare
de deplasare laterală pe orizontală, generată de un lanţ cu zale de pe tamburul
suport al mecanismului de deplasare laterală a barelor cu pasete.
În majoritatea cazurilor, o maşină standard cu 4-5 bare cu pasete, căreia i se

ataşează o bară cu platine de pluşare, se poate transforma într-o maşină
specializată în producerea acestor tricoturi (figura 4.55-4.56).
Fig. 4.55. Fig.4.56.

Zona de formare a ochiurilor Tricot pluş buclat obţinut pe maşina
la maşina HKS 5P [66] HKS 5P [66]
Figura 4.55 ilustrează o maşină modificată, căreia prin înlăturarea barei din
spate i s-a creat spaţiul necesar amplasării barei cu platine de pluşare.
Schema grafică de depunere la aceste structuri are o particularitate în ceea ce
priveşte mişcările barelor cu pasete şi anume: bara cu platine de pluşare
trebuie să execute aceeaşi mişcare de deplasare laterală cu cea a barei de
fond.
130
Exemplul prezentat în figura 4.57 arată o structură pluş buclat realizată cu

două bare de fond B1, B2, şi o bară pluş B3. Bara cu platine de pluşare BPP,
are mişcări în acelaşi sens şi cu aceeaşi amplitudine cu cele ale barei cu
pasete de fond B1. Păstrând firul de fond permanent între aceleaşi platine de
pluşare nu există riscul ca firul de fond să se depună pe acestea.
Fig.4.57. Fig.4.58.
Stuctură pluş buclat pe maşini Poziţia relativǎ a o.f.o la maşina
specializate COPCENTRA 3 POL
Variante de structuri diferite se pot obţine prin modificarea numărului de

bare participante la realizarea structurii de fond şi a pluşului.
Dezavantajul cel mai mare al acestei grupe de structuri îl reprezintă procesul
de finisare, care include operaţii de tăiere a buclelor de pluş, periere a
pluşului tăiat, şi o tăiere pentru uniformizarea înălţimii pluşului. Se pierde în
acest mod o cantitate relativ mare de materie primă, cu costurile aferente.
Referitor la caracteristicile tehnico-constructive ale acestor tipuri de maşini
(tabelul 4.11) se pot efectua observaţiile:
- lăţimea fonturii se înscrie între 93-182;
- fineţea maşinilor variază între (16-32)E, excepţie fǎcând modelele
mai grosiere (12-16)E, destinate producerii unor articole speciale;
- numărul barelor cu pasete poate fi de 2-5, influenţând posibilităţile
tehnologice de desenare;
- viteza maximă de tricotare poate atinge 800-1.700 rot/min, în cazul
maşinilor pentru pluş cu 4-5 bare cu pasete.
Tricotul pluş obţinut pe aceste maşini, este foarte dens, uniform şi poate fi
utilizat pentru articole tehnice, cum sunt tapițeria auto sau decoraţiile
interioare, produse de igienă (figura 4.59-4.60).
131
Fig.4.59. Produse de curǎţat Fig.4.60. Prosoape, halate de

baie
Tabelul 4.11. Maşini destinate producerii tricoturilor pluş buclat, cu
dispozitiv pentru pluşare [67]
Fineţea Dispozitive
V
[E] suplimentare
Lf Nr.
Tipul maşinii E E E E E
[“] BP rot/
B B B A L
min
A D C C S
16·18·20·
130 22·24·28· 1.700
32
16·18·20·
141 22·24·28· 1.500
COPCENTRA 32
2 ● ○ ○ ○ ○
2 POL 16·18·20·
170 22·24·28·
32
16·18·20·
182 22·24·28·
32
16·18·20·
130 22·24·28· 1.700
32
16·18·20·
COPCENTRA
141 22·24·28· 3 1.600 ● ○ ○ ○ ○
3 POL
32
16·18·20·
170 22·24·28·
32
132
16·18·20·
182 22·24·28·
32
16·18·20·
130 22·24·28· 1.700
32
16·18·20·
141 22·24·28· 1.600
COPCENTRA
32
4 POL 4 ● ○ ○ ○ ○
16·18·20·
170 22·24·28·
32
16·18·20·
182 22·24·28·
32
16·18·20·
93 22·24·28· 800
32
16·18·20·
130 22·24·28·
32
COPCENTRA 16·18·20·
5 ● ○ ○ ○ ○
5 POL 141 22·24·28·
32
16·18·20·
170 22·24·28·
32
170 24·28·32 2.300
182 24·28·32
130 24·28·32 1.700
COPCENTRA
170 24·28·32 4 1.600 ● ○ ○ ○ ○
4K /3POL
182 24·28·32
4.2.5. Producerea tricoturilor destinate articolelor decorative [14]
Perdelele şi dantelele - ca articole decorative, reprezintă un domeniu de

utilizare a tricoturilor din urzeală care preocupă permanent constructorii de
maşini, producătorii şi fascinează utilizatorii. Perdelele sunt produse textile
de cea mai înaltă calitate, exprimând principii de decoraţiune interioară,
stiluri de viaţă, ajungând practic articole de modă. Dantelele şi benzile de
dantelă se utilizează în decoraţii interioare ca feţe de masă, mileuri, benzi
decorative.
Fantezia în designul şi creaţia acestor produse pare să nu aibă limite iar
târgul tradiţional de decoraţii interioare – Heimtextil, organizat anual la
133
Frankfurt şi târgul de maşini textile – ITMA, reprezintă o sursă de interes şi

atracţie. Concurenţa perdelelelor tricotate cu cele ţesute, a dantelelelor
tricotate cu cele manuale, a impus modificări constante ale maşinilor, care au
dus la variaţia structurii, formei, coloristicii, în general a aspectului
tricoturilor din urzeală. Designul perdelelor şi dantelelor reflectă în totalitate
preocupările coroborate ale producătorilor de fire textile, constructorilor de
maşini de tricotat şi a specialiştilor în finisare.
Tricoturile din urzeală deţin în prezent aproximativ 80% din producţia de
perdele pe plan mondial. Factorii care le recomandă pentru aceste utilizări
sunt:
-prelucrarea fără dificultate a unei game largi de fire, în condiţii de
rentabilitate;
-posibilităţi foarte variate de desen datorate prezenţei mecanismelor
şi dispozitivelor speciale;
-alegerea lăţimii tricotului, fără consecinţe în detrimentul
productivităţii, datorită principiului de formare simultană a ochiurilor dintr-
un rând;
-calitatea suprafeţelor tricotate, din punct de vedere al stabilităţii
dimensionale şi a gradului de satisfacere a cerinţelor impuse de destinaţie.
Din cele două grupe de maşini de tricotat din urzeală, Raschel şi rapide, în
prezent doar primele sunt destinate perdelelor şi dantelelor.
Maşinile Raschel specifice producţiei tricoturilor pentru perdele şi dantele
(tabelul 4.12) se caracterizează prin:
- numărul mare de bare cu pasete, de fond şi desenatoare;
- prezenţa mecanismelor desenatoare (presa căzătoare,
deplasare laterală a barelor cu pasete, depunere a firelor de
bătătură pe întreaga lăţime, jacquard);
- viteză redusă de tricotare, care scade odată cu complexitatea
utilajului, variind de la 200-600 rânduri/minut (maşini
multibar şi jacquard) la 700-1600 rânduri/minut (maşini
standard).
Tabelul 4.12. Maşini Raschel pentru decoraţii interioare [66]
Exemple de
Destinaţie Mecanisme speciale
maşini
MRGSF 31/16 SU Maşini multibar
Sunt echipate cu presă
Tricoturi pentru MRPJ 24/1 cǎzǎtoare şi/sau mecanism
perdele jacquard
RJSC 4F-NE Au presǎ cǎzǎtoare
RJPC 4F-NE Au mecanism jacquard
134
Exemple de
Destinaţie Mecanisme speciale
maşini
RJC 3/2 F Pot fi dotate cu mecanism
RJS 4/1 de deplasare laterală a BP
RJWB 3/2 F prin însumare SU
MRES 33 (43) SU Maşini multibar
MRSEJF 31/1/24 Pot avea mecanism SU
Pot fi echipate cu mecanism
MRSEJF 53/1/24
jacquard
Tricoturi pentru MRPJ 73/1 Au presǎ cǎzǎtoare
dantele MRPJ 43/1
elastice sau rigide
MRPJ 25/1 Pot prelucra o gamǎ largǎ de
RD7 DPLM/12-3 EL fire
RD 6 DPLM/30
RD8 DPLM/8-3 EL
-Sunt echipate cu presǎ
cǎzǎtoare
Tricoturi pentru
- Sunt dotate cu mecanism
perdele şi articole Racop JF 3/16
jacard
decorative
- Sunt echipate cu un numǎr
mic de bare cu pasete
- Au numǎr mare de bare cu
Tricoturi pentru
Racop 36/4F pasete (maşini multibar)
perdele şi dantele
-Pot prelucra şi fire elastice
Maşinile Raschel cu această destinaţie pot fi grupate astfel:

