CROIREA MATERIALELOR TEXTILE

1. Materii prime
1.1 Materiale de baza folosite pentru confectionarea imbracamintei.

In industria confectiilor textile pentru producerea obiectelor vestimentare se utilizeaza

materiale de baza si materiale auxiliare.
Materialul de baza este reprezentat de materialul care formeaza fata produsului. Materialul de
baza poate fi diferit, functie de produs, de model si de anotimpul in care se poarta produsul
confectionat.
Materialele de baza utilizate in productia imbracamintei sunt:
 Tesaturile;
 Tricotul;
 Blana;
 Pielea.

TESATURILE
Reprezinta materiale de baza utilizate la producerea imbracamintei. Sunt realizate in amestec
de fibre naturale cu fibre sau fire chimice. Acestea pot fi:
 tesaturi din bumbac si tip bumbac, obtinute din amestec de bumbac cu celofibra sau bumbac
cu poliesteri;
 tesaturi din fire tip in si canepa, care cuprind toate tesaturile din fire de in si canepa 100%, din
fire filate din amestecuri cu alte fibre sintetice (PE) sau naturale;
 tesaturi din lana si tip lana, obtinute din amestec de lana cu poliesteri sau cu celofibra;
 tesaturi din matase si tip matase.
Caracteristicile tehnologice ale tesaturilor:
O problemă importantă pentru durata de utilizare a ţesăturilor este rezistenţa la uzură.
Ţesăturile nu au o suprafaţă netedă; lipsa de netezime se datorează faptului că firele de urzeală
acoperă şi sunt acoperite de firele de bătătură, într-o anumită ordine, care constituie legătura ţesăturii.
În funcţie de gradul de acoperire, firele de urzeală şi de bătătură au un traiect mai mult sau mai puţin
sinuos.
Contracţia ţesăturilor este o proprietate nedorită şi constă în reducerea dimensiunii ţesăturilor
în procesul de prelucrare umidotermică şi în timpul purtării sau spălării. Contracţia poate fi liberă (în
apă la spălat) şi dirijată prin prelucrarea cu maşini speciale şi de călcat. Mărimea contracţiei este
diferită: mai mare la ţesături de bumbac şi mai mică la cele de lână, depinzând de desimea ţesăturilor
şi de finisarea lor.

1
 Şifonabilitatea este o proprietate nedorită şi reprezintă deformarea ţesăturilor în timpul
purtării fără ca după aceea acestea să revină la starea iniţială. Gradul de şifonabilitate este diferit de
la o ţesătură la alta şi depinde de o serie de factori, ca: natura, fineţea şi modul de prelucrare a firelor,
legătura ţesăturii, etc. Astfel, ţesăturile din fibre celulozice, ca: inul, bumbacul şi celofibra se
şifonează uşor şi nu-şi revin decât încet şi insuficient. În ultimul timp, pentru remedierea acestui
inconvenient, în procesul de finisare se folosesc răşini sintetice în scopul îmbunătăţirii revenirii la
şifonare, în special a ţesăturilor din celofibră. Ţesăturile din lână, mătase şi cele cu conţinut de
poliester se şifonează mai greu, datorită elasticităţii mai mari şi a tratamentelor de fixare la care sunt
supuse.
Principalele proprietăţi igienice pe care trebuie să le aibă un material textil pentru
îmbrăcăminte sunt: să nu conţină substanţe iritante pentru piele, să nu fie higroscopic, să fie
permeabil la aer şi gaze, să fie uşor de curăţat.
O îmbrăcăminte igienică nu trebuie să reţină transpiraţia care se produce, ci să o degajeze în
mediul exterior, fără a stânjeni buna funcţionare a organismului. Aceste proprietăţi sunt condiţionate
de natura fibrei, de structura ţesăturii şi de finisarea ei.
In functie de destinatie, tesaturile pot fi:
 pentru lenjerie, care se produc in amestec de fire de natura vegetala, matase sau obtinuta pe cale
chimica.
Pentru lenjeria de pat se intrebuinteaza: sifonul , olandina, damascul, panza albita, etc.;
Lenjeria barbateasca se confectioneaza din zefir, panama, poplin, finet, etc.;
Lenjeria pentru femei se confectioneaza din: finet, diftina, poplin, matase, etc.
 pentru bluze si rochii se intrebuinteaza tesaturi din bumbac si tip bumbac, matase si tip matase, in
si tip in, lana si tip lana. Denumirea comerciala a acestor tesaturi este diferita. Sunt in general
subtiri, cu diferite desene sau uni, avand o finete destul de mare.
 pentru costume usoare se folosesc tesaturi din bumbac, in, canepa, matase sau tesaturi in amestec,
din care cele mai raspandite sunt tesaturile tip lana.
 pentru rochii si costume de seara se folosesc materiale de culori inchise si uni.Tesaturile pentru
rochii de seara sunt subtiri, din matase sau lana, in amesctec cu fire metalice sau sintetice in
diferite culori.
 pentru pardesiuri si paltoane se folosesc tesaturi din lana si tip lana si tesaturi din bumbac si tip
bumbac. Ele trebuie sa fie mai pline si mai calduroase.
 tesaturi decorative si pentru tapiterie, cum sunt: stofe de mobila jacard, rips, covoare tip plus,
cuverturi imprimate, cortine;
 tesaturi pentru prosoape, halate de baie;
 tesaturi pentru ambalaje si acoperire, cum sunt: tesaturi pentru saci, rucsacuri, prelate, corturi,
etc.;

2
 tesaturi tehnice pentru scopuri industriale, farmaceutice, chirurgicale, cum sunt: postavuri
tehnice, pentru prese, chingi tesute, furtun de incendiu, filtre pentru industriile zaharului,
uleiurilor, parfumurilor, ceramicii, tesaturi pentru panglici la masina de scris, tesaturi pentru
pansamente si comprese.
 pentru imbracamintea de protectie se folosesc tesaturi tip bumbac, tip lana sau din azbest. Natura
tesaturilor pentru imbracamintea de protectie depinde de natura factorului nociv care actioneaza la
locul de productie.
In functie de aspect, de operatiile de prelucrare in tesatorie si in procesele tehnologice de
finisare, tesaturile pot fi :
 tesaturi crude, care nu necesita finisare: panza nealbita, inlet natur;
 tesaturi albite, care necesita in finisare numai operatia de albire: panzeturi albite,
olandina albita, tesaturi albite pentru cearceafuri;
 tesaturi uni, care pot fi albe sau vopsite intr-o singura culoare;
 tesaturi cu efecte de culori, fabricate din fire colorate in urzeala si in batatura, formand
dungi, carouri, diferite figuri;
 tesaturi muline, fabricate din fire rasucite din doua sau mai multe culori;
 tesaturi scamosate (flausate) pe o parte sau pe ambele parti: sibir, diftina, finet;
 tesaturi cu bucle, la care pe o parte sau pe ambele parti, firele formeaza niste bucle,
folosite pentru prosoape, halate de baie;
 tesaturi cu doua fete, la care nu exista tesaturi de contextura sau ca aspect exterior,
tesatura putand fi folosita pe ambele fete;
 tesaturi jacard, care prezinta desene foarte complicate, realizate prin modul de legare a
firelor, combinat cu efecte de culori;

TRICOTURI
Tricotul este un produs textil obtinut prin buclarea succesiva sau simultana a unuia, respectiv a
mai multor fire, transformarea lor in ochiuri si inlantuirea intre ele intr-o anumita ordine.
Tricoturile prezinta o serie de calitati, din care cauza fabricarea lor se dezvolta in continuu:
 sunt igienice, datorita structurii poroase care inlesneste aerisirea;
 sunt elastice, se intind mult in lungime si latime, luand forma corpului pe care il imbraca, fara
sa stanjeneasca miscarile;
 sunt rau conducatoare de caldura si de aceea tin racoare vara si cald iarna;
 sunt mai rezistente decat tesaturile, dar mai putin costisitoare decat acestea.
Tricoturile ca material de baza sunt mai elastice decat tesaturile, dar mai putin stabile in procesul de
purtare.

3
 Se utilizeaza ca materiale de baza la confectionarea:
 lenjeriei de corp, formata din:
 lenjerie pentru copii (camasi, flanele de corp, pantaloni, etc.);
 lenjerie pentru femei (camasi de noapte, maiouri, combinezoane, etc.);
 lenjerie pentru barbati (camasi, maiouri, flanele de corp, etc.).
 imbracamintei exterioare: pulovere, veste, jachete, costume pentru copii, fuste, rochii,
pardesie, paltoane etc.
Dupa forma in care sunt produse de masina, tricoturile pot fi:
 cu margini conturate;
 cu margini semiconturate;
 metraj.
Tricoturile cu margini conturate sunt cele mai economice; in faza asamblarii lor in sectia de
confectionare nu necesita operatia de croire, care, la randul ei, determina cele mai insemnate pierderi
de materie prima. Aceste tricoturi se obtin pe masini inzestrate cu mecanisme de ingustare si largire a
randurilor de ochiuri, sub actiunea carora detaliile produselor tricotate primesc definitiv liniile de
contur.
Tricoturile cu margini semiconturate sunt acele tricoturi care in sectia de confectionare
necesita modificari neinsemnate (retusari) ale contururilor.
Tricoturile sub forma de metraj servesc ca material de confectii pentru produse de lenjerie si
imbracaminte exterioara. Acestea se prezinta sub forma de rulou sau sub forma de falduri
(pliate).Tricoturile metraj care se folosesc pentru confectii sunt de doua feluri:
 tricoturi obtinute din urzeala pe masini rapide rectilinii;
 tricoturi obtinute pe masini circulare.

SORTIMENTE DE PIELE
Multa vreme s-au folosit ca materie prima pieile animalelor, tabacite, fie sub forma de piei
rigide, fie sub forma de piei flexibile. O data cu cresterea cererilor de produse din piele, s-au pus la
punct procedee de obtinere a unor materiale inlocuitoare, plecand de la alte materii prime decat cele
de origine animala, ca: textile, cauciuc, lemn, materiale plastice.
Pielea naturală este din punct de vedere tehnic, pielea tăbăcită (tratată chimic) de la orice
animal care are piele: mamifere, reptile, păsări şi chiar peşti.
Materialele folosite în industria confecţiilor din piele, prezintă o serie de caracteristici
specifice, care determină adoptarea unor procedee de prelucrare diferite faţă de procesele de
prelucrare din alte ramuri ale industriei prelucrătoare.
Principalele caracteristici – elasticitatea şi alte caracteristici fizice – ale materialelor, se
datoresc microstructurii obţinute prin procedeele de prelucrare a acestor materiale.
4
 În ultimul timp, înlocuitorii de piele au căpătat o utilizare tot mai largă, devenind produse de
sine stătătoare. Aceştia nu sunt imitaţii de piele, ci produse noi, folosite la fabricarea unor articole sau
părţi de articole.Varietatea lor creşte la fel de repede ca şi calitatea şi stilul.
În prezent pe plan mondial, s-au realizat mulţi înlocuitori de piele, extinderea producerii unei
cantităţi din ce în ce mai mari de înlocuitori fiind rezultatul următoarelor cauze:
 producţia de piei tăbăcite nu poate acoperi necesarul producţiei de confecţii din piele;
 înlocuitorii se pot produce în orice cantitate, în timp ce pielea este condiţionată de
posibilitatea de creştere a animalelor;
 înlocuitorii, spre deosebire de piei, în general, nu prezintă defecte de suprafaţă;
 din punctul de vedere al unor proprietăţi, unii înlocuitori sunt superiori pielii.
Există ingenioase imitaţii de piele, piele velurată şi piele de reptilă, dar există şi texturi pe care natura
nu şi le-a imaginat niciodată. În funcţie de tehnologia de fabricaţie, se pot obţine înlocuitori cu

BLANURILE
Dupa originea lor, blanurile sunt de doua feluri:
 naturale, obtinute de la animalele domestice si nedomestice;
 artificiale, fabricate din fibre textile.
Blanurile naturale se obtin din pieile animalelor sacrificate.
Se folosesc mai mult urmatoarele tipuri de blanuri:
 piei de ovine pentru blanarie:
 piei cu blana de rasa turcana, care se caracterizeaza printr-o grosime mare a fibrelor, blana
fiind rara. Pieile se prelucreaza prin innobilare pe partea carnoasa, in diferite culori, pentru
haine si manusi;
 piei cu blana de rasa tigaie, care au lana fina si deasa; se prelucreaza in cea mai mare
parte prin innobilare;
 piei cu blana de rasa merinos care au lana cea mai fina si cea mai deasa;
 piei cu blana stogosa si spanca, care servesc la obtinerea imitatiilor de blana.
In afara acestor tipuri principale se mai folosesc, in cantitati mici, pielicele de rasa caracul si astrahan,
care sunt cele mai valoroase blanuri de ovine.
 Blana de astrahan este folosita numai de la miei. Este matasoasa si lucioasa, buclele sunt
mai mult deschise si in forma de valuri. Culoarea naturala este de obicei neagra, uneori
cafenie-inchis, foarte rar de culoarea albului de fildes.
 Blana de vulpe prezinta un puf de culoare cenusie, cu fire de par tepos, de culoare alba-cenusie si
rosie – ruginie, a caror lungime poate ajunge la 5 cm.lungime. Dintre blanurile de vulpi din regiunile
nordice sunt mult apreciate urmatoarele: blana de vulpe argintie, platinata, alba-polara si albastra.

5
 Blana de nutria este formata dintr-un puf foarte fin si fire lungi, dese, de culoere bruna-galbuie sau
roscata. La prelucrarea blanii firele lungi de par se indeparteaza, ramanand puful.
Blana artificiala se produce prin tesere sau prin tricotare:
 blanurile artificiale produse prin tesere sunt tesaturi plus care au fost supuse unor operatii de
finisare, prin care si-au schimbat complet aspectul de plus, imitand blanurile naturale de
astrahan, caracul, urs, leopard, lup, etc. Tesaturile plus prezinta pe suprafata lor smocuri a
caror lungime este peste 1 mm. Acestea pot fi netaiate, taiate sau amestecate.
 blanurile artificiale produse prin tricotare sunt rezistente la frecare, putrezire, nu se
impaslesc si au, in general, masa mai mica decat a blanurilor naturale. De asemenea, sunt mai
ieftine, au un tuseu mai moale si o capacitate mai buna de drapare.

1.2 MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE PENTRU CONFECTIONAREA IMBRACAMINTEI.

Materialele auxiliare sunt aplicate la imbracaminte in functie de produs, fiind necesare sau
putand lipsi din produsul ce se confectioneaza. Principalele materiale auxiliare sunt: captuselile,
intariturile (insertii), furniturile si diferite garnituri.
a. MATERIALE PENTRU CAPTUSELI
Materialele folosite pentru captuseli au rolul de a dubla detaliile produsului, marindu-le astfel
rezistenta la purtare, sifonabilitate si pastrare a formei.
Tesaturile pentru captuseli sunt lucioase pentru ca produsele sa alunece usor si sa permita
mularea cu usurinta pe conformatie. Pentru captuseli se utilizeaza: serj, atlaz, captuseala de maneci,
etc.
 tesatura serj se obtine din matase artificiala, fiind folosita la sacouri, pardesiuri, paltoane, scurte.
Se produce cu latimea de 1.07 sau 1.40 m.
 tesatura satin este utilizata la captusirea imbracamintei pentru femei, ca: jachete, pardesiuri,
paltoane, raglane si alte produse asemanatoare. Se produce din fire de matase artificiala cu
latimea de 0.90 si 1.07 m.
 tesatura atlaz este utilizata la captusirea imbracamintei pentru barbati si femei . Este o tesatura
lucioasa, care se produce cu latimea de 0.70 si 1.40 m. Tesatura este mai plina, are rezistenta
marita fata de satin si pastreaza mai bine forma detaliilor produsului.
 captuseala de maneci este o tesatura de matase, fiind folosita pentru captusirea vestelor si a
manecilor de sacou. Tesatura are fondul deschis, iar pe lungime are dungi in culori inchise; se
produce cu latimea de 1m.
 captuseala golf este o tesatura produsa din fire sintetice si e folosita la pelerine de ploaie, bluze de
vant si alte produse, fiind produsa in latimi de 1.2 si 1.40 m.

6
 alte tesaturi folosite pentru captuseli de imbracaminte sunt: crep de China, tafta, matase naturala,
tesaturi din fire obtinute din polimeri sintetici etc.

b. MATERIALE PENTRU INTARITURI

Intariturile sunt materiale textile care dubleaza unele detalii ale imbracamintei. Ele maresc
rezistenta la purtare si sifonare si modeleaza detaliile produsului pe conformatia corpului.

In functie de destinatie, materialele utilizate pentru intarituri se pot clasifica astfel:

 intarituri pentru lenjerie aplicate la camasi si pijamale pentru barbati (panza albita sau nealbita
si insertii speciale cu apret permanent);
 intarituri pentru imbracaminte subtire, aplicate la bluze, rochii sau costume usoare, sunt panza
albita sau materiale netesute);
 intarituri pentru imbracamintea exterioara aplicata la costume, jachete, pardesiuri, paltoane,
etc., ca: panza vatir, vatir cu lana, canafasul, rosharul, canafasul si netesute.
Dupa modul de obtinere, intariturile pot fi:
 intarituri tesute cu legatura panza (panza vatir, vatir cu lana, roshar, canafas, panza albita,
nealbita, etc.)
 intarituri netesute.
 Pinza vatir se produce din fire de bumbac in urzeala si canepa sau fire de lana in amestec in
batatura. Este bine apretata si se foloseste pentru intarituri la piepti si gulere pentru imbracamintea
exterioara.
 Vatirul cu lana (volvatir) se produce din fire de bumbac in urzeala si fire de canepa sau in in
amestec cu fire de lana in batatura.
 Canafasul este o tesatura subtire si bine apretata, produsa din deseuri de bumbac, cu latimea de
0.90 m. Se intrebuinteaza pentru dublarea vatirului la piepti sau pentru intarit buzunare, maneci, etc.,
la imbracamintea exterioara.
 Rosharul este o tesatura speciala, cu fire de bumbac in urzeala si par de cal in batatura. Tesatura
se produce in latimi diferite, de 0.18-0.45 m determinate de lungimea parului folosit ca batatura. In
prezent, parul de cal a fost inlocuit cu fire chimice, ceea ce a facut ca aceasta tesatura sa fie realizata
in latimi optime.
 Intariturile netesute se obtin din materiale textile prin procedee speciale. Fibrele sunt legate intre
ele cu ajutorul unor solutii chimice denumite lianti. In acest scop, pot fi intrebuintate fibre naturale
sau chimice (bumbac, lana, viscoza, acetat si deseuri textile obtinute prin destramare).
 Intariturile cu apret permanent se utilizeaza la gulere si mansete pentru camasi barbatesti.
Acestea pot fi utilizate in straturi simple, duble sau triple (prin stratificare). Operatia de stratificare se
realizeaza prin termocolare cu ajutorul liantilor sau cu folii de polietilena prin incalzire si presare.
7
c. FURNITURI SI GARNITURI
Furniturile. In procesul confectionarii sunt folosite: ata, tesaturile pentru buzunare, banda
pentru confectii, banda pentru protectie, vatelina, rejansa, vata industriala, elasticul, pernitele
pentru umeri, banda de retentie, intarituri pentru betelii de pantaloni si alte accesorii.
 ata se obtine prin rasucirea a doua sau mai multor fire simple. Ata de cusut este furnitura
principala care se utilizeaza la coaserea imbracamintei. Materia prima din care se obtine ata poate fi:
bumbacul, celofibra, matasea, firele sintetice. In cantitati mici, pentru scopuri tehnice, ata se mai
poate obtine si din in.
 ata de bumbac este cea mai raspandita la coaserea tesaturilor din bumbac, lana, matase; se
obtine din bumbac pieptanat sau cardat;
Ata de cusut pentru confectionarea imbracamintei are fineti diferite, in functie de produsul la
care se foloseste. Astfel, ata subtire 85/3 este folosita pentru coaserea lenjeriei, rochiilor, bluzelor; ata
obisnuita 54/3 sau 48/3 se foloseste pentru coaserea pardesiurilor, paltoanelor, costumelor, iar ata
groasa se foloseste la confectionarea butonierelor sau pentru cusaturi speciale.
In confectii se mai foloseste si ata de insailat din bumbac inferior, mai putin rasucita; aceasta
seveste la asamblarea provizorie a detaliilor si la insemnat; are culoarea alba, rareori fiind divers
colorata, in functie de tesatura sau materialul folosit.
 ata de matase se foloseste la confectionarea imbracamintei din tesaturi si tricoturi obtinute
din matase naturala, pentru broderii, butoniere, diferite garnituri;
 ata din fire sintetice se foloseste la confectionarea imbracamintei obtinute din fire sintetice.
Se caracterizeaza prin elasticitate ridicata si contractie redusa.
 ata de lana se utilizeaza la masina triplok pentru confectionarea imbracamintei din tricoturi
de lana si tip lana, ca: bluze, jachete, rochii, etc.
 moleschinul este o tesatura de panza folosita pentru confectionarea pungii de buzunar. Se produce
din fire de bumbac si fire chimice.
 vatelina este destinata dublarii produselor (paltoane, scurte, etc.). Se produce din deseuri de lana
cu latimi de 1.20 si 1.40 m, prin tesere, tricotare sau cu ajutorul liantilor prin lipirea fibrelor.
 vata este un produs obtinut din deseuri de lana, bumbac, in, canepa si iuta. Acesta se transforma
intr-o patura care se apreteaza si se incleiaza pe ambele parti, pentru a obtine o suprafata neteda si
omogena. Se intrebuinteaza ca material de umplere la umeri si piepti sau pentru matlasarea
imbracamintei de protectie impotriva frigului.
 spuma poliuretanica este un material textil sub forma de buret, care poate inlocui vata. Spuma
poliuretanica asigura o buna termoizolare, este mai usoara decat vata si elimina producerea prafului.
 elasticul este intrebuintat la confectionarea unor produse de lenjerie si imbracaminte subtire, cum
ar fi: pantaloni de corp, pantaloni de pijama, pantaloni de schi, bluze de vant, etc.
8
 pernita de umeri se produce manual sau mecanizat cu ajutorul masinilor speciale, din vata,
vatelina sau spuma poliuretanica. Pentru prevenirea destramarii in timpul purtarii si cresterea
rezistentei, pernita se monteaza pe un suport textil din panza subtire.
 banda de retentie este o tesatura din material textil ce contine fire din cauciuc natural sau sintetic.
Se aplica la captusirea beteliilor de pantaloni, pentru a preveni alunecarea acestora pe camasa.
 rejansa se foloseste la confectionarea fustelor, avand rolul de cordon pentru ajustarea pe corp.
Tesatura folosita ca rejansa trebuie sa aiba o elasticitate redusa.
 accesorii pentru inchis detaliile imbracamintei. Din aceasta categorie fac parte nasturii, butonii,
copcile, capsele, cataramele, fermoarele, etc.
 nasturii sunt fabricati din metal, materiale plastice, sidef, os, lemn, sticla, fildes, piele, etc.; se
folosesc pentru incheierea sau decorarea imbracamintei.
 copcile sunt formate din doua elemente: un carlig cu doua inele care se fixeaza prin coasere
pe una din marginile produsului si un ochi cu doua inele, care se fixeaza pe marginea opusa a
produsului. Sunt fabricate, de obicei, din metal divers colorat si se folosesc pentru inchiderea
imbracamintei.
 capsele sunt asemanatoare ca scop cu copcile si sunt formate din doua discuri mici din metal,
prevazute cu orificii pentru fixare prin coasere. Unul dintre discuri are o gamalie metalica, iar
celalalt, un orificiu central, cu resort de sarma, in care se fixeaza gamalia primului disc.
 cataramele sunt compuse dintr-o lama mobila, prevazuta cu dinti de stangere-fixare, de forma
diferita. Forma lor obisnuita pentru veste sau pantaloni este dreptunghiulara si mai rar rotunda
sau ovala. Se fabrica din metal, os, lemn, materiale plastice, etc.
Garniturile pot fi din bumbac, matase, fibre obtinute din polimeri sintetici si alte materiale. Au
rolul de a mari rezistenta sau de a ornamenta produsul confectionat, spre a-I da un aspect mai placut.
Garniturile se aplica la urmatoarea imbracaminte: rochii, bluze si fuste pentru femei, rochite, sorturi,
uniforme si bluze pentru copii.
Garniturile de pasmanterie sunt materiale textile obtinute prin tesere sau impletire. Dintre acestea,
cele mai importante sunt:
benzile ripsate produse din fire de bumbac sau matase. Sunt folosite ca rejansa, paspoal, banda pentru
bordat margini sau benzi de format bride.
suitasul este o impletitura simpla sau dubla care se foloseste la garnisirea rochiilor si bluzelor pentru
copii.
coltisorii se produc din fire de bumbac, matase sau sintetice, in forma de zigzag. Se aplica la
garnisirea unor produse ca bluze, rochii si fuste.
dantela este o garnitura produsa din fire de bumbac sau matase ce se foloseste la confectionarea
lenjeriei de corp si de pat.

