EFICIENȚA ECONOMICĂ A

INVESTIȚIILOR
 1.1. EFICIENŢA ECONOMICĂ A INVESTIŢIILOR

În practica curentă de realizare a investiţiilor se greşeşte adesea când se consideră că

noţiunea de eficienţă economică a investiţiilor este una şi aceeaşi cu rezultatele utile ale
acestora.
Spre exemplu: vânzarea unor produse de un nivel calitativ superior se apreciază ca
fiind întotdeauna o activitate eficientă.
În realitate, obţinerea unei calităţi superioare poate fi rezultatul unui consum de muncă
exagerat care face ca activitatea să se desfăşoare în mod ineficient. Realizarea unor
produse de o calitate superioară constituie o condiţie de bază a unei activităţi eficiente, dar
realizarea acesteia cu costuri foarte mari este de neadmis.
 Exemple:
- Firma de autoturisme Rolls Royce
- Firma Aro CâmpuLung
- Fabricile de armament românești
 Aşadar, după cum a fost prezentat, în urma efortului de investiţii se obţin
diverse efecte economice reflectate de fapt şi pe plan financiar.
Nivelul acestor efecte, în raport cu efortul investiţional constituie măsura
eficienţei investiţiei.
O eficienţă economică ridicată se obţine în condiţiile aplicării în procesul de
producţie a unor tehnologii moderne care valorifică la cote superioare materiile prime
şi energia, asigurând produse de calitate superioară la un cost redus.
Mărimea eficienţei economice influenţează în primul rând agentul economic
unde ea se înregistrează, dar ea are importanţă şi pentru economia naţională în
ansamblul ei, căci prin creşterea producţiei, reducerea costurilor de fabricaţie, sporirea
rentabilităţii, se obţine un spor al venitului naţional.
 Economi Creșterea Economi
Agent
a venitului a
economic
națională național mondială
 De fapt, în ansamblu, corelaţia dintre eforturi şi efecte din punct de vedere cantitativ
se exprimă prin indicatori de eficienţă care, de regulă, îmbracă forma unui raport matematic.