- standard;
- multibar;
- jacquard;
- multibar jacquard.
1. Maşini standard: se caracterizează printr-un număr relativ redus de bare
cu pasete şi sunt destinate producerii tricoturilor pentru perdele tip reţea
sau cu desene fără complexitate. Dacă modelele mai vechi erau echipate
cu ace cu limbă, maşinile din noua generaţie sunt dotate cu ace cu zăvor.
Viteza de tricotare este mare pentru această grupă, pînă la 1500
rânduri/minut. Pot fi echipate cu mecanism de depunere a firelor de
bătătură pe întreaga lăţime şi presă căzătoare.
2. Maşini Multibar: au un număr mare de bare cu pasete-până la 73 de bare
desenatoare, fiind o bună perioadă de timp cele mai folosite în producţia
tricoturilor pentru perdele, dantele. Pot avea mecanisme de deplasare
laterală clasice sau moderne ( SU, EL) şi sunt prevăzute cu ace cu zăvor.
3. Maşini Jacquard: mecanismele jacquard electronice sau piezoelectrice
pot fi utilizate pentru realizarea fondului, desenului, situaţie în care prin
135
prezenţa presei căzătoare se pot obţine efecte de relief. Pe lângă bara sau
barele jacquard pot exista şi bare desenatoare.
4. Maşini Multibar Jacquard: sunt ultimele generaţii de maşini produse de
firma Karl Mayer: Jacquardtronic, Textronic, Contourette, Rascheltronic,
Cliptronic, caracterizate prin prezenţa unui număr mare de bare
desenatoare (78) şi a mecanismelor jacquard piezoelectrice.
Clasificarea maşinilor Raschel pentru perdele, dantele, cu exemplificări, este

prezentată în tabelul 4.13.
Tabelul 4.13. Clasificarea maşinilor Raschel pentru perdele [14]
Grupa de Cu presă căzătoare Fără presă căzătoare

maşini
RS4N-2MF; RSF8N-1; RS4N-3K; RS6N-3M;
Standard
RS 16/12F-MSW RS4 EMS; RS4MSW-N
MRE 29/24; MRSS 32;
Multibar MRGSF 31/16; MRES 33 SU; MRES 57
SU
RJSC 4F-NE; RJSC 5/2 F-NE;
RJC 5F; RJWB 3/2 F; RJWB
Jacquard 4/2 F; RJWB 6/2 F; RJWB 8/2 RSSJ 3/1; RSJ 4/1
F; RJWB 7/1 F; RJWB 8/1 F;
RDPJ 6/2
MRGJF 28/1/24; MRSGJ
MRPJ 24/1; MRPJ 25/1;
Multibar 28/1/24;
MRPJ 43/1; MRPJ 73/1;
Jacquard MRSEJF 31/1/24; MRSEJF
MRSSJ 56/1;
53/1/24;
O delimitare netă a celor două grupe de maşini în funcţie de destinaţie nu

este posibilă întrucât maşini construite pentru perdele pot fi utilizate în
anumite condiţii şi pentru producerea dantelelor şi invers. Constructorii de
maşini consideră că împărţirea acestor maşini în cele două grupe de bază,
Multibar şi Jacquard este relevantă pentru utilizatori. Tricoturile obţinute pe
aceste maşini sunt foarte diferite ca aspect, de aceea ambele tipuri coexistă şi
se pot obţine structuri noi pe fiecare din ele.
Maşinile Multibar Jacquard au fost construite în ideea îmbinării avantajelor
ambelor tipuri într-un singur utilaj, cu efecte spectaculoase în structura
tricotului. Acestea au apărut în mod firesc, ca o reacţie la cerinţele pieţei şi
tendinţele modei.
Maşinile Raschel Multibar au apărut ca dezvoltare a maşinilor universale din
vechea generaţie, care erau echipate cu un număr de maxim 10 bare cu
136
pasete, şi aveau productivitate redusă. În ceea ce priveşte destinaţia

maşinilor, s-au conturat în timp două direcţii de dezvoltare şi anume: perdele
şi dantele.
Maşini Raschel Multibar pentru perdele sunt în prezent echipate cu ace cu
zăvor, fineţea cea mai răspândită fiind 18E, cu tendinţe actuale de creştere la
24E. Variantele constructive uzuale sunt cele cu lăţimea de 130” respective
210”.
Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor a unei maşini
reprezentativă pentru această grupă, se poate urmări în figura 4.61.
Fig.4.61. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor la maşini MRGSF

31/16 SU pentru perdele [66]
Se observă în figura 4.61 că barele cu pasete sunt grupate, în funcţie de

participarea acestora la realizarea tricotului: primul grup 1, este constituit din
16 bare desenatoare, aşezate în patru câmpuri, în faţa presei căzătoare, 2.
Acestea vor contribui la realizarea efectelor în relief pe spatele tricotului,
prin acţiunea presei căzătoare. Grupul 3 este alcătuit din trei bare, cu
năvădire plină, care produc structura de fond. Barele din grupul 4, plasat în
spate, sunt utilizate pentru crearea unor desene plane prin depuneri de
bătătură, cu amplitudine limitată. Maşina are organele de formare a
ochiurilor, care echipează o maşină Raschel: acele cu zăvor (bara tijelor cu
cârlige 5 şi bara tijele zăvor 6), placa cu dinţi de aruncare 7 şi bara cu platine
de închidere 8.
La maşinile Multibar, barele desenatoare sunt aranjate în câmpuri de desen
sau linii de desen. În acelaşi câmp se aşază barele care evoluează în tricot în
aceeaşi zonă, având aceleaşi mişcări de deplasare laterală în acelaşi sens şi
cu aproximativ aceeaşi amplitudine (figura 4.62).
137
Fig. 4.62. Câmp de desen alcătuit din patru bare desenatoare
Câmpul reprezentat în figura 4.62. este primul din cele patru, constituite din
barele desenatoare, în componenţa lui intrând barele B1, B2, B3, B4. Se
observă, că barele desenatoare sunt alcătuită din pasete individuale, care vor
fi fixate pe bară, în funcţie de năvădirea firelor de desen. Aranjarea în
câmpuri de desen a barelor, se face de către proiectant, după elaborarea
desenelor pe hârtiile speciale de desen. De regulă, numărul de bare din
acelaşi câmp este de 2, 4 sau 6, barele din câmpurile de desen fiind
distribuite uniform pe toată lăţimea raportului de desen. De mare importanţă
este faptul că, barele din acelaşi câmp trebuie să fie plasate la o anumită
distanţă şi să nu aibă sensuri diferite ale mişcărilor de deplasare laterală,
pentru a nu se lovi reciproc. Perdelele realizate pe aceste maşini au în general
ca reţea de bază marquisette, şi diferite desene cu fire de bătătură şi bucle de
presă căzătoare (figura 4.63).
Fig. 4.63. Perdea cu reţea de fond marquisette
Particularităţile procesului de formare a ochiurilor, cu depunerea firelor de

bătătură şi acţiunea presei căzătoare, la maşina MRGF 31/16F, sunt
prezentate în figura 4.64.a – g.
138
- poziţia 1: 00 : ansamblul tije cu cârlige-tije zăvor sunt în poziţie maxim

coborâtă, la buclarea şi formarea ochiurilor noi. Placa cu dinţi de aruncare şi
acele cu zăvor oscilează înspre bara cu platine de închidere fixă, pentru
pregătirea unui nou ciclu de tricotare (figura 4.64.a).
- poziţia 2: 1000 : placa cu dinţi de aruncare şi acele oscilează în continuare
pînă când se situează sub bara cu platine de închidere. Tijele cu cârlige îşi
încep mişcarea de ridicare iar ochiurile vechi sunt reţinute pe tijă de către
platinele de închidere. Tijele zăvor rămân coborâte (figura 4.64.b).
- poziţia 3: 1150 : ansambul ace – placă cu dinţi de aruncare, oscilează
înspre faţa maşinii; se încheie deplasarea laterală a barelor cu pasete
desenatoare, B20-B31, prin spatele acelor (figura 4.64.c).
- poziţia 4: 1950 : tijele cu cârlige sunt ridicate în poziţia maximă deasupra
liniei de aruncare, placa cu dinţi de aruncare şi acele oscilează până în
poziţia cea mai retrasă faţă de platinele de închidere (figura 4.64.d).
Fig. 4.64.a Fig. 4.64.b
Fig. 4.64.c Fig. 4.64.d
139
Fig. 4.64.e Fig. 4.64.f
Fig. 4.64.g Fig. 4.64.h
Fig. 4.64. Fazele de formare a ochiurilor la maşina MRGF 31/16
Maşini Raschel Jacquard
Principiul selectării jacquard
Tricoturile cu desene jacard reprezintă un caz particular al tricoturilor cu

desene combinate, caracterizate prin rapoarte de desen de dimensiuni mari şi
foarte mari, care necesită prezenţa mecanismelor jacard. Tricoturile cu aceste
desene se caracterizează prin aceea că sunt realizate din două sau mai multe
sisteme de fire cu năvădirea firelor cu caracteristici diferite într-un raport
determinat şi modificarea individuală a evoluţiei oricărui fir din cadrul unui
sistem năvădit în bara jacard.
Selectarea jacard, în general, poate fi definită ca o selectare individuală a
unor organe de formare a ochiurilor.
140
În cazul maşinilor de tricotat din urzeală, pentru că toate organele de formare