9
1.3 ALEGEREA MATERIALELOR DE BAZA SI AUXILIARE IN FUNCTIE DE DESTINATIE.

Ca exemplu vom lua un sarafan (fig.1) destinat pentru fete si tinere femei. Acesta se poarte cu
o bluza din tesatura sau din tricot. In functie de materialialul utilizat pentru confectionare, sarafanul
poate fi purtat in toate anotimpurile anului.
Ca linie de model, sarafanul este prevazut cu un decolteu in forma dreptunghiulara si cu
rascroituri rotunde la brat.
Partea din spate este usor evazata la terminatie si fara pense in talie. Partea din fata are pe
mijloc o cuta dubla si este prevazuta cu doua buzunare oblice confectionate cu laist.
Ajustarea sarafanului pe conformatie se face la bust cu doua pense laterale, iar in talie cu un
cordon detasabil.
La rascroitura gatului si a manecilor, sarafanul se face curat cu o banda de material fond care
se numeste bie sau cu ajutorul en forme - ului.
Spatele sarafanului (fig.a) este prevazut cu doua linii simetrice care se asambleaza pe mijloc
cu o cusatura descalcata cu doua tighele. Pentru asamblare si prelucrare, spatele este prevazut cu
rezerve de cusaturi late de 1 cm, iar la tiv cu o rezerva de 3-4 cm.
Fata sarafanului (fig. b) este prevazuta cu o cuta dubla pe linia de mijloc si cu doua buzunare
laterale (fig.c), montate in pozitie oblica. Pentru asamblare si prelucrare, tiparul fetei de sarafan este
prevazut cu rezerve de cusaturi late de 1 cm si rezerva de tivuri de 3-4 cm.
Cordonul (fig. d) este un detaliu secundar specific acestui model care este dublat cu material
fond, avand la un capat o catarama pentru ajustare.
Pentru confectionarea sarafanului se folosesc atat materiale de baza cat si materiale auxiliare.
1. Materiale de baza
Confectionarea sarafanului se poate face din tesaturi si tricoturi in diferite contexturi. Acest
model se preteaza, in general, la tesaturi din lana, bumbac sau in amestec si in culori uni, in carouri
sau cu dungi.
Pentru exemplul luat se alege ca material de baza tesatura tip lana articol 213-122-3. Aceasta
tesatura este produsa intr-o gama variata de culori si prezinta urmatoarele caracteristici:
Compozitie fibroasa (amestec) - Lana 31%
- fibre sintetice 41%
- celofibra 28%
finetea firului - in urzeala 40/2
- in batatura 9

desimea - in urzeala 229

10
 - in batatura 129

contractia - in urzeala 1.66%

- in batatura 0.54%

masa in g/cmp 27512

alungire - in urzeala 20%

- in batatura 12%
latimea cu margini 152 cm
Ca proprietati tehnice de prelucrare, tesatura adoptata pentru materialul de baza se prelucreaza
usor atat la operatiile de coasere cat si la cele de formare umidotermica.

2. Materiale auxiliare
Pentru modelul din expemplu sunt necesare :
 termocol cu latimea de 0.90 m, ce se foloseste pentru intarirea en-forme-ului, buzunarelor si
cordonului;
 ata pentru cusaturi interioare cu finetea 85/3;
 ata pentru tighelit pe fata avand finetea de 40/2;
 fermoar din material plastic cu lungimea de 50 cm, care se monteaza la spate;
 catarama din mase plastice aplicata la cordon;
 numar de marime care se monteaza in cusatura laterala;
 eticheta din panza cu instructiuni de intretinere a sarafanului;
 emblema intreprinderii producatoare;
 eticheta comerciala, produsa din carton, pe care sunt consemnate unele date comerciale, ca:
intreprinderea producatoare, produsul, articolul, numarul de model, marimea, data fabricatiei,
pretul de vanzare si stampila controlorului de calitate.

11
12
2. CROIREA MATERIALELOR
- obiectivele subsistemului de croire
- activitatile specifice in sala de croit

Obiectivele tehnologice ale subsistemului CROIRE sunt:

 De a individualiza reperele produselor de îmbrăcăminte din suprafaţa materiei prime;
 De a asigura condiţiile de individualizare simultană a unui număr cît mai mare de produse.

Activitatile specifice in sala de croit sunt:

- Efectuarea operatiei de control a materialelor utilizate în confectii
- Efectuarea operatii de sablonare.
- Efectuarea operatiei de spanuire.
- Efectuarea operatiei de decupare a materialelor.
- Termocolarea detaliilor/semifabricatelor
- Formarea pachetelor
2.1 PREGATIREA MATERIALELOR PENTRU CROIRE

2.1.1 Controlul materialelor

Recepţia se poate disocia în două etape distincte, în condiţiile în care recepţia
cantitativă se efectuează pentru întreagul lot de materie primă iar cea calitativă numai pentru un
eşantion de 10% (în cazul ţesăturilor). Din punct de vedere tehnic, cele două componente ale
recepţiei se pot desfăşura simultan pe rampa de control.
Recepţia calitativă are două obiective generale:
inspecţia prin sondaj care constă în găsirea, clasarea şi înregistrarea defectelor materiei
prime;
stabilirea caracteristicilor de confecţionabilitate a materiei prime în vederea analizei
comportării acestora în procesele specifice fabricaţiei. Acest obiectiv poate fi considerat de
dată recentă, înlocuind vechea formă a recepţiei de laborator.

Clasificarea defectelor şi stabilirea punctajelor de penalizare este realizată în standarde

pentru diferite tipuri de materiale. Din punct de vedere al gradului de gravitate, defectele se
clasifică în:
1. defecte critice care influenţează disponibilitatea produsului de îmbrăcăminte, deci nu sunt
acceptabile. La o frecvenţă mare de apariţie a acestora eliminarea lor din viitorul produs este
imposibilă. Exemple: biezări care conduc la produse distorsionate, diferenţă mare de nuanţă
între marginile materialului sau între margine şi mijlocul ţesăturii care nu se prelucrează
industrial deoarece determină creşteri exagerate ale consumului specific, cute remanente,

13
 zone de nuanţă diferită sau fire lipsă cu frecvenţă mare de apariţie, aspect neuniform al
culorii, găuri.
2. defecte principale care riscă să producă o deficienţă sau o reducere a posibilităţilor de
utilizare a produsului de îmbrăcăminte. În general aceste defecte pot fi îndepărtate prin
acordarea unor bonificaţii necesare pentru acoperirea pierderilor generate de înlocuirea sau
ocolirea zonelor cu defecte. Exemple: rare cuiburi sau găuri, incluziuni de fire străine, blende
întîlnite la distanţe mai mari decît unitatea confecţionabilă, flotări de fire, nerespectarea
raportului de culoare.
3. defecte secundare care pot fi uşor remediate de utilizator sau care sunt premise şi în
produsul finit. Exemple: cîrcei, nopeuri, fire îngroşate pe porţiuni mici, scămoşare
neuniformă, margini neimprimate.

În afara informaţiilor referitoare la prezenţa, tipul şi dispunerea defectelor, în urma

recepţiei calitative rezultă şi o serie de informaţii implicite:
1. variaţia lăţimii materialului – informaţie utilizată la realizarea încadrărilor şi programarea
baloturilor pentru şpănuire;
2. starea suprafeţei materialului – prezenţa şi orientarea stratului fibros superficial, cu implcaţii
asupra orientării reperelor la încadrare şi a straturilor la şpănuire.
3. variaţia de nuanţă înregistrată în cadrul aceluiaşi balot (de regulă pe lăţime) sau în cadrul
întregului lot, cu implicaţii asupra consumului de material şi a programării baloturilor pentru
şpănuire.

14
Efectueaza controlul materialelor utilizate în confectii
FISA CONSPECT NR. 1

Receptia este faza procesului de productie ce are ca scop controlul cantitativ si calitativ al materialelor
textile destinate confectionarii.

Receptia se face prin sondaj. Cantitarea receptionata din totalul materialelor sosite în unitatea economica
este de 10-20%, fiind stabilita prin normele de receptie

Daca se constata defectiuni inadmisibile peste cota admisa, se dubleaza cantitatea de receptionat, iar în
unele cazuri se receptioneaza întregul lot de marfa.

Receptia

Receptia cantitativa Receptia calitativa

Are ca scop verificarea este controlul complex sub
materialelor, daca acestea aspect calitativ.
corespund documentelor de Se realizeaza prin metodele:
livrare, ca numar de baloti,
lungime si latime.

Confruntarea materialelor
cu colectia de mostre
omologate

Analize de laborator Control organoleptic

determinarea proprietatilor Defecte de fabricatie: fire duble,
fizico-mecanice fire
Desimea, lipsa, striatii, nopeuri, pete de ulei;
Grosimea materialelor Defecte de finisare: tuseu, pete de
Sarcina la rupere vopsea, neuniformitatea culorii,
Rezistenta la frecare zone neimprimate;
Rezistenta la vopsire Defecte de transport: gauri, pete
Alungirea la rupere de
ulei, pete de murdarie;
Contractia la spalare

15
2.1.2 Sortarea şi programarea baloturilor

Sortarea şi programarea baloturilor pentru croire sau calculul loturilor este o etapă a
fabricaţiei în care sunt puse în legătură următoarele categorii de informaţii:
 obţinute în urma recepţiei:
- lungimea totală a materiei prime înmagazinată pe baloturi;
- distribuţia materiei prime în funcţie de caracteristici;
- lungimea materiei prime înmagazinată pe fiecare balot;

 obţinute din comandă:

- număr total de produse;
- distribuţia produselor pe modele, mărimi, culori;

 obţinute din documentaţia tehnică:

- consumuri specifice;
- lungimea şi tipul încadrărilor.

Lotul de material este reprezentat de cantitatea de materie primă cu aceleaşi caracteristici,

destinată pentru realizarea unui anumit tip de produs, în grupa dimensională impusă şi în cantitatea
planificată. Se poate identifica şi cu necesarul de materie primă pentru realizarea unui anumit produs
din comandă.
Problema care generează această etapă este faptul că o anumită lungime de material metraj este
divizată în segmente de lungime oarecare (baloturile). În cazul utilizării aleatoare a baloturilor creşte
probabilitatea apariţiei resturilor de material neraţionale (capete) cu implicaţii asupra consumului
real. Este posibil ca o cantitate planificată de materie primă să nu fie suficientă pentru realizarea unei
comenzi sau să se înregistreze depăşiri nejustificate ale consumului.
Materialul dintr-un balot trebuie distribuit, în măsura în care comanda permite acest lucru, în şpanuri
de lungimi diferite pentru reducerea pierderilor neraţionale

2.1.3 Sablonarea materiei prime

Sablonarea este operatia de trasare a conturului sabloanelor (tiparelor) pe suprafata

materialului textil.
Metode de şablonare
În funcţie de dotarea tehnică a firmei se pot pune în evidenţă:
 şablonarea manuală (propriu-zisă);
 folosirea desenelor încadrărilor listate pe hîrtie termoadezivă.

16
În cazul şablonării manuale, informaţiile de intrare în sistem sunt:
1. miniatura încadrării pentru toate combinaţiile de mărimi programate şi pentru toate tipurile de
materiale, consumuri;
2. programarea comenzii (combinaţii de mărimi, poziţii coloristice);
3. fişa de asortare (mostre şi denumiri - articole - pentru toate tipurile de material care intră în
componenţa produsului);
4. seturile de şabloane pentru fiecare dintre mărimile ce urmează a fi încadrate, pe tipuri de
materiale (material de bază, întărituri, căptuşeala, pungi de buzunar etc.)
5. lăţimea utilă a materialului;
6. natura materiilor prime, restricţii de poziţionare;
7. informaţiile de normare a muncii.
Se precizează că operaţia de şablonare trebuie reluată pentru fiecare şpan, stratul de material
pe care se conturează şabloanele reprezentînd prima foaie care se ataşează şpanului. Acest fapt
influenţează semnificativ timpul unitar al produsului.
Pozitionarea corecta a tiparelor pe material este foarte importanta. O plasare incorecta poate
duce la sfarsitul productiei:
a) Firele care merg in sus sau in jos pe material sau sunt paralele cu marginea materialului, sunt
considerate firul drept.
b) Firele care merg pe latimea materialului sunt considerate latimea materialului .
c) Firele care merg pe lungime si latime sub unghi de 45 ˚ se numesc bie.
Cand pui un tipar pe o tesatura , trebuie sa tii cont de “ firul drept “. De aceea TREBUIE sa
plasezi pe tipar firul drept .
Plasarea tiparelor
1. Plaseaza in primul rand toate tiparele mari pe material . Asigura-te ca firul drept de pe tipar
coincide cu firul drept al tesaturii sau al tricotului.
2. Plaseaza piesele pe material cat mai apropriate, pentru economie de material lasa spatiu suficient
intre piese pentru taiere.
3. Plaseaza toate piesele mici ramase, din nou atentie la firul drept, elasticitatea tricotului şi la
economia de material .

Norma de timp pentru operaţia de şablonare este influenţată de următorii factori:

 lăţimea materialului - cu implicaţii asupra accesului executantului la suprafaţa acestuia (de pe o
parte a mesei sau de pe ambele laturi);
 modul de şpănuire a materialului - desfăcut, dublat sau tubular - influenţează numărul de repere
care trebuie încadrate;

17
 starea suprafeţei - influenţează aderenţa cretei, numărul de treceri pe acelaşi contur, viteza de
conturare;
 caracteristicile optice - au influenţă atît asupra timpului de conturare, observare şi verificare a
reperelor, cît şi asupra solicitării psiho-senzoriale a executantului;
 stabilitatea dimensională - influenţează presiunea exercitată la conturare. O forţă prea mare poate
produce deformarea reperelor în cazul materialelor elastice.
 complexitatea produsului, exprimată prin numărul total de repere şi raportul între numărul de
repere mari şi mici.
 lungimea reperelor - dimensionează efortul pe care îl depune executantul pentru a menţine
şablonul fix pe material;
 materialul din care sunt realizate şabloanele - cu implicaţii asupra menţinerii în timp a formei, a
dificultăţii de manevrare şi poziţionare a şabloanelor.
Prin utilizarea desenelor încadrării listate la scară reală pe hîrtie termoadezivă operaţia de
şablonare este eliminată. Intervenţia muncitorului se rezumă la termolipirea hîrtiei pe suprafaţa
şpanului, cu implicaţii asupra reducerii numărului de muncitori la sala de croit şi scăderii timpului
unitar.
În aceste condiţii, la operaţia de şpănuire se impune suplimentarea normei de timp cu valoarea
corespunzătoare următoarelor activităţi:
1. derularea încadrării din sul;
2. tăierea încadrării la dimensiuni;
3. poziţionarea pe şpan;
4. termolipirea hîrtiei prin călcare (cu fierul sau cu o presă manuală cu suprafaţă mare).
De asemeni, se impune includerea în costurile materiale a consumabilelor (hîrtie şi tuş sau
pastă pentru plotter).

Asigurarea calităţii la operaţia de şablonare

Încadrarea şabloanelor se realizează pe baza indicaţiilor tehnologice de lucru stabilite de către
serviciul tehnic, în corelaţie cu produsul, modelul şi natura materiei prime care se prelucrează. Astfel,
se remarcă unele condiţii tehnice generale ca:
1. Pe materialele textile cu desene (dungi, carouri, desene artistice cu sens de poziţionare etc.),
şabloanele reperelor simetrice ale produsului de îmbrăcăminte (reperele feţei, ale spatelui cu
secţiune pe linia de simetrie etc.) sau ale unor repere unice (de exemplu gulerul) se plasează pe
stratul de material astfel încît să se asigure continuitatea sau simetria desenului.
2. La operaţia de încadrare în cazul materialelor textile pluşate, scămoşate sau cu fibre superficiale
orientate este necesar ca toate şabloanele aceleiaşi mărimi să fie orientate în acelaşi sens:

18
  dacă lungimea firului ce formează pluşul este mare (de exemplu la blănurile sintetice,
stofele cu strat fibros abundent) atunci toate şabloanele sunt plasate în sensul firului
pluşului, astfel încît în produsul finit pluşul să fie orientat spre terminaţie;
 dacă lungimea firului ce formeaza pluşul este mică (de exemplu catifeaua) atunci toate
şabloanele aceluiaşi produs sunt orientate în acelaşi sens.
3. Datorită faptului că majoritatea materialelor au stabilitate dimensională mai mare pe direcţie
longitudinală, la încadrare şabloanele se poziţionează în mod obişnuit cu firul drept marcat pe
această direcţie (direcţia nominală). În cazul în care şabloanele nu sunt poziţionate corect pot să
apară contracţii diferite ale liniilor de asamblare în timpul ciclilor de purtare / întreţinere, sau
chiar în timpul confecţionării produselor, cauzele principale fiind tratamentele termice şi
umidotermice la care sunt supuse.
4. Pentru suprafeţele textile uni, cu stabilitate dimensională mare, se admit abateri de poziţionare între
direcţia nominală înscrisă pe şablon şi directia longitudinală a materialului de ±10 o. Pentru
suprafeţele textile cu desene se admit abateri de aceeaşi natură de maximum ±3 o.
Trasarea se face cu creta speciala sau cu creion pe materialul dublu lat sau pe desfacut.
Materialul sablonat pe desfacut este utilizat mai rational decat cel pe dublu, prin faptul ca prin
desfacere pe latime exista mai multe posibilitati de incadrare a sabloanelor. Sablonarile pot fi simple
sau combinate.
 Sablonarile simple cuprind sabloane pentru un produs si pot fi aplicate atat pe materialul dublat,
cat si pe materialul desfacut.

 Sablonarile combinate cuprind doua sau mai multe complete de sabloanare.

19
FISA CONSPECT SABLONAREA

Conditii tehnice de realizare:

 Asezarea sabloanelor pe material se face prin respectarea firului de urzeala din material, cu firul
indicat pe sablon.
 Asezarea sabloanelor pe material se face conform indicatiilor marcate pe sabloane;
 Nesuprapunerea sabloanelor; Evitarea marginilor ( lizierelor) tesaturii;
 Respectarea flausului si a desenului din material la toate piesele componente;
 Asezarea si combinarea sabloanelor pe material se face avându-se în vedere ca suprafata materialului
sa fie folosita cât mai rational.

