INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE

Specializarea: Zootehnie
Management

„Caracterul fară inteligenţă poate valora mult, dar inteligenţa fară caracter nu
valorează nimic” Cicero.

Cursul nr. 1.2.

I. OPTIMIZAREA PROIECTĂRII ȘI UTILIZĂRII EFICIENTE A

CONSTRUCȚIILOR
Construcţiile în general, într-o unitate de producție, în raport de funcţiile pe care le
îndeplinesc se grupează în:
- construcţii direct productive, în care intră, în principal, adăposturile de animale,
spațiile/halele de producție și procesare, etc.;
- construcţii indirect productive, respectiv cele care servesc la depozitarea şi
păstrarea produselor, a unor maşini şi instalaţii, filtru sanitar, pavilioanele sanitar-veterinare,
centrala termică, rampa pentru încărcarea animalelor etc.
- construcţii cu caracter social-administrativ, birouri , cantine, etc.
În activitatea de management privind construcţiile direct productive sub aspect tehnic
şi tehnologic, deciziile trebuie să aibă în vedere precizarea volumului, a tipului, a amplasării,
a asigurării microclimatului necesar și a uşurinţei în executarea diverselor lucrări.
Volumul (numărul adăposturilor, suprafaţa totală) şi tipul adăposturilor pentru animale
şi păsări (grajduri, saivane, hale) se stabilesc în funcţie de următoarele elemente:
- mărimea efectivelor (număr de capete);
- specializarea producţiei (pentru lapte, pentru îngrăşare etc.);
- sistemul şi tehnologia de creştere (intensiv, extensiv, sistem legat sau dezlegat
al animalelor etc.);
- specia şi categoria de animale (influenţează suprafaţa pentru un animal);
- asigurarea unor căi de acces pentru unele utilaje (remorci cu furaje) şi a unor
spaţii pentru oameni în vederea efectuării unor lucrări de îngrijire, hrănire.

1
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Amplasarea adăposturilor de animale impune respectarea a o serie de condiții legate de

calitatea solului, adâncimea pânzei freatice, direcția vânturilor dominante, distanța până la
localități, etc., condiții prevăzute într-un ordin al ministerului sănătății.
Privitor la construcţiile indirect productive, în deciziile privind mărimea, tipul şi
amplasarea lor, trebuie să se urmărească o dimensionare şi o funcţionabilitate optimă
(sistematizare interioară, temperatură, umiditate etc.), costuri reduse de investiţii, circuit
funcţional minim pentru furaje, animale, oameni, materiale.
Problemele economice care se pun în legătură cu proiectarea construcţiilor se referă în
principal la:
 Reducerea la minim a costului iniţial al investiţiilor în construcţii realizabilă prin:
alegerea variantei de investiţie pe baza costului de oportunitate, utilizarea unor materiale
uşoare, efectuarea unor construcţii simple, raţionalizarea spaţiului. în cazul unui capital redus
trebuie ca investiţiile să se ordoneze în funcţie de productivitatea marginală a acestora,
acordând prioritate pentru investiţiile cele mai rentabile.
Orientările noi privind reducerea investiţiilor şi a consumului de muncă în
construcţiile agricole au în vedere măsuri ca:
- construcţii cu panouri demontabile, ceea ce asigură flexibilitate şi posibilitatea de
adaptare a construcţiilor la alte activităţi;
- înlocuirea silozurilor din beton cu silozuri turn sau cu silozuri tip tranşee;
- creşterea animalelor în stabulaţie liberă cu accesul direct al animalelor la unele
surse de furaje.
Valoarea mai scăzută a costului iniţial al investiţiei asigură în raport cu durata normată
de folosire o cotă de amortisment anuală mai redusă. Cota anuală de amortisment (A) se
calculează conform relaţiei:

A = (Valoarea investiţiei/Durata normată de funcționare)

Fundamentarea economică a investiţiilor noi pentru construcţii sau în cazul

modernizării celor existente, se bazează pe analiza mai multor variante în raport cu un sistem
de indicatori economici şi de elemente tehnologice.
Tabelul 7.3
Indicatorii eficienţei economice a investiţiilor în construcţii
Nr.
Indicatorii Formula de calcul Semnificaţia notaţiilor
crt.
1. Costul de C1, C2 - costurile de
oportunitate (Co) Co = (C1-C2)/(V2-V1) producţie la două variante de
investiţii pentru ,,n” ani;
2. Investiţia specifică V1, V2 - variantele de
(Is) Is = Vi/K investiţii (valoarea lor);
Vi - valoarea totală a