Dat fiind caracterul său complex eficienţa economică a investiţiilor nu poate fi

exprimată printr-un singur indicator.
Este necesar să se folosească un sistem de indicatori de eficienţă pentru a evidenţia
toate corelaţiile posibile.
 2.Clasificarea indicatorilor de eficiență economica a investițiilor
Indicatorii eficienței economice a investițiilor sunt mărimi care exprimă o anumită
caracteristică a procesului de realizare și de recuperare a fondurilor avansate, având
însușirea de a determina rezultate în comparație cu resursele consumate.
Indicatorii folosiți în aprecierea variantelor de investiții se pot clasifica după mai
multe criterii, după cum urmează:
După sfera de cuprindere și de referință:
indicatori care reflecta efectele economice (capacitatea de productie, valoarea productiei,
profitul, incasarile valutare etc);
indicatori care cuantifică eforturile pentru realizarea activității respective (volumul
investițiilor, cheltuieli de producție, numărul total de salariați etc);
indicatori referitori la perioada în care se desfășoară activitatea analizată (dimensiunea
perioadei de cercetare – proiectare, producție – desfacere, mărimea vieții unui produs,
durata de execuție a unei activități, perioada până la marginea parametrilor proiectați,
durata de amortizare a utilajelor etc), care nu sunt indicatori propriu-ziși de eficiență
economică, deoarece nu asigură comparabilitatea între efectul economic obținut și efortul
care a generat acest efect;
indicatori propriu-ziși ai eficienței economice (rata profitului, productivitatea muncii,
volumul desfacerilor de mărfuri , investiția specifică, coeficientul de eficiență economică
a investiției, etc).
După natura lor :
indicatori naturali – sunt mărimi care măsoară caracteristicile cantitative ale procesului
de investiții (capacitatea de producție, durata de realizare a investiției, numărul
salariaților, consumul specific de materii prime);
indicatori valorici – reflectă raportul valoric dintre efortul de investiții și efectele ce vor
rezulta după punerea în functiune a obiectivelor. Aceștia la rândul lor se clasifică în:
a). indicatori de bază, care au un conținut sintetic și caracterizează principalele aspecte
ale eficienței economice (valoarea producției, investiția specifică, rentabilitatea, durata de
recuperare a investiției totale);
b). indicatori specifici – care aduc precizări asupra unor aspecte particulare ale eficienței
economice a investițiilor (valoarea investiției, volumul acumulărilor banești, cheltuieli de
exploatare etc);
c).indicatori suplimentari – care vin să compare eforturile suplimentare cu efectele
economice corespunzatoare acestor eforturi și eficiența economică suplimentară obținută
în urma sporirii consumului de resurse;
După modul de calcul:
- Indicatori de antecalculație, cu care se determină efectele economice preliminare ale
viitoarei capacități;
- Indicatori statistici, realizați în unități similare în funcțiune și care servesc ca bază de
comparație pentru noua investiție;
- Indicatori normați , reprezintă limite maxime sau minime acceptabile pentru realizarea
unei investiții similare.
În funcție de efortul pentru investiții și efectul investiției, avem :
- indicatori care exprimă efortul de investiții: valoarea investiției totale, numărul
salariaților, suprafața amplasamentului;
- Indicatori care măsoară efectul scontat: producția netă, beneficiul, rentabilitatea.
Un alt criteriu, cuantificarea influenței factorului timp în cadrul proceselor
investiționale:
- indicatori care nu iau în considerare influența factorului timp, cunoscuți sub denumirea
de indicatori statici,
- indicatori care cuantifică aceasta influența, denumiți indicatori dinamici de eficiență.
După gradul de complexitate și nivelul de detaliere, avem:
- indicatori cu caracter general, care au in vedere grupul indicatorilor folositi atat in
procesul investitional, cat si in activitatea de productie;
- indicatori de bază, care se refera la eforturile si efectele investitionale si exprima
eficienta economica a investitiilor;
- indicatori specifici, care surprind particularitatile pe care le prezinta unele domenii de
activitate in evaluarea eficientei economice a investitiilor.
3. Determinarea indicatorilor de evaluare și analiză a eficienței
economicea investițiilor în economia de piață
3.1. Indicatori cu caracter general
Acesti indicatori exprima si contureaza expresii cu caracter general privind conditiile
concrete de eficienta economica in care se va materializa proiectul de investitii,
contribuind la formarea unei imagini globale asupra eficientei activitatii viitoare a
obiectivului de investitii.
 a) Capacitatea de productie (Q)
Acest indicator reprezinta principala modalitate de masurare a rezultatelor utile
obtinute intr-o unitate de timp, in conditii normale de functionare a obiectivului si a
elementelor adiacente ale acestuia (forta de munca, resursele financiare si materiale,
organizarea judicioasa a procesului de productie etc). Capacitatea de productie se
determina la nivel de documentatie, luandu-se ca baza de calcul utilajul conducator al
procesului de productie si se exprima in general in unitati fizice de productie si in unitati
valorice.
Daca fondurile de investitii sunt aceleasi la mai multe variante de investitii, atunci
varianta de investitii ce prevede o capacitate de productie mai mare este cea mai eficienta.
 În cadrul acestui indicator o implicatie deosebita o are:
- atingerea parametrilor proiectati, pentru care durata de timp trebuie sa fie cat mai scurta,
iar varianta de proiect care satisface aceasta cerinta este prioritara, fiind cea mai eficienta;
- numarul schimburilor de lucru, care determina in fond capacitatea de productie efectiva,
iar varianta de proiect care asigura o productie efectiva mai mare, este varianta cea mai
eficienta.
Capacitatea de productie este un indicator de volum, care concretizeaza, in fapt,
un prim efect al efortului investitional facut, prezentand o imagine de ansamblu a
dimensiunii obiectivului de investitie.
 b) Profitul (P)
Este un indicator fundamental in aprecierea eficientei economice pentru viitorul