Precedee: SABLONAREA Metode :

Sablonare prin conturare este operatia de Sablonari simple
Sablonarea cu trafaret conturare a Sablonari combinate
Sablonare cu calculator sabloanelor pe
suprafata
materialului de
croit.

În functie de tehnologia
prevazuta la stabilirea
consumului de material

Sablonare pe material Sablonare pe material

desfacut dublat
Sabloanele se aseaza pe Sabloanele se aseaza pe
material de câte ori scrie pe material o singura data.
suprafata lor

Avantaje dezavantaje Avantaje dezavantaje

Consum mai - Pot aparea erori - Volum mai mic de Consum mai
bun de la asezarea. munca. mare de
material. detaliilor pereche. - nu apar erori la material
- Volum mai mare asezarea detaliilor
de munca. pereche.

20
2.2. Spanuirea materialelor textile
2.2.1 Spanuirea sau stratificarea materialelor este operatia prin care materialul se aseaza in straturi
de lungime corespunzatoare incadrarii. Se recomanda
realizarea straturilor de lungimi medii.
Caracteristicile geometrice ale unui şpan rezultă din figura
alaturata. Lăţimea şpanului este determinată de lăţimea
materialelor care se prelucrează. Înălţimea şpanului se
exprimă în unităţi de lungime (h) sau în număr de straturi
(n).
In general sunt 4 metode de spanuire:
 spanuirea materialelor indoite
 spanuirea materialelor taiate si intoarse
 spanuirea materialelor dublate
 spanuirea materialelor in trepte
1. Spanuirea materialelor indoite: aceasta metoda este utilizată pentru materialele uni sau materialele
cu desene simetrice. Se intinde materialul la lungimea spanului in conformitate cu fisa tehnica, se

indoaie si se intinde inapoi spre capatul de inceput, se continua operatia pana este asezat pe masa
tot materialul. Foile 1,3,5, sunt asezate cu faţa in sus si foile 2,4,6, sunt asezate cu faţa in jos.
2. Spanuirea materialelor taiate si intoarse: aceasta metoda este utilizaţa pentru materialele cu dungi,
carouri ori desene/imprimeuri asimetrice. Materialul este intins la lungimea din fisa tehnica, taiat,
cand se intinde a doua foaie se taie si se intoarce, astfel incat sa fie toate foile cu faţa in sus. Aceasta
procedura este continuată pana cand se termina materialul de asezat. Toate folie vor fi cu faţa in sus
sau in jos.

21
3. Spanuirea materialelor dublate: Aceasta metoda este utilizaţa la tricoturile tubulare. Materialele
dublate sunt intinse utilizand metoda materialelor indoite.

4. Spanuirea in trepte: Aceasta metoda este utilizaţa cand o singura marime este realizată în mai
multe culori si cantitati diferite la fiecare culoare.

2.2.2 .Condiţii tehnice impuse la şpănuire

1. Lungimea minimă: 2...3 m. Şpanurile de lungime mai mică nu sunt raţionale deoarece în acest caz
cresc pierderile de materiale la capete, creşte durata executării operaţiei de tăiere a fiecărui strat de
material şi fixarea acestuia pe masa de şpănuire.
2. Lungime maximă: 16 … 20 m. În cazul lungimilor mai mari apare tensionarea neuniformă a
straturilor, cu implicaţii asupra dimensiunii reperelor croite.
3. Înălţimea şpanului: se corelează cu varianta tehnologică de tăiere. Dacă decuparea se realizează
cu maşina mobilă se ţine cont de cursa cuţitului vertical. Dacă decuparea se realizează la maşina fixă,
înălţimea şpanului condiţionează posibilitatea manevrării în condiţii sigure a şpanului. În cazul croirii
automate se impune stabilirea gradului de compactizare a şpanului prin vacuumare.
4. Realizarea unui perete drept, pierderile de lăţime fiind distribuite pe o singură latură a şpanului.
5. Separarea straturilor provenite din baloturi diferite, de culori diferite sau articole diferite. Nu se
admite şpănuirea materialelor de compoziţii fibroase diferite.
Operaţia de şpănuire presupune desfăşurarea următoarelor activităţi:
1. marcarea lungimii şpanului, fixarea limitatorilor;
2. depunerea unui strat de hîrtie – suport pentru deplasarea în condiţii de siguranţă a şpanului;
3. transportul şi încărcarea balotului, poziţionarea capătului de material;
4. depunerea unui strat;

22
5. fixarea la capăt;
6. tăierea la capăt (în funcţie de varianta de şpănuire);
7. deplasarea în gol (numai în cazul şpănuirii discontinue, a straturilor cu faţa în sus).
8. ataşarea stratului care conţine desenul încadrării;
9. călcarea încadrării realizate pe hîrtie termoadezivă (în funcţie de modul de elaborare a
documentaţiei tehnice).

2.2.3 Factori de influenţă a programului tehnologic

Programul tehnologic al operaţiei de şpănuire este influenţat de o multitudine de factori grupaţi
astfel:
A.Factori dependenţi de materia primă:
 starea suprafeţei materialului - determină adoptarea variantei de şpănuire.
 caracteristicile geometrice – determină valoarea pierderilor la şpănuire (lăţimea, grosimea).
Grosimea determină adoptarea numărului de straturi în şpan şi reglarea distanţei între cilindrii
de alimentare de la maşina de şpănuit. Masa specifică influenţează efortul depus de executanţi
la alimentarea balotului, la depunerea straturilor (în cazul metodei manuale) şi la deplasarea
şpanului.
Lăţimea influenţează timpul de şpănuire prin durata de eliminare a cutelor formate pe
suprafaţă. Modul de divizare a lungimii în baloturi influenţează frecvenţa opririlor pentru
alimentarea mesei de şpănuit (indiferent de metoda de şpănuire).
 caracteristicile mecanice – alungirea determină reglarea tensiunii de depunere a straturilor,
lungimea şpanului (în cazul multiplicării lungimii încadrării).
 caracteristicile optice – luciul impune utilizarea unei variante de fixare a şpanului (coasere,
sudare) care se adoptă în funcţie de natura fibroasă a materialului. În acest caz se ţine seama de
operaţia de fixare pentru stabilirea normei de timp. De asemeni impune restricţionarea deplasării
şpanului şi utilizarea variantei de decupare cu maşina mobila, pe masa de şpănuit.
 uniformitatea culorii – pe lungimea şi lăţimea balotului de material determină adoptarea modului
de şpănuire (material dublat, şpănuire faţă la faţă).
 încărcarea cu electricitate statică – influenţează timpul de depunere a straturilor şi utilizarea unor
invelişuri speciale ale cilindrilor de alimentare la maşinile de şpănuit (în cazul în care acestea nu sunt
dotate cu sisteme de neutralizare electrostatică).
 permeabilitatea la aer – este importantă în cazul tăierii automate, cu influenţe asupra posibilităţii
de vacuumare a şpanului. Materialele impermeabile nu pot fi tăiate pe maşina automată de croit.
B.Factori dependenţi de tehnologie:
 varianta de tăiere utilizată - determină adoptarea numărului de straturi în şpan. Înălţimea şpanului
se corelează cu parametrii operaţiei de decupare. Varianta de tăiere determină şi dimensionarea

23
necesarului de utilaj (număr de mese de şpănuit). De exemplu, în cazul croirii automate maşina de
croit deserveşte trei mese de şpănuit. În cazul croirii cu maşina mobilă, masa de şpănuit este
permanent ocupată şi se înregistrează creşterea timpului unitar. O ritmicitate bună se asigură în cazul
croirii cu maşina fixă sau cu maşina mobilă cu braţ articulat (servo-cutter), masa de şpănuit fiind
eliberată după secţionare.
 metoda de şpănuire – influenţează valoarea normei de timp şi dimensionarea numărului de
executanţi.
 varianta de şpănuire – influenţează valoarea normei de timp prin prezenţa sau nu a timpului
pentru tăierea straturilor la extremitatea şpanului şi realizarea sau nu a unei curse în gol.
 lungimea meselor de şpănuit – influenţează determinarea numărului de şpanuri pentru realizarea
unei comenzi.
C.Factori dependenţi de comandă:
 tipul produsului – simetria reperelor permite adoptarea şpănuirii materialului dublat sau faţă la
faţă, cu implicaţii asupra timpului de sortare. De exemplu, în cazul croirii pantalonilor este
recomandat acest mod de şpănuire şi datorită specificului tehnologiei de confecţionare. Acelaşi mod
se adoptă şi în cazul materialelor în carouri pentru asigurarea simetriei desenului.
 structura comenzii – numărul de produse distribuit pe mărimi şi culori influenţează alegerea
variantelor de încadrare, cu implicaţii asupra valorii consumului specific. Numărul de produse
încadrate influenţează lungimea şpanului şi timpul unitar (creşte timpul de stratificare însă se reduc
timpii de pregătire şi de tăiere / fixare la capete). Numărul de mărimi încadrate influenţează timpul de
tăiere şi de sortare.
 termenele de livrare – influenţează stabilirea numărului de şpanuri de acelaşi tip, cu implicaţii
asupra dimensiunii timpilor de reglare.
2.2.4 Utilaje de şpănuire
Din punct de vedere al intervenţiei operatorului se pot evidenţia următoarele metode de şpănuire:
metoda manuală;
metoda manual – mecanică (cu cărucioare de şpănuit);
metoda mecanică (cu maşini de şpănuit).

Masina simpla pentru spanuire manuala Derulator de balot

24
 2. Sectionarea spanului. Pentru a se
transporta la croit, spanul rezultat in procesul de
spanuire se taie pe sectiuni, din care se vor
decupa detaliile produsului. Spanul se
sectioneaza transversal, numarul sectiunilor
fiind determinat de lungimea si volumul sau.
Sectionarea spanului se face cu masini
speciale de taiat span, care pot fi cu disc sau cu
cutit vertical. Masina de taiat cu cutit vertical
(fig.1) este cea mai raspandita in industria
confectiilor, datorita calitatii superioare a taierii
pe care o efectueaza. Cutitul are forma liniara si pozitie perpendiculara pe suprafata spanului,
realizand simultan taierea tuturor straturilor de material.
Maşina de tăiat cu cuţit vertical. Masina de taiat cu cutit vertical este cea mai raspandita in
industria confectiilor, datorita calitatii superioare a taierii pe care o efectueaza. Cutitul are forma
liniara si pozitie perpendiculara pe suprafata spanului, realizand simultan taierea tuturor straturilor
de material.
Masina este actionata de motorul electric 1, pe axul caruia se
gaseste fixat discul 2. Excentricul cu biela 3 transforma miscarea de
rotatie in miscare de translatie a cutitului. Cutitul 4 este montat la
capatul inferior al bielei care aluneca in ghidajul 5. Suportul 6 este
asezat pe rolele 7, iar masina este condusa de manerul 8. Masina este
prevazuta cu un capac de protectie 9.
Maşina de tăiat cu cuţit circular se foloseşte la croirea pieselor textile cu contur drept, la
tăierea stivelor în bucăţi, a benzilor din ţesături şi, în special, pentru articolele de marochinărie.
Maşina se compune dintr-un motor electric 1, de axul căruia este legat un disc circular 2. Suportul

25
metalic 3 se aşează în timpul lucrului sub material. Croirea se realizeală prin împingerea maşinii cu
ajutorul mânerului 4 pe masa de croit.

Adoptarea metodei de şpănuire este determinată de nivelul de performanţă al utilajelor pentru

această operaţie. În general se pot evidenţia următoarele categorii de utilaje sau dispozitive:
mese de şpănuit;
derulatori de baloturi;
dispozitive pentru fixarea / tăierea materialului la capătul şpanului;
dispozitive pentru formarea peretelui drept;
cărucioare de şpănuit;
maşini de şpănuit.

În general, mesele de şpănuit simple au lungime de 3 m sau multiplu de 3 m. Pentru realizarea

şpanurilor cu lungime / lăţime mai mare decît valorile uzuale se utilizează mese modulare care
permit mărirea temporară a lungimii sau lăţimii.

26
Efectueaza operatii de spanuire
FISA DE
DOCUMENTARE

SPANUIREA este operatia

prin care materialul se
asaza în straturi suprapuse
dupa lungimi si latimi egale

Scopul operatiei
Multiplicarea foii de
sablon în functie de
numarul produselor ce
trebuie realizate.

METODE DE SPANUIRE CONDITII TEHNICE:

Dupa felul de asezare a  Lungimea si latimea spanului sa fie egale
straturilor, spanuirea este: cu cele ale foii de sablon.
 pe dublu lat;  Înaltimea spanului sa nu depaseasca 15
 pe desfacut mm.
 cu fata într-un singur sens  Numarul foilor dintr-un span depinde de
 fata la fata grosimea materialelor.
 Numarul foilor dintr-un span este
influientata si de aspectul lucios al
materialului textil.
 Când latimea straturilor dintr-un span
difera, acestea vor fi aliniate pe una din
laturile longitudinale.

PROCEDEE DE SPANUIRE:
Spanuirea manuala.
Spanuirea manual-mecanica.
Spanuirea mecanizata.

27
FISA CONSPECT
SPANUIREA MANUALA A MATERIALELOR

CONDITII TEHNICE DE FORMARE A

SPANULUI

 Asezarea materialelor sa se Formarea

faca în cadrul limitelor capatului de
permise de caracteristicile span se face
materialelor spanuite prin
depunerea si
 În cadrul aceluiasi span se taierea
vor folosi materiale straturilor de
având aceeasi latime . material în
mod egal,
 Una dintre laturile spanului pentru ca prin
se va forma în linie suprapunerea
verticala, asigurând astfel acestora, sa
uniformitatea spanului pe rezulte o linie
aceasta latura. dreapta fara
devieri de
 Taierea straturilor de lungime a
material se va face cu spanului.
precizie pentru a fi
asigurate capetele drepte
ale spanului.

 Materialele flausate se
spanuiesc cu sensul
scamosarii în aceeasi
directie.

 Straturile de material se
depun în span fara a fi
tensionate sau cutate.

 Materialele cu desene si
carouri se depun în span
corespunzator desenelor de
pe sablonul de tesatura sau
tricot.
.
Dimensiunile spanului
trebuie corelate cu cele
ale încadrarii. În caz
contrar se obtin detalii
subdimensionate ,

28
FISA CONSPECT nr 2

FAZE DE LUCRU LA SPANUIREA MANUALA

SPANUIREA MANUALA este operatia de asezare manuala a straturilor de material, pe mese având
dimensiunile determinate de caracteristicile materialului si de lungimea spanului (lungimea foii de
sablon).

Faze de lucru
 Alimentarea mesei cu
material

 Derularea materialului

 Masurarea lungimii
spanului

 Asezarea foilor de material,

în straturi suprapuse egale
ca lungime si latime.

 Taiera foilor la capatul

spanului

 Fixarea spanului pentru a

nu se deplasa foile în
timpul sectionarii sau la
transportarea lui la decupat

29
2.3. Decuparea detaliilor
Decuparea detaliilor consta in detasarea detaliilor conturate pe span.
Clasificarea operaţiilor de tăiere se realizează pe criteriul scopului tehnologic vizat:
1.DECUPAREA – reprezintă operaţia de separare succesivă după contur deschis a unei zone de pe
suprafaţa materialului, care reprezintă reperul croit. Operaţia de decupare deţine ponderea cea mai
mare în totalitatea proceselor de tăiere şi se poate realiza cu maşini fixe, mobile sau maşini automate
de croit.
2.ŞTANŢAREA este operaţia de separare simultană pe contur închis a unei zone de pe suprafaţa
materialului, care reprezintă reperul croit.
Această operaţie impune anumite restricţii în utilizare generate de:
 particularităţile constructive ale utilajului – cuţitul de ştanţă trebuie să prezinte forma
reperului care urmează să fie croit. Din acest motiv se recomandă pentru croirea unor elemente de
produs stabile din punct de vedere constructiv (gulere, manşete la cămăşi, plastroane la sacourile
pentru bărbaţi etc.).
 structura comenzii – deoarece practic pentru fiecare reper trebuie să se construiască un cuţit de
ştanţă, este raţională utilizarea acestui procedeu numai pentru comenzile mari sau cu repetabilitate
mare.
 caracteristicile fizico - mecanice ale materialului textil – se recomandă pentru tăierea
materialelor cu rigiditate ridicată, de tipul întăriturilor pentru gulere, manşete, clape de buzunar la
cămăşi. În funcţie de particularităţile produselor sau comenzilor, ştanţarea se poate utiliza pentru
croirea unor elemente ale produselor tehnice.

3.STRĂPUNGEREA – este o operaţie asemanătoare ştanţării, cu deosebirea că

zona tăiată pe contur închis reprezintă deşeu. Se regăseşte în cadrul tehnologiei de
realizare a butonierelor cu cap rotund pentru formarea deschiderii (1 - figura 3.22).
Fig.3.22 – Butonieră cu cap rotund
4.POANSONAREA – are ca scop realizarea unor deschideri pe suprafaţa reperelor produselor de
îmbrăcăminte, cu rol funcţional sau tehnologic. Se întîlneşte în cadrul tehnologiei
de coasere a butonierelor drepte pentru tăierea deschiderii (1 - figura 3.23) sau la
realizarea buzunarelor cu refileţi pe maşina automată (figura 3.24). Deschiderea
buzunarului (1) se taie după coaserea reperului (2) din care se vor realiza refileţii pe
suprafaţa reperului de bază (3).
Fig.3.23 – Butonieră dreaptă
Poansonarea cu scop tehnologic se utilizează pentru realizarea unor semne interioare de marcare
(perforaţii) pe suprafaţa reperelor croite. Această operaţie de marcare se realizează în şpan cu ajutorul
maşinilor de poansonat dotate cu tijă cu vîrf ascuţit care pătrunde în profunzimea straturilor.

30
Poansonarea se poate realiza şi pe maşina automată ca fază a
croirii prin programarea funcţionării tijelor de perforare ataşate
capului de tăiere.
Fig.3.24 – Coaserea refileţilor
5.DESPRINDEREA – reprezintă detaşarea completă a unei zone de material pe toată lungimea, în
linie dreaptă sau curbă. Scopul tehnologic al operaţiei de desprindere este obţinerea benzilor bié sau
a benzilor din tricot utilizate pentru bordarea marginilor reperelor.

6.CRESTAREA – constă în tăierea pe contur deschis (în general pe rezerva de coasere), cu

îndepărtarea sau nu a materialului. În general, efectul tehnologic al acestei operaţii este obţinerea
semnelor de control pentru asamblare (picluri, crestături) şi se întîlneşte atît în procesul de croire cît
şi în cel de confecţionare. Forma semnelor de control (figura 3.25) se adoptă ăn funcţie de
caracteristicile materialului textil şi de tehnologia de croire. Semnele tip crestătură (a) se pot realiza
prin orice variantă de croire, fiind cu utilizarea cea mai frecventă. În cazul materialelor peliculizate
sau cu voluminozitate mare se
va evita alegerea crestăturii
deoarece semnul este cu
vizibilitate mică, inducînd timp
suplimentar la asamblare.
Semnele tip “U” (d) se
recomandă în cazul
materialelor sensibile (grosime
mică, rezistenţă la sfîşiere
scăzută) pentru a se evita
degradarea reperelor în timpul
fazelor de prelucrare. Semnele
în formă de “V” (f) pot fi
utilizate pe conturul reperelor
cu rază mică de curbură pentru
a elimina operaţiile de crestare Fig.3.25 – Semne de control18

31
pentru mărirea liniei de contur

32
(răscroiala mînecii, diferite linii decorativ – constructive etc.). Orientarea spre interior sau exterior (e,
g) se utilizează pentru identificarea reperelor stîng / drept în cazul simetriilor (ex. laistul buzunarelor
laterale). Semnele tip “dreptunghi” (c) se utilizează pentru confecţionarea şabloanelor tehnologice
(pentru faze de însemnare).
Din punct de vedere al tehnologiei de croire, numai semnul tip “crestătură” poate fi realizat
cu maşina mobilă sau fixă de croit, toate celelalte variante fiind posibile (în condiţii de eficienţă şi
siguranţă a muncii) pe maşina automată.
În cadrul procesului de confecţionare, operaţia de crestare a marginilor se utilizează pentru:
 realizarea unor semne de control pe rezervele de coasere ale semifabricatelor (de exemplu
semnele pentru jumătatea şi sfertul de guler la cămaşă, după fazele de asamblare şi tighelire);
 crestarea rezervelor de coasere în zonele de contur cu rază mică de curbură, după asamblarea
reperelor (răscroiala mînecii, linia de asamblare a feţei cu clinul lateral la jachetele clasice
pentru femei).

7.TĂIEREA MARGINILOR – constă în detaşarea unor zone inutile de pe conturul reperelor croite
sau al semifabricatelor, fiind asimilată cu o operaţie de corectare. Dacă prezenţa acestei operaţii în
procesul tehnologic de confecţionare este justificată, în cadrul procesului de croire desemnează
deficienţe în etapa de proiectare constructiv - tehnologică a produsului (recroirea reperelor
termolipite, a reperelor produselor în carouri etc.).
În procesul de confecţionare se utilizează pentru diminuarea rezervelor de coasere pentru elementele
de produs constituite din faţă şi dos, înainte de întoarcere (inclusiv tăierea colţurilor). Din punct de
vedere tehnologic, tăierea marginilor la confecţionare se poate realiza:
 manual, după asamblarea feţei cu dosul reperului;
 mecanic, simultan cu operaţia de asamblare pe maşina de cusut şi corectat.