2
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

3. Termenul de investiţiei;
recuperare a Tr = Vi/P K - capacitatea obiectivului
investiţiei (Tr) (capete, m2 etc.);
4. Coeficientul de P - profitul anual;
eficienţă a investiţiei Ce = (P/Vi) x 100 Sn - valoarea investiţiei
(Ce) după ,,n” ani
r - rata de actualizare (%)
5. Valoarea nt - nr. de ani trecuti de la
actualizată a unei 1 construire sau cumpărare
investiţii viitoare Va = Sn--------- t - rata anuală de
(Va) (l + r)n amortisment
6. Valoarea actuală a
unei investiţii Vat = Vi(l + nt xt)
trecute (Vat)

 Costurile anuale totale de producţie ale construcţiilor cuprind următoarele

categorii de costuri: amortismentul anual, costul cu întreţinerea lor (reparaţii), asigurările,
impozitul şi dobânda în cazul în care pentru realizarea investiţiei s-a apelat la credite.
Cheltuielile totale anuale a adăposturilor sunt fixe, însă raportate pe animal sau pe produs sunt
variabile, variind invers proporţional cu numărul de animale existente şi cu cantitatea de
produse.
Sub aspect economic deci se justifică alegerea variantei de investiţie la care
coeficientul de oportunitate este cel mai mare, investiţia specifică cea mai scăzută, termenul
de recuperare a investiţiei cel mai mic, coeficientul de eficienţă cel mai ridicat şi valoarea
actualizată cea mai scăzută. În cazul unor situaţii apropiate ca valoare a unor indicatori, se
vor lua în considerare şi alte criterii cum ar fi: nivelul producţiilor posibile de realizat,
consumul specific de energie, cheltuielile cu afluirea animalelor în cazul îngrăşătoriilor,
nivelul productivităţii muncii (consum de muncă pe unitatea de produs), pierderile sau
surplusul de venit rezultate prin scoaterea din circuitul agricol a unor suprafeţe de teren.
Utilizarea eficientă a construcţiilor prezintă, de asemenea, o importanţă deosebită,
întrucât îşi pune amprenta asupra volumului, calităţii şi costului produselor obţinute.
Direcţiile principale prin care se poate asigura o eficienţă ridicată în folosirea
construcţiilor agricole sunt:
a) Utilizarea la întreaga capacitate a adăposturilor prin programul de populare în
cazul unităţilor cu circuit deschis, sau prin asigurarea fluxului programat de treceri între
diferite categorii de vârstă, greutate sau stare fiziologică;
b) Reducerea mortalităţilor şi sacrificărilor de necesitate, menţinând o perioadă
îndelungată de timp (cât mai aproape de durata ciclului de producţie) la un nivel ridicat,
efectivul furajat (la nivelul capacităţii adăpostului);
c) Repararea şi întreţinerea corespunzătoare a construcţiilor pentru prelungirea
duratei de folosire a acestora;
d) Folosirea unor construcţii şi în alte scopuri (la cele care se pretează desigur),

3
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

în perioadele când nu participă la procesele de producţie specifice lor (exemplu saivanele de

oi în perioada de păşunat pentru îngrăşarea berbecuţilor);
e) Închirierea sau darea în locaţie de gestiune a unor spaţii în cazul în care se
reduc unele activităţi;
f) Utilizarea construcţiilor în cadrul unor activităţi realizate în cooperare cu alţi
producători.
Eficienţa economică a utilizării adăposturilor de animale se poate aprecia utilizând o
serie de indicatori ca:
- producţia de carne marfă pe loc construit;
- efectivul rulat;
- densitatea animalelor pe metru pătrat;
- indicele de utilizare a capacităţii construite (raportul între durata unui an şi
durata fluxului tehnologic) sau numărul de serii rulate pe an;
- cheltuielile anuale ale adăpostului pe animal furajat.

II. ORGANIZAREA ASIGURĂRII ŞI UTILIZĂRII EFICIENTE A MIJLOACELOR

MECANICE

 Organizarea asigurării unităţilor cu mijloace mecanice

În cadrul mijloacelor mecanice se vor considera tractoarele şi maşinile necesare
producerii diverselor culturi, mijloacele de transport, utilajele şi instalaţiile zootehnice, iar în
cazul unităților de producție și procesare se vor considera utilajele, echipamentele și
instalațiile specifice tipului de activitate desfășurată.
Deciziile privind dotarea şi folosirea mijloacelor mecanice trebuie să se aibă în vedere
criterii de natură tehnică, tehnologică, economică şi energetică.
Fundamentarea deciziilor privind dotarea unei unităţi cu mijloace mecanice are în
vedere următoarele criterii:
- situaţia veniturilor aduse prin utilizarea lor şi a cheltuielilor cu cumpărarea şi
exploatarea lor;
- situaţia preţului de cumpărare faţă de valoarea actuală a unui profit anticipat;
- situaţia ratei profitului anticipat faţă de rata dobânzii;
- raportul între durata rambursării preţului de cumpărare şi durata de folosire.