a ochiurilor sunt fixate în suporţi, nu este posibilă selectarea individuală a
acestora, soluţia fiind aceea de selectare a unor organe aparţinând
mecanismului jacquard (ştifturi, tije profilate). Concret, selectarea jacquard
înseamnă încovoierea laterală a pasetelor înaintea depunerii firelor pe ace.
Modificând intervalul de depunere a firelor, se obţin segmente de legătură
ale firelor aceleaşi bare, de diferite amplitudini, care vor acoperi diferit
suprafaţa tricotului.
Pentru obţinerea acestei încovoieri trebuie ca organele de formare a
ochiurilor să aibă anumite caracteristici. Acestea sunt:
- pasetele jacquard sunt lungi şi flexibile;
- fiecare pasetă poate fi încovoiată numai cu 1T spre stânga;
- între două pasete jacquard vecine, se plasează un organ de încovoiere
al acestora (principiul mecanic, electromagnetic) sau paseta este
încovoiată pe alt principiu (piezoelectric).
Principiul mecanic al încovoierii pasetelor (figura 4.65) stă la baza acţiunii
tuturor mecanismelor jacquard şi constituirii softurilor de lucru ale maşinilor
moderne controlate electronic.
Etapele încovoierii pasetelor jacquard sunt prezentate în cazul unui
mecanism clasic cu bară jacquard cu pasete flexibile 1 şi 2, şi bară cu ştifturi
de încovoiere 3 şi 4 (figura 4.65.a). Toate ştifturile se găsesc în poziţia de
bază, între pasete, poziţie definită ca ,,ştift jos”. Ştifturile selectate 4 sunt
ridicate prin intermediul corzilor, şi poziţia se numeşte “ştift sus”. Bara cu
ştifturi este deplasată lateral cu 1T spre stânga de către mecanismul de
deplasare laterală a barelor cu pasete (figura 4.65.b). Bara jacquard nu este
deplasată lateral, deci pasetele jacquard sunt încovoiate cu 1T spre stânga de
către ştifturile 3, care au rămas în intervalul dintre pasete. Pasetele încovoiate
se plasează în faţa celor adiacente şi oscilează împreună în acelaşi interval
printre ace. Formarea ochiurilor este încheiată, bara cu ştifturi este deplasată
cu 1T spre dreapta pentru revenirea în poziţia iniţială.Toate ştifturile sunt
coborâte printre pasete şi ciclul se reia.
În ceea ce priveşte deplasarea barei cu ştifturi, respectiv a barei jacquard,
există trei variante constructive:
- bara cu ştifturi are mişcare de deplasare laterală cu 1T, bara
jacquard este staţionară;
- bara jacquard se deplasează lateral cu 1T, bara cu ştifturi
staţionează;
- ambele bare se deplasează lateral, cu amplitudini diferite, în
acelaşi sens, cu 2T respectiv 1T, rezultînd astfel încovoierea
pasetelor jacquard cu 1T.
141
Fig. 4.65. Principiul încovoierii pasetelor jacquard

Figura 4.66 reprezintă o vedere frontală a fonturii cu ace (1, 2, 3, 4) şi a
barei cu pasete jacquard (1’, 2’, 3’, 4’). Înaintea selectării jacquard, pasetele
se găsesc în intervalele dintre ace corespunzătoare (figura 4.66.a). prin
încovoierea laterală determinată de un ştift selectat, paseta 2’ se va deplasa în
intervalul alăturat, în spatele pasetei 3’, depunînd odată cu aceasta fir pe acul
3. Astfel, acul 2 nu mai este alimentat cu firul barei jacquard, în timp ce acul
3 primeşte două fire. Rezultatul constă în obţinerea unor porţiuni cu densitate
diferită în tricot, care diferă ca aspect şi în funcţie de numărul barelor de
fond şi desen participante.
Fig. 4.66. Efectul selectării jacquard

În literatura de specialitate, codificarea acestei tehnici de încovoiere a
pasetelor jacquard este cunoscutǎ sub denumirea de “3 NT” (drei Nadel
Technik) şi provine de la numărul maxim de ace (trei ace) pe care evoluează
firul de urzeală sub acţiunea mecanismului jacquard.
Evoluţiile care stau la baza acestei tehnici sunt cele de bătătură (evoluţia 1 -
figura 4.67.a) sau tricot (evoluţia 2 - figura 4.67.b). Pentru programare,
unitatea de selectare jacquard care se utilizează este de două rânduri de
ochiuri, şi derivă din raportul celor două evoluţii de bază, cărora le
corespund două cartele jacquard A şi B. Cartela A realizează selectarea în
142
rândul I al raportului, iar cartela B în rândul II. Respectând principiul

selectării jacquard, cartelele A şi B conţin informaţii de selectare de tipul:
plin P (pasetă încovoiată) şi gol G (pasetă neîncovoiată).
În figura 4.67 sunt prezentate cele trei situaţii posibile în cazul acestei
tehnici, respectiv:
- plin în cartela A şi gol în cartela B : se concretizează în modificarea
evoluţiei în rândul I al raportului şi transformarea evoluţiilor de bază într-o
depunere de urzeală (evoluţia 1’) sau lănţişor (evoluţia 2’) prin micşorarea
amplitudinea depunerii cu 1T, aceasta devenind n-1, unde n este
amplitudinea depunerii de bază;
- gol în cartela A şi gol în cartela B : evoluţia rămâne nemodificată (1
şi 2);
- gol în cartela A şi plin în cartela B : evoluţia se transformă în
rândul II al raportului într-o depunere de bătătură pe trei ace (evoluţia
1”) sau o legătură tricot derivat (evoluţia 2”) prin mărirea
amplitudinii, aceasta devenind n+1.
Fig. 4.67. Tehnica celor trei ace (3NT)

a) depunere de bătătură b) legătură tricot
Evoluţiile de bătătură cu selectare jacquard, în reprezentare structurală sunt

prezentate în figura 4.68. Figura 4.68.a ilustrează depunerea de bătătură de
bază, care prin selectare jacquard în rândul I al raportului se transformă într-
o evoluţie de urzeală, iar prin selectare jacquard în rândul II îşi măreşte
amplitudinea de depunere cu un pas de ac, 1T (figura 4.68.b).
143
Fig. 4.68. Efecte de structură obţinute prin selectarea jacquard a evoluţiilor de

bătătură
Aceste evoluţii jacquard vor acoperi diferit suprafaţa tricotului, obţinîndu-se

zone cu compactitate mică (figura 4.69.a), medie (figura 4.69.b) sau mare
(figura 4.69.c).
Fig. 4.69. Evoluţii modificate jacquard
Fig. 4.70. Tricot cu desene jacquard

Aceleaşi efecte se pot observa şi în structura prezentată în figura 4.70, unde
zonele de mare compactitate sunt create de evoluţia de bătătură pe trei ace,
cele de compactitate medie de către evoluţia de bătătură de bază, iar cele de
compactitate redusă rezultă în urma depunerilor de urzeală.
Particularităţi constructive
Maşinile clasice echipate cu mecanism jacquard (figura 4.71) au următoarele
organe de formare a ochiurilor:
- placa cu dinţi de aruncare 1;
- fontura cu ace cu limbă 2;
- barele cu pasete, 3, în număr redus;
144
- o bară 4 cu pasete jacquard lungi şi flexibile, dispuse în două

rânduri astfel încât pasetele încovoiate se plasează în spatele pasetelor
adiacente;
- o bară cu ştifturi 5, plasate între pasetele jacquard; fiecare ştift este
plasat în intervalul dintre două pasete deci numărul ştifturilor este egal cu
numărul pasetelor şi cu al acelor din fontură;
- presa căzătoare 6, care va acţiona asupra firelor barei jacquard,
care se vor dispune în prim plan pe spatele tricotului, efectul de desen obţinut
prin selectarea jacquard fiind astfel amplificat de acţiunea presei căzătoare;
- bara cu platine de închidere 7.
Aranjarea barelor cu pasete poate fi diferită, variantele constructive
existente incluzând: plasarea barei jacquard în spatele barelor de fond,
absenţa presei căzătoare, dotarea cu două bare jacquard, plasate în diferite
poziţii faţă de barele de fond, care măresc numărul de posibilităţi
tehnologice ale maşinilor.
Fig. 4.71.
Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor la maşini Raschel cu mecanism
jacquard
Procesul de formare a ochiurilor
Ciclul de formare a ochiurilor, cu particularităţile specifice acestei grupe de

maşini, este prezentat prin succesiunea fazelor, în figura 4.72. Cele mai
răspândite maşini sunt cele echipate cu presă căzătoare, din acest motiv
exemplul prezentat a fost ales din această categorie.
145
Fig. 4.72.a Fig. 4.72.b
Fig. 4.72.c Fig. 4.72.d
Fig. 4.72.e Fig. 4.72.f
146
Fig.4.72.
Fazele de formare a ochiurilor la maşini
Raschel cu mecanism jacquard
Fig. 4.72.g
Succesiunea de faze, în timpul unei rotaţii a arborelui principal este

