Capitolul 5.

Analiza rezultatelor și
performanțelor întreprinderii

Facultatea de Marketing
An III, FR

Asist. univ. dr. Elena IONAȘ CU

elena.ionascu@cig.ase.ro
 Cuprinsul capitolului

5.1. Abordă ri conceptuale cu privire la performanța financiară

a întreprinderii (curs 8)
5.2. Contul de profit și pierdere – sursă de informații pentru
analiza performanțelor întreprinderii (curs 8)
5.3. Analiza structurală a rezultatelor (curs 8)
5.4. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri (curs 8)
5.5. Analiza ratelor de rentabilitate (curs 9)
5.6. Analiza corelației risc – rentabilitate
 Obiectivele cursului
În urma parcurgerii acestui curs, studenții vor fi în mă sură să :

explice rolul analizei cost-volum-profit în procesul aplice metodologiile analizei pe studii de caz
decizional al unei întreprinderi

identifice legă turile dintre rentabilitate și riscul

economic și riscul financiar
5.6. Analiza corelației risc - rentabilitate
Analiza corelației risc - rentabilitate

În procesul investițional, riscul și rentabilitatea sunt puternic corelate. Cu câ t riscul unei

investiții este mai mare, cu atâ t este mai mare potențialul investiției de a genera profit sau
pierdere. În general, nivelurile scă zute de incertitudine (risc) sunt asociate cu rate ale
rentabilită ții scă zute, iar nivelurile ridicate de incertitudine cu randamente ridicate.

Proiectele de investiții cu cele mai mici riscuri (de exemplu, cumpă rarea obligațiunilor de
stat) oferă o rată de rentabilitate la nivelul ratei de dobâ ndă fă ră risc. Proiectele mai riscante
trebuie să ofere o speranță de rentabilitate proporțional mai mare care să acopere inclusiv
prima de risc asumată suplimentar pentru riscul de volatilitate a pieței financiare, riscul de
afaceri, riscul de îndatorare, riscul de faliment etc. (Stancu et al., 2015, p. 25)

Desfă șurarea orică rei activită ți economice este supusă acțiunii unei multitudini de factori,
unii previzibili, alții imprevizibili. Intensitatea cu care acționează aceștia determină starea de
certitudine sau incertitudine în privința rezultatelor obținute. Riscul se situează între cele
două stă ri. Altfel spus, riscul reprezintă variabilitatea rezultatelor sub influența factorilor,
implicâ nd probabilitatea producerii unui eveniment nefavorabil.
 5.6.1. Analiza cost – volum – profit.
Analiza pragului de rentabilitate
Analiza cost – volum – profit este o metodă de analiză a riscului, fiind cunoscută în literatura de specialitate
și sub denumirea de analiza pragului de rentabilitate sau analiza riscului de exploatare. Acest tip de analiză
este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care managerii le folosesc pentru a înțelege relația dintre
cost, volum și profit prin prisma interacțiunii dintre: prețul produselor, volumul sau nivelul de activitate,
costul variabil, costurile totale și mixul de produse.

Activitatea economică a unei întreprinderi presupune, în mod evident, existența și manifestarea riscului
operațional (de exploatare), ca urmare a faptului că nu se pot corela și anticipa cu certitudine, elementele
rezultatului aferent activită ții de exploatare (cantitate, cost, preț) cu elementele procesului de exploatare
(aprovizionare, producție, desfacere). Cu alte cuvinte, riscul operațional reprezintă probabilitatea pentru
care veniturile degajate de activitatea de exploatare să nu acopere cheltuielile implicate în acest proces, ca
urmare a structurii acestora. Așadar, riscul nu depinde numai de factorii generali, ci și de structura
cheltuielilor, respectiv, de comportamentul acestora față de volumul de activitate, care influențează în mod
determinant rentabilitatea. Luarea în considerare a variabilită ții cheltuielilor permite structurarea diferită a
profitului, precum și calculul pragului de rentabilitate, instrument indispensabil pentru o gestiune
previzională .
 5.6.1. Analiza cost – volum – profit.
Analiza pragului de rentabilitate
Pragul de rentabilitate (în engleză, break-even point) este un instrument al analizei
economico-financiare, utilizat pentru a determina nivelul de activitate al unei entită ți
economice necesar acoperirii integrale a cheltuielilor, nivel de la care aceasta devine
profitabilă .