4
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

Caracteristicile mijloacelor mecanice Caracteristicile unităţilor

Fig. 1 - Factorii care influenţează volumul şi structura mijloacelor fixe

(dupa Margareta Oancea: Managementul, gestiunea economică și strategia în unitățile agricole – 2007)
Se consideră eficientă cumpărarea mijloacelor fixe în cazul în care veniturile aduse
depăşesc cheltuielile conform relaţiei:

Venituri prin utilizarea mijlocului mecanic > Cheltuielile cu cumpărarea şi cu

exploatarea lui

Veniturile aduse de mijloacele mecanice prin utilizarea lor exprimă economia de

mână de lucru plus eventual valoarea producţiei suplimentare obţinută prin faptul că se
recoltează în perioada optimă sau lucrarea se efectuează cu pierderi mai mici.
Cheltuielile cu exploatarea mijloacelor mecanice (Ch.totale) includ cheltuieli fixe şi
cheltuieli variabile. Cheltuielile fixe de exploatare (Ch. fixe): (amortismentul, cheltuieli cu
întreţinerea şi reparaţiile, impozite şi taxe, asigurările şi dobânda) și cheltuielile variabile
(Ch.var): cu carburanţii, lubrefianţii, energia electrică, alte materiale. Deci, în calcularea
cheltuielilor totale se are în vedere relaţia:

Ch.t = Ch. fixe + (n*Ch.var/zi)

unde „n” reprezintă numărul zilelor de lucru pe an.

De asemenea, se poate ca „Ch.var” să se stabilească la ha sau pe to/produs, în funcţie

5
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

de specificul activităţii la care este utilizat mijlocul mecanic şi atunci „n” reprezintă numărul
total de ha sau de tone realizate pe an de acesta.
I. Astfel, dacă se pune problema achiziţionării unei maşini de recoltat sfeclă furajeră care
să înlocuiască munca manuală, datele problemei sunt:
- Preţul de cumpărare al maşinii - 2000 lei
- Cheltuielile fixe de exploatare - 450 lei/ha
- Costul carburantului - 22,5 lei/ha
- Salariul muncitorului - 11,0 lei/ha;
- Valoarea lucrării de recoltat manual - 122,5 lei/ha;
- Producţia la ha = 70 t/ha;

Pentru a afla suprafaţa de la care se recomandă cumpărarea maşinii de recoltat se

utilizează relaţia:
Cf + (Cv Str)x X)) = Vlm

în care:
- Cf = cheltuielile mecanice fixe de exploatare;
- Cv, Str = cheltuielile variabile cu recoltatul mecanic (cost carburant și
muncitorului);
- X = suprafaţa (ha);
- Vlm = valoarea lucrării de recoltat realizată manual.
Înlocuind cu datele problemei luată ca exemplu rezultă:
450 + (22,5 + 11,0)X= 122,5
450 = 89X
de unde:
X = 5,0 ha
Deci, pentru o suprafaţă mai mare de 5,0 ha sfeclă furajeră, în condiţiile date de
cheltuieli, cu o producţie de 70 t/ha este eficient economic a fi cumpărată maşina de recoltat,
înlocuind munca manuală.
II. Mijlocul mecanic este recomandat a fi cumpărat dacă preţul de cumpărare este
inferior valorii actuale a tuturor profiturilor anticipate, rezultate din folosirea lui, conform
relaţiei:
C< Va

(1+r)n - 1
Va = Pr---------------
r(1 + r)n

în care:

6
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

C - costul mijlocului mecanic;

Va - valoarea actuală a tuturor profiturilor anticipate;
Pr - profitul anual realizat în timpul celor ,,n” ani de utilizare;
r- rata dobânzilor la bani (%);
n - durata de folosire în ani.
Se exemplifică acest calcul pentru o instalaţie de tocat furaje:
- Pr = 170 lei; n = 10 ani; r = 15 %; C = 800 lei