următoarea:
- acele se găsesc în poziţia de buclare şi formare a ochiurilor noi
(figura 4.72.a);
- fontura cu ace se ridică la închidere, platinele de închidere reţin
ochiurile vechi pe tije; se încheie deplasarea laterală a barelor cu pasete prin
spatele acelor (figura 4.72.b);
- placa cu dinţi de aruncare şi fontura îşi încep mişcarea de oscilaţie
printre pasete, din spatele înspre faţa maşinii; în acest moment, are loc
selectarea ştifturilor de către mecanismul jacquard, şi ridicarea celor care nu
sunt în lucru; bara cu ştifturi se deplasează lateral cu 1T şi ştifturile rămăse în
poziţia iniţială printre ace, realizează încovoierea pasetelor jacquard (figura
4.72.c);
- în momentul în care toate barele cu pasete se găsesc în faţa
cârligelor acelor, bara jacquard execută depunerea firelor pe ace; fontura şi
placa cu dinţi de aruncare oscilează din faţa înspre spatele maşinii (figura
4.72.d);
- imediat ce acele depăşesc bara jacquard şi presa căzătoare, acestea
staţionează pentru a permite presei căzătoare să coboare; firele barei jacquard
sunt coborâte pe tijele acelor; bara de fond realizează depunerile pe ace; bara
cu ştifturi este deplasată cu 1T în sens contrar, şi pasetele jacquard revin în
poziţia iniţială; toate ştifturile sunt coborâte printre pasete, în vederea unei
noi selectări (figura 4.72.e);
- acele continuă să oscileze, şi încep să coboare pentru realizarea
fazelor de formare a ochiurilor; începe mişcarea de deplasare laterală a
barelor cu pasete prin spatele acelor (figura 4.72.f);
- se realizează buclarea şi formarea ochiurilor noi, prin coborârea
acelor faţă de linia de aruncare; firele barei jacquard, flotează pe spatele
tricotului, fiind ancorate doar la extremităţi (figura 4.72.g).
147
Mecanisme jacquard pe principii piezoelectrice
Ideea novatoare a acestui mecanism este aceea

de combinare a organelor de selectare (ştifturi,
platine) cu organele selectate (pasetele jacquard)
într-un singur element: paseta jacquard piezo.
Contrucţia pasetei jacquard piezo este ilustrată în
figura 4.73.
Paseta jacquard 1 este plasată între doi limitatori
laterali 3, cu rolul de a delimita foarte precis
amplitudinea de deplasare laterală a acesteia.
Tija 2 a pasetei jacquard, este placată cu straturi
ceramice piezo 7, care au proprietatea de a se
deforma sub acţiunea unui impuls de curent
electric, izolate între ele printr-un strat 6, de fibră
de sticlă. Elementele ceramice sunt placate pe
ambele părţi cu straturi de carbon şi aur 8,
constituind astfel două plăci capacitive.
Metalizarea cu cupru 9, a stratului izolator 6, are
rol de a conecta electric părţile interioare ale
elementelor piezo. Părţile exterioare ale
straturilor ceramice sunt acoperite cu un lac
Fig. 4.73. conductor 5, şi răşină 4, cu rol de protecţie.
Pasetă jacquard piezo
Tehnica de încovoiere a pasetei jacquard nu se
mai bazează pe un proces pur mecanic, ci pe
proprietăţile de deformare ale materialelor
dielectrice (ceramice) sub acţiunea impulsurilor
electrice, fenomen cunoscut sub denumirea de
efect piezoelectric.
Controlul plăcilor capacitive se face prin părţile lor interioare, care primesc
alternativ un impuls de curent continuu de tensiune 200 V prin intermediul
întrerupătoarelor S1 sau S2 (figura 4.74), ceea ce conduce la tendinţa de
contracţie a elementului piezo. Datorită contactului ferm dintre elementul
piezo şi materialul izolator contracţia este posibilă doar către exterior,
realizându-se încovoierea ansamblului, denumit şi traductor piezoelectric.
148
Fig. 4.74. Schema traductorului piezoelectric

Având in vedere ca materialul piezo acţionează ca un element capacitiv este
necesară descărcarea acestuia după fiecare încărcare electrică (figura 4.75-
sensul “a”) pentru a fi posibilă încovoierea în sens opus (figura 4.75 – sensul
“b”).
Paseta piezo în poziţia sa iniţială este lipită de limitatorul din dreapta, deci
transmiterea impulsului electric pentru selectare, înseamnă o deplasare cu un
pas de ac spre stânga, modificîndu-se astfel intervalul de depunere a firelor
selectate jacquard. Urmează depunerea pe ac, generată de discul desenator al
barei jacquard, care se poate face în acelaşi sens sau în sensuri opuse
modificării intervalului de depunere, resultând depuneri pe două ace sau
anularea depunerii pe ace (bătătură). Revenirea pasetei jacquard spre dreapta
se face tot printr-un impuls electric transmis în partea dreaptă a pasetei.
Fig. 4.75. Încovoierea elementelor ceramice piezo

Pasetele jacquard piezo sunt turnate în plăcuţe constituind segmenţii
jacquard piezo (figura 4.76) formaţi din16 sau 32 de pasete în funcţie de
fineţea maşinii. Înainte de turnare, părţile exterioare ale pasetelor jacquard
sunt legate la pământ prin corpurile metalice ale segmenţilor piezo.
Ansamblul de 16 conexiuni şi o împământare formează o mufă cu 34 de pini.
149
Două asemenea mufe alcătuiesc o unitate de control electronic BW-SAP.

Segmenţii sunt asamblaţi prin înşurubare în bare jacquard piezo.
Fig. 4.76.Segmenţi jacquard piezo [66]
Fig.4.77. Structuri jacquard piezo pe maşini RJPC 4F NE [66]
150
4. 3. Maşini rectilinii de tricotat din urzeală cu două fonturi
4.3.1. Particularităţi de producere a tricoturilor
Termenul de materiale textile uni, bi sau tridimensionale este legat în mod

direct de modul particular de construcţie al unui material textil. Astfel, un
material unidimensional prezintă celelalte două dimensiuni neglijabile în
comparaţie cu lungimea. Textilele incluse în categoria materialelor
unidimensionale sunt fibrele şi filamentele. Un material bidimensional are
grosimea nesemnificativă comparativ cu celelalte douǎ dimensiuni.
Materialele obţinute prin diferitele tehnologii textile sunt considerate a fi bi
sau tridimensionale. Un material textil tridimensional, indiferent de procesul
tehnologic utilizat, este ”un ansamblu continuu, complet integrat de fibre,
caracterizat prin orientarea spaţială multiaxială” .
Un tricot tridimensional este o structurǎ compusă din două straturi exterioare
tricotate, independente între ele, legate prin fire sau prin straturi tricotate.
Această categorie de tricoturi este întâlnită în literatură sub mai multe
denumiri: ”tricoturi stratificate”, ”tricoturi distanţate”, sau ”tricoturi
sandwich”. Fiecare din termenii menţionaţi caracterizează prezenţa celor
două tricoturi exterioare - straturi, distanţate între ele prin sistemul de legare.
”Tricoturi distanţate” este un termen utilizat mai mult pentru tricoturi din
urzeală, în timp ce ”tricoturi stratificate” sugerează o dispunere în straturi
apropiate [21].
În cazul maşinilor cu două fonturi un rând de ochiuri se formeazǎ la o rotaţie
a arborelui principal, în douǎ cicluri distincte prin tricotare alternativǎ pe cele
douǎ fonturi, din firele alimentate de aceleaşi bare cu pasete. Astfel, ochiurile
formate alternativ se dispun spate în spate, tricotul rezultat având aspect faţǎ
pe ambele pǎrţi (figura 4.78).
a) b)
Fig. 4.78. Principiul de formare a ochiurilor pe maşini cu două fonturi
a - ciclul de formare a ochiurilor; b – dispunerea ochiurilor într-un rând
În afara elementelor de structură specifice tricoturilor din urzeală există şi

elemente caracteristice tricoturilor din bătătură, buclele de platină care leagă
ochiurile din acelaşi rând de tricot.
151
Reprezentarea tricoturilor obţinute pe maşini cu două fonturi (figura 4.79) se

face conform regulilor standardizate, acele fiecărei fonturi fiind reprezentate
diferit şi evoluţia firelor corespunzător.
Fig.4.79. Reprezentarea tricoturilor pe două fonturi
În această grupă se regăsesc maşinile Raschel cu două fonturi, echipate în

general cu ace cu limbă, destinate producerii tricoturilor pentru
îmbrăcăminte, a pluşurilor tăiate pentru tapiţerie auto şi decoraţiuni
interioare, a tricoturilor plasă sub formă tubulară pentru ambalaje.
Modelele reprezentative pentru această grupă sunt prezentate tabelul 4.14 şi

4.15. Aceste tipuri de maşini se remarcă prin următoarele:
- modelele destinate producerii articolelor de îmbrăcăminte pot avea
lăţimea fonturii între 93 şi 138, fineţea între 18E şi 32E;
- numărul barelor cu pasete este de 2-5 şi aceste maşini pot tricota cu
maxim 1.000-1.200 rot/min. Aceste maşini sunt considerate drept
fiind de înaltă productivitate;
- maşinile pentru producerea ambalajelor tubulare pot fi relativ înguste,
de cca. 75, sau late, de cca. 130-190, cu fineţea de 6-12E. Numărul
barelor cu pasete pentru fond poate varia între 4 şi 6, iar a celor
desenatoare între 2 şi 7, în funcţie de complexitatea modelului.
Acestea pot tricota cu 500-1.000 rot/min;
- maşinile destinate producerii tricoturilor pluş tăiat cu lăţimea fonturii
între 75 şi 130, fineţea de 12-22E şi, în general, 6-7 bare cu pasete,
au viteze de lucru de 700-900 rot/min. Modelele cele mai
performante sunt cu comandă electronică a barelor cu pasete pentru
lărgirea posibilităţilor tehnologice de desenare.
Tabelul 4.14. Maşini de tricotat din urzeală Raschel cu două fonturi [67]
Tipul Lf Fineţea Nr. Dispozitive suplimentare

maşinii [cm] [E] BP EBA EBD EBC
RACOP D2 93 138 28·30·32 2 ● ○ ○
SIMPLEX 28·30·32
152
RACOP D4 93 138 18·20·22·24· 4 ● ○ ○