obiectiv de investitii. Acest indicator trebuie inteles ca fiind esenta, scopul investitiei, el
determinandu-se ca diferenta intre veniturile si cheltuielile efectuate, are un efect
economic pozitiv, pe baza caruia se creaza premisele cresterii de capital.
Importanta indicatorului se bazeaza pe faptul ca el asigura recuperarea capitalului
investit, iar pe baza lui se poate calcula unul din cei mai sintetici indicatori de apreciere a
eficientei economice siu anume rata profitului.
 c) Rentabilitatea , cel mai important indicator de eficienta din economia de piata,
numit si rata profitabilitatii. El se determina ca raport intre marimea profitului si costurile
aferente, cifra de afaceri sau capitalul folosit (cheltuieli de productie).
 d) Costul de productie
Este un indicator ce exprima o mare putere de sinteza, reprezentand costurile
necesare pentru crearea unei unitati de produs.
Nivelul costurilor de productie trebuie sa prezinte o tendinta de scadere ca urmare
a promovarii progresului tehnic, a reducerii consumurilor specifice, a unei organizari mai
judiciase etc.
In analiza eficientei economice a investitiilor este necesara existenta mai multor
variante de proiect, fiind considerata ca cea mai eficienta, varianta cu costurile cele mai
mici.
Costurile de productie reprezinta un instrument principal in conducerea proceselor
economice.
 e) Numarul de salariați, este un indicator de volum , care cuantifica necesarul de
forta de munca pentru viitorul obiectiv.
Acest indicator trebuie cunoscut din faza de proiectare, el stabilindu-se in
corelatie cu productia, productivitatea muncii si coeficientul de schimburi.
 f) Productivitatea muncii, un indicator de eficiență economică ce cuantifica
nivelul productiei realizate ce revine la o unitate de efort depus.
Orice calcul de eficienta economica considera acest indicator ca fiind un element
de baza in decizia de investitie, intrucat ca raport intre valoarea productiei si numarul de
salariati, reprezinta in fond o comparatie directa intre efortul util (productie) si efortul
realizat (consumul de resurse - numar de salariati.
În practica investitionala este de neconceput ca o varianta de investitie sa poata fi
luata in discutie in cazul in care nu prevede un nivel inalt al produc­tivitatii muncii, in
comparatie cu realizarile inregistrate la obiective similare, puse in functiune anterior.
Acest indicator raspunde criteriilor eficientei economice a investitiilor si exprima
de fapt eficienta muncii sociale, determinand optiunile fundamentale generatoare de
progres al intregii societati.
3.2. Indicatori de bază (statici)
Acești indicatori exprima aproape exclusiv eficienta propriu zisa a investitiilor,
fiind considerati cei mai importanti in adoptarea unei decizii de investitii si surprind
particularitatile eficientei in sfera proceselor investitionale.
Principalii indicatori de baza se concretizeaza in calcularea urmatorilor indicatori :[4]
a) Volumul (valoarea) investitiei (It ), reprezinta principalul indicator care caracterizeaza
marimea efortului investitional. El exprima valoric totalitatea resurselor care se vor
consuma pentru realizarea obiectivului de investitii, pana la punerea in functiune . Practic
este vorba despre cheltuielile de investitii, stabilite pe baza de deviz, insa prin extensie,
indicatorul cuprinde si stocul de active circulante, nevesar pentru primul ciclu de
functionare, precum si de alte cheltuieli care nu maresc valoarea capitalului fix, cum sunt
cheltuielile pentru pregatirea fortei de munca si cheltuielile pentru supravegherea
lucrarilor de investitii).
Acest indicator este un indicator de volum si se calculeaza cu ajutorul relatiei:
It = Id + Ic + M0 + Cs
It – volumul (valoarea ) investitiei
Id – investitia directa
Ic – investitia colaterala
Mo – necesarul initial de mijloace circulante
Cs – cheltuieli suplimentare
b) Durata de realizare a lucrarilor de investitii (d).
Termenul de realizare a investitiei sau durata edificarii obiectivului de investitii se
caracterizeaza prin aceea ca in aceasta perioada surse materiale si financiare importante
sunt retrase din circuitul economic fara a produce nimic pana in punerea in functiune a
obiectivului.
O importanta deosebita in acest context trebuie acordata modului de esalon­are a
cheltuielilor de capital pe ani, in cadrul perioadei de edificare, urmarindu-se ca valorile
cele mai mari ale fondurilor sa fie alocate catre sfarsitul duratei de executie.
Desigur, prelungirea termenului de realizare a unui obiectiv poate conduce la o
serie de aspecte negative, cum ar fi:
- cresterea valorii investitiei
- cresterea perioadei de imobilizare SL surselor financiare
- scaderea cererii de pe piata pentru produsul respectiv
- solicitarea altor parametri tehnico-economici si calitativi pentru produsul in cauza.
c) Durata de functionare a obiectivului (D), reprezinta timpul care se scurge din
momentul punerii in functiune a capitalului fix rezultat in urma investitiei pana la
momentul scoaterii din functiune a acestuia sau dezafectarea sa. In analiza eficientei
economice, durata de functionare a unui obiectiv nou construit este un indicator de o
importanta deosebita.
In cadrul duratei de functionare a obiectivului distingem trei perioade de timp mai
importante :
- perioada de atingere a parametrilor proiectati;
- perioada de functionare normala;
- perioada de declin, cand volumul productiei exprimate in pret de productie este mai mic
decat cel exprimat in cost de productie.
d) Investitia specifica (s), este un indicator de eficienta economica ce exprima efortul investitional ce
revine la o unitate fizica sau monetara de capacitate de productie. Indicatorul asigura comparabilitatea intre
efortul investitional facut pentru realizarea unui obiectiv economic si rezultatele obtinute exprimate prin
capacitatea de productie. Se determina ca raport intre valoarea investitiei totale si capacitatea de productie
exprimata fizic si valoric.
in functie de productia exprimata fizic, investitia specifica se calculeaza cu relatia:
S=It/qh
unitati monetare investite/ 1 unitate fizica productie
unde : s – investitia specifica
It – valoarea investitiei totale;