Va = 170 (1 + 0,15)10 - 1 = 170 4,02 - 1

0,15(1 + 0,15)10 0,60

Va = 856,8 lei
Deci C < Va şi se recomandă cumpărarea instalaţiei. Pe baza acestei relaţii se poate
calcula şi valoarea minimă a profitului anual realizat prin exploatarea maşinii în situaţia când
reprezintă o investiţie.
Cxr(l + r)n
Pr = --------------
(l + r)n — 1
Înlocuind cu datele concrete rezultă că în exemplul luat, nivelul minim al profitului
anual trebuie să fie 158,7 lei. În general, nivelul profitului minim realizat din exploatarea unei
maşini noi este influenţat de costul maşinilor, valoarea dobânzii şi numărul zilelor de
funcţionare.
III. Maşina/echipamentul sau instalaţia este eficient a fi achiziţionată dacă rata anuală a
profiturilor realizate în anii de folosinţă este superioară ratei dobânzilor la bani.
În situaţia maşinii de recoltat dacă rata profitului este mai mare de 5 % (5%
reprezentând în cazul anterior rata dobânzilor la bani) atunci cumpărarea maşinii este
recomandată.
IV. Cumpărarea maşinii este avantajoasă dacă durata de rambursare a preţului cu care
s-a cumpărat (Dr) este mai mică decât numărul de ani posibili de utilizare a acesteia (N)
conform relaţiei:
Dr > N
în cazul maşinii de recoltat sfeclă N = 10 ani, profitul anual din care se achită maşina
este de 240,0 lei rezultă:
Costul maşinii 2000
Dr = -------------------------- = ------- 8,3 ani
Profitul anual 240
Deci: 8,3 < 10 ani şi maşina este eficient a fi cumpărată în acest caz.
În managementul dotării cu maşini/echipamente, tractoare, instalaţii, utilaje se ridică şi
alte probleme de natură economică:
V. Alegerea între o maşină, tractor, instalaţie, cu capacitate mare şi unele cu

7
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

capacitate mică.
Factorii care influenţează deciziile se pot considera:
- Diferenţele de costuri şi în mod concret cele fixe;
- Gradul de folosire anuală a mijlocului mecanic care influenţează nivelul
salariilor economisite pentru unul din cele două tipuri;
- Valoarea capitalului propriu şi a muncii, opţiunea fermierului, etc.
VI. Interesul economic pentru cooperare în utilizarea mijlocului mecanic:
Utilizarea prin cooperare prezintă un dublu avantaj: durata de folosire pe an creşte, iar
cheltuielile fixe pe mijlocul mecanic sau pe ha se diminuează.
VII. Apelarea la un antreprenor care dispune de mijloace mecanice pentru
efectuarea lucrării:
În aceste situaţii problema care se pune este cea a costului lucrării care trebuie
negociat între fermier şi antreprenor.
Fermierul nu poate accepta un cost peste valoarea lucrării pe ha executată manual (în
cazul maşinii de recoltat sfeclă 122,5 lei/ha).
Antreprenorul nu poate accepta o taxă de lucrare mai mică decât valoarea cheltuielilor
sale la ha (această valoare se calculează raportând cheltuielile sale anuale la numărul total de
ha pe care acesta îl efectuează cu maşina sa pe an).
În exemplul considerat această valoare este de 87,5 lei/ha.
Zona de negociere va fi deci cuprinsă între 122,5 maxim şi 87,5 lei minim. Dacă se
ajunge la o taxă de 100 lei, fermierul va câştiga 22,5 lei/ha, iar antreprenorul 12,5 lei/ha.
VIII. Apelarea la credit pentru cumpărare:
Luarea acestei decizii trebuie să aibă la bază calculul cheltuielilor pe care le va
suporta şi economia rezultată din folosirea ei (economia de muncă manuală exprimată valoric
la care eventual se poate adăuga venitul obţinut în cazul în care poate efectua lucrări şi la alţi
fermieri).
Cheltuielile sale cuprind: cheltuielile anuale de rambursare a creditului, dobânda
anuală, cheltuielile de întreţinere şi reparaţii, asigurările şi cheltuielile variabile.
IX. În cazul în care deţine o maşină sau instalaţie veche, problema care se pune este:
efectuarea de reparaţii capitale sau cumpărarea unei maşini noi:
În această situaţie se analizează starea maşinii sau a instalaţiei şi cheltuielile cu
reparaţiile, în comparaţie cu costul maşinii noi, având în vedere desigur şi nivelul capitalului
propriu, ca şi nivelul dobânzilor, în cazul că apelează la credit.
X. Cumpărarea unei maşini (tractor, instalaţii) noi sau a unei maşini/instalații folosite:
Decizia care se recomandă depinde de resursele financiare de care dispune unitatea
sau fermierul, apelând la teoria actualizării. Luând spre exemplificare:
a) cumpărarea unui tractor nou care costă 70 mii. lei şi are o durată normată de
funcţionare de 10 ani, rezultând o valoare a amortismentului anual la 7 mii. lei;
b) sau cumpărarea unui tractor folosit, cu aceeaşi putere şi pentru aceleaşi
categorii de lucrări, în bună funcţionare care costă 40 mii. lei, dar cu o durată rămasă de