28·30·32
RACOP D5 93 138 18·20·22·24· 5 ● ○ ○
28·30·32
RACOP D5 93 138 18·20·22·24· 6 ● ○ ○
28·30·32
RASANT 77 16·20·22·24· 6 sau ○
DG DPLM 28 7
Tabelul 4.15. Maşini de tricotat din urzeală Raschel cu două fonturi [66]
Lf Fineţea Nr. Dispozitive suplimentare

Tipul maşinii
[cm] [E] BP EBA EBD EBC
RD 4 N 93 22 ·30 ·32
4 ● ○ ○
138 22·30·32
RD 6 DPLM/ 30 138 12·14·16 4 ● ○ ○
RD 6 DPLM / 22 130 22 5 ● ○ ○
4.3.2.Maşini Raschel cu douǎ fonturi
Poziţia relativǎ şi mişcǎrile organelor de formare a ochiurilor la maşini

Raschel cu douǎ fonturi sunt prezentate în figura 4.80. Principiul de lucru
constă în utilizarea barelor cu pasete astfel încât primul şi ultimul grup să
producă tricoturile exterioare separate, iar grupul intermediar să depună
firele de legătură pe ambele fonturi.
Fig.4.80. Poziţia relativă şi mişcările ofo la maşini Raschel cu două fonturi

1 - plăci cu dinţi de aruncare ; 2 - fonturi cu ace cu limbă; 3 - bare cu pasete; 4 -
tricot
153
Liniile de aruncare LA1 şi LA2 constituite din marginile superioare ale

plǎcilor cu dinți de aruncare 1, sunt liniile faţǎ de care fonturile cu ace cu
limbǎ 2 vor forma ochiurile prin coborâre cu o distanţǎ egalǎ cu adâncimea
de buclare. Cele douǎ fonturi sunt amplasate spate în spate, fontura care
staţioneazǎ jucând rol de pieptene (platine) de închidere pentru acele fonturii
care tricoteazǎ. Se eliminǎ astfel pieptenele cu platine de închidere. Barele cu
pasete 3 sunt situate între cele douǎ fonturi și îşi vor exercita alternativ rolul
în depunerea firelor pe cele douǎ fonturi.
Pe cele douǎ feţe ale tricotului apar firele de la barele situate în extremitate.
În exemplul din figura 6.3 bara B1 va apǎrea în prim plan pe partea fonturii
F1 (conform regulii de stratificare enunţate la maşini cu o fonturǎ), iar bara
B3 va fi situatǎ în prim plan pe partea corespunzǎtoare fonturii F2.
Mişcǎrile orgnelor de formare a ochiurilor, conform figurii 4.80, sunt
urmǎtoarele:
- Fonturile cu ace: f, g - mişcǎri de ridicare-coborâre (de la arborele
principal);
- Barele cu pasete:
a - oscilaţie din spatele înspre faţa acelor (mişcare comunǎ tuturor barelor cu
pasete, de la arborele principal);
b - deplasare laterală prin faţa acelor (mişcare individuală, de la mecanismul
de deplasare laterală a barelor cu pasete)
b = 0, 1, 2T (1T la depunerea pe un ac, ochiuri normale, 2T la
depunerea pe douǎ ace - Koper; 0T la depunerile de bǎtǎturǎ sau
urzealǎ);
c - oscilaţie din faţa înspre spatele acelor (mişcare comunǎ tuturor barelor cu
pasete, de la arborele principal);
d - deplasare lateralǎ prin spatele acelor (mişcare individualǎ, de la
mecanismul de deplasare lateralǎ a barelor cu pasete); d determinǎ
amplitudinea segmentului de legăturǎ de pe spatele tricotului;
d = 0, 1, 2,.., nT; valoarea maximǎ nT este limitată de şocurile care
apar în funcţionarea mecanismului de deplasare lateralǎ, la
transmiterea unor mişcǎri de mare amplitutidine;
e - mişcare de oscilaţie suplimentară a barelor cu pasete pentru situarea lor în
poziţie corespunzătoare începerii ciclului de tricotare pe acele fonturii F2 (la
sfârşitul tricotǎrii pe acele fonturii F1 barele cu pasete se găsesc în faţa
fonturii F2 - poziţie improprie pentru începerea unui nou ciclu de tricotare.
4.3.3.Maşini rapide cu două fonturi
Poziţia relativǎ şi mişcǎrile organelor de formare a ochiurilor la maşini

rapide cu douǎ fonturi (figura 4.81). În locul platinelor de aruncare-închidere
154
apar numai platine de aruncare întrucât fonturile joacǎ reciproc rol de

pieptene de închidere.
Fig. 4.81.Poziţia relativǎ ale organelor de formare a ochiurilor la maşini rapide

1 - fonturi cu ace cu cârlig, 2 - bare cu platine de aruncare, 3 - bare cu
pasete, 4 – tricot, 5 - prese
Se pot realiza tricoturi cu distanţa între cele două suprafeţe pânǎ la 60 mm şi

lăţimi până la 4400 mm. Astfel de tricoturi se pot utiliza ca materiale filtrante
sau izolatoare (prin aerul închis între cele două suprafeţe exterioare) sau ca
îmbrăcăminte de protecţie împotriva căldurii, dacă se utilizează fire
neimflamabile.
4.3.4. Forme și destinații ale tricoturilor 3D
Fig. 4.82. Variante de tricotare pe maşini cu douǎ fonturi
155
Figura 4.82 prezintă urmǎtoarele variante de tricoturi: a – douǎ tricoturi

separate, bara 1 cu nǎvǎdire plinǎ lucreazǎ pe fontura faţǎ f, bara B3 cu
nǎvǎdire plinǎ pe fontura spate, b. Bara 2 este nǎvǎditǎ cu un singur fir la
margine, rezultând legarea celor douǎ tricoturi la una dintre margini;
b – un tricot tubular rezultat prin tricotarea a douǎ suprafeţe separate şi prin
legarea cu bara B2 la margini, cu câte un fir nǎvǎdit la fiecare margine ;
c – un tricot sandwich obţinut prin legarea cu bara B2 nǎvǎditǎ plin.
Pe principiul tricotǎrii alternative pe douǎ fonturi şi folosind posibilitǎţile

oferite de tehnologia tricotǎrii din urzealǎ (evoluţiile şi nǎvǎdirea barelor cu
pasete, materia primǎ folositǎ), se pot obţine diferite forme ale tricoturilor
(figura 4.83. a-d). Structura straturilor exterioare depinde de proprietăţile
impuse de destinaţie: închisă sau deschisă. Ultimele modele de maşini
apărute sunt dotate cu trei bare cu pasete pentru fiecare strat exterior, fiind
posibil să se lucreze cu năvădire plin, ceea ce permite mărirea gamei de
desene şi efecte care se pot obţine.
Formele care se pot produce pe aceste maşini sunt variate, de la tubulare
până la stratificate cu diferite secţiuni, după cum sunt exemplificate în
figurile 4.83.a-d.
a. tricot plan cu aspect faţǎ pe ambele b. tricoturi plane cu o faţǎ,

pǎrţi independente
c. tricot tubular d. tricot tubular compartimentat
Fig.4.83. Forme tricotate obţinute pe maşini cu douǎ fonturi

Tricoturi tridimensionale pot fi şi diversificate, în special prin variaţia
grosimii ansamblului celor două straturi, exemple fiind cele distanţate -
“sandwich” (prin posibilitatea modificǎrii distanţei dintre cele douǎ fonturi
se pot obţine segmente de legǎturǎ de diferite mǎrimi, deci tricoturi
stratificate cu diferite grosimi), cele compartimentate, conform destinaţiei şi
156
pluşul buclat sau tǎiat. Structurilor stratificate sunt flexibile prin posibilitățile
de diversificare pe care le oferă, câteva soluții fiind cele prezentate mai jos.
Utilizarea unor fire de naturi diferite pentru cele două suprafeţe (de exemplu
una din PA si cealaltă din bumbac) sau pentru firele de legătură (fire moi sau
rigide);
Evoluţia la alegere, conform destinaţiei a firelor de legătură, rezultând
compartimentarea spaţiului dintre cele două suprafeţe (figura 4.84).
Fig. 4.84. Tricoturi compartimentate
Realizarea unor structuri cu compactitate diferită pe cele două suprafeţe

(figura 4.85) de exemplu una deschisă, cealaltă inchisă; una compactă, deasă,
cealaltă cu desime mică; una netedă, cealaltă cu desen în relief, aspră,
necesară de exemplu geotextilelor).
Fig. 4.85. Straturi de compactitate diferitǎ