qh – capacitatea de productie exprimata in unitati fizice.

in functie de valoarea productiei :

S=It/Qh
unitati monetare investite unitate monetara productie obtinuta
unde : Qh – capacitatea de productie exprimata valoric.
e) Termenul de recuperare a investiei (T), este un alt indicator sintetic de eficienta
economica a investitiilor si reprezinta timpul care este necesar pentru recuperarea
investitiilor din profitul anual obtinut. Formula de calcul este urmatoarea:
T=It/Ph
Unde: T – termenul de recuperare a investitiei;
It – volumul investitiei totale;
Ph – profitul anual
In calculele de eficienta se urmareste ca valoarea acestui indicator sa fie cat mai mic.
f) Coeficientul de eficienta economica a investitiei (e), reprezinta un indicator integral de
eficienta economica a investitiilor, care cuantifica profitul obtinut anual la o unitate
monetara investita, si se calculeaza astfel:
e=Ph/It
unitati monetare Ph/ 1 unitate monetara investit
unde: e – coeficientul de eficineta economica ;
Ph – profitul anual;
It – investitia totala
In calculele de eficienta se opteaza pentru varianta la care coeficientul de eficienta
economica este cel mai mare.
g) Cheltuieli de echivalare si recalculare (K),este un indicator de volum si exprima
efortul total cu investitia si cu productia, pe intreaga perioada de realizare (d) si de
functionare (D). Avantajul acestui indicator, fata de cei prezentati, este reprezentat de
faptul ca se iau in considerare si cheltuielile anuale de productie, inregistrate pe durata de
functionare. Indicatorul se calculeaza cu formula:
K = It + Ch * D
unitati monetare efort total
unde: K – cheltuieli de echivalare si recalculare;
It – investitia totala;
Ch – cheltuieli anuale.
Fiind un indicator de efort, in calculele de eficineta se urmareste ca valoarea sa fie cat
mai mica.
h) Cheltuieli specifice (k) – exprima efortul total cu investitia si cu productia pe intreaga
durata d + D, ce revine la o unitate fizica sau monetara de capacitate de productie
In functie de productia exprimata fizic, relatia de calcul este:
k = K / (qh x D)
unitati monetare efort total/ 1 unitate fizica productie
unde : k – cheltuielile specifice
K – cheltuielile de recuperare a investitiei
qh – capacitatea anuala de productie, exprimata fizic
D- durata de functionare
i) Randamentul economic al investitiilor (R), este cel mai important indicator static de
eficienta economica si, in absenta unui criteriu anume impus, el dicteaza varianta optima.
Indicatorul are un grad mai mare de cuprindere fata de indicatorii prezentati. El exprima
profitul final obtinut in urma realizarii obiectivului economic ce revine la 1 leu investit.
Se calculeaza cu formula:
R = Pt / It
unitati monetare Pt/ 1 unitate monetara investit
unde: R – randamentul economic al investitiilor;
Pt – profitul total;
It – investitia totala.