8
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

funcţionare de 5 ani.
Pot apărea aici două situaţii:
a) fermierul are un capital limitat;
b) fermierul dispune de capital mai mare.
a) În condiţiile unui capital limitat, fermierul, investind cei 7.000 lei într-un
tractor nou, renunţă la posibilitatea de a investi această sumă într-o altă investiţie care are rată
anuală de 15 %.
De asemenea, fermierul necumpărând un tractor folosit, se privează de 3.000 lei (7.000
- 4.000) care în 5 ani, dacă ar fi investit într-o altă activitate care ar aduce o rată anuală de
venit recapitalizat de 20 % ar reprezenta un câştig de:
V = Va (1+r)5 = 3.000(1+0,20)5 = 7.460 lei
În acest caz se pare deci mai eficientă varianta de a cumpăra un tractor folosit, întrucât
suma de 7.460 lei îi va permite peste 5 ani cumpărarea din nou a unui tractor folosit.
b) În condițiile unui capital mai mare şi surplusul acestuia nu poate fi investit
decât într-o activitate care îi dă o dobândă anuală recapitalizată de 5 % atunci cele 3.000 peste
5 ani ar aduce un venit de 3.820 lei, [3.000 lei(l+0,5)5 ], ceea ce nu i-ar permite cumpărarea
din nou a unui tractor folosit. În acest caz este recomandat a cumpăra un tractor nou.
În cazul exploataţiilor familiale deciziile privind una sau alta din soluţii privind
achiziţionarea de mijloace mecanice depind de următorii factori:
- nivelul capitalului propriu;
- nivelul profitului în raport cu altă investiţie;
- volumul de muncă propriu şi modul de utilizare al membrilor familiei;
- costul mâinii de lucru angajate pe oră, comparativ cu costul pe oră cu mijlocul
mecanic;
- economia pe care o realizează în cursul anului în funcţie de costul anual al
mijlocului mecanic.
 Creşterea gradului de mecanizare a lucrărilor în unităţile agricole,
exploatabile zootehnice și unitățile de procesare atrage o serie de consecinţe printre care mai
importante sunt:
- Sporirea nivelului productivităţii muncii (cantitatea de produse realizată în
unitatea de timp);
- Realizarea lucrărilor într-o perioadă mai scurtă de timp şi astfel evitarea sau
reducerea influenţei negative a unor factori de risc, mai ales climatici;
- Economia de muncă manuală poate fi utilizată la dezvoltarea unor alte
activităţi, aducătoare de venituri suplimentare. Economia de muncă la nivelul exploataţiilor
familiale determină o reducere a muncii angajate şi accentuarea caracterului familial. Are loc,
de asemenea, creşterea ponderii cheltuielilor fixe în costurile globale ale exploataţiei şi o
descreştere a costurilor de producţie mai ales la cele cu dimensiuni mai mari;
În fundamentarea economică a deciziilor privind câte mijloace mecanice trebuie
achiziţionate şi tipul lor, se pot utiliza mai multe metode, printre care: graficul desfăşurător, și

9
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

metoda directă pe lucrare.

Metoda graficului desfăşurător se aplică separat pentru fiecare tip de maşină,
instalație sau echipament și necesită parcurgerea următoarelor etape:
- Centralizarea pe luni şi decade a zilelor - normă (sau ha) efectuate de
maşină/instalație pe baza datelor din fişele tehnologice la care ele vor fi folosite şi întocmirea
unui grafic.
- În cazul apariţiei unor vârfuri de muncă în unele decade, se intervine pentru
reducerea lor prin: deplasarea unor lucrări nepresante din decadele respective în decadele
anterioare sau în cele care urmează acestora; efectuarea unor lucrări în schimb prelungit, etc.;
- Se calculează necesarul de maşini, plecând de la volumul total de zile-normă
rămas cel mai mare după aplatizarea vârfurilor, conform relaţiei:

Nr. m = (Zile-normă din decadă

(ZN))/10

Se mai poate, de asemenea, calcula plecând de la volumul total de hectare din decada
rămasă ca vârf de muncă după aplatizarea şi raportându-1 la norma de muncă a tractorului sau
maşinii multiplicată cu 10 (zilele unei decade), utilizând relaţia:

Nr. m = ((Numărul total de ha din decadă)/(Norma de muncă/schimb x 10))