8.SECŢIONAREA – este operaţia de divizare a şpanului în secţiuni sau a unor repere croite în mai
multe zone independente. În cazul secţionării şpanului se impune condiţia de existenţă a unei linii de
secţionare (linie relativ dreaptă) plasate la maximum 1,5 m încă din faza de realizare a încadrării.

2.3.3 Utilaje pentru tăierea materialelor textile

Exista mai multe tipuri de instrumente de taiere.
a) foarfeca de mana
b) maşina mobila de croit
c) maşina fixa de croit
d) rola de taiat – mic cutit rotund portabil
O succesiune clasică a operaţiilor la sala de croit evidenţiază următoarele operaţii specifice:
 secţionarea şpanurilor

33
  decuparea reperelor din şpan.
Secţionarea este realizată de către executanţii care lucrează la şpănuit, o maşină de secţionat
deservind două mese de şpănuit. O variantă de decupare este cu ajutorul maşinii de secţionat cu cuţit
vertical, această metodă avînd următoarele avantaje:
- se elimină timpul de staţionare / transport al şpanului;
- se evită alunecarea straturilor la transport;
- creşte productivitatea la operaţiile de croire.

Secţionarea şpanurilor se realizează cu:

 maşini mobile cu disc (figura 3.26)
 maşini mobile cu cuţit vertical (figura 3.27).
Fig.3.26 – Maşina mobilă cu disc

34
 Fig.3.27

– Maşina mobilă cu cuţit vertical

Ambele variante sunt deplasate manual
de către executant.
Maşinile de secţionat cu disc nu sunt
recomandate pentru tăierea contururilor
complexe datorită fenomenului de decalaj
dimensional între straturi (figura 3.28),
dependent de raza de curbură a conturului,
înălţimea şpanului şi diametrul discului tăietor.

Fig.3.28 – Evidenţierea decalajului

Pentru tăierea straturilor inferioare din şpan cu ajutorul masinii cu cutit vertical se impune ca
poziţia extremă inferioară a cuţitului să se plaseze sub nivelul platformei cu role. Maşina este
prevazută cu dispozitiv de ascuţire permanenentă a cuţitului, constituit dintr-un sistem de două roţi
abrazive cu poziţie reglabilă în raport cu lama tăietoare. Maşinile mobile cu cuţit vertical din noile
generaţii au masa redusă pentru a putea fi utilizate pentru tăierea contururilor complexe.
Decuparea reperelor la maşina fixă este considerată metoda tradiţională de croire. Maşinile
fixe (cu bandă tăietoare continuă) pot avea 2, 3 sau 4 roţi. Cuţitul - bandă prezintă mişcare cu viteză
constantă într-un singur sens, şpanul fiind deplasat în zona de tăiere de către executant.

35
Productivitatea muncii şi calitatea la operaţia de decupare depinde de complexitatea produsului
(numărul şi forma reperelor) şi de calificarea executantului.
Cea mai utilizată variantă constructivă este maşina fixă de croit cu trei roţi (figura 3.29).
Banda tăietoare (6) este antrenată în mişcare prin intermediul celor trei roţi de conducere (3,
4 şi 5) care prezintă un înveliş care asigură menţinerea contactului cu banda (coeficient de frecare
mare, formă convexă). Pentru a asigura funcţionarea fără vibraţii a benzii tăietoare, maşina fixă de
croit este prevăzută cu un dispozitiv suplimentar de conducere (7) plasat deasupra şpanului. Ascuţirea
benzii este realizată cu ajutorul roţilor abrazive (8) care pot fi poziţionate astfel încît să asigure
ascuţirea uni- sau bilaterală.

Fig.3.29 – Maşina fixă de croit cu 3 roţi

Lucrul la maşina fixă de croit prezintă un grad avansat de risc mecanic motiv pentru care
ultimele variantele constructive sunt prevăzute cu sistem de frînare automată în cazul ruperii benzii.
O altă măsură de protecţie a muncii impune utilizarea mănuşilor din zale de oţel la manevrarea
şpanului de către utilizator în timpul tăierii.

36
2.3.6 Sortarea reperelor croite se realizează în două etape :
1. după decupare, cînd şpanurile de repere care aparţin aceluiaşi produs se separă din încadrare. În
unele firme de confecţii, ca o măsură de asigurare a calităţii, încadrarea listată la plotter se suprapune
peste şpan chiar dacă acesta este decupat pe maşina automată.
2. după verificare, cînd se realizează separarea pe culori şi se combină diferitele tipuri de materiale
componente ale produsului (reperele aceluiaşi produs din material de bază, căptuşeală, întărituri etc.).
 verificarea reperelor croite, din punct de vedere cantitativ şi calitativ;
 corectarea reperelor croite, înlocuirea lor;
 numerotarea reperelor croite

37
 Efectueaza operatii de decupare a materialelor
SECTIONAREA SPANULUI
operatia de taiere a spanului în sectiuni, în
vederea transportului sau cu usurinta la croit.
Spanul se sectioneaza transversal iar numarul
sectiunilor este determinat de lungimea si de
volumul sau.

CONDITII TEHNICE UTILAJE FOLOSITE

 Respectarea liniei de trasaj

si evitatarea abaterilor de la
conturul stabilit prin
Masina
sablonare.
de sectionat
cu cutit
vertical
 Pastrarea foilor în span si
evitarea înclinarii acestuia
când are înaltimea maxima.

 Sectiunile rezultate din

span sa aiba marimea
accesibila transportului
optim la masina de decupat.

Masina
 Pentru pastrarea formei de sectionat
cu cutit
spanului la sectionat, acesta
disc
se fixeaza prin puncte de
coasere, cu cleme de fixare,
sau se comprima prin
vacuumare.

38
Decuparea mecanica a detaliilor

Decuparea este operatia prin care detaliile conturate

pe span se obtin prin taierea acestora din spanul
format. Operatia se executa de catre
personal cu calificare corespunzatoare acestei
operatii.

CONDITII TEHNICE DE
REALIZARE
 Taierea spanului se va face pe linia de trasaj,
pentru a nu se modifica dimensiunile si
formele detaliilor.

 Taierea se va realiza perpendicular pe

suprafata spanului.

 Se va evita înclinarea foilor din span.

 La taiere se vor decupa, în primul rând

detaliile mari si apoi cele cu dimensiuni mici.

 Spanurile formate din materiale lucioase se

vor fixa cu cleme speciale sau prin puncte de
coasere.

 Detaliile decupate din span se formeaza în

pachete pe marimi

39
 2.4. Termocolarea detaliilor/semifabricatelor
2.4.1 Scopul termocolarii detaliilor/semifabricatelor îl constituie conferirea şi asigurarea
stabilităţii în timp, a ţinutei şi aspectului produsului, prin:
 asigurarea stabilităţii formei şi a dimensiunilor diferitelor zone de produs;
 asigurarea stabilităţii poziţiei relative în timp a straturilor sau a componentelor de produs.
Pe acest considerent, întăriturile (inserţiile) sunt considerate “scheletul” invizibil al
produsului.
Principiul de bază pentru obţinerea efectului tehnologic util prin tehnologia de termocolare îl
constituie “fluidizarea” temporară a adezivilor termoplastici, pătrunderea acestora prin porii din
structura materialului şi solidificarea acestuia în noua configuraţie, când forţele de presare generate
asigură îmbinarea materialelor.
Termocolarea se defineşte ca un procedeu tehnologic termomecanic care presupune acţiunea
utilajului asupra componentelor îmbinării, prin :
- agenţii tehnologici de încălzire şi răcire;
- forţa de presare, dezvoltată de organele de lucru.

Din punct de vedere al structurării zonei de produs, al productivităţii muncii şi al sensibilităţii

materialelor implicate în cadrul procedeelor de termolipire, se apelează la diferite variante de
poziţionare a materialelor de bază, respectiv intarituri (tabel).

Tabel Variante tehnologice de termolipire

Varianta tehnologică TL Variante Domenii de utilizare, condiţii

specifice
Pachet simplu - cea mai utilizată variantă, la toate
categoriile de produse, pentru
majoritatea zonelor topografice de
produs
- poziţia relativă a straturilor de
material depinde de modul de încălzire
şi sensibilitatea termică a materialelor

- pachet simplu cu strat dublu de

întăritură,
- straturile de întăritură se aplică
simultan pe materialul de bază, cu o
prefixare provizorie prin
termopunctare, durata de expunere, i
creşte, - cazul gulerului de cămaşă
- se aplică succesiv, în cazul dublării
suplimentare a feţei de sacou în zona
umărului

40
 Dispunere sandwich termolcolarea simultană a două
subansambluri asigură creşterea
productivităţii muncii pe operaţie
-durata de expunere a pachetelor
„sandwich” este mai mare, decât la
pachetul simplu
- se utilizează sistem de încălzire
bilateral
- poziţionarea straturilor de material de
bază în interior – varianta a, se
utilizează pentru materiale
termosensibile, adezivi cu temperaturi
de inmuiere joase
- poziţionarea straturilor de material de
bază în exterior – varianta b, se
utilizează pentru întărituri
termosensibile, adezivi cu temperaturi
de inmuiere ridicate.

Metode tehnologice speciale de termocolare

Cerinţele de calitate specifice impuse de anumite particularităţi ale materiei prime, impun
adoptarea de soluţii şi metode tehnologice de termocolare speciale (figura 4.6).

a b
Fig.4.6 - Metode de termocolare speciale
a – termocolare „în ramă” b– temolcolare „în bloc”

a) termocolarea „în ramă”, se utilizează în cazul materialelor transparente. Reperul de întăritură (3)
se croieşte la dimensiuni egale cu reperul de bază (1), iar reperul de dublare (2) poate fi din material
de bază sau din întăritură. Îmbinarea prin termocolare (4) a reperului de bază se realizează numai pe
zona rezervei de coasere. În acest mod se asigură menţinerea caracteristicilor materialelor de bază,
concomitent cu ţinuta şi stabilitatea elementului de produs.
b) termocolarea „în bloc”, se utilizează în cazul materialelor cu un grad mare de destrămare,
respectiv cu contracţii mari, mult diferenţiate în funcţie de direcţia de tăiere. Decuparea reperelor
are loc în acest caz după termocolare.
Structura operaţiei de termocolare
Structura operaţiilor de termolipire din punct de vedere al acţiunilor tehnologice efectuate
asupra obiectelor muncii, include 3 trepte
1. alimentarea şi suprapunerea reperelor de întăritură peste cele de bază;
41
2. termocolarea propriu-zisă, (materializarea obiectivului tehnologic), activitate generatoare de
valoare, care condiţionează dimensionarea timpului de bază;
3. evacuarea semifabricatului
Alimentarea şi suprapunerea reperelor de întăritură peste cele de bază si evacuarea semifabricatului
înglobează un volum mare de manevrări ale obiectelor muncii.
Alimentarea poate fi:
- continuă (benzi din rolă);
- discontinuă (repere croite).
Evacuarea:
- continuă (mecanică, automată, benzi din rolă);
- discontinuă, manuală sau automată cu stivuitor
2.4.2 Utilaje de termolipire

Utilaje nespecializate Utilaje specializate

a b c
Fig.4.8 - Utilaje de termolipire
a – fierul de călcat; b – presa discontinuă; c – presa cu bandă continuă
Fierul de călcat
Se utilizează pentru termolipirea benzilor de întăritură în scopul stabilizării contururilor tăiate,
respectiv cusute, pe cant, rever, terminaţie, răscroiala mînecii, linia de deschidere a buzunarului etc.
Prese cu funcţionare discontinuă
Presele cu acţionare discontinuă se utilizează pentru dublarea integrală prin termolipire a reperelor
mici şi pentru termolipirea bezilor pe zone mici ale reperelor mari.

42
 Prese cu funcţionare continuă

Fig.4.12 - Presa de temocolare cu bandă continuă

Presele cu funcţionare continuă sunt prevăzute cu bandă transportoare pentru deplasarea

semifabricatului şi cilindrii pentru încălzirea, presarea şi răcirea semifabricatului (figura 4.12).
Presele de acest tip sunt echipate în general cu sisteme de acţionare pneumatice şi electromecanice,
sisteme electrice de încălzire, sisteme automate electronice de programare, echipamente de urmărire
şi control al parametrilor de lucru.
Presele specializate pe operaţii se echipează cu dispozitive tehnologice de conducere şi preformare a
reperelor (figura 4.13).

43
Fig.4.13 - Presa cu alimentarea continuă cu preformare, pentru betelii

Pentru creşterea productivităţii, sunt prevăzute cu sisteme automate de alimentare, respectiv de

evacuare a semifabricatelor termolipite.

b
a

44
 c
Fig.4.14 - Sisteme de evacuare a reperelo termolipite
a – stivuitor cu bare; b – stivuitor cu ventuze cu vacuum; c – stivuitor cu sertare

Menţinerea nivelului de performanţă proiectat este dependent de corectitudinea deservirii şi de

modul de întreţinere şi reglare.
Presele de termolipire cu bandă transportoare se constituie ca locuri de muncă cu o pondere
semnificativă a activităţilor manuale de alimentare, fiind deservite de un numar relativ mare de
operatori (figura 4.15). Numărul acestora depinde de dimensiunea presei şi derularea fluxului
tehnologic şi material în cadrul sistemului de lucru.

Fig.4.15 - Deservirea presei de termolipire cu bandă

Printre firmele reprezentative, specializate în producţia de utilaje de termolipire se pot enumera : Reliant,
Kannegiesser, Macpi, Vaporetta, Martin etc.

2.4.3 Parametrii tehnologici de lucru, (T - temperatura, P – presiunea şi t – durata procesului)

se dimensionează diferenţiat pe stadii, în funcţie de caracteristicile materialului, adezivului,
performanţele utilajului şi poziţia relativă a componentelor îmbinării.

Temperatura de termocolare (T) este asigurată în principal prin încălzire electrică şi se poate regla
pe utilaj în intervalul 1200 - 220 0C, în funcţie de:
- caracteristicile termice ale adezivului,
- natura chimică a adezivului

45
- termostabilitatea materialului
- vîscozitatea adezivului
- performanţele utilajelor.

Restricţii impuse regimului termic:

Torgan de lucru = Ttopire adeziv + (20 – 300 C)
Tînmuiere adeziv < T termostabilitate material
Temperatura organelor de lucru, pentru adezivii utilizaţi, are valori cuprinse în domeniul 120 -180 0C.
Presiunea (P) este exercitată de către organele de lucru si asigură pătrunderea adezivului fluidizat în
structura materialului de bază.
Timpul (t) de expunere a semifabricatului are valori de 8 – 30 secunde, in functie de caracteristicile
materialului şi adezivului
Viteza benzii, la presele continui, ia valori în intervalul 1,50 –9,15 m/min.
Erorile şi imperfecţiunile dimensionării programelor tehnologice produc dereglări în
mecanismul procesului de termocolare, generînd efecte tehnologice secundare, cu implicaţii negative
privind, ponderea defectelor în produs şi nivelul productivităţii muncii.

2.4.4 Efecte tehnologice secundare

1.Modificarea dimensiunilor reperelor, ca efect al contracţiei componentelor subansamblului şi a
dimensionării incorecte a adaosurilor tehnologice.
În cazul contracţiei diferenţiate a straturilor, acest defect se manifestă prin:
- rularea reperelor, care se manifestă în special la materialele de grosime mică;
- formarea cutelor pe suprafaţa reperelor.
Cauzele contracţiei diferenţiate sunt:
- temperatura prea mare;
- finisajul materialului;
- incompatibilitatea material - adeziv, din punct de vedere al contracţiei;
- diferenţe mari de temperatură între straturi.
2.Dezlipire:
- locală (în interior, formarea bulelor de aer, ondulări);
- pe toată suprafaţa, de la margini.
Cauzele care conduc la dezlipirea straturilor sunt:
- defecte ale întăriturii (lipsa adezivului);
- indici de contracţie diferiţi între materialul de bază şi inserţia termoadezivă;
- degradarea formei, suprafeţei organelor de lucru.

46
3.Străpungerea adezivului pe suprafaţa materialului afectează aspectul estetic. Pe materialele de
culori închise se manifestă cu aspect de cristale, iar la cele de culori deschise asemănător unor pete de
grăsime.
Cauzele generatoare ale acestui defect de termolipire sunt:
- presiune prea mare;
- viscozitate prea mică (în raport cu grosimea şi porozitatea materialului)
- asperităţi pe suprafaţa cilindrului de presare
4.Rigidizarea zonelor termolipite manifestată prin scăderea flexibilităţii subansamblului.
Cauze generatoare ale acestui defect sunt:
- temperatura prea mare;
- presiunea prea mare;
- cantitate de adeziv prea mare sau distribuită necorespunzător (densitate de depunere prea mare).
5.Modificarea culorii materialului, cu implicaţii asupra calităţii finale a produsului de
îmbrăcăminte. Există situaţii în care regimul tehnologic nu poate fi adaptat caracteristicilor
materialului de bază şi se recurge la o tratare termică a tuturor reperelor din material de bază, chiar
dacă nu se dublează cu inserţie termoadezivă.
Cauzele care generează diferenţe de nuanţă sunt:
- culoarea întăriturii necorespunzătoare;
- regimul termic incorect, neadaptat la material (lipsa informaţiilor privind finisajul materialului,
coloranţii utilizaţi etc.).

2.5. Formarea pachetelor

Numerotarea detaliilor consta în numerotarea tuturor detaliilor unui produs, cu acelasi numar , în
vederea confectionarii.
Pentru a pregati linia de asamblare si pentru a ne asigura ca exista suficiente piese pentru a
confectiona numarul cerut de produse finite, piesele trebuie facute pachet. Formarea pachetelor
consta în împachetarea detaliilor componete produsului de confectionat. La împachetare detaliile
mari se asaza în exteriorul iar cele mici în interiorul acestora .
1. Identificarea si determinarea tipului si numarului cerut de bucati, conform specificatiilor tehnice.
2. Fiecare pachet trebuie sa contina toate piesele cerute pentru a confectiona 10 (exemplu) produse
finite. De exemplu, pentru a confectiona un tricou, fiecare tricou are nevoie de următoarelor piese:
 faţa
 un spate
 doua maneci
 garnitura pentru gat
 eticheta de compozitie a materialului
47
  eticheta de reclama
 eticheta de fabricare
( Nota: uneori toate cele trei etichete sunt incluse in una singura)
Pentru a completa un pachet de 10 tricouri trebuie să pui:
 10 buc.faţa
 10 buc.spate
 20 buc. maneci
 10 buc. garnituri de gat
 10 etichete de compozitie a materialului
 10 etichete de reclama
 10 etichete de fabricare
3. Odaţa piesele adunate in pachet, trebuie sa completezi o fisa tehnica pentru fiecare pachet.
Informatiile din fisa tehnica sunt următoarelor:
 tipul articolelor
 marimea articolelor
 numarul articolului
 numarul si tipul pieselor componente
 continutul fibros al materialului
 culoarea si numarul lotului
 numarul si tipul etichetelor
 orice alta informatie părţiculara pentru un beneficiar special
4. Odată pachetul facut si fisa tehnica, pachetele sunt trimise la magazie sau la linia de asamblare

48
4. CONFECTIONAREA ARTICOLELOR DIN TEXTILE
1. Notiuni antropometrice
Antropometria este operaţia de măsurare a corpului omenesc. Studiul antropometric are ca scop
cunoaşterea formei şi dimensiunilor corpului precum şi a relaţiilor dintre aceste dimensiuni.
Clasificartea corpurilor omenesti.
In scopul dimensionarii corecte a produselor de imbracaminte si a asigurarii corespondentei
produsului cu corpul, e necesar sa se cunoasca structura anatomica a corpului uman, forma sa
exterioara fiind privita ca o suprafata de sprijin pentru produs.
Corpurile omeneşti pot fi clasificate după diferite criterii, determinate de:
 conformaţie;
 sex;
 vârstă;
 înălţime;
 circumferinţa bustului.
Ţinând cont de aceste criterii şi folosind rezultatele studiului antropometric, corpurile
omeneşti au fost clasificate, astfel încât dimensiunile rezultate să poată fi folosite în producţia de
serie a confecţiilor, după cum urmează:
 după ţinută :
- corpuri cu ţinută normală;
- corpuri cu ţinută aplecată spre faţă;
- corpuri cu ţinută aplecată în spate.

Ţinuta poate fi determinată aşezând corpul în poziţie dreaptă

lângă un perete şi măsurând distanţa între osul cefei şi perete:
- la ţinuta normală distanţa este de 5-6 cm;
- la ţinuta aplecat spre faţă distanţa este mai mare de 6 cm;
- la ţinuta aplecat spre spate distanţa este mai mică de 6 cm.

 după circumferinţe:
a - corpuri proporţionate;
b - corpuri corpolente, proporţionate;
c - corpuri neproporţionate.
Proporţionalitatea corpului este dată de raportul dintre măsurile de circumferinţă.
La corpurile proporţionate, circumferinţa taliei este mai mică decât circumferinţa bustului cu
16-18 cm., iar circumferinţa şoldului este mai mare decât
circumferinţa bustului cu 10-12 cm.
La corpurile corpolente proporţionate, circumferinţa taliei
este mai mică decât circumferinţa bustului cu 14-16 cm, diferenţa
dintre circumferinţa şoldului şi a bustului rămânând de 10-12 cm.
 după înălţime:
- corpuri înalte;
- corpuri mijlocii;
- corpuri scunde.
 după sex:
- fete-băieţi;
- femei-bărbaţi.
 după vârstă (numai la copii):
- grupa baby - 1-3 ani - măsura 25-27;
- grupa mică - 3-5 ani - măsura 28-30, talia I-II;
- grupa mijlocie - 5-9 ani - măsura 31-35, talia I-II;
- grupa mare - 9-14 ani - măsura 36-40, talia I-II.
49
 Produsele de serie se execută după un standard corespunzator grupelor de conformaţii şi de
vârstă, în care măsura reprezintă jumatate din circumferinţa bustului, iar talia înălţimea corpului.