Modificarea grosimii ansamblului
Pentru aplicaţii medicale, tricoturile pot fi conturate spaţial prin modificarea

grosimii straturilor, acest lucru obţinându-se prin modificarea automatǎ în
timpul tricotǎrii a distanţei dintre fonturi şi a adâncimii de buclare (figura
4.86-4.87).
Fig.4.86. Tricoturi stratificate cu grosimi diferite
157
Fig. 4.87. Tricoturi stratificate conturate spaţial prin variaţia grosimii straturilor în
acelaşi tricot
La obţinerea acestor secţiuni ale tricoturilor stratificate contribuie şi firele de

legătură, care sunt de regulă monofilamentare (figura 4.88).
Fig.4.88. Tricoturi stratificate [70]
Prin variaţia evoluţiei sau naturii firelor de legătură, se pot produce de

structurilor sandwich foarte variate, din punct de vedere al proprietăţilor
(figura 4.89).
Evoluţia firului de legǎturǎ: 01 Evoluţia firului de legǎturǎ:

/10//01/10 1 2 11 12//12 11 2 1
Evoluţia firului de legǎturǎ: Evoluţia firului de legǎturǎ:

12/34//43/21 1 2 /11 12//12 11/ 2 1
Fig.4.89. Variaţia evoluţiei firului de legătură
158
Tricoturile din urzeală sandwich sunt caracterizate de o voluminozitate foarte

mare în raport cu masa relativ redusă, determinând o permeabilitate la aer
sporită. Grosimea finală a tricoturilor variază între 1,5 şi 10 mm, în funcţie
de ecartamentul fonturilor (figura 4.90).
Fig. 4.90. Structuri spaţiale permeabile la aer

Pentru aplicaţii speciale se poate ajunge până la 60 mm grosime. Firele care
realizează conexiunea pot fi de diferite tipuri. Frecvent sunt utilizate firele
monofilamentare, cu o comportare deosebită la solicitările de compresiune,
transmise întregului ansamblu. Structurile sandwich sunt stabile din punct de
vedere dimensional şi au o masǎ redusǎ.
Prin structurǎ sunt stabile iar prin laminare devin şi mai stabile. Sunt uşoare,
comportându-se bine într-un ansamblu compozit. Pot avea
elasticitate/alungire controlatǎ în funcţie de destinaţia produsului finit. Sunt
compatibile cu pielea umanǎ.
Destinaţii ale tricoturilor distanţate
Domeniile de utilizare cele mai frecvente ale tricoturilor din urzeală

sandwich sunt reprezentate de: medicină (ortopedie, terapii de reabilitare,
saltele speciale); industria automobilelor, materiale pentru tapițerie; industria
de încălţăminte (tabelul 4.16).
Tabelul 4.16. Aplicaţii ale tricoturilor stratificate

Destinaţia Exemple
Sport şi
timp liber
159
Destinaţia Exemple
Lenjerie
Decoraţii
interioare
Automobile
Medicină
160
Destinaţia Exemple
Industrie
Tricoturile tubulare
Tricoturile tubulare orizontale se obţin pe maşini cu minim douǎ bare cu

pasete din care una depune numai pe acele unei fonturi, cea de-a doua numai
pe acele celeilalte fonturi, urmând ca dupǎ realizarea unui numǎr dat de
rânduri, cele douǎ bare sǎ formeze ochiuri pe ambele fonturi, unind
tricoturile formate separat pe cele douǎ fonturi. Rezultǎ tricoturi tubulare
orizontale, de lǎţime datǎ, nelegate la margini.
Dacǎ se urmǎreşte producerea unor tricoturi tubulare orizontale de lăţime
prestabilită, se introduce o altǎ barǎ cu pasete care lucreazǎ mereu pe acele
ambelor fonturi şi care realizeazǎ legǎtura şi pe orizontalǎ între suprafeţele
tricotate separat pe cele douǎ fonturi. Se obţin tricoturi tubulare încheiate pe
trei părți (figura 4.91). În plus, se pot forma şi portiuni deschise, pentru
mânuirea sacilor, prin anularea depunerilor pe ace pe respectiva porţiune și
astfel anularea legării între şirurile lǎnţişor (figura 4.93).
161
Fig. 4.91.
Fig. 4.92.
Schema unui tricot tubular orizontal
Tuburi orizontale destinate plaselor
[65]
pentru ambalaje [65]
Fig. 4.93
Schema unui sac tricotat cu mânere
[65]
Tricoturile tubulare verticale (figura 4.94) se realizeazǎ, de regulǎ, pe maşini

cu douǎ fonturi şi minim patru bare cu pasete, din care, cele extreme depun
separat numai pe acele unei fonturi, iar celelalte douǎ din mijloc, cu nǎvǎdiri
nepline depun alternativ pe acele ambelor fonturi, realizând unirea la margini
a celor douǎ suprafeţe tricotate pe fiecare fonturǎ. Se obțin tricoturi tubulare
verticale, încheiate pe douǎ pǎrţi.
Dacă lungimea tubului vertical este prestabilitǎ, determinatǎ de un numǎr dat

de rânduri de ochiuri, corespunzǎtor acestora, toate barele depun fire pe acele
ambelor fonturi, obţinându-se astfel tricoturi tubulare verticale incheiate pe
trei pǎrţi.
162
Fig. 4.94 Tricot tubular vertical [65]
Daca tricotul prezintǎ ramificaţii (figura 4.95, 4.96, 4.97) se multiplicǎ

numǎrul barelor care formeazǎ ochiuri pe ambele fonturi, în funcţie de
numǎrul ramificaţiilor. Cu o nǎvǎdire corespunzǎtoare se pot obţine simultan
pe lǎţimea maşinii mai multe tuburi unul lângă altul. Tricoturile tubulare de
diametru variabil (conice) se pot obţine prin modificarea parametrilor de
structura ai tricotului pe înǎlţimea tubului
Fig. 4.95. Fig. 4.96. Fig. 4.97.
Tricot tubular ramificat cu 16 Tricoturi tubulare Tricoturi tubulare

bare cu pasete [65] pentru proteze pentru dresuri femei
vasculare [65] [66]
4.4. Mașini rectilinii de tricotat din urzeală pentru tricoturi înguste
Tricoturile înguste, aşa numitele ‘narrow fabrics’ reprezintă o altă categorie

de produse textile cu destinaţii tehnice dintre cele mai variate. Lăţimea
tricoturilor plane sau tubulare variază între (5 – 1000)mm, în funcţie de
destinaţie şi de caracteristicile tehnice ale maşinii. Acestea se pot produce pe
maşini rectilinii sau circulare din urzeală sau pe maşini circulare din bătătură
cu diametru mic.
163
Două exemple în acest sens sunt maşinile Raschel cu două fonturi produse de
firma Rius [83], Mini -tronic 800 (figura 4.98) şi Mini-Raschel 800 (figura 4.99).
MINI-TRONIC 800 Caracteristici tehnice
Fineţea: 5, 7, 10, 12, 15, 18, 20

Numărul de bare cu pasete: 3,
6 sau 8
Lăţimea fonturii: 800 mm
Puterea motorului: 2KW
Greutatea: 740Kg
Dimensiuni de gabarit:
1500x1300x180mm

- fire de sticlă;
- fire Kevlar;
- fire aramidice;
- fire de PP

- construcţii;
- agrotextile
- medicale;
- alimentare.
Fig.4.98. Maşină Raschel cu două fonturi pentru plase tubulare [83]
Maşinile Raschel de tip Minitronic produc plasele tubulare pe principiul

tricotării pe două fonturi, cu structură de tip file, obţinută cu un număr de
bare cu pasete care să le asigure rezistenţa necesară impusă de destinaţie.
164
MINI-Raschel 800 Caracteristici tehnice
- Fineţea: 5, 7, 10, 12, 15,

18, 20;
- Numărul de bare cu
pasete: 3, 6 sau 8;
- Lăţimea fonturii: 800 mm;
- Puterea motorului: 2KW;
- Greutatea: 740Kg;
- Dimensiuni de gabarit:
1500x1300x180mm;
- naturale;
- artificiale;
- sintetice;
Se pot prelucra şi:
- fire de sticlă;
- fire Kevlar;
- fire aramidice;
- fire de PP.
- decoraţii;
- agrotextile;
- medicale.
Fig.4.98. Maşină Raschel cu două fonturi pentru produse tubulare înguste [83]
Firma Comez este lider mondial in producţia de maşini circulare de împletit,

maşini de ţesut şi maşini de tricotat din urzeală cu două fonturi [71].
Maşinile Comez produc tricoturi dintr-o mare varietate de fire naturale,

