Materiale auxiliare utilizate în confecţii.

Întăriturile

Rol:
Întăriturile reprezintă straturi componente la unele ansambluri vestimentare ale
produselor de îmbrăcăminte având rolul de a contribui la menţinerea formei produsului
confecţionat.
Utilizare:
Întăriturile se pot aplica la gulere, mâneci, manşete, cordoane, umeri, buzunare, betelii,
piepţi, tivuri etc.
Clasificare:
După modul de obţinere, întăriturile pot fi:
a) întărituri ţesute;
b) întărituri neţesute;
a) Cele mai utilizate întărituri ţesute sunt:
 pânza vatir – se obţine din fire de bumbac în urzeală şi fire de cânepă sau lână
în bătătură. Această pânză este bine apretată şi se utilizează la întărirea piepţilor şi
gulerelor la îmbrăcămintea exterioară;
 pânza volvatir – este o ţesătură ce are în urzeală fire de bumbac, iar în bătătură
fire de cânepă sau in în amestec cu fire de lână. Se folosește la îmbrăcămintea
exterioară, pentru dublarea piepţilor şi a gulerelor;
 canafasul – este realizat din fire de bumbac (obţinute din deşeuri), fiind o ţesătură
subţire, bine apretată şi se foloseşte la dublarea vatirului de la piepţi, ca întăritură
pentru buzunare, mâneci, betelii;
 rosharul – este o ţesătură ce are în urzeală fire de bumbac, iar în bătătură fire de
păr de cal sau fire artificiale.
Alte ţesături cu utilizări similare sunt: pânza albită, pânza nealbită, ţesături cu
apret permanent, ţesături cu termoadezivi etc.
b) Întăriturile neţesute se obţin din materiale textile prin procedee speciale. Aceste
întărituri se realizează din fibre textile (bumbac, lână, viscoză, acetat şi deşeuri textile obţinute

[1]
prin destrămare) selecţionate în acest scop, care sunt legate între ele cu ajutorul unui liant. În
comparaţie cu întăriturile ţesute, acestea prezintă o serie de avantaje, cum ar fi:
 sunt de 2,5 ori mai uşoare;
 sunt de 4 ori mai ieftine;
 se pot croi pe orice direcţie, deoarece nu au cele două sisteme de fire (urzeală şi
bătătură), ceea ce duce la eliminarea sau reducerea deşeurilor de la croit;
 au stabilitate dimensională şi sunt neşifonabile;
 sunt indeşirabile, uşurând procesul de confecţionare;
 sunt rezistente la întindere pe orice direcţie;
 sunt permeabile la transpiraţie şi aer;
 au o bună rezistenţă la scămoşare şi frecare;
 se pot decupa în diferite forme.
Întăriturile neţesute cuprind:
 întărituri din folii sintetice (grosimea de 0,11-0,22 mm), folosite pentru gulere
la cămăşi, ca întăritură la îmbrăcămintea exterioară;
 întăriturile termofuzibile – sunt materiale textile, pe suprafaţa cărora sunt
dispuse granule din răşini sintetice, ce reprezintă agentul fuzibil;
 întărituri cu termoadezivi.

[2]