Clasificarea masurilor.
Pentru constructia unui tipar se folosesc trei categorii de masuri:
1) masuri luate direct de pe corp;
2) masuri proportionale (calculate);
3) masuri de constructie.

1) Masurile luate direct de pe corp se obtin prin masurarea corpului cu centimetrul. Aceste
dimensiuni se impart in trei grupe:
- dimensiuni de lungime;
- dimensiuni de circumferinta;
- dimensiuni de latime.
Deoarece corpul omenesc este socotit simetric, axa de simetrie se considera dreapta ce trece prin
mijlocul fetei sau al spatelui. Pentru a asigura simetria, dimensiunile de circumferinta se masoara pe
directii orizontale, perpendiculare pe axa de simetrie. Prescurtat, acestea se noteaza astfel:
Dimensiuni de lungime:
IC – inaltimea corpului;
Lt – lungimea spatelui pana in talie ( a taliei );
Lpr – lungimea produsului;
Lp – lungimea pensei de bust;
Lf – lungimea fetei pana in talie;
Lm – lungimea manecii;
Lu – lungimea umarului.
Dimensiunile de circumferinta:
PB – perimetrul bustului;
PT – perimetrul taliei;
PS – perimetrul soldului;
PG – perimetrul gatului.
Dimensiuni de latime:
ls – latimea spatelui;
lf – latimea fetei;
lr – latimea rascroielii manecii.

Determinarea dimensiunilor corpului.

La executarea unui produs de imbracaminte pentru un corp anume, toate dimensiunile necesare
construirii tiparului se determina cu centimetrul, pe corpul respectiv. Pentru aceasta, corpul se
imbraca corespunzator sortimentului ce urmeaza a se confectiona si se determina masurile:
IC - inaltimea corpului, se obtine asezand persoana (fara pantofi) langa un perete si masurand
distanta din crestet pana in podea;
Măsurile de lungime se stabilesc astfel:
Lt- lungimea spatelui pana in talie (a taliei), se masoara pe mijlocul spatelui, de la osul cefei
pana la partea inferioara a panglicii legate in talie;
Lpr – lungimea produsului, se masoara:
 pentru produsele cu sprijin pe linia umerilor, de la osul cefei, lipind
centimetrul de talie si citind lungimea corespunzator modelului dorit;
 pentru fusta, masura de lungime se ia pe mijlocul spatelui, din marginea
inferioara a panglicii din talie, pana unde indica modelul;
 pentru pantaloni, se masoara pe partea laterala (peste sold), de la
marginea inferioara a panglicii din talie, pana la tocul pantofului;

50
 Lf – lungimea fetei, se ia de la umar, de langa gat, trecand centimetrul peste partea cea mai
proeminenta a bustului, pana la marginea inferioara a panglicii din talie;
Lp – lungimea pensei de bust se masoara fixandu-se centimetrul la
umar, langa gat si trecandu-l apoi peste piept, pana la partea cea mai
proeminenta a bustului;

Lu – lungimea umarului, se masoara de la baza gatului pana la

incheietura umarului;

Lb – lungimea bratului, se masoara de la incheietura umarului, peste cotul indoit, la

incheietura mainii;

PG – perimetrul gatului, se masoara la baza gatului, deasupra

claviculei;
PB – perimetrul bustului, banda se petrece in fata peste partea cea
mai proeminenta a bustului, trece sub brat si urca usor la spate;
PT – perimetrul taliei, banda se asaza pe cat posibil orizontal, in
partea cea mai ingusta a taliei si se fixeaza;
PS – perimetrul soldului, banda se petrece orizontal peste partea cea
mai lata a soldurilor si se fixeaza;

Măsurile de lăţime se determină astfel:

ls - latimea spatelui, se masoara distanta dintre brate peste partea cea mai
proeminenta a omoplatilor;

lf - latimea fetei, se masoara deasupra bustului, de la o incheietura la alta a bratului;

În funcţie de importanţa lor pot fi:

 dimensiuni principale;
 dimensiuni de bază.
51
 Dimensiunile principale sunt IC şi Pb, constituind elemente de plecare la proiectarea unui tipar.
Dimensiunile principale sunt utilizate pentru calculul dimensiunilor de bază şi pentru trasarea unor
linii la tipar.
Dimensiunile de bază sunt acele dimensiuni ale corpului cu ajutorul cărora se determină
punctele de bază şi liniile de bază ale construcţiei. Dimensiunile de bază pot fi:
a) dimensiuni de bază de lungime, care se determină în funcţie de înălţimea corpului;
b) dimensiuni de bază în lăţime;
c) dimensiuni de bază în circumferinţă.
a) Dimensiunile de bază în lungime sunt paralele cu axa verticală a corpului şi cuprind:
 Lt – lungimea până în talie;
 Lş – lungimea şoldului, care reprezintă distanţa de la linia taliei la linia şoldurilor (orizontala
care marchează punctul cel mai dezvoltat al feselor);
 Lb - lungimea braţului. Este folosită pentru determinarea lungimii mânecii Lm la tipar).
b) Dimensiunile de bază în lăţime sunt acele dimensiuni ale corpului care se măsoară pe direcţia
lăţimii şi se obţin cu ajutorul circumferinţei bustului. Din această categorie fac parte:
 Lsp – lăţimea spatelui;
 Lpt – lăţimea feţei (pieptului);
 Lrc – lăţimea răscroiturii braţului, care reprezintă dimensiunea de lăţime a grosimii braţului
măsurată pe linia bustului.
c) Dimensiunile de bază în circumferinţă se consideră dimensiunile de bază care rezultă din
măsurarea anumitor perimetre şi se determină în funcţie de circumferinţa bustului (Cb). În aceste
dimensiuni sunt cuprinse:
 PT sau pt (măsurată pe jumătate) – circumferinţa taliei;
 PS sau ps (măsurată pe jumătate) – circumferinţa şoldului;
 Pg – circumferinţa gâtului. Acestă diemensiune se obţine din măsurarea corpului şi numpoate
fi calculată în funcţie de Pb.

2 ) Masurile proportionale se obtin prin calcule facute pentru corpuri dezvoltate normal.
Pentru calculul dimensiunilor de baza in lungime se foloseste IC iar pentru dimensiunile de baza in
latime sau de circumferinta se foloseste semiperimetrul bustului. Astfel:
Lt=IC/4-2 pentru femei;
Lt=IC/4+2 pentru barbati;

Ls= IC/10+23

Lb=IC/3+6

ls=pb/3+2 pentru femei;

ls=pb/3+4 pentru barbati;

pt=pb-12 pentru femei;

pt=pb-4 pentru barbati;

ps=pb+5 pentru femei;

ps= pb +4 pentru barbati;

3 ) Masurile de constructie sunt masuri care se aplica direct pe tipar si se deosebesc in unele
cazuri de marimile luate direct de pe corp sau de cele proportionale datorita faptului ca
imbracamintea trebuie sa fie mai lejera pe corp. In acest caz, este necesar ca dimensiunile exacte ale
corpului luate cu ajutorul centimetrului sa fie majorate (adaosuri).

52
 Adaosurile folosite la proiectarea tiparelor sunt marimile cifrice care se introduc in
dimensionarea tiparelor, atat pe lungime cat si pe latime. Dupa functia pe care o indeplinesc, acestea
pot fi: adaosuri de lejeritate, de contractie si de corectare sau de moda.
Adaosul de lejeritate reprezinta marimea cifrica exprimata in centimetri si introdusa in calculul
latimii tiparului. Este determinat de varsta purtatorului, de destinatie si de linia modelului.
Adaosul de contractie este o marime cifrica care se introduce in constructia tiparului pe
directia lungimii. Acest coeficient compenseaza contractiile ce se produc la materialele folosite la
confectionarea produsului.
Adaosul de corectie se aplica in proiectarea tiparelor pentru corectarea lungimii produsului.

53
2.CUSATURI MECANICE
Prin cusaturi mecanice se intelege procesul de imbinare mecanica a doua sau
mai multe detalii textile.
Ordinea în care aţa trece de o parte şi de alta a pieselor reprezintă tipul cusăturii.
Orificiul proiectat de ac în timpul când străpunge piesele care se îmbină, se numeşte
împunsătură.
Distanţa dintre centrele a două împunsături se numeşte pasul cusăturii.
O înşiruire de paşi constituie un tighel.
Numărul de paşi pe un centimetru de lungime a tighelului constituie desimea cusăturii.

CARACTERISTICILE CUSATURILOR MECANICE

Cusaturile mecanice prezinta caracteristici tehnologice superioare cusaturilor manuale, pentru
care au prioritate in procesul confectionarii. Principalele caracteristici sunt:
 masinile de cusut functioneaza cu turatii ridicate si realizeaza o viteza de coasere de 30-80
impunsaturi/secunda;
 rezistenta cusaturilor mecanice este superioara cusaturilor manuale si creste proportional cu
cresterea numarului de impunsaturi si cu rezistenta atei de cusut;
 cusaturile mecanice sunt aspectoase ca urmare a uniformitatii pasilor de cusatura si presiunii
uniforme pe material in timpul coaserii;
 desimea impunsaturilor este variabila si poate fi reglata in functie de cerintele tehnologice;
 cusaturile mecanice se pot executa cu precizie atat ca linie de coasere, cat si ca mod de fixare in
dispozitivul de coasere a masinii;
 cusaturile se pot realiza cu unul sau mai multe fire de ata;
 pot fi aplicate la operatii, ca: prelucrarea detaliilor, asamblarea acestora sau finisarea
imbracamintei.

Cusăturile mecanice se execută cu maşini de cusut de diverse tipuri şi se împart în:

 cusături rigide (tighel, zig-zag);
 cusături elastice (lănţisor cu un fir, cu două fire);
 cusături de acoperire (triploc, überdeck şi flatlock);
 cusături ascunse (ştafir, pichir, dürchnet).

a) cusaturi rigide

54
 Cusatura tighel se obtine cu ajutorul masinii simple de cusut care functioneaza
cu doua fire de ata. Are aspect asemanator pe ambele fete ale produsului cusut.
Componentul structural al acestei cusaturi este pasul de tighel care poate fi pozitionat
in serie, in paralel sau in zig-zag, rezultand cusatura tighel simplu, tighel in paralel sau
tighel in zig-zag.

a- tensionare corectă; 1- firul din ac

b- c- tensionare slaba a firului de la suveica ; 2 – firul de la suveica

c- tensionare slabă a firului de aţă din ac;

Cusătura zig-zag este o cusătură tighel cu paşii dispuşi

oblic faţă de direcţia cusăturii. Se caracterizează prin două
elemente:
 lungimea pasului P1;
 lăţimea cusăturii P2.
Se utilizează, în general, pentru protejarea marginilor cusăturilor împotriva destrămării, fixarea
dosului de guler, precum şi în scop ornamental, caz în care poate avea diferite aspecte.

b) Cusături de acoperire
Cusătura de surfilare face parte din grupa cusăturilor de acoperire şi este folosită la
protejarea marginilor detaliilor împotriva destrămarii sau la asamblarea a două piese, concomitent cu
protejarea marginilor. Cusătura se realizează prin
împletirea a trei fire, din care unul, superior, înfilat la ac şi
firele inferioare, înfilate fiecare la câte un apucător
(graifer) oscilant. Maşinile care execută aceste cusături (triplok) ofera posibilitatea reglării atât a
pasului (desimea împunsăturilor), cât şi a lăţimii cusăturii.

c) Cusături ascunse
Cusătura ştafir este o cusătură ascunsă, care se execută în interiorul straturilor de material.
Datorită formei curbate a acului şi a mişcării sale (oscilantă în plan orizontal), este posibil ca acesta
să apuce numai o jumătate din grosimea materialului de pe faţa produsului, realizându-se astfel o
cusătura invizibilă pe faţă. Cusătura se formează prin împletirea a două fire, unul alimentat la ac şi al
doilea alimentat la apucătorul rotativ, cu ajutorul a două apucătoare oscilante (oarbe) suplimentare. În

55
absenţa unei maşini de executat ştafir cu ac curb, cusătura ştafir poate fi obţinută şi cu o maşină de
cusut cu ac drept.

- cusătura ştafir executată cu ac curb;

- cusătura ştafir executată cu ac drept.

Informativ: determinarea consumului de aţă pentru cusătura simplă cu 2 aţe:

l = lungimea aţei necesară pentru coaserea unui cm de cusătură;
g = grosimea materialelor ce se îmbină;
n = numărul de paşi pe cm de cusătură;
c = coeficient de alungire a aţei, cu valori cuprinse între 0.85-0.95, în funcţie de tipul de aţă;
l = ( 2 + 2ng)c;
L = lungimea totală a aţei.
L = lk
unde k = numărul de cm de cusătură.
Pentru stabilirea consumului de aţă necesară coaserii unui produs se calculează L pentru
fiecare cusătură în parte. Valorile obţinute se adună, iar la totalul obţinut se adaugă un plus de 8-10%.
Procentul reprezintă rezerva necesară pentru pierderi tehnologice.

56
3. PREGĂTIREA OPERAțIEI DE CONFECțIONARE
3.1 Masini de baza pentru coaserea imbracamintei.

Masina simpla de cusut

Masina simpla de cusut reprezinta utilajul principal in productia de confectii. Este

intrebuintata la majoritatea operatiilor din procesul confectionarii datorita cusaturii clasice pe care o
realizeaza.
La o maşină de cusut se deosebesc două părţi principale:
 corpul maşinii în care se găsesc principalele mecanisme;
 platforma maşinii pe care se sprijină materialele la coasere.
In industria de confectii se folosesc o diversitate de masini simple, care pot fi clasificate in
functie de diversa criterii astfel:
a) In functie de destinatie;
- masini de cusut industriale;
- masini de cusut casnice.
b) In functie de modul de actionare;
- masini actionate mecanic;
- masini actionate prin pedala;
- masini actionate manual.
c) In functie de forma suveicii;
- masini de cusut cu suveica rotunda;
- masini de cusut cu suveica lunga;
- masini fara suveica (cu apucator).
d) In functie de miscarea apucatorului;
- masini cu apucator rotativ;
- masini cu apucator oscilant.
e) In functie de numarul firelor de ata, masinile de cusut simple pot fi: cu doua, trei si patru fire de
ata.
f) Dupa forma mesei de lucru:
- maşina de cusut cu masă plană;
- maşina de cusut cu coloană;
- maşina de cusut cu braţ.
g) Dupa felul constructiei:
- maşini de cusut uşoare, care execută peste 2000 de împunsături pe minut (maşini rapide);
- maşini de cusut mijlocii, care execută 1000 până la 2000 împunsături pe minut;
- maşini de cusut grele, care execută 200 – 1000 de împunsături pe minut.
h) In functie de forma cusaturii:
57
- masini de cusut tighel simplu;
- masini de cusut cu doua ace in paralel;
- masini de cusut in zig-zag.

Masina de cusut tighel simplu

Masina simpla de cusut este folosita pentru obtinerea cusaturii tighel. Functioneaza cu doua fire
de ata montate unul la partea superioara la ac, iar al doilea la partea inferioara la suveica. Masina este
actionata mecanic, cu ajutorul unui motor electric avand o putere P= 0.25-0.4 kW, in functie de
robustetea si constructia masinii. Viteza de coasere la masina simpla este variabila. Astfel, masinile
cu apucator oscilant functioneaza cu viteza redusa, in timp ce masinile cu apucator rotativ au viteza
de coasere de 2000 pana la 6000 impunsaturi/min.
Industria confectiilor din tara noastra este dotata cu masini simple de diferite constructii, ca:
masini Super, PFAFF, Durkopp, Juki, Singer, Minerva, Brother’s, etc.
Masina simpla de cusut functioneaza cu productivitate ridicata, realizand 3000-4000
impunsaturi/min. Este prevazuta cu apucator rotativ si ungere
centrala, fiind alcatuita din doua parti principale: masa de lucru si
corpul masinii. Masa de lucru este partea care formeaza suportul
corpului masinii. Masa masinii este formata din: masa propriu-
zisa, prevazuta cu un motor electric de la care se face actionarea
arborelui principal. Cuplarea motorului cu arborele principal al
masinii se face prin pedala.
Corpul masinii reprezinta partea superioara in care sunt
montate mecanismele functionale si organele lucratoare ale
masinii. Acestea sunt incorporate in carcasa de fonta, prevazuta cu
o placa de baza care se asaza pe masa masinii. In partea dreapta se
afla roata-volan si roata de curea prin care se actioneaza arborele
masinii.
Rolul masinii simple in procesul de productie este de a realiza
cusatura tighel necesara coaserii la operatii le de asamblare si
fixare a detaliilor la imbracaminte. Tighelul simplu este caracterizat ca o cusatura cu elasticitate
redusa, de aceea se utilizeaza cu precadere la coaserea imbracamintei din tesaturi .
Formarea cusaturii tighel se realizeaza prin prelucrari ca: fixarea si transportul materialului,
precum si coaserea propriu-zisa. Procesul de coasere se executa cu doua fire de ata si cuprinde
urmatoarele faze de lucru:

58
1) Faza I – acul patrunde in straturile de material si impreuna cu firul formeaza bucla pentru
impletire.
2) Faza II – apucatorul prinde bucla formata de catre ac si o infasoara in jurul suveicii pentru
impletirea cu firul acestuia.
3) Faza III – tragerea buclei de pe apucator de catre debitorul de fir.
4) Faza IV – debitorul firului tensioneaza firul de la ac si realizeaza tragerea legaturii pe mijlocul
grosimii materialului cusut.
In final, cusatura trebuie sa aiba legaturile formate pe mijlocul grosimii straturilor de cusut, astfel
incat acestea sa fie ascunse in interiorul materialului. Tighelul simplu este utilizat la diferite cusaturi,
dintre care cele mai importante sunt cusaturile de incheiat si bordat.

59
 Organele de lucru la masina de cusut sunt cele care participa direct la formarea cusaturii.
Aceste organe, care in timpul coaserii vin in contact in direct cu firele de ata sau materialele cusute,
sunt descrise in continuare.
a) Acul (fig.a)
Indeplineste rolul de a transporta firul de la ac prin straturile de material si de forma ochiul
de impletire cu firul de la suveica.
Dimensiunile acului difera in functie de finetea firului de ata, de finetea materialuli de cusut si
de operatia ce se executa. In general, acele utilizate de masinile de cusut au urmatoarele
dimensiuni:
 lungimea totala este de 35 la 50 mm,
 diametrul tijei de 0.55 la 2.1 mm,
 lungimea orificiului prin care trece ata de cusut este de 1-2.5 mm.
Finetea acelor este de la 70 la 150 si poate creste sau descreste din 10 in 10.

b)
b)
b)
b)
b)
b)
b)
b)
Conducatorul de fir (fig.b)
Are rolul de a conduce firul de la ac si de a-l tensiona dupa ce a fost impletit cu firul de la
suveica. In functie de numarul firelor de ata de la partea superioara, conducatorul de fir poate fi
prevazut cu unul sau doua orificii.

c) Apucatorul (fig.c)

60
 Indeplineste functia de a prinde bucla formata de ac si de a o impleti cu firul de la suveica.

d) Suveica (fig.d)
Are rolul de a purta firul inferior si de a-l tensiona pentru formarea cusaturii.

e) Transp
o rtorul
(fig.e)

Indeplineste functia de a transporta materialul in timpul

coaserii, fiind compus dintr-o cremaliera dintata, prevazuta cu
doua sau trei randuri de dinti. Miscarea pe care o efectueaza
este complexa si compusa din: ridicare, inaintare, coborare, retragere, de unde ciclul este reluat.

f) Piciorusul
Preseaza straturile de material pe transportor in vederea realizarii transportului. Piciorusele pot fi
de diferite tipuri, in functie de tipurile de cusatura ce se realizeaza in procesul coaserii. Astfel,
avem:
 piciorusul simplu (fig.f1) care are talpa si suportul dintr-o singura piesa, fiind lipsit de mobilitatea
necesara presarii materialului.

61
 Fig. f1

 piciorusul cu articulatie (fig.f) care are talpa calculata la suport, ceea ce permite o buna
presiune a materialului atat pe straturile simple cat si pe
straturile cusute cu denivelari.

 piciorusul cu rola (fig.g) care are in locul talpii o rola de presiune care asigura o tensionare a
stratului superior in timpul coaserii.
Toate organele lucratoare ale masinii de cusut sunt actionate prin mecanisme care le stabilesc
functia si felul miscarii.
 Mecanismul acului imprimă acului o mişcare de translaţie în plan vertical.
In ciclul unei miscari, acul efectueaza o cursa lucratoare si una in gol. Cursa lucratoare se
ralizeaza atunci cand acul se gaseste in materialul de cusut, iar cea in gol cand acul este in afara
materialului de cusut.
În mişcarea sa, acul ocupă două poziţii: poziţia limită superioară şi poziţia limită inferioară.
Distanţa parcursă de ac între cele două poziţii se numeşte cursa acului.
 Mecanismul graifarului serveşte la împletirea celor două fire de aţă, din ac şi aţa din suveică,
deci formarea cusăturii.
Graifărul execută o mişcare de rotaţie sau de
oscilaţie, şi are forma circulară. El este fixat într-o casetă
metalică.
Graifărul prezintă pe periferia sa un cioc 1 cu ajutorul
căruia prinde ochiul de aţă format la trecerea acului
prin material şi-l leagă cu aţa de la suveică.