sintetice, artificiale, cu destinaţii dintre cele mai variate, găsindu-şi utilitatea
în domeniile tehnice stabilite de către specialişti. Câteva exemple sunt
prezentate în figurile 4.99-4.100.
165
Medtech (bandaje medicale, proteze implantabile)
Fig.4.99. Tricoturi cu destinaţie medicală [71]
Sporttech
Fig.4.100. Tricoturi pentru articole sportive [71]
4.5. Maşini circulare de tricotat din urzeală
Maşinile circulare de tricotat din urzeală sunt destinate realizării unei grupe
particulare de produse, de tipul cablurilor, corzilor, frânghiilor, tuburilor
(figura 4.101). Una dintre firmele constructoare a acestei tehnologii este
firma Harry Lucas GmbH, Germania (http://www.lucas-elha.de/).
Fig.4.101. Tuburi tricotate din urzeală [72]
166
MOD.PA8-S
Caracteristici tehnice
- Diametru cilindrului: (3-
12) mm;
- Cilindru interschimbabil;
- Viteza: 2000 rot/min;
- Producţia: (6-12) m/min;
- Alimentare de pe 16/32/64
bobine.
- naturale;
- sintetice;
- fire de sticlă;
- fire Kevlar;
- fire aramidice;
- fire de polipropilenă.
- tuburi;
- corduri;
- frânghii;
- cabluri;
- şireturi;
- benzi înguste.
Fig. 4.102. Maşină circulară de tricotat din urzeală [72]
167
MOD.PA40
- Diametru cilindrului: (5-
60) mm;
- Cilindru interschimbabil;
- Viteza: 1000 rot/min;
- Producţia: (6-12) m/min;
- Alimentare de pe 16/32/64
bobine;
- Opţional mecanism de
alimentare pozitivă.
- naturale;
- sintetice;
- fire de sticlă;
- fire de polipropilenă.
- tuburi;
- corduri;
- frânghii;
- cabluri;
- şireturi;
- benzi înguste.
Fig. 4.103. Maşină circulară de tricotare din urzeală [72]
168
MOD. VEPA-E-03
- Diametru cilindrului: 2”,
3”, 3,5”, 4”, 5”, 6”, 7”
- Cilindru interschimbabil
- Viteza: 1500 rot/min
- Dimensiuni de gabarit
900x650x400 mm
- Alimentare de pe max.100
bobine
- Opţional mecanism de
alimentare a firelor
elastomere
- naturale;
- sintetice;
- elastomere.
- plase de ambalatalimente;
- filtre;
- plase pentru jocuri
sportive;
- plase de protecţie insecte;
- bandaje medicale.
Fig. 4.103. Maşină circulară de tricotare din urzeală [72]
169
Bibliografie
1. Adanur, S. – Overview of Industrial Textiles, în “Wellington Sears
Handbook of Industrial Textiles”, editor Adanur, S., Technomic
Publishing Co., 1995, ISBN 0-8247-9304, p. 3-11
2. Anand, S. C Development of staple-fibre yarns for warp knitting, KWP
3/1995, p.13-15.
3. Annand, S. - Technical Fabric Structures – 2. Knitted Fabrics, în
“Handbook of Technical Textiles”, editori Horrocks, A.R., Annand, S.C.,
Woodhead Publishing Ltd., Cambridge, UK, 2000, ISBN 1 85573 385 4,
p. 95-130
4. Annand, S., Dias, T. – Knitting Three-dimensional Performs for
Composites, Technical Textiles International, 9/2000, p. 11-15
5. Annand, S., Lawton, P.J. – The Development of Knitted Structures for
Filtration, Journal of the Textile Institute, vol. 82, 3/1991, p.297-308
6. Anita, S A study of the antimicrobial property of encapsulated copper
oxide nanoparticles on cotton fabric, Textile Research Journal, Vol. 81,
nr.10, pp. 1081-1088, 2011
7. Aramid LTD, Zylon PBO, Hight performance fibre,
(http://www.aramid.com/index.php?option=com_content&task=view&id
=56&Itemid=94
8. Araújo, M.D., Hong, H., Fangueiro, R., A Multiaxial Weft Knitted
Technology for Industrial Textiles, ITB Nonwovens-Industrial Textiles,
nr. 1/1995, p. 44-45
9. Araújo, M.D., Hong, H., Fangueiro, R., A New Process for the
Production of Multiaxial Weft Knitted Fabrics, Techtextil Symposium,
1994
10. Araújo M., Fangueiro R. and Hong H., Modelling and simulation of the
mechanical behaviour of weft-knitted fabrics for technical applications.
Autex Research Journal, Vol. 4, No.2, June, 2004.
11. Araujo M.D., Hong H., Fangueiro R., Ciobanu O., Ciobanu L.,
Developments in Weft-Knitting Technical Textiles, 1st Autex Conference:
Technitex, Portugal, pp. 253-262, 2001
12. Berger L, Kausch H.H, Plummer C.J.G, Structure and deformation
mechanisms in UHMWPE-fibres, Polymer, Vol. 44, nr.19, pp. 5877-
5884, 2003
13. Bledzki A.K., Gassan J, Composites reinforced with cellulose based
fibres, Progress in polymer science, Nr. 24, pp. 221-274, Elsevier, 1999,
14. Blaga, M., Tehnologii de tricotare pe maşini rectilinii. Maşini de tricotat
din urzealǎ, Edit. Gh. Asachi, Iaşi, 2002
15. Blaga, M., Contribuţii la cercetarea şi dezvoltarea structurilor tricotate
din urzeală, teză de doctorat, Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din
Iaşi, 2003
170
16. Blaşcu V., Fibre textile cu destinaţii speciale şi înalt performante, partea
a II-a, Ed. Performantica, 2000
17. Chattopadhyay R., Cap1. Introduction: types of technical textile yarn,
Part I Advances in textile yarn production, Technical textile Yarns-
Industrial and medical applications, pp.4-53, Woodhead Publishing
Limited, Cambridge, ISBN 978-1-84569-549-1, 2010
18. Cebulla H., Diesel O., Offerman P., Fully fashioned biaxial weft knitted
fabrics, Autex reaserch journal, Vol. 2, nr 1
(http://www.p.lodz.pl./autexrj/No3/004.pdf), 2002
19. Ciobanu, A.R., Cercetări privind realizarea materialelor textile destinate
articolelor de protecţie, teză de doctorat, Universitatea Tehnică
Gheorghe Asachi din Iaşi, 2012
20. Ciobanu A. R, Blaga M. Knitted liner for protective helmet, proceedings
of the 46th international congress ifkt, knitting around the world, pp. 740-
745, 2012
21. Ciobanu, L. - Contribuţii la producerea şi dezvoltarea tricoturilor cu
destinaţii tehnice, Iaşi, 2003, Teza de doctorat
22. Chen, X., Gong, R.H. – Technical Yarns, in “Handbook of Technical
Textiles”, editori Horrocks, A.R., Annand, S.C., Woodhead Publishing
Ltd., Cambridge, UK, 2000, ISBN 1 85573 385 4, p. 42-60
23. Comandar, C., Contribuţii la dezvoltarea tricoturilor cu destinaţie
tehnicǎ, tezǎ de doctorat, Iaşi, 1997
24. Dodu A. editor coordinator, I.3. Fibre naturale, Manualul inginerului
textilist, Vol I, Secțiunea I, pp. 114. 376, Ed. Agir, ISBN: 973-8466-10-5.
2002
25. Dodu A. editor, coordinator, I.4.2. Fibre sintetice, Manualul inginerului
textilist Vol I, Sectiunea I, p. 282 , Ed. A.G.I.R., ISBN: 973-8466-10-5.
2002
26. Fregeolle O., Seamless knit lower body garment and method of making
same, Patent US: 29034, 1976
27. Fairchild's Dictionary of Textiles. A&T REF TS1309 .F34 1996.
Fairchild's Textile Wellington Sears Handbook Of Industrial Textiles.
A&T STACKS TS1770
28. Filipescu, F., Cercetări privind proiectarea tricoturilor cu destinaţie
tehnică, referat de doctorat, Iaşi, 2008
29. Gariboldi F., Negri E., Production of tights on a circular knitting
machine, Patent US: 3996768, 1976
30. Ghoi W., Powell N.B., Seamless garment knitting on V-bed flat knitting
machines, JTATM, Vol 4, Nr. 3., 2005
31. Graupner N, Mussig, 3.2. Technical application of natural fibres,
Industrial application of natural fibres, Edt. Jorg Mussig, Wiley Series,
UK, p.66, ISBN: 978-0-470-69508-1, 2010
32. Gribincea, V.,Manea, L, Proprietăţile firelor pentru tricotaje, Editura
Universităţii din Oradea
171
33. Horrocks, A.R., Anand S.C., Handbook of Technical Textiles, Woodhead

