Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aspecte generale
1
Românu I., Vasilesu I. (coord.), Managementul investiţiilor, Editura Mărgăritar, Buc. 1997, p. 115
2
Lanasseur M., Quintart A., Finance, Editura Economică, Paris, 1992, p.475
a) modelul raporului matematic efort/efecte sau efecte/efort (prin care indicatorii obţinuţi capătă
forma de efort specific pe unitate de efect; efect specific pe unitate de efort; coficienţi, rate, etc.);
b) modelul matematic al diferenţei între două mărimi (prin care se determină rezulatul unei
activităţi, unui proiect);
c) modelul matematic de adiţionare, de cumulare a unor elemente (prin care se determină masa,
volumul unei activităţi, unui proiect);
d) modelul matematic de structură (în care caz prin indici de structură se stabileşte contribuţia
elementelor componente faţă de total);
În contextul celor ce vor fi prezentate un sistem de producţie se poate afla în mai multe
situaţii, sub aspectul activităţii investiţionale:
- sistemul poate realiza investiţii pentru construirea unor unităţi noi în cadrul programului său de
rezolvare;
- sistemul poate realiza investiţii de modernizare, dezvoltare, reutilare sau reprofilare a unor
capacităţi de producţie existente;
Orice obiectiv de investiţii sau de introducere a progresului tehnic se realizează prin mai
multe modalităţi, fiecare modalitate porneşte de la mai multe variante de proiect care la rândul
lor se caracterizează printr-o varietate de proiecte, varietate de eforturi, efecte şi raporturi dintre
ele.
2 după nivelul la care se face evaluarea şi analiza economică, indicatorii economici pot fi:
macroeconomici şi microeconomici, adică la nivelul economiei naţionale sau la nivel de ramură
şi microeconomici – asociaţi sistemelor de producţie – întreprinderi. Aceştia din urmă se impart
în:
c) indicatori specifici – caracterizează specificul unei anumite ramuri industriale sau unui anumit
domeniu de activitate economică;
În această categorie încadrăm acei indicatori statici care pot caracteriza în principiu,
activitatea economică a oricărei entităţi, în măsura în care este asigurat un sistem propriu de
informaţie economică. Definirea şi prezentarea succintă a indicatorilor este realizată în
continuare:
n
Q = ∑q j 1
j =1
sau
Q = ∑j =1 q j * p j
n
2
3. Costul de producţie poate fi pus în evidenţă sub forma costului unitar sau a costului
total anual.
∑ Q *c i i
ci = i =1
n 3.
∑Q
i =1
i
Q – volumul producţiei;
i – sortimentul de produse;
n
c = ∑ Qici 4.
i =1
p = c + pr 5.
acc – accize;
a – alte taxe;
n
P = ∑ Qi * pi 7.
i =1
sau
n
p tti = ∑ Qi * ptti 8.
i =1
c
C1000 = * 1000 9.
p
Pr
rc = * 100
C
11.
Aprecierea favorabilă a unei activităţi cu ajutorul diferitelor rate ale rentabilităţii ţine
seama de ordinul de mărime, impunându-se maximizarea nivelului cifric. Semnificaţia fiecărei
rate a rentabilităţii este în funcţie de numitorul raportului (cost, capital, cifră de afaceri etc.).
Q
Wqm =
Nm
13.
Q* p
Wvp = 14.
Np
Q* p
Wvm = 15
Nm
unde: W – reprezintă productivitatea muncii în unităţi fizice (q), valorice (v), pe o persoană (p),
sau pe un muncitor (m);
d
în care, E imob = e ⋅ ∑ I d ⋅ *( d − h + 1) sau Eimob = e ⋅ M ⋅ d
h=I
∑I h ⋅ ( d − h + 1)
M = h =1
iar, Inv este volumul investiţiei totale; Id-investiţia directă; Icol-investiţia colaterală; Icx –
investiţia conexă; Eimob – efectul imobilizării de fonduri; e – coeficientul de eficienţă
economică a investiţiei; d – durata de execuţie; h – anul eşalonării investiţiei; Ih – investiţia
eşalonată în anul „h”; M - valoarea medie anuală (tremestrială, lunară) a imobilizărilor de
fonduri; N – valoarea mijloacelor circulante de primă dotare.
Două variante de investiţii care au acelaşi volum de investiţii şi aceeaşi durată de execuţie
pot să difere între ele prin modul de eşalonare al resurselor pe durata de execuţie a obiectivului.
Efectele imobilizării de fonduri constituie valoarea veniturilor nete ce s-ar fi putut obţine pe
timpul construcţiei obiectivului dacă aceste resurse nu ar fi imobilizate, ci ar fi intrat direct în
circuitul economic.
Se poate concluziona că : din multitudinea de variante investiţionale posibil de
realizat, va fi aleasă aceea care are volumul investiţiei totale cel mai mic ‚ min Inv.