Metoda directă pe lucrare

În cadrul campaniilor de lucrări mecanice în câmp (arat, semănat, recoltat) sau în cazul
lucrărilor de tuns, de transporturi independente, de măcinat, de procesare produse etc.
necesarul de agregate sau aparate pe lucrări se determină utilizând metoda directă de calcul.
În acest scop se foloseşte relaţia:

Na = (Vl/(WaxT))

în care:
Na - reprezintă numărul de agregate sau aparate;
Vl - volumul lucrării în unităţi fizice (ha, km, t, capete);
Wa - productivitatea maşinii (sau a agregatului) pe schimb, sau norma de lucru;
T - timpul optim de executare (ore, zile).
 Constituirea de agregate urmăreşte reducerea numărului de treceri pe aceeaşi
suprafaţă, evitarea unei tasări accentuate şi economie de carburant. Această operaţiune constă

10
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

în cuplarea la acelaşi tractor a unor maşini cu care se pot executa 2-3 lucrări concomitent:
semănat + fertilizat + erbicidat; prăşit + fertilizat etc.
În determinarea necesarului de instalaţii din interiorul adăposturilor (instalaţii de muls,
de furajare, de adăpare, de evacuare a dejecţiilor) şi de alegere a tipului acestora trebuie luaţi
în considerare o serie de factori ca: specializarea unităţilor, tipul adăposturilor, sistemul de
întreţinere, sistemul de furajare, numărul de animale din adăposturi, producţia acestora.
În cazul unor lucrări complexe desfăşurate după un flux, unde se intercalează lucrări
de transport, determinarea necesarului de mijloace de transport se face în funcţie de
productivitatea agregatului care execută lucrarea principală (în cazul procesului de recoltare şi
însilozare a unor furaje, necesarul de agregate de transport se calculează având în vedere
productivitatea agregatului de recoltare).
 Organizarea utilizării eficiente a mijloacelor mecanice
Principalele direcţii în care se poate acţiona sunt:
a) utilizarea la întreaga capacitate de lucru zilnică (cel pentru 8 ore) şi anuală;
b) prelungirea perioadei de folosire prin respectarea perioadelor de reparaţii şi
o întreţinere corespunzătoare;
c) popularea halelor de păsări şi a adăposturilor de animale la capacitatea
proiectată pentru folosirea eficientă a instalaţiilor interioare;
d) dotarea cu maşini cu un grad diversificat de utilizare;
e) organizarea corespunzătoare a proceselor de muncă asigurând proporţii
optime între mijloacele necesare pe flux;
f) asigurarea materialelor necesare (combustibil, energie, piese de schimb,
lubrefianţi);
g) combinarea lucrărilor.
Pentru mijloacele de transport organizarea utilizării eficiente a acestora trebuie să se
urmărească:
a) repartizarea judicioasă a transporturilor pe mijloace de transport;
b) alegerea unor itinerarii corespunzătoare;
c) organizarea propriu zisă a lucrărilor de transport.
În acest scop se au în vedere următoarele: locul transporturilor (interne sau externe),
timpul de executare (urgente şi eşalonate), natura produselor (voluminoase dar uşoare, volum
mic dar cu greutate mare), tipul mijloacelor de transport (autocamioanele, tractoarele rutiere,
mijloacele hipo, etc.

III. ORGANIZAREA ASIGURĂRII EFICIENTE CU MATERII PRIME SI

MATERIALE ŞI OPTIMIZAREA UTILIZĂRII ACESTORA

Desfăşurarea activităţilor de producţie necesită un sortiment foarte diversificat de

materii prime şi materiale specifice diferitelor culturi, categorii şi specii de animale,

11
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

diferitelor sisteme şi tehnologii de producţie, care din punct de vedere contabil reprezintă
mijloace circulante materiale, iar din punct de vedere valoric se grupează în mijloace
circulante băneşti (active circulante).
Mijloacele circulante cuprind materiile prime (seminţe, furaje etc.), diverse materiale
(îngrăşăminte, erbicide, material seminal, medicamente, substanţe pentru deratizări şi
dezinfecţii, apă pentru irigaţii etc.), motorină, energie electrică, animalele tinere şi la îngrăşat.
Aceste active circulante se consumă integral într-un ciclu de producţie şi ca urmare
îşi transferă integral valoarea lor asupra produselor finite obţinute.
În fundamentarea economică a asigurării unităţilor cu mijloace circulante este necesar
a se avea în vedere următoarele aspecte: sortimentul (hibridul, soiul, linia, rasa, tipul
îngrăşămintelor şi al erbicidelor, materiile prime de procesat, etc.), cantitatea, calitatea şi
costul acestora, în corelaţie cu suprafeţele de teren, structura culturilor, numărul de animale,
nivelul producţiilor programate, tehnologiile aplicate, condiţiile specifice de executare a unor
lucrări.
 Organizarea asigurării cu materii prime şi materiale din cumpărări: Trebuie
să aibă în vedere următoarele:.
- Determinarea necesarului de materii şi materiale pe felurile acestora;
- Precizarea indicatorilor de calitate;
- Cantitatea de materii şi materiale din producţie proprie;
- Organizarea cumpărării şi aducerii în unitate a celor cumpărate;
- Organizarea utilizării lor eficiente.
Determinarea necesarului de materii şi materiale are la bază următoarea relaţie
generală:

Nmc = (Vl x nc) + r

în care:
 Nmc – necesar materii consum;
 Vl - volumul lucrării la care se utilizează materia primă respectivă;
 nc - norma de consum;
 r - rezerva (5-15 %) la cantitatea strict necesară.
Volumul lucrării, în funcţie de natura proceselor de producţie este exprimat în hectare
suprafaţă cultivată la determinarea necesarului de seminţe, îngrăşăminte, apă pentru irigaţii,
motorină, insectofungicide; în total produs finit pentru calcularea necesarului de materii prime,
în efective de animale sau zile furajate pentru calcularea necesarului de medicamente,
material seminal, furaje; în număr de mijloace mecanice pentru necesarul pieselor de schimb;
în număr de ore de funcţionare pentru determinarea necesarului de energie electrică etc.
Normele de consum reprezintă cantităţile maxime admise pentru consumul din diferite
materii şi materiale pe unitatea de volum de lucrare şi se exprimă în: kg/ha (seminţe,
îngrăşăminte etc.); în m3/ha la apa pentru irigaţii (denumită şi norma de irigare); în
12
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

kg/oră/schimb în cazul procesării diferitelor materii prime, în grame/cap la medicamente; în

număr de paiete pe cap la materialul folosit pentru însămânţările artificiale etc.
Determinarea necesarului de materii şi materiale se efectuează mai întâi pentru fiecare
cultură şi categorie de animale, sortiment de produs finit la care sunt folosite, ulterior
centralizându-se la nivel de fermă, unitate.
Fundamentarea economică a necesarului de materii prime şi materiale trebuie să aibă
în vedere evitarea apariţiei situaţiilor de subdotare sau de stocuri supranormative, ambele cu
consecinţe nefavorabile asupra rezultatelor unităţii.
În corelaţie cu calculul necesarului de materii prime şi materiale este necesar
precizarea indicatorilor de calitate, care reprezintă prima condiţie în asigurarea unor producţii
ridicate la ha şi pe cap de animal (la sămânţă: puritate, germinaţia, masa a 1000 boabe, starea
de sănătate, luciu, culoare; la îngrăşăminte chimice şi pesticide: conţinutul în substanţă activă;
la laptele integral: aciditatea, densitatea, conținutul în grăsime, în proteină, la furaje:
conţinutul în unităţi nutritive, proteină digestibilă şi alţi principii nutritivi; la animale: rasă,
performanţe productive etc.
 Organizarea asigurării cu materii prime şi materiale din producţie proprie:
Unităţile agricole şi zootehnice îşi pot asigura din producţie proprie anumite materii
prime şi materiale ca: sămânţă, furaje, animale tinere, energie, îngrăşământ natural. În acest
scop este necesar a se calcula suprafeţele de culturi semincere, suprafeţele pentru furaje,
numărul animalelor tinere posibil de obţinut de la animalele adulte din reproducţie proprie,
cantitatea posibilă de gunoi de la efectivele din unitate.
Suprafeţele necesare a se cultiva cu plante pentru semințe sau furaje se calculează
conform relaţiei:

Ns = (Qn/Pha)
în care:
 Ns - suprafaţa necesară de cultivat;
 Qn - cantitatea totală de sămânţă sau de furaj necesară a se produce;
 Pha - producţia medie la ha posibil de obţinut.
În cazul animalelor tinere destinate reproducţiei, necesarul lor se determină în funcţie
de o serie de factori: reforma și mortalitatea animalelor adulte, indicatorii interni de
reproducţie (fecunditate, natalitate, prolificitate), raportul dintre sexe, procentul de
supraviețuire al tineretului până la introducerea la reproducție și de procentul propriu de
reformă.
 Organizarea utilizării eficiente a materiilor prime şi a materialelor:
Costul, în general ridicat al materiilor prime şi materialelor necesare proceselor de
producţie, atât din producţie proprie, dar mai ales a celor cumpărate, ponderea mare a unora în
costurile totale de producţie, impun pe de o parte asigurarea unei utilizări eficiente şi pe de
altă parte analiza permanentă a eficienţei cu care sunt utilizate:
- în cazul diverselor seminţe, îngrăşăminte apar ca necesare următoarele măsuri:
13
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