În interiorul graifărului se introduce suveica, ce

susţine mosorelul cu aţa inferioară.
62
 Suveica are forma unei cutii metalice cilindrice cu o extremitate deschisă.
Este prevăzută cu un opritor pe suprafaţa exterioară, care îi
asigură poziţia corectă în graifăr şi nu permite mişcarea acesteia în timpul coaserii.
Mosorelul cu aţă este fixat pe un ax. De pe mosor, aţa este trecută pe sub o frână formată
dintr-o plăcuţă din metal (2), fixată pe suprafaţa suveicii cu un şurub (3). Mosorul este aşezat liber pe
axul suveicii, putându-se roti pentru desfăşurarea aţei atunci când are loc formarea cusăturii.
a, b – graifărul; c – suveica; d – mosorul
 Mecanismul transportorului.
Transportul materialului este executat de catre transportorul propriu-zis care deplaseaza
ritmic straturile de material din fata spre spatele masinii.
Mecanismul transportor este compus din:
 dispozitive pentru miscarea de ridicare si coborare,
 dispozitive pentru miscarea de inaintare si retragere,
 dispozitivul transportorului propriu-zis,
 dispozitivul de reglare a pasului de tighel.
Pentru a realiza transportul materialelor in timpul coaserii, cele patru dispozitive ale
mecanismului transportor sunt sincronizate.

 Mecanismul piciorusului.
Se compune din dispozitivul propriu-zis si dispozitivul de actionare.
Dispozitivul piciorusului are ca organ lucrator piciorusul propriu-zis, care realizeaza presarea
materialului pe transportor. Cursa de ridicare a piciorusului este reglabila, in functie de pozitia tijei
piciorusului si a acului si este de 10-16 mm.
Dispozitivul de actionare a piciorusului poate fi prevazut cu maneta, cu genunchier, cu pedala:
 Dispozitivul de actionare a piciorusului poate fi prevazut cu maneta se gaseste montat in
ansamblul piciorusului.
 Dispozitivul de actionare a piciorusului poate fi prevazut prin pedala – pentru ridicarea
piciorusului se actioneaza padala care, prin lantul cinematic, transmite miscarea de oscilatie a
pedalei in miscare de translatie a piciorusului.
 Dispozitivul de actionare prin genunchier – prin actionarea genunchierului spre dreapta se
pune in miscare intregul sistem de transmisie, realizandu-se astfel ridicarea si coborarea
piciorusului.

 Mecanismul debitor de fir. Actioneaza conducatorul de fir si

se compune din: dispozitivul conducatorului de fir si din
dispozitivul de tensionare a firului.
63
  Dispozitivul conducatorului de fir este alcătuit dintr-un ansamblu de organe care conduc aţa
de la batir (bobină) la ac şi o tensionează în aşa fel, încât împletirea cu aţa de la suveică să se
realizeze la mijlocul materialelor ce se îmbină.
 Dispozitivul de tensionare a firului care realizeaza tensionarea firului superior in timpul
coaserii este format din două plăcuţe 1 şi 2 din oţel printre care trece aţa de sus 6. Plăcuţele
sunt presate de arcul 3 a cărui presiune poate fi reglată de la piuliţa 4 aşezată la extremitatea
axului 5.

În vederea utilizării corecte a masinii se fac următorii paşi:

a) Alimentarea cu energie electrică: motorul maşinii se porneşte prin rotirea întrerupătorului
general.
Maşina va fi acţionată numai la apăsarea pedalei; când presiunea asupra pedalei încetează,
maşina se opreşte.
ATENŢIE : Se va evita funcţionarea maşinii fără material sub picioruş, mersul în gol ( fără
material) distrugând dantura transportorului.

b) Bobinarea aţei pe mosor: bobinatorul mosorului se găseşte fixat pe masa maşinii de cusut în
dreptul curelei trapezoidale care transmite mişcarea la axul principal, fie pe capul maşinii, în funcţie
de firma producătoare.
Mosorul se introduce pe axul bobinatorului. Firul este condus de la suport prin dispozitivul de
ghidare a aţei pentru suveică. Se înfăşoară manual 2-3 spire, după care se apasă pârghia bobinatorului
cuplând astfel mecanismul bobinatorului. Datorită unui palpator, când mosorul s-a încărcat se
deculplează automat bobinatorul.

ATENŢIE : În condiţiile în care sistemul de decuplare a bobinatorului nu functionează automat,

mosorul se încarcă mai mult decât este necesar; surplusul de aţă se va elimina manual, dar
consumul suplimentar de aţă nu este permis.

c) Introducerea şi scoaterea mosorului din graifărul montat pe maşină

Mosorul se scoate uşor dacă plăcuţa de închidere din partea stângă a

acului se trage spre stânga, iar cu degetul se ridică închizătorul montat pe
mijlocul graifărului, iar mosorul se scoate în sus. Operaţiile se execută în
ordine inversă la introducerea mosorului şi suplimentar aţa se trece pe sub
peniţa suveicii.

d) Scoaterea aţei inferioare a graifărului

64
 Ţinând aţa superioară cu mâna şi rotind încet roata volantă spre persoana de deservire, aţa
inferioară e scoasă sub formă de buclă de către aţa acului, prin orificiul transportorului. Aţa inferioară
împreună cu aţa superioară se trag în spate sub picioruşul maşinii.
Începerea şi terminarea coaserii se face numai în poziţia superioară a debitorului-întinzătorului
de fir prevenind astfel ieşirea aţei din ac, respectiv retragerea aţei graifărului.

e) Întreţinerea si desrvirea maşinii

In procesul de productie, masina de cusut este deservita de catre muncitor. Asigurarea ciclului
de functionare in conditii normale este determinata de o deservire, intretinere si ungere
corespunzatoare, in conformitate cu normele tehnice de folosire a masinii.

 Pentru a fi utilizata in procesul de productie, masina de cusut necesita urmatoarele lucrari

pregatitoare:
- curatirea si stergerea de scame si praf a corpului si a mesei de lucru;
- infilarea firului de ata in ac;
- cuplarea motorului electric cu sursa de energie prin rotirea comutatorului;
- bobinarea firului pentru suveica ;
- infilarea firului la suveica si introducerea suveicii in masina;
- verificarea cusaturii prin coaserea pe deseuri de material.
Pentru coasere, materialul este asezat sub piciorusul de fixare, dupa care se actioneaza pedala
pentru functionarea masinii. Verificarea cusaturii se face sub aspect calitativ, urmarindu-se
uniformitatea si desimea pasilor, aspectul estetic pe ambele fete.

 Operatia de ungere a masinii de cusut se face pe baza recomandarilor din cartea tehnica a
fiecarei masini. Masina de cusut se unge cu ulei special Tb 5005.
Punctele de ungere sunt marcate pe carcasa masinii astfel incat sa fie usor vizibile.

65
 puncte de ungere
La masina de cusut industrial se face ungere centrala cu circuit continuu. Pentru aceasta, instalatia
de ungere este prevazuta cu un bazin central in care se gaseste lubrifiantul si mecanismele de
ungere la parte superioara si la apucator. Alimentarea rezervorului cu ulei se face de catre
personalul de intretinere a sectiei sau a intreprinderii.

REGLAREA MASINII IN VEDEREA UTILIZARII

a) Reglarea pasului cusăturii

În funcţie de firma producătoare, sistemul de reglare a pasului este
disc, manetă situate pe capul maşinii sau pe masa maşinii.
Mărimea pasului cusăturii este dependentă de mişcarea
transportorului.
Gradaţiile corespund diferitelor mărimi ale pasului cusăturii, în mm.

b) Reglarea tensiunii aţei

Reglarea tensiunii aţei are o influenţă hotărâtoare asupra calităţii
cusăturii.

Reglarea tensiunii aţei superioare se face cu dispozitivul de

tensinoare a aţei. Tensiunea aţei creşte prin strângerea piuliţei şi se
micşorează prin slăbirea acesteia. Dacă tensiunea aţelor este corectă, legătura dintre aţe se face la
mijlocul materialelor.

Reglarea aţei inferioare se realizează prin acţionarea şurubului de strângere a peniţei suveicii.
Se recomandă lucrul cu tensiunile aţelor reduse la minim evitând astfel strângerea
materialului de cusut.
Când firul de aţă din mosor şi cel din suveică sunt bine reglate, împletirea celor două fire se
realizează la mijlocul materialului. În celelalte cazuri, când unul dintre cele două fire este mai mult
tensionat decât celălalt, ochiul se formează aproape de suprafaţa materialului sau chiar la suprafaţă.

d- tensionare corectă;
e- tensionare slabă a firului de aţă din ac;
f- tensionare slabă a firului de aţă de la suveică;
1 – firul din ac;
2 – firul de la suveica.
66
 DEREGLARI SI INTERVENTII ACCIDENTALE LA MASINI SIMPLE DE CUSUT

La masinile simple de cusut, in timpul functionarii, pot interveni o serie de defecte:

 Ruperea frecventa a firului superior se datoreste urmatoarelor cauze:
 neregularitati de torsiune a firului sau firul este prea gros; se va inlocui firul sau acul;
 acul nu are forma potrivita masinii; se va inlocui acul;
 supratensionarea firului; se va reduce tensionarea firului;
 orificiul placii masinii este uzat; se va recalibra orificiul placii.

 Ruperea frecventa a firului inferior:

 firul este supratensionat; se va slabi arcul penitei;
 penita suveicii este uzata; se va poliza sau inlocui penita;
 bobina este inversata in suveica sau este supraincarcata; bobina se va seza corect in suveica
sau se va descarca la limita necesara.

 Flotari neregulate ale tighelului:

 acul este stramb sau montat prea adanc in tija; se va inlocui acul sau se va monta in pozitie
corecta;
 apucatorul este uzat; se va inlocui apucatorul;

 Ruperea acului de cusut:

 materialul este prea gros si dur; tragerea materialului se va face moderat;
 suveica este montata gresit in locas; se va monta cotrect suveica;
 acul este prea subtire pentru materialul care se coase; se va inlocui cu un ac mai gros.

 Insirarea tighelului :
 firul este supratensionat sau slab; se remediaza prin reglarea tensiunii firelor.

 Incretirea cusaturii la coasere:

 firele sunt supratensionate; se va slabi tensiunea firelor;
 dintii transportorului sunt uzati; se vor inlocui dintii;
 pasul tighelului este prea mare; se va regla pasul corespunzator grosimii materialului.
67
 Perforarea materialului :
 acul are varful uzat sau este prea gros; se va inlocui acul;
 pasul tighelului este prea mic; se va regla pasul tighelului.

DISPOZITIVE SPECIALE APLICATE LA MASINILE SIMPLE DE CUSUT

Dispozitivele de indoire si orientare se aplica in procesul tehnologic pentru cusaturi la tivuri si pe
suprafata materialelor sau la indoirea si imbinarea unor detalii ce sunt prelucrate.

 Tivitorul (fig. a) serveste la indoirea dubla a marginilor, la imbracamintea

subtire si lenjerie. Este atasat la talpa piciorusului, fiind prevazut cu un ghidaj de
orientare si indoire dubla a marginii detaliilor ce se fac curat prin tivuri. Pentru
folosire, tivitorul se monteza in locul piciorusului la masina de cusut, dupa care
se face coaserea.
 Linealul fix (fig. b) este utilizat la fixarea tivurilor sau marginilor prin tighelire.
Acest dispozitiv se monteza in placuta acului cu ajutorul unui surub. In functie
de latimea cusaturii se fixeaza dispozitivul in placa masinii.
fig.a

Fig.b

68
Limitator magnetic

 Fluturele pentru cusaturi duble (fig. c) se ataseaza la

masina de cusut cu doua ace. Este compus dintr-un suport (1) prin care se
monteza la masina si doua aripi (2) si (3) ce orienteaza si indoaie marginile
detaliilor de asamblat. Dispozitivul fluture se intrebuinteza la formarea cusaturilor
duble paralele, aplicate la confectii din tesaturi subtiri.

 Dispozitivul de aplicat bordaje are functia de a indoi bentita (bieul) pe marginea detaliilor ce
se bordeaza. E compus dintr-un suport (1) ce se monteaza la masina si un ghidaj (2) special
care orienteza si conduce bentita. Dispozitivul poate fi intrebuintat la confectii din tesaturi sau
tricoturi. In acest sens, dimensiunile sale vor fi in functie de finetea materialului de bordat si a
latimii bentitei.

 Dispozitivul de confectionat cordoane se aplica la masinile simple

ce functioneaza cu doua ace. Este intrebuintat la confectionarea
cordoanelor, a bridelor si a gaicilor pentru diverse confectii. E
alcatuit din piciorusul care preseaza materialul pe placa masinii,
placile de ghidare care conduc straturile de material si cilindrul de
presiune care efectueaza tragerea cordonului in timpul coaserii.
Coaserea cu acest dispozitiv asigura productivitate ridicata si o calitate superioara productiei.

Dispozitive de taiat si corectat detalii. Dispozitive de tensionare si incretire. In categoria

dispozitivelor de taiat si corectat detalii sunt incluse dispozitivele cu ajutorul carora se realizeaza
operatii de cusut si corectat forma si marimea detaliilorce se prelucreaza.

 Dispozitivul de taiat marginea cusaturii este prevazut cu un cutit mobil montat la tija acului.
Pe marginea interioara a placutei este montat un cutit fix care, impreuna cu cutitul mobil,
realizeaza operatia de taiere a marginii cusaturii. Latimea materialului de la linia cusaturii la
linia de taiere este variabila, de 5-10mm. Aceasta latime se stabileste prin distanta de montare
intre cutitul superior si acul masinii.

69
  Dispozitivul de taiat buzunare este asemanator dispozitivul de taiat marginea cusaturii, cu
deosebirea ca se efectueaza cu doua cusaturi paralele, iar taierea se face intre acestea. Utilajele
moderne sunt dotate cu dispozitive noi care, pe langa coaserea si taierea deschizaturii,
efectueaza in plus rasfrangerea, intoarcerea si fixarea prin coasere a refiletilor. In acest scop,
pe langa dispozitivul de taiere, mai este prevazut un dispozitiv de conducere a refiletilor
buzunarului.

 Dispozitivele de tensionare si incretire sunt aplicate la masinile simple de cusut, la operatiile

de tensionare sau incretire a marginii detaliilor.

 Dispozitivul de incretire se monteza la masina simpla de cusut in scopul incretirii unuia sau a
ambelor straturi de materiale destinate coaserii. Procesul de coasere si
incretire este realizat de tranportorul inferior si cel superior. La coasere,
transportorul superior actioneaza materialul de sus in jos, realizand o
miscare complexa compusa di inaintare spre fata, coborare pe material,
tragerea materialului si ridicarea la pozitia initiala. Pentru punerea in
functiune, dispozitivul este prevazut cu o maneta montata la partea din spate prin care se face
cuplarea si decuplarea de la arborele masinii.
Masina simpla de cusut dotata cu acest dispozitiv este intrebuintata la incretirea detaliilor cerute de
moda la imbracamintea pentru femei si copii, precum si la montarea manecilor. Dispozitivul de
incretire prezinta avantajul ca asigura o productivitate ridicata si o calitate superioara a executiei.

Masina de cusut cu doua ace. Este asemanatoare cu masina simpla de cusut, deosebindu-se de
aceasta prin numarul acelor si al firelor de ata care executa coaserea. Ca forma si parti componente
este asemanatoare masinii simple avand doua ace, una sau doua garnituri de suveica si piciorusul cu
latime mai mare decat la masina simpla.

Masina cu doua ace este construita in doua variante: o varianta care functioneaza cu patru fire de
ata, avand doua ace si doua garnituri, si o varianta ce functioneaza cu trei fire de ata, avand doua ace
si o garnitura.
Masina cu doua ace si doua garnituri este utilizata la operatii de coasere in paralel, la care
ambele cusaturi au aspect identic pe cele doua fete ale materialului cusut. Distanta dintre cusaturi
este variabila, de la 5 pana la 10 mm, in functie de operatia care se executa .

70
 Mecanismele functionale si organele de lucru prezinta urmatoarele asemanari si deosebiri:
 Mecanismul acului este format din aceleasi parti componente, cu deosebirea celor doua ace
care sunt montate pe aceeasi tija suport. Cele doua ace sunt montate in paralel in aceesi clama
de prindere, avand distanta intre ele egele cu distanta dintre cusaturile pe care la executa.
 Mecanismul debitor de fir este de tipul cu tija si articulatie sau cu culisa. Deosebirea acestui
mecanism se remarca prin celedoua ochiuri conducatoare construite pe bratul debitor. De
asemenea, mecanismul mai este prevazut cu doua dispozitive de tensionare a firului care
functioneaza si sunt montate in paralel.
 Mecanismul suveicii este prevazut cu doua
garnituri, formate fiecare din apucator, suveica,
bobina si suporturile de prindere. Aceste organe
formeaza dispozitivul suveicii care este la fel cu al
masinii simple.
 Dispozitivul apucatorului este actionat de la
arborele principal al masinii si are rolul de a pune in
miscare cele doua apucatoare.
 Mecanismul transportorului este asemanator cu al masinii simple, cu deosebirea
transportorului propriu-zis, care are o latime mai mare decat la masina simpla.

71
  Mecanismul piciorusului functioneaza la fel cu al masinii simple, cu deosebirea piciorusului
propriu-zis, care este mai lat si are prevazute doua orificii pentru ace.
Actionarea masinii, precum si celelalte parti auxiliare sunt la fel cu ale masinii de cusut si
functioneaza asemanator cu acestea.
Masina cu doua ace si doua garnituri de suveica este utilizata la operatii de asamblat detalii, la
coaserea refiletilor de buzunare, la tighelirea dubla a marginilor la produse si matlasarea unor
captuseli sau detalii.
Masina cu doua ace si o garnitura este o masina de cusut care realizeaza doua cusaturi paralele
avand pe fata exterioara aspect de tighele in paralel si pe fata interioara aspect de zig-zag. Acesta
masina este utilizata la operatii de confectionare a
gaicilor pentru pantaloni, a bridelor, cordoane si
alte operatii similare care necesita pe fata cusatura
tighel, iar pe dos, cusatura de acoperire.
Masina cu doua ace si o garnitura
functioneaza cu trei fire de ata infilate la ace
si unul la suveica. Cusatura obtinuta la acesta
masina este mai elastica decat cusatura tighel
si poate fi utilizata la coaserea tricoturilor
sau a detaliilor din tesaturi croite pe
bieMasina cu doua ace si o garnitura este asemanatoare atat constructiv cat si functional cu
masina cu doua ace si doua garnituri. Deosebirile care intervin la acesta masina sunt la
mecanismul suveicii, unde apucatorul functioneaza in plan vertical. Introducerea suveicii in
garnitura se face din fata catre spatele masinii, si nu de la stanga la dreapta ca la masina simpla.
Pentru asigurarea prinderii celor doua bucle de catre apucator, acele sunt montate la niveluri
diferite fata de placa masinii si de traiectoria apucatorului. Astfel, acul din dreapta este mai sus decat
cel din stanga, facand posibila prinderea celor doua bucle in aceeasi rotatie.

3.1.2 MASINA DE CUSUT TRIPLOC

Masina triploc este un utilaj de baza in intreprinderile de

confectii si este folosită pentru asamblarea şi surfilarea marginilor,
executând o cusătură de acoperire. In tara noastra sunt utilizate
diferite tipuri de masini triplok, dintre care cea mai importanta este
masina clsa 170 000.

Maşina este foarte productivă, viteza de lucru ajungând la

tipurile performante, până la 8 500 împunsături pe minut.
Tipul clasic de maşini este dotat cu un ac şi două apucătoare,
lucrând cu două sau trei fire. Maşinile moderne sunt dotate cu 1 sau
2 ace şi lucrează cu 2, 3, 4, sau cinci fire.

72
Pentru buna întreţinere şi exploatare, maşina este prevăzută cu:
 un sistem practic şi uşor de înşirare a firelor de cusut;
 dispozitiv de reglare automată a tensionării firelor, în funcţie de viteza
de lucru;
 dispozitiv pentru reglarea pasului, în funcţie de grosimea materialului;
 dispozitiv de tăiere automată a surplusului de material;
 ungere automată;
 sistem de reducere a trepidaţiilor în timpul lucrului.

Masina triploc functioneaza, in general, cu doua apucatoare denumite apucator superior,

montat in parte dreapta, si un apucator inferior, montat in partea stanga a acului. Unele tipuri de
masini triploc sunt revazute cu un apucator secundar, care participa la formarea cusaturii pe care o
intareste, asigurand astfel prevenirea destramarii.
La coaserea cu trei fire de ata, masina triploc consuma 15 m ata la un metru de cusatura de
incheiat si surfilat.
Aceasta cusatura are pasul reglabil in lungime de 1.2-3.5 mm, iar in latime de 2-6 mm, in
functie de finetea materialelor.
Cele trei fire de ata au roluri diferite si se monteza astfel:
 un fir este infilat la acul masinii si impreuna cu acul stapunge materialul, realizand imbinarea
straturilor de material;
 al doilea fir este condus de apucatorul inferior si are rolul de festonare a marginii materialului;
 firul al treilea este infilat la apucatorul superior si are rolul de a lega primul si al doilea fir.

In functie de tensionarea firelor, punctele de legatura

ale firului al treilea cu firul al doilea se pot forma pe mijlocul
grosimii stratului de material cusut sau deplasat catre firul
supratensionat.
Cusatura masinii triploc este realizata de urmatoarele
organe lucratoare: acul, apucatorul inferior, apucatorul
superior, transportorul, piciorusul, placa acului si cutitele.