Inv Q
d Da Dn Dd t [ut]
De
Df
Perioada normală de funcţionare Dn trebuie să stea în atenţia celui care iniţiază procesul
investiţional, în idea că ea trebuie prelungită cât mai mult deoarece efectele nete de profit vor fi
mai mari, iar premisele pentru o dezvoltare viitoare vor fi mai favorabile. Astfel, se impugn
măsuri concrete pe linia asigurării funcţionării în bune condiţii a utilajelor, efectuarea la timp a
reviziilor periodice şi reparaţiilor curente, pentru că această perioadă să fie prelungită în
detrimental perioadei de decline, când profiturile încep să scadă. Deci, pe perioada Df - De se
înregistrează pierderi, cu implicaţii directe asupra eficienţei economice a investiţiei şi asupra
momentului optim de scoatere din funcţiune a unei anumite capacităţi de producţie.
Y = i ⋅ Vn ⋅ S t ⋅ D ,
în care i este indicele mediu anual de creştere a producţiei agricole pe perioada D ; D – intervalul
de timp cât terenul agricol este scos din circuit; Vn – venitul mediu annual ce se obţine din
cultivarea unui hectar de teren arabil; St – suprafaţa totală scoasă din circuitul agricol.
Acest indicator se calculează pentru terenul scos din funcţiune ocupat de obiectivul
principal şi pentru lucrările anexe obiectivului, având în vedere întrega perioadă de funcţionare.
prin amplasarea noului obiectiv trebuie să fie cât mai mică , min Y.
5. Investiţia specifică (S) reprezintă volumul fondurilor de investiţii necesar pentru
realizarea unei unităţi de capacitate de producţie şi se calculează astfel :
Inv
S = ,
Q
în care Q – producţia anuală sau , după caz, capacitatea de producţie în unităţi naturale sau
valorice.
Inv
S = ,
Qi − Qo
în care Qi este producţia anuală după modernizare şi/sau dezvoltare; Qo – producţia anuală
înainte de modernizare/dezvoltare.
Inv Inv
T = sau T =
A B
Inv + A − V + Pp
T =
Bhmi − Bhmo
Bh 1 A 1
e= = sau e = h =
Inv T Inv T
în care se iau în consideraţie două momente de timp în derularea investiţiei : momentul „i” după
realizarea inevstiţiei suplimentare şi momentul ”0” reprezentând baza de plecare sau raportare.
- costul producţiei – pentru resursele consumate, anual, după punerea în funcţiune a obiectivului
de investiţii.
Însumarea directă a celor doi indicatori, fără nici o corecţie, nu este posibilă pentru că
investiţiile se „consumă” o singură dată, iar costul producţiei se repartizează anual. Astfel, se
defineşte indicatorul cheltuielilor echivalente sau ecalculate care exprimă toate resursele
consuate şi se calculează cu relaţia:
K = Inv + C h × D e ,
Q [um]; C [um]
Inv
C
d De t [ut]
Indicatorul analizat este unul ce reflectă efortul economic total (investiţii şi costuri de
producţie) necesar pentru realizarea şi funcţionarea viitorului obiectiv.
K K
Ks = , iar K a =
Q De
Scopul economic final al oricărui sistem de producţie este realizarea unui profit. În
calculele de eficienţă economică distingem mai multe categorii de profit:
Profitul anului (Ph) care se calculează ca diferenţa între valoarea producţiei şi costurile
producţiei, în anul respectiv:
Ph=Qh-Ch;
Profitul total (Pt) a cărui semnificaţie este profitul realizat din momentul punerii în
funcţiune a obiectivului până la expirarea duratei de funcţionare:
Pt = Ph × De ;
Profitul de recuperare (Pr) care reprezintă partea din profitul total destinată recuperării
fondurilor de investiţii cheltuite şi este obţinutpână la expirarea termenului de recuperare a
investiţiei;
Pr=Inv;
Profitul final (Pf) sau net, reprezintă partea din profitul total obţinută după expirarea
termenului de recuperare a investiţiilor:
Inv; P1
[um]
S2 S3
S1
d De t [ut]
Pu
R= = (Puterea utilă/Puterea consumată)
Pc
În cazul eficienţei economice a investiţiilor : Pu corespunde profitului net (S3 din figura
15.4), Pf, iar Pc corespunde volumului total al investiţiei (S1 din figura 15.3). Deci:
S 3 Pf
R= =
S1 Inv
S1 = S2 = Inv = Pri
S3 = Pf
S2 + S3 = Pf + Inv
Pt = Pr + Pf = Inv + Pf
Pe baza acestor relaţii poate fi dedusă formula randamentului economic astfel:
Pf Pt − Inv P
R= = = t −1
Inv Inv Inv
Ph × De − Inv Ph × De
R= = −1
Inv Inv
De T De
∑P − ∑Ih h ∑P h
R= h =1
T
h =1
= h =1
T
∑I
h =1
h ∑I
h =1
h
Randamentul economic al investiţiei trebuie să fie cât mai mare; deci dintre două
variante investiţioanle ce au acelaşi volum de investiţii şi aceleaşi profituri, dar având
mărimea duratei de funcţionare eficientă a obiectivolui diferită, se va alege cea cu
randament maxim → max R.