respectarea perioadelor optime de utilizare şi a tehnologiilor de cultivare, reducerea risipei,

controlul eliberării lor din magazii.
- la furaje se impune optimizarea raţiilor, alegerea celor mai eficiente metode de
hrănire (umedă sau uscată, singure sau în amestec, granulate sau nu etc.) în funcţie de specie,
categorie, felul furajelor, sistemul de creştere; controlul consumului efectiv, aplicarea unor
metode de prelucrare care să le mărească gradul de digestibilitate etc.
- în cazul diferitelor ingrediente și materii prime pentru procesare (lapte, carne,
etc.) se impune controlul riguros al consumului prin întocmirea unor fișe tehnologice pe tip de
produs;
- în cazul medicamentelor trebuie acordată întâietate tratamentelor preventive,
urmăririi nedepăşirii termenelor de valabilitate, iar la materialul seminal efectuarea
însămânţărilor în perioada optimă a ciclului de reproducţie, etc.
- utilizarea eficientă a energiei, combustibilului, impune urmărirea consumului
în raport cu volumul activităţii şi normele de consum.
 Eficienţa economică a asigurării cu materii prime şi materiale şi utilizarea
optimă a acestora:
Este imperios necesar a fi urmărită permanent, utilizându-se în acest scop o serie de
indicatori:
 Pentru aprecierea asigurării cu materii prime şi materiale: Gradul de
asigurare (Ga):

Ga = (Cantitatea asigurată/Cantitatea necesară)x100

 Pentru aprecierea eficienţei utilizării:

La furaje:

Consumul specific = (Cantitatea de furaje consumată/Cantitatea de producție

ons obținută)
um
ul specific poate fi exprimat în kg, UN, Kcal pe unitatea de produs (UN/1 lapte; UN/kg spor,
kg nutreţ combinat/1000 ouă).
 La obținerea diferitelor rețete de produse procesate:

Consumul specific = (Cantitatea de materie primă consumată/Cantitatea de

produs finit obținut)
Eficiența tratamentului = (Gradul de îmburuienare sau de atac după aplicare /
Gradul de îmburuienare sau de atac înaintea aplicării)

a erbicide (insectofungicide):

14
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

 La medicamente:

Eficiența tratamentului = (Numărul de animale sănătoase după

tratament / Numărul de animale total tratate)
)

 La consumul de motorină:

Eficiența consumului/ha sau oră = (Cantitatea totală de motorină consumată/ Nr.

de ha lucrate (sau nr. ore lucrate)

 La consumul de material seminal:

Eficiența însămânțării = (Nr. total de doze utilizate/ Nr. total de animale

fecundate)

Luând în ansamblu mijloacele circulante şi exprimându-le valoric, eficienţa utilizării

lor se apreciază în funcție de următorii indicatori:
 Viteza de rotaţie în zile (V):

V = (Ac x T)/Ca

în care:
- Ac - soldul mediu al activelor circulante;
- T - număr zile din an;
- Ca - cifra de afaceri anuală
 Coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg
activele circulante pe an (Kv).

Kv = Ca/Ac

în care:
- Ac - soldul mediu al activelor circulante;
- Ca - cifra de afaceri anuală

Modul în care se realizează rotaţia activelor circulante influenţează eficienţa activităţii

unităţilor. Cu cât rotaţia este mai accentuată (nu stă sub formă de stocuri perioade mai mari
decât normale), cu atât volumul de fonduri este mai redus şi se va apela la credite într-o

15
 INGINERIA ȘI GESTIUNEA PRODUCȚIILOR ANIMALIERE
Specializarea: Zootehnie
Management

măsură mai mică.

 Cifra de afaceri (Ca), profitul brut (P) sau net la 1000 lei active circulante
(Ac):

Ca/1000Ac = (Ca/Ac)x1000

Profit/1000Ac = (Profit/Ac)x1000

Comparând nivelul realizat al acestor indicatori cu nivelul dat prin tehnologie, cu

nivelul programat la unele mijloace circulante (consumul specific furaje), sau cu normele de
consum la altele (motorină, număr de doze/montă fecundă, viteza de rotaţie, coeficientul de
eficienţă), se apreciază eficienţa cu care s-au utilizat diverse materii prime şi materiale.
De asemenea, se pot descoperi factorii, cauzele care au determinat abaterile în sens
negativ economic. Acest lucru este absolut necesar, pentru a şti în etapele următoare, care sunt
măsurile care trebuiesc luate pentru încadrarea în consumuri şi niveluri eficiente.

16