Procesul de formare a unui punct de legatura

cuprinde urmatoarele faze de lucru:
 faza I, incare acul conduce firul prin straturile de material si la inceputul cursei de ridicare
formeaza o bucla de impletire.
 faza II, in care apucatorul inferior conduce firul sau prin bucla formata de ac pe care o retine pana
la retragerea sa din fata acului.
 faza III, in care apucatorul superior conduce firul sau printre apucatorul inferior si firul acestuia
din urma, executand o miscare de la dreapta jos catre stanga sus, prin fata acului. In aceasta
miscare, apucatorul superior preia firul apucatorului inferior pe care-l retine pe corpul sau pana la
terminarea cursei de retragere, cand o arunca in cusatura.
 faza IV, in care, la inceputul cursei de retragere, apucatorul superior formeaza o bucla prin care
acul patrunde, realizand astfel legatura finala a punctului de coasere.

73
74
 Deservirea, intretinerea masinii triplok. In procesul de productie, masina triploc este
deservita de catre un operator. Acesta trebuie sa respecte toate regulile tehnice privind pregatirea
pentru lucru, infilarea atei, reglarea cusaturii, coaserea si incheierea lucrarii.
 infilarea atei la masina se face incepandu-se cu asezarea bobinelor pe suport. Firele de ata se
introduc prin orificiile de conducere, dupa care sunt trecute prin tensionatoarele de fir, prevazute
cu cate doua conducatoare de fir ce mentin firul in dispozitivul de tensionare. In continuare, firele
trec prin conducatoare tubulare si inelare, dupa care ajung la ac si la apucatoare.

 reglarea cusaturii se obtine prin reglarea tensiunii firelor, cu ajutorul suruburilor de montare a
limitatorului de latime.

 coaserea propriu-zisa se efectueaza dupa ce s-a reglat cusatura. In acest sens este actionata
pedala pentru fixarea materialului sub piciorus, dupa care se actioneaza pedala stanga pentru
pornirea masinii. Aceasta actionare se continua atata timp cat dureaza coaserea.

 incheierea lucrarii consta in deconectarea curentului electric, curatirea masinii si scoaterea

curelei de pe roata.

Dereglari si interventii accidentale la masina triplok. Cele mai frecvente cusaturi care pot
interveni in timpul functionarii masinii triploc sunt descrise rn continuare:

 Ruperea acului, datorita urmatoarelor cauze:

 aculul folosit are finete necorespunzatoare; se va schimba acul cu cel prescris;
 acul este fixat necorespunzator; se va monta acul corespunzator;

 Ruperea firului de ata la coasere:

 finetea firului nu corespunde cu finetea acului; se va schimba firul sau acul masinii;
 firul de ata este supratensionat sau sau subtensionat; se va regla tensiunea firului;

 Alunecarea materialului de sub piciorul masinii:

 piciorusul masinii nu preseaza suficient; se va mari presiunea piciorusului;
 transportorul este dereglat; se va regla transportorul;

 Materialul nu se transporta ritmic:

 dintii transportorului sunt uzati sau transportorul este dereglat; se vor inlocui dintii sau se va
regla transportorul;
 talpa piciorusului are asperitati; se va inlocui piciorusul;

 Cusatura are pasi neuniformi:

 acul este montat incorect; se va regla pozitia acului;
 apucatoarele nu au pozitia corespunzatoare; se va regla pozitia apucatoarelor in functie de
pozitia acului;

75
3.2 MASINI SPECIALE DE CUSUT

3.2.1 MASINA UBERDECK

Masina Uberdeck se utilizeaza la confectionarea imbracamintei din tricot, formand o

cusatura de acoperire a marginilor ce se destrama usor. Masinile Uberdeck functioneaza in general
cu trei fire, din care doua la ace si unul la apucator. Pot fi prevazute cu depunatoare de fir in fata
acului, functionand in acest caz cu trei ace si sase
fire de ata, din care trei fire la ace, un fir la apucator
si doua fire la depunatoare.
Masina Uberdeck poate avea:
 placa de baza plata;
 placa de baza sub forma de cilindru;
Masina Uberdeck plana este utilizata la
coaserea tivurilor si a marginilor la produse plane,
iar masina Uberdeck cu cilindru, la coaserea
tivurilor si a marginilor produselor tubulare.
Masina Uberdeck este alcatuita din:
 masa de lucru cu mecanismul de actionare si corpul masinii prevazut cu organe de lucru;
 mecanisme functionale.

ORGANELE DE LUCRU ALE MASINII UBERDECK sunt:

 apucatorul,
 acele,
 conducatorul de fir,
 transportorul,
 piciorusul de presiune.

Acele masinii Uberdeck transporta firele prin material si formeaza buclele de

impletire. Cele doua ace sunt montate paralel la aceeasi tija suport, la niveluri diferite:
acul din dreapta este montat mai sus iar cel din stanga mai jos. Acesta diferenta de nivel
este conditionata de faptul ca prinderea buclelor formate de ace se face de un singur
apucator si la momente diferite .
Finetea acelor folosite este de 70, 80 si 90 , in functie de finetea materialelor
cusute . Apucatorul are rolul de a prinde buclele acelor si de a forma bucla prin
care acestea patrund la impunsatura urmatoare.
76
 Parti componente: 1.
corp;
2. varf;
3. canal de protectie a firului;
4. tija;
5. surub.

Transportorul actioneaza materialul de jos in sus si de

la dreapta la stanga, realizand o miscare la fel ca la masina
simpla.
Parti componente:
1. transportorul propriu-zis;

2. suport.

Piciorusul are acelasi rol cu cel intalnit la masina de cusut simpla. La masina Uberdeck,
piciorusul de presare este prevazut cu doua orificii prin care trec cele doua ace in timpul coaserii.
Pentru protejarea muncitorului in timpul lucrului, piciorusul este prevazut cu o aparatoare de
protectie montata in fata acelor.

Parti componente:
1, 2 orificii prin care trec acele;
3. talpa;
4. aparatoare de protectie pentru ace.

Cusaturile de acoperire realizate de masina uberdeck sunt utilizate in urmatoarele scopuri:

- realizarea terminatiilor;
- oferirea unei rezistente mai mari liniei de asamblare;
- asamblarea detaliilor cu margini alaturate sau suprapuse;
- articole de corsetarie.
Masina Uberdeck tip cilindru este dotata cu aceleasi organe lucratoare, cu deosebirea ca
apucatorul si transportorul au forme diferite.

77
 Cusatura de acoperire se formeaza cu trei fire, din care doua de la ace si unul de la apucator.
Cusatura de acoperire de pe fata exterioara are aspectul unui tighel dublu, iar cea de pe fata
interioara, aspectul cusaturii in zigzag.
Firele de la ace formeaza pasii de cusatura pe fata materialului, iar firul apucatorului formeaza
pasii zigzag care acopera marginea.
Functionarea si deservirea
Pregatirea maşinii consta in lubrifierea si reglarea cusăturii.
Lubrifierea se face im punctele de lubrifiere (maşinile din laborator au lubrifiere automate)
La coaserea unor materiale cu grosimi diferite de cele cusute anterior, se procedeaza astfel:
se schimba acele coespunzator cu grosimea materialelor;
se folosesc dispozitive pentru orientarea tivului;
se folosesc dispozitive pentru aplicarea bentitei;
se infireaza firelor de aţa la ace si apucator;
se face o cusatura de proba;
se verifica materialul cusut ca aspect, finete si uniformitate a pasilor de cusatura.
Defecte intervenite la coasere:
1. Ruperea atei la ac
2. Ruperea firelor de la apucator
3. Ruperea acelor
4. Ruperea apucatorului
5. Scapari de ochiuri la coasere
PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE SI DESERVIRE.
 Inainte de folosire, masina Uberdeck se pregateste pentru lucru prin:
 curatire,
 ungere,
 reglarea cusaturii.
In acest scop se face ungerea in punctele marcate pentru ungere, dupa care masina se sterge de
praf, scama sau pete de ulei.
 La coaserea unor materiale cu grosimi diferite de cele cusute anterior, se schimba acele
corespunzator cu grosimea materialelor.
 Daca tehnologia de lucru impune folosirea unor dispozitive de orientare a tivului sau pentru
aplicarea bentitei, acestea se vor monta la locul potrivit.
 Se procedeaza in continuare la infilarea firelor de ata la ace si apucator.
 Se face proba de lucru a masinii. In acest scop:
 Se verifica starea tehnica a masinii prin verificarea aparatoarelor de protectie de la
intrerupatoarele electrice, la ace si legatura instalatiei electrice la pamant.
 Cu ajutorul intrerupatorului electric, se cupleaza motorul la sursa de energie electrica.
 Se introduce materialul de cusut pe placa acului sub piciorusul masinii.
 Punerea masinii in stare de coasere se face prin actionarea pedalei care cupleaza arborele cu
motorul electric pus in functiune.
Proba de coasere este verificata ca:
 aspect,
78
  finete,
 uniformitate a pasilor de cusatura.
Daca la verificare se constata unele dereglari, se vor face interventii pana la obtinerea unei
cusaturi de calitate corespunzatoare.
Trecerea muncitorului la faza de lucru efectiv se va face numai dupa ce locul de munca a fost
organizat in mod corespunzator si asigurat cu toate cele necesare lucrului (foarfece, penseta,
semifabricate de prelucrat etc.)
Functionarea si deservirea
Pregatirea maşinii consta in lubrifierea si reglarea cusăturii. Lubrifierea se face im punctele de
lubrifiere (maşinile din laborator au lubrifiere automate).
La coaserea unor materiale cu grosimi diferite de cele cusute anterior, se procedeaza astfel:
 se schimba acele coespunzator cu grosimea materialelor;
 se folosesc dispozitive pentru orientarea tivului;
 se folosesc dispozitive pentru aplicarea bentitei;
 se infireaza firelor de aţa la ace si apucator;
 se face o cusatura de proba;
 se verifica materialul cusut ca aspect, finete si uniformitate a pasilor de cusatura.
Defecte intervenite la coasere:
1. Ruperea atei la ac
2. Ruperea firelor de la apucator
3. Ruperea acelor
4. Ruperea apucatorului
5. Scapari de ochiuri la coasere

3.2.2 MASINA DE CUSUT IN LANT

Masina de cusut in lant, denumita si

masina lantisor, este utilizata, in special, la
confectionarea imbracamintei din tricot.
Aceasta masina este construita fie pentru
formarea cusaturii cu un fir, denumita lant
simplu, fie cu doua fire denumita lant dublu.
Cele doua cusaturi au pe fata exterioara
aspectul unui tighel, iar pe fata interioara aspectul unui lantisor.

79
 Masina de cusut lant este utilizata la operatiile de incheiere si asamblare a detaliilor, la
coaserea conturului, la formarea broderiilor lantisor si la cusaturi de insailare a detaliilor. De
asemenea, aceasta masina se mai utilizeaza la automatele de incheiat si asamblat detaliile
imbracamintei din tricoturi.
Masina de cusut lant simplu are apucator rotativ iar la cea care formeaza lant
dublu, apucatorul este la fel cu al masinii Uberdeck.
Masina de cusut lant dublu este construita si functioneaza la fel ca
masina Uberdeck.
Organele de lucru la masina de cusut lant dublu sunt asemanatoare cu cele de la masina
Uberdecksi functioneaza la fel cu acestea.
Principiul de fuctionare si deservire. Masina de cusut lant functioneaza si se deserveste la fel
ca masina Uberdeck .

3.2.3 MASINA DE CUSUT TIVURI

Face parte din categoria maşinilor speciale, care realizează cusături ce nu sunt vizibile pe faţa
materialului.
Această maşină, denumita si stafir, este utilizată la coaserea tivurilor si funcţionează cu un fir
de aţă de fineţea: Nm 54/3, 85/3 sau 100/4.
Părţile principale ale maşinii sunt:
 masa de lucru;
 corpul maşinii.
Corpul maşinii este prevăzut cu o parte mobilă, formată dintr-o placă ce fixează materialul în
procesul coaserii.
Partea mobilă este montată sub dispozitivul de coasere şi încorporează ridicătorul de
material. Acest dsipozitiv este acţionat spre partea superioară de un arc şi poate fi coborât printr-o
pedală.
Masa de lucru cuprinde mecanismul de acţionare şi are rolul de a susţine corpul maşinii. La
corpul maşinii sunt montate organele de lucru care participă la formarea cusăturii.

La maşina de cusut tiv, organele de lucru sunt:

 acul;
 apucătorul;
 transportorul;
 plonjorul;
 conducătorul de fir.
80
 Acul are formă arcuită şi se compune din aceleaşi părţi ca şi acul maşinii de cusut plane. Este
prevăzut cu şanţul lung pe partea convexă şi cu şanţul scurt pe partea concavă.
În procesul coaserii, acul efectuează
mişcări de oscilaţie în care transportă firul de aţă
pe straturile de material şi formează bucla de
împletire.
Mişcarea de oscilaţie se execută de la stânga spre dreapta, iar poziţia acestei mişcări este
perpendiculară pe direcţia de formare a cusăturii.

Apucătorul este în formă de furculiţă având rolul de a prinde bucla formată de ac, pe care o
depune în faţa acului, pentru împunsătura următoare. Apucătorul este alcătuit din:
 corpul 1;
 braţele 2 şi 3 ce efectuează operaţia de fixare;
 umărul 4 cu care este prevăzut braţul 3, care ajută la ţinerea firului
pe apucător.

Transportorul maşinii este compus din:

 suportul 1;
 sectorul dinţat 2 (montat pe suportul 1), ce formează organul de
lucru.
 locaşurile 3 şi 4 prin care se face montarea la pârghia transportoare.
În timpul funcţionării maşinii, transportorul acţionează straturile de material din faţă spre spatele
maşinii şi de sus în jos, realizând o mişcare complexă de forma unei elipse.

Plonjorul (ridicătorul de material) are rolul de a ridica straturile de

material la nivelul acului şi de a le îndoi pentru coasere. O dată cu ridicarea
straturilor, plonjorul împinge materialul din faţă spre spatele maşinii, ajutând
astfel la transport. Plonjorul este alcătuit din corpul 1, prevăzut cu profilul 2 şi
orificiul 3 pentru montarea pe axul – suport.
Ridicarea şi împingerea materialului se fac prin mişcarea de oscilaţie a
organului de lucru, în sensul invers mişcării acelor de
ceasornic.

Formarea puctului de legătură:

81
 1 – punctele de cusătură;
2 – marginea tivului;
3 - punctele de cusătură de pe marginea materialului.

Pentru coasere, tivul 1 este aşezat pe suportul de îndoire 2 şi modelat în aşa fel încât acul
curbat prinde parţial stratul inferior şi întreaga grosime a tivului.
Procesul de formare a unui punct de cusătură se realizează astfel:
 produsul îndoit (tivul) 1 se introduce în maşină, unde acul împreună cu firul, pătrund prin
cele două straturi;
 la începutul cursei de retragere, acul formează bucla, care este prinsă de către apucătorul ce
înaintează către buclă;
 bucla, prinsă şi reţinută pe apucător, fiind în mişcare de
oscilaţie spre stânga, este depusă în faţa acului. În timp ce
acul este în afara materialului se realizează şi transportul
materialului către spatele maşinii;
 depunerea buclei în faţa acului de către apucător;
 retragerea apucătorului în corpul maşinii, unde acul formează
o nouă buclă şi ciclul reincepe.

La formarea punctelor de cusătură, pe lângă ac şi apucător, mai participă transportorul şi plonjorul.

Transportorul acţionează materialul în timp ce acul este în afara materialului, iar plonjorul
efectuează ridicarea materialului înainte ca acul să pătrundă în straturile acestuia, ajutând, totodată,
la transportul materialelor.

FUNCŢIONAREA ŞI DESERVIREA MAŞINII DE CUSUT TIVURI

Maşina de cusut tivuri are o funcţionare uşoară şi silenţioasă. Această maşină, înainte de a fi
pusă în funcţiune, se pregăteşte pentru lucru prin curăţirea şi înfilarea firului.

În funcţie de grosimea materialului de cusut, se pune un ac corespunzător cu fineţea

materialului, care să permită o străpungere interioară şi invizibilă pe faţă.

O dată cu schimbarea acului se reglează şi înălţimea funcţională a plonjorului care ridică

materialul.

82
 Înainte de executarea operaţiei se procedează la execuţia unei probe de cusătură, care se face
pe o bucată de material utilizat la produsul ce se confecţionează. După ce a fost efectuată proba de
coasere, aceasta se verifică şi se corectează până ce rezultă o cusătură de calitate corespunzătoare.

Pentru executarea operaţiei se procedează la introducerea tivului sub placa mobilă, care
împreună cu plonjorul presează tivul în placa acului. Executatrea cusăturii începe o dată cu acţionarea
pedalei din dreapta, care cuplează arborele motor al maşinii cu motorul electric de la care se transmit
mişcarea şi puterea.

La introducerea tivului în maşină se are în vedere ca produsul să fie în partea stângă, iar tivul
în partea dreaptă a muncitorului.
2.2.4 MASINI DE MONTAT MANECI

83
 3.2.5 MASINA DE CUSUT BUTONIERE

Maşinile de cusut butoniere fac parte din categoria maşinilor speciale semiautomate ce
realizează butoniere prin festonarea marginilor. Aceste maşini sunt constituite în funcţie de forma şi
de structura butonierei. Astfel, pentru coaserea butonierelor simple cu formă dreaptă se utilizează
maşini uşoare, iar pentru butoniere cu formă rotundă la un capăt se folosesc maşini grele.

MAŞINA DE CUSUT BUTONIERE SIMPLE

84
 Maşina de cusut butoniere simple funcţionează cu două fire de aţă înfilate unul la ac şi
celălalt la suveică. Butonierele realizate cu această maşină au forma dreaptă şi pot fi întărite la unul
sau ambele capete cu câte o cheiţă. Lungimea butonierei simple confecţionată cu această maşină este
cuprinsă între 8 şi 30 mm, iar lăţimea festonului între 1,5 şi 3,5 mm.
Această maşină este prevăzută cu un disc de comandă de la care sunt acţionate diversele
mecanisme şi organe de lucru. Discul de comandă este acţionat de arborele principal şi poate fi
montat deasupra plăcii de bază, în plan vertical, sau sub placa de bază, în plan orizontal.
Maşinile de cusut butoniere simple sunt de construcţie diferită, împărţite pe clase, marcate cu
denumirea firmei producătoare.

a) Organele de lucru ale maşinii

sunt:
 acul;
 conducătorul de fir;
 apucătorul;
 suveica;
 transportorul;
 fixatorul de material;
 cuţitul.

Acul este asemănător cu al maşinii simple de cusut, dar efectuează atât mişcări de ridicare şi
coborâre, cât şi mişcări laterale în zig-zag. Mişcarea laterală serveşte la formarea festonului pe
marginea butonierei. La maşinile de cusut butoniere simple se utilizează ace tip 134 R şi cu fineţea
cuprinsă între 70 şi 110.

Conducătorul de fir, apucătorul şi suveica sunt la fel cu ale maşinii de cusut plane, atât ca
formă cât şi ca mod de funcţionare.

Transportorul fixator este compus din suportul 1, ce susţine

transportorul 2 care, împreună cu fixatorul, realizează deplasarea materialului
în timpul coaserii. Pe transportorul 2 este prevăzut locaşul de coasere 3 şi de
tăiere a butonierei. Locaşul are forma şi dimensiunile detrminate de cursa
laterală a acului şi de mărimea cuţitului utilizat la tăierea butonierei.

85
 Transportorul este acţionat de la discul de comandă al maşinii. El efectuează un ciclu de
mişcări compus din mişcări de înaintare şi retragere pe lungimea butonierei şi mişcări laterale pe
lăţimea butonierei.
Prin mişcările longitudinale, transportorul realizează deplasarea butonierei prin faţa acului
pentru festonarea marginilor.
Mişcările laterale se efectuează la terminarea festoării marginilor şi sunt necesare pentru
deplasarea butonierei în faţa acului cu marginea ce urmează a se festona.

Fixatorul de material face corp comun cu transportorul, fiind acţionat pentru fixare de un arc,
iar pentru deschidere, prin pedală. Pentru asigurarea stabilităţii materialului în fixator, acesta este
reliefat pe suprafaţa de contact, iar în timpul coaserii deplasează materialul pe direcţia de lungime şi
lăţime a butonierei.

Cuţitul este organul de lucru care taie butoniera la terminarea festonării

marginilor. Cuţitul maşinii de butoniere este compus din lamela 1 şi suportul 2, în
corpul căruia este prevăzut orificiul 3, prin care se face montarea în tija-cuţit. Partea
inferioară 4 a lamelei este ascuţită şi oblică faţă de suprafaţa de lucru a maşinii. Prin
această înclinaţie, cuţitul înţeapă locul de tăiere la capătul din spate al butonierei şi,
apoi, continuă tăierea prin mişcarea de coborâre.
Lungimea cuţitului este cuprinsă între 8 şi 30 mm, în funcţie de lungimea butonierei. Pentru
tăierea butonierei, cuţitul efectuează o mişcare de coborâre şi, apoi, se retrage spre partea superioară
în poziţia de repaos.

b) Procesul de coasere a butonierelor

La coaserea butonierei simple, maşina execută automat toate fazele de lucru, cu excepţia
alimentării şi evacuării produsului din maşină. Procesul de coasere a butonierei cuprinde următoarele
faze de lucru:
 Introducerea produsului în maşină şi fixarea lui pe transportor.
În acest sens se acţionează pedala pentru ridicarea fixatorului şi se introduce materialul
(produsul) pe transportor în poziţia de coasere.
 Coaserea butonierei.
Prin acţionarea pedalei din dreapta se cuplează arborele principal cu motorul electric, acţionându-
se discul de comandă şi organele de lucru ce participă la formarea butonierei. Coaserea începe din
faţă spre spate, pe latura stângă a butonierei, iar transportorul efectuează trecerea pe latura din
dreapta, unde se continuă coaserea din spate către faţă până la terminare.