Publishing, 2000
34. Hunter B., Complete Garments- Evolution or revolution? (partea I),
Knitting International, 111 (1320) , pp. 22-23, 2004
35. Hu H., Liu Y., 11.6. Aramid fibers and yarns- High modulus, high
tenacity yarns, Part II Types of technical yarns, Technical textile Yarns-
Industrial and medical applications, R. Alagirusamy, A. Das, pp.370-377,
Woodhead Publishing Limited, Cambridge, ISBN 978-1-84569-549-1,
2010
36. Laing R. M., Carr D. J., Part 4 Protection, Textiles in sport, Edtr. R
Shishoo, Woodhead Publishing, ISBN 1 85573 922 4, 2005
37. Lam J.K, Zhou J.Y., Principle and Development on 3-D Knitted Fabrics
A Knitter’s Perspective. 1st World Conference on 3D Fabrics and Their
Applications, 10-11 April 2008, Manchester, UK.
38. Legner, M., Handouts of Technical Textiles, Stoll, GmbH, Germania
39. Leonga K.H., Ramakrishnab S., Huangb Z.M., Biboa G.A., The potential
of knitting for engineering composites—a review, Composites, Part A, nr.
31, pp. 197–220, Elsevier., 2000
40. Mâlcomete, O., Blaşcu, V., Homutescu, J. Fibre textile, Editura Fundaţiei
Academice “Gh. Zane”, Iaşi, 2000
41. McQuaid M., Extreme textiles - Design for performance, Ed. Thames &
Hudson, ISBN-10: 0500512256, 2005
42. Meredith J.,et.al, Natural fibre composite energy absorption structures,
Composites Science and Technology, Vol. 72, pp.: 211–217, 2012
43. Minotte J.S, Franck R. R., 3.11 Products and applications, Bast and
other plant fibres, Robert R Franck, pp. 137- 142, Woodhead Publishing
Limited, 2005, Cambridge, ISBN 1-85573-684-5. 2005
44. Miraftab, M. – Technical Fibres, în “Handbook of Technical Textiles”,
editori Horrocks, A.R., Annand, S.C., Woodhead Publishing Ltd.,
Cambridge, UK, 2000, ISBN 1 85573 385 4, p. 24-40
45. Mitchell J. C., Seamless circular knit garment with differential tightness
areas and method of making same, Patent US: 6899591 B2., 2005
46. Mitsumoto S., Method of knitting tubular knit fabrics and knitted fabrics
thereby, Patent EU: 0504412 B1, (Shima seiki property), 1995
47. Mourit A.P., Bannister M.K., Review of applications for advanced three-
dimensional fibre textile composites, Composites Part. A, Vol. 30, Nr.
12, pp.: 1445–1461., 1999
48. Muckhopadhyay, S.K. High-performance Fibres, Textile Progress, vol.
25, nr. 3/4, Textile Institute, 1993, ISBN 1 870812 66 1
49. Negri E., Method of knitting panty hose, Patent US: 3937040, 1976
50. Osborne H. G., Seamless circular knit brassiere and method of making
same, Patent US: 594694, 1999
172
51. Pelrumlraj R., Dasaradan B.S, Electromagnetic shielding effectiveness of

cooper core yarn knitted fabrics, Indian Journal & Textile Research, Vol.
34, pp: 149-154, 2009
52. Robinson F., Knitting Process, Patent US: 3685316, 1972
53. Romhany G, Karger-Kocsis J, Czigany T., Tensile fracture and failure
behavior of technical flax fibers, Journal of Applied Polymer & Science,
Vol. 90, Nr.13, pp. 3638–45. 2003
54. Roylance, D., Wang S. S., Penetration Mechanics of Textile Structures,
Ballistic Materials and Penetration Mechanics, Ed. R. C. Laible, pp.
272–292, 1980
55. Salmon-Minotte J., Franck R. R., 3.2. Physical and chemical
characteristics of flax fibres, Bast and other plant fibres, Robert R
Franck, pp. 101- 107, Woodhead Publishing Limited, Cambridge, ISBN
1-85573-684-5, 2005
56. Siemers E., It's a seamless revolution: Adidas follows Nike Flyknit with
Primeknit, Portland Business Journal, (adresă web:
http://www.bizjournals.com/portland/blog/threads_and_laces/2012/07/its
-a-seamless-revolution-adidas.html?page=all, 2012
57. Spencer D. J, General terms and principles of knitting technology,
Knitting technology-Third edition, Ed. Woodhead Publishing Limited,
Cambridge England, ISBN 1 85573 333 1, 2001
58. Underwood J. The design of 3D shaped knitted preforms. Ph.D. Thesis,
RMIT University, Autralia, 2009
59. Yates J.W., Circular knitting machine for making a sock with a knitted
toe poket, Patent US: 5802877, 1998
60. *** “Textile Terms and Definitions”, editat de the Textile Institute,
Manchester, ediţia a 8ª
61. *** - The modern-textile-dictionary-George-Edward/dp/B0007DXEHQ
62. www.toad.eesc.europa.eu
63. www.techtextil.messefrankfurt.com
64. www.bekaert.com
65. The Karl Mayer Guide to Technical Textiles
66. www.karlmayer.de
67. www.liba.de
68. www.stoll.de
69. www.mayercie.de
70. http://www.cetex.de
71. www.comez.com
72. http://www.lucas-elha.de/
73. Penciuc, M., Fabricație asistată de calculator, Editura Performantica,
2008.
74. http://ulyssemartel.com/KnitGuard
75. http://www.med-techinnovation.com/Articles/articles/article/20
173
76. http://www.ita.rwth-
aachen.de/andere_sprachen/englisch/Smart%20Textiles-en.pdf
77. http://www.kobakant.at/DIY/?p=376
78. http://openwear.org/blog/?p=1521
79. http/www_itl_waw_plczasopismajtit20054105%20(1).pdf
80. http://bada.hb.se/bitstream/2320/9943/2/Ambience2011%20Guo.pdf
81. http://news.filehippo.com/2013/04/computerized-smart-fabrics-can-
charge-your-phone/
82. http://www.ita.rwthaachen.de/andere_sprachen/englisch/Smart%20Textil
es-en.pdf
83. http://www.rius-comatex.com/
174

Curs 1-2 TNT Academic - de Listat - 30.07.2014 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 1-2 TNT Academic - de Listat - 30.07.2014 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnologii pentru tricoturi neconvenționale

Mirela BLAGA Ana Ramona CIOBANU

Contribuţia autorilor la lucrare:

Capitolele 1.1-1.3, 2.1, 3.1, 3.3, 4.1-4.4: Mirela BLAGA

Dr. Ing. Dorin DAN

1. Textile cu destinații neconvenționale ........................................... 5

Materialele tricotate au jucat, de-a lungul timpului un rol predominant în

În contextul dezvoltării spectaculoase a sectorului textilelor tehnice, pe lângă

Lucrarea de faţă se adresează studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor, din

Cartea debutează cu o introducere în domeniile neconvenţionale în care

1. Textile cu destinații neconvenționale

1.1. Definiții ale textilelor neconvenționale

1.1. Definiții ale textilelor neconvenționale

Noţiunea de materiale textile tehnice sau textile industriale, textile de înaltă

Definiţiile recente au tendinţa de a face diferenţa între textilele tehnice şi cele

Textilele tehnice au consumat la nivel mondial aproximativ 22 de miliarde

Deşi pe plan mondial industria textilă este în recesiune, articolele tehnice

1 - Vehicule/Transport 2 - Utilizare industrială 3 - Mobilă

Fig. 1.1. Consumul Vest-European de textile tehnice pe diferite domenii de aplicaţii

Odată cu dezvoltarea fibrelor sintetice a crescut numărul aplicaţiilor

perspectivă, Japonia rămâne lider mondial, prin procentul total de clase

Tabelul 1.3. Textile tradiționale versus textile tehnice [21]

Criteriu Textile tradiţionale Textile tehnice

Svedova (Industrial Textiles, New York, 1990) introduce clasificarea

Nr. Denumirea produsului Destinaţia

Modern Textile Dictionary (1963) clasifică textilele tehnice după domeniul

Tabelul 1.5. Clasificarea textilelor tehnice după domeniul de utilizare [28]

Nr. Domeniul de utilizare Aplicaţia

După Kotler (Marketing Management), industriile majore interesate de

Tabelul 1.6. Aplicaţii ale textilelor tehnice [28]

Nr. Categoria Destinaţia

Creşterea anuală a textilelor tehnice pe plan mondial este de 4 %, comparativ

Tabelul 1.7. Clasificarea textilelor tehnice după Techtextil [21], [63]

Domeniul tehnic Produse textile

Produse pentru agricultură

Această clasă include materialele textile cu aplicații în agricultură,

containere rigide sau flexibile; ranforsări pentru compozite sau beton;

Plase de pescuit Plase de protecţie

Produse pentru construcţii

Materialele textile au variate utilizări atât în industria construcţiilor, ca

Exemple: săli şi construcţii publice; acoperişuri; sisteme de protecţie

Acoperiş sală de sport Materiale pentru ranforsarea

Plase de protecţie a clădirilor în Panouri publicitare

Materiale auxiliare pentru

Acest domeniu include materialele textile auxiliare, utilizate ca accesorii în

Produse pentru tapițerie de mobilier, podele şi

Industria articolelor decorative este un sector foarte clar definit al textilelor

Materiale pentru canapele Corpuri de iluminat

Geotextile şi produse pentru ingineria civilă

Grupul acesta include produse proiectate pentru îmbunătăţirea performanţei

Structura textilă trebuie să aibă o bună rezistenţă, durabilitate, să nu

Geogrile Materiale pentru stabilizarea solului

Produse pentru igienă şi activităţi medicale

Textilele medicale se împart în patru categorii de produse: materiale

Mănuşi medicinale [68] Ciorapi medicinali [68] Proteze postoperatorii [68]

Bandaje ortopedice [68] Artere artificiale [65]

Produse pentru protecţia personală sau a bunurilor

Produsele pentru protecţie sunt cele destinate protecției purtătorului

Exemple: îmbrăcăminte de protecţie; materiale impermeabile la apă şi

Costum de protecţie chimică Vesta de protecţie Costum de pompieri

Produsele textile pentru activităţi recreative şi sportive

Produsele textile pentru activităţi recreative şi sportive includ: produse de

Exemple: costume sportive; acoperişuri pentru săli şi stadioane; pături în