86
  Tăierea butonierei.
Se efectuează automat la terminarea coaserii. Pentru tăiere, cuţitul maşinii, ridicat în timpul
coaserii o dată cu efectuarea ultimei împunsături, este declanşat şi coborât pe materialul pe care-l
taie.

 Evacuarea produsului din maşină.

Se face prin acţionarea pedalei fixatorului care se ridică şi permite evacuarea.

Coaserea propriu-zisă a butonierei simple se realizează printr-o cusătură de

festonare care se execută pe locul stabilit prin marcare.

Elementele de structură ale butonierei sunt paşii de cusătură 1, care se depun pe

materialul 2 ce formează suportul butonierei. Prin depunerea paşilor de coasere se
obţin laturile festonate 3 şi 4, paralele cu deschiderea 5, obţinută prin tăierea
materialului, la terminarea coaserii.

Pentru asigurarea rezistenţei, capetele butonierei sunt prevăzute cu cheiţele 6 şi 7,

care se formează în procesul coaserii. Acestea se realizează prin depunerea paşilor
cu o lungime egală celor două laturi festonate. Timpul necesar de execuţie a unei
butoniere simple este determinat de viteza de coasere a maşinii şi de lungimea butonierei.

MAŞINA DE CUSUT BUTONIERE SIMPLE CU ALIMENTARE AUTOMATĂ

Această maşină efectuează, pe lângă operaţiile de coasere şi tăiere a

butonierei, transportarea produsului la dispozitivul de coasere. La această maşină,
butonierele se cos în faza de prelucrare a detaliilor înainte de asamblare, pentru a se
realiza un transport cu masă şi volum redus. În acest sens se cos câte 5-7 butoniere,
la distanţe egale, cu aceeeaşi mărime şi formă.
Operatia de coasere se desfasoara pe faze de lucru, in care muncitorul efectueaza alimentarea
si evacuarea pieptilor, precum si supravegherea a doua sau trei masini .
La terminarea coaseri butonierelor, masina se opreste automat, iar curelele de transmisie sunt
trecute pe rotile libere ale arborelui principal. In aceasta faza se scoate produsul din masina si se
efectueaza o noua alimentare, aducand mecanismul in starea de repaus .

87
 PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE SI DESERVIRE. Masinile de cusut butoniere simple cu
alimentare semiautomata au la baza acelasi principiu de functionare cu celelalte masini de cusut.
Deosebiri prezinta doar mecanismele care executa operatiile de coasere si taiere a butonierei.
Inainte de coasere, muncitorul pregateste masina prin curatare de scame si praf, dupa care
infileaza ata la ac si la suveica, executand o butoniera de proba pentru a verifica calitatea lucrarii.
Pentru coaserea unei butoniere sunt necesare urmatoarele manuiri si faze de executie:
 actionarea pedalei din stanga si introducerea sub fixator a detaliului la care se coase butoniera;
 actionarea pedalei din dreapta pentru cuplarea arborelui principal cu motorul electric.
Cuplarea se realizeaza prin trecerea curelelor de pe rotile libere pe rotile solidare.
 festonarea butonierei este faza de executie in care sunt puse in miscare acul, condcatorul de
fir, apucatorul, suveica, fixatorul transportor si cutitul.
 taierea butonierei se efectueaza la terminarea festonarii cand arborele principal executa ultima
rotatie.
 oprirea masinii se realizeaza automat prin actionarea unui dispozitiv de catre discul de
comanda.
Acest dispozitiv determina trecerea curelelor de pe rotile cuplate pe rotile libere si
declanseaza, totodata, franarea arborelui principal.
 evacuarea produsului din masina se face prin actionarea pedalei din stanga care ridica
fixatorul si actioneaza dispozitivul de taiere a firelor de ata pe care le taie simultan.
Reluarea ciclului incepe din nou cu actionarea pedalei din dreapta, care pune din nou masina
in functiune.

MAŞINA DE CUSUT BUTONIERE ÎNTĂRITE

Această maşină funcţionează cu trei sau patru fire înfilate unul la ac, al doilea la apucătorul
stâng, iar al treilea şi al patrulea ca fire întăritoare ce se depun pe marginea butonierei.
La maşinile cu trei fire de aţă lipseşte firul întăritor superior, iar butoniera se întăreşte prin
firul de întărire inferior, aplicat pe faţa exterioară a butonierei.
Maşina poate efectua tăierea butonierei înainte sau după festonare.
Maşina de cusut butoniere întărite este deservită de către un muncitor. Acesta, la începera
lucrului, pregăteşte maşina pentru lucru prin curăţire, lubrifiere şi înfilează firele necesare coaserii.
Firele de coasere, aflate pe bobine, sunt aşezate pe suportul special montat pe masa maşinii şi
înfilate la apucător, ca fire întăritoare şi la ac.
 Firul de la apucător este luat de pe bobină şi trecut prin orificiile de ghidare şi tensionare
poziţionate către spatele maşinii şi în partea stângă a muncitorului. În continuare, firul este

88
 introdus în soclul maşinii şi, apoi prin interiorul tijei ce antrenează furculiţele, este tras în sus
cu o sârmă specială deasupra plăcii acului.
 Firele întăritoare ale butonierelor sunt montate unul la partea inferioară şi al doilea deasupra
acului.
 Firul de întărire inferioară este adus de pe bobină, prin ghidaje şi orificii, la o ţeavă de
ghidare, montată pe corpul maşinii, în partea stângă a muncitorului. De la această ţeavă
conducătoare, firul întăritor este trecut în corpul maşinii şi adus la acelaşi orificiu cu firul
apucătorului. Cele două fire sunt apoi scoase împreună deasupra plăcii acului şi fixate sub o
plăcuţă, fiind astfel pregătite pentru coasere.
 Firul întăritor superior este tras de pe bobină prin conducătoarele de fir şi dispozoitivele de
tensionare şi este alimentat în zona de coaseree paralel cu firul de la ac pe partea exterioară a
maşinii. În timpul lucrului acest fir este ghidat de către un conducător de fir care îl depune în
faţa acului unde este prins pe material o dată cu festonarea butonierei.
 Firul de la ac se trage de la bobină prin dispozitive de conducere şi tensionare montate pe
corpul maşinii. În continuare, este tras prin interiorul tijei acului şi trecut prin orificiul acului,
fiind alimentat pentru coasere. După înfilarea firelor de aţă, se porneşte maşina, prin cuplarea
motorului electric cu arborele intermediar al transmisiei.

Se coase apoi o butonieră de probă pe o bucată de material, pentru a se verifica calitatea

cusăturii. Pentru coasere:
 se introduce materialul sub clamele de fixare,
 se acţionează manual pârghia de cuplare a clamelor care coboară pe material,
 prin pedală sau prin pârghia manuală, montată la maşină în partea stângă a muncitorului, se
cuplează maşina cu arborele intermediar pus în funcţiune. Prin cuplare, poansonul coboară pe

89
 material şi cuţit, executând tăierea butonierei, după care transportorul deplasează butoniera în faţă
către ac, unde începe coaserea.
Înainte de coasere, plăcile de fixare a butonierei se deschid pentru a îndepărta cele două laturi,
evitându-se unirea acestora prin coasere, după terminarea coaserii, maşina se opreşte automat şi
decuplează plăcile de fixare, asigurând evacuarea butonierei.
Se controlează butoniera şi se fac reglările necesare, până când se obţine o butonieră de bună
calitate, după care muncitorul începe lucrul efectiv.

3.2.6 MASINI DE CUSUT NASTURI

În industria confecţiilor, coaserea nasturilor se face mecanic, cu maşini de diferite tipuri.

Cusătura nasturelui diferă ca aspect şi structură după numărul de orificii şi după modul de trecere
de la un orificiu la altul.

Coaserea nasturilor cu ureche

Maşinile de cusut nasturi sunt dotate cu dispozitive de coasere a nasturilor de diverse dimensiuni,
cu dispozitive de coasere a nasturilor cu ureche, cu dispozitive de coasere a etichetelor, sau cu
dispozitive de coasere a contranasturilor.

Maşina de cusut nasturi este o maşină specială care funcţionează semiautomat. Se utilizează la
coaserea nasturilor cu două şi cu patru orificii sau la coaserea nasturilor cu ureche.
Cusătura poate fi formată dintr-un fir sau din două fire de aţă.
Maşina de cusut nasturi are ca părţi principale masa de lucru şi corpul maşinii, care este aşezat
perpendicular pe masa de lucru.

a) Organele de lucru sunt:

 acul;
 conducătorul de fir;
 apucătorul;
 lărgitorul;
 transportorul;
 fixatorul de nasture şi material;

90
  cuţitul de tăiat aţă.
Acul efectuează mişcări în plan vertical şi mişcări laterale în zig-zag. Mişcările din planul vertical
realizează transportul firului prin nasture şi material, precum şi formarea buclei, iar prin mişcările
laterale acul realizează prinderea nasturilor la produs prin fiecare pereche de orificii.

Conducătorul de fir este de tipul cu tijă şi articulaţii şi funcţionează la fel ca cel al maşinii
simple.

Apucătorul şi lărgitorul funcţionează împreună, avâd funcţia de a prinde

bucla formată de ac şi de a o lărgi pentru fi împletită la împunsătura următoare cu
firul superior.
Apucătorul are forma unui fluture şi efectuează o mişcare rotativă. În
cadrul acestei mişcări, apucătorul 1 prinde bucla 2, formată de acul 3 pe care o
reţine în jurul său până când acul efectuează o nouă împunsătură.
Lărgitorul are funcţia să lărgească bucla reţinută de apucător şi să o
depună în faţa acului pentru împletire. Pentru prinderea buclei, lărgitorul este
prevăzut cu furculiţa 5, cu ajutorul căreia realizează prinderea şi deplasarea
buclei.
În timpul funcţionării, apucătorul efectuează o mişcare de rotaţie pentru fiecare ciclu de
ridicare - coborâre a acului. În acelaşi timp, lărgitorul efectuează un ciclu de mişcări de oscilaţie de
du-te-vino, în care prinde bucla şi o depune în faţa acului.

Transportorul execută transportul produsului şi nasturelui de

cusut în timpul coaserii. Transportorul funcţionează numai la nasturii cu
patru orificii, unde este necesară deplasarea perechilor de orificii în faţa
acului. Este format dintr-o placă metalică ce efectuează mişcarea de
translaţie în plan orizontal. Mărimea cursei de deplasare este determinată
de distanţa între perechile de orificii de coasere de la nasture.

Fixatorul presează produsul de transportorul maşinii şi fixează nasturele în poziţia de coasere.

Nasturele se fixează cu fălcile 1 şi 2, care exercită o presiune elastică pe marginile nasturelui cu
ajutorul arcului 3.
Poziţia nasturelui pe fixator se realizează cu arcul lamelar 6,
montat pe transportor. În timpul coaserii nasturelui, fixatorul efectuează
aceleaşi mişcări ca şi tansportorul, fiind montat solidar pe acesta.

91
 Cuţitul are rolul de a tăia firul de aţă la terminarea coaserii nasturelui. În timpul coaserii,
cuţitul efectuează aceleaşi mişcări cu fixatorul şi transportorul nasturelui şi execută tăierea o dată cu
acţionarea pedalei pentru fixator.

b) Formarea cusăturii de montare a nasturelui

Cusătura de montare a nasturelui poate fi executată simplă sau cu
picior.

Cusătura simplă se obţine trecând firul prin orificiile nasturelui

şi prin material. Firele de coasere se depun paralel sau în cruce, câte 5-6
fire în fiecare pereche de orificii. Maşina realizează şi întărirea cusăturii.
Coaserea cu picior a nasturelui se realizează prin coasere simplă
şi formarea piciorului, după care se execută consolidarea şi întărirea acestuia.
Procesul de coasere se desfăşoară ca şi la coaserea fără picior, cu
deosebirea că firele de coasere sunt mai lungi cu 3 –8 mm. Pentru
formarea piciorului din cusătură, maşina este dotată cu un dispozitiv sub
formă de braţ, poziţionat deasupra nasturelui, având rolul să limiteze
lungimea firelor în procesul coaserii.
Limitarea lungimii firelor se realizează prin trecerea acestora
peste braţ şi păstrarea acestei poziţii până la terminarea coaserii.
Consolidarea şi întărirea piciorului la nasture se fac prin rularea unui fir de aţă pe piciorul format.
Rularea se poate obţine la o maşină de cusut zig-zag sau la aceeaşi maşină de cusut nasturi.
Pentru rularea firului este necesară aşezarea piciorului nasturelui orizontal, pentru a se putea
efectua coaserea. În acest sens, când coaserea se face cu o maşină de cusut zig-zag, aşezarea picorului
se face manual. La coaserea ambelor faze cu aceeaşi maşină de cusut nasturi, aşezarea se face
automat de către un mecanism care roteşte nasturele cu 90º faţă de poziţia iniţială, fixându-l, totodată,
în dispozitiv, după care se execută coaserea.

c) Principiul de funcţionare şi deservire

Muncitorul are rolul să alimenteze maşina cu nasturi şi produse, să o pună în stare de
funcţionare şi să supravegheze calitatea operaţiei executate.
La coaserea nasturilor sunt necesare următoarele faze de lucru:
 cuplarea maşinii cu motorul electric prin întrerupătorul de curent;
 verificarea stării funcţionale prin efectuarea unei operaţii de coasere pe o bucată de material
luată ca probă;
 alimentarea maşinii cu nasturi şi produse. În acest sens se acţionează pedala şi se introduce
nasturele în fixator, după care se aşează produsul între fixator şi transportor.
92
  punerea maşinii în stare de funcţionare prin acţionarea pedalei;
 coaserea propriu-zisă a nasturelui, efectuată de către arc, apucător, lărgitor, transportor şi
conducătorul de fir;
 evacuarea produsului din maşină la terminarea cusăturii.
Defectiuni cauze si remedieri la coaserea nasturilor
A. Scaparea ochiurilor de cusatura
B. Cusatura se desira si cade nasturele
C. Ruperea nasturelui la coasere
D. Maşina face mai multe impunsaturi
A. Scaparea ochiurilor de cusatura are următoarelor cauze:
 acul este montat prea sus sau jos - reglarea acului la nivelul apucatorului
 varful apucatorului este departe de ac - reglarea apucatorului langa ac
 intinzatorul buclei actioneaza cu intarziere - reglarea cursei intinzatorului
 detensionarea firului de la ac se face cu intarziere - reglarea tensiunii firului la ac
B. Cusatura se desira si cade nasturele
 incheierea cusăturii este necorespunzatoare - verificarea impunsaturilor finale si reglarea
 cusăturii
 impletirea firului necorespunzator - corelarea apucatorului cu acul
C. Ruperea nasturelui la coasere:
 acul nu este centrat in locas - centrarea acului la montare
 fixatorul de nasture dereglat - reglarea fixatorului
 nasturii au defectiuni de fabricatie - eliminarea nasturilor cu defecte
D. Maşina face mai multe impunsaturi:
 franarea este necorespunzatoare - reglarea franei
 arcul de franare este slab - se reconditioneaza arcul
 cama de pornire este montaţa incorect - se corecteaza montajul camei

Masina de cusut nasturi cu alimentare automata este prevazuta cu aceleasi organe de lucru si
mecanisme componente ca si masina care functioneaza semiautomat, fiind dotata in plus cu un
dispozitiv de alimentare automata. Acest dispozitiv are o constructie care poate fi adaptata pentru
coaserea nasturilor in forma plata (cu doua sau patru gauri) si pentru nasturi cu orificiu ascuns. In
acest scop, dispozitivul poate fi prevazut cu unul sau mai multi vibratori ce indeplinesc rolul de cos
pentru depunerea nasturilor destinati coaserii. Acesti vibratori sunt incorporati in cadrul
dispozitivului unde in timpul functionarii masinii vibreaza pentru a deplasa nasturii prin canalul de
conducere la locul de coasere. Dotarea dispozitivului cu mai multe vibratoare are ca scop sa asigure

93
posibilitatea coaserii a pana la patru nasturi de culoare diferita, in functie de sortimentul coloristic al
produselor ce se confectioneaza.

In cadrul procesului de coasere, dispozitivul executa conducerea nasturilor la locul de coasere,

asaza nasturele in locasul de coasere si il potriveste cu orificiile pe directia acului pentru a fi cusut.

Principiul de functionare. Dispozitivul de alimentare automata este montat pe masa si corpul

masinii. Acest dispozitiv este alcatuit dintr-un cos in care se alimenteaza nasturii. Pentru alimentarea
dispozitivului de coasere, nasturii sunt trimisi printr-un canal care ii debiteaza in locasul pentru fixare
in dispozitiv.

Procesul de coasere la masina cu alimentare automata incepe cu fixarea produsului in masina si

cu alimentarea nasturilor pentru cusut. Nasturii se depun in cosul de alimentare, prevazut cu un
vibrator ce antreneaza si orienteaza nasturii catre canalul de conducere. Acest canal face legatura
intre cosul de alimentare si dispozitivul de coasere, unde nasturele este introdus in locasul de fixare,
pe cale mecanica sau pneumatica, si, apoi, cusut la produs.

94
 3.2.7 MASINA DE CUSUT CHEITE

Masina de cusut cheite functioneaza pe principiul

masinii simple, cu deosebirea ca transportul si fixarea
produsului pentru coasere sunt diferite. Masina
functioneaza cu suveica si apucator rotativ, realizand o cusatura cu puncte de tighel format din doua
fire de ata. Destinata pentru coaserea cheitelor la imbracaminte, masina este actionata cu un motor
avand puterea P= 0.25 kW si turatia n= 1400 rot/min.

Cheita este o cusatura de intarire cu rol functional si ornamental. Aceasta cusatura se aplica la
capetele butonierelor, buzunarelor, cutelor sau la alte deschizaturi si detalii care se intaresc si se
ornamenteaza prin coasere.

95
 Cheita se obtine prin cusatura formata din doua fire in care pasii de cusatura se depun atat pe
lungimea cat si pe latimea cheitei. Firele depuse pe pe directia lungimii se numesc fire longitudinale,
iar cele depuse pe latime se numesc fire transversale.

 Firele longitudinale au rolul sa determine lungimea cheitei si se depun in paralel cate cinci sau
sase fire, avand lungimea de 3-15 mm, in functie de lungimea cheitei.
 Firele transversale se depun perpendicular pe firele longitudinale, avand rol de consolidare
(festonare) si de intarire a firelor de lungime.
Aceste fire se ruleaza pe firele longitudinale pe care le fixeaza pe materialul produsului.
Numarul firelor transversale este de la 15 la 30, in functie de lungimea cheitei.

Procesul de coasere a cheitei cuprinde trei faze de lucru:

 introducerea si fixarea produsului in masina;
 coaserea propriu-zisa a cheitei;
 evacuarea produselor din masina.

Organe de lucru. Masina de cusut cheite este prevazuta cu organe de lucru ca:
 acul,
 conducatorul de fir,
 apucatorul,
 suveica,
 transportorul,
 fixatorul de material.
Aceste organe de lucru functioneaza pe acelasi principiu cu al masinii simple, cu deosebirea
transportorului si a fixatorului care prezinta urmatoarele deosebiri:
 transportorul efectueaza miscari transversale fata de arborele principal ce corespund depunerii
firelor longitudinale si miscari paralele cu arborele ce corespund festonarii cheitei.
 fixatorul de material este format din doua picioruse care au rolul de a exercita presiune
elastica pe material, cu ajutorul a doua arcuri.

Principiul de functionare si deservire. Functionarea

masinii de cusut cheite este asemanatoare cu a masinii de
cusut nasturi, diferind de aceasta prin modul de transport
si de fixare a produsului.
Inainte de punerea in functiune se pregateste masina
pentru lucru conform indicatiilor tehnice si, apoi, se face o
cheita de proba.

Fazele de lucru la coaserea unei cheite sunt

urmatoarele:
 alimentarea locului de munca cu produse;
 ridicarea fixatorului prin actionarea pedalei;
 introducerea produsului sub fixator si eliberarea pedalei;
 punerea masinii in stare de coasere prin actionarea pedalei din dreapta, care determina
trecerea curelei de pe roata libera pe roata fixa;

96
  coaserea propriu-zisa. In timpul coaserii, transportorul efectueaza deplasarea produsului
lateral fata de masina si, apoi, pe lungimea acesteia. La terminarea coaserii, discul de
comanda determina oprirea masinii;
 evacuarea produsului din masina.

Defecte la coaserea cheitei :

1. Cusatura are scapari
2. Cheita are feston neuniform
3. Mecanismele nu sunt sincronizate
1. Cusatura are scapari datorita urmatoarelor cauze :
 Apucatorul este dereglat faţa de ac - se regleaza apucatorul
 Apucatorul este uzat - se reconditioneaza apucatorul
2. Cheita are feston neuniform datorita urmatoarelor cauze :
 transportorul este dereglat - se regleaza transportorul
 fixatorul nu preseaza materialul – se regleaza presarea materialului
3. Mecanismele nu sunt sincronizate datorita urmatoarelor cauze :
 roaţa dintaţa si melcul sunt dereglate si uzate – se reconditioneaza si regleaza angrenajul
 discul de comanda este uzat – se reconditioneaza camele de pe disc
.

97