Analiza pragului de rentabilitate este utilă managerilor unei afaceri în faza de investire, în întocmirea
planurilor de afaceri pentru dezvoltare, pentru accesarea unor împrumuturi sau în activitatea de
diagnosticare curentă a nivelului de activitate.

În activitatea unei întreprinderi, pot apă rea situații câ nd oferta este mai mare decâ t cererea, ceea ce impune
reducerea volumului producției. Problema care se pune, într-o astfel de situație, este de a stabili acel nivel
pâ nă la care întreprinderea poate reduce volumul de activitate, astfel încâ t să nu înregistreze pierderi.
Pentru fiecare ipoteză de preț de vâ nzare, această metodă permite determinarea volumului producției care
trebuie realizat sau a cotei de piață care trebuie câ știgată pentru ca entitatea să devină profitabilă . Pragul de
rentabilitate poate fi calculat pe ansamblul întreprinderii sau pe diferite produse și activită ți.
 5.6.1. Analiza cost – volum – profit.
Analiza pragului de rentabilitate

Ecuația pe care se fundamentează metodologia de analiză a pragului de

rentabilitate:
Venituri totale = Cheltuieli variabile + Cheltuieli fixe ⟶ Profit = 0

Riscul economic al afacerii este legat de structura costurilor de exploatare și depinde în mod direct de
ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. Dinamica fiecă rei categorii de
cheltuieli acționează în mod diferit asupra nivelului de rentabilitate a afacerii și presupune acțiunea unor
factori diferiți care pot favoriza sau nu nivelului rezultatelor în viitor.

Efectuarea unor investiții va majora suma cheltuielilor fixe, însă acestea vor participa la obținerea
rezultatelor pe termen lung, în mă sura în care au performanțe tehnologice ridicate.

Cheltuielile variabile depind de volumul de activitate, însă ele pot fi majorate și ca urmare a creșterii
prețurilor de achiziție a resurselor materiale, a salariilor sau prin alocarea cantitativă a resurselor, aspecte
care se ră sfrâ ng asupra costului variabil.
 5.6.1.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs

În cazul întreprinderilor care produc un sigur sortiment sau produse omogene din punctul
de vedere al exprimă rii în unită ți fizice (m, t, buc. etc.), pragul de rentabilitate se calculează
pe baza relațiilor:
, respectiv
unde:
– cifra de afaceri;
– cheltuieli totale;
– volumul fizic al vâ nză rilor;
– prețul de vâ nzare;
– suma cheltuielilor fixe.

Din egalitatea de mai sus rezultă că volumul producției în punctul critic va fi:

unde:
= marja brută unitară asupra costului variabil
Pragul de rentabilitate se înregistrează atunci câ nd marja brută totală față de costurile variabile () este egală
cu suma totală a cheltuielilor fixe: , unde
Marja brută unitară asupra costului variabil exprimă o marjă de profit, respectiv, cuantumul veniturilor din
vâ nză ri care ră mâ ne după deducerea costurilor variabile aferente. Aceasta va acoperi cheltuielile fixe alocate
și, dacă pragul de rentabilitate este depă șit, formează profitul activită ții.
 5.6.1.1. Analiza pragului de rentabilitate pe produs

Indicatorii cu ajutorul că rora se analizează pragul de rentabilitate la nivel de produs sunt:

a) volumul critic al producției:
b) cifra de afaceri critică:
c) perioada critică: ,
unde: reprezintă cifra de afaceri medie pe unitatea de timp (zi, lună, an);
d) volumul producției vândute pentru obținerea unui profit estimat ca sumă globală
(P): ;
e) volumul producției vândute pentru obținerea unui profit estimat pe unitatea de
produs (): , unde
f) profitul maxim: ;
g) gradul critic de utilizare a capacității de producție:
unde: capacitatea de producție exprimată în unități fizice.
 5.6.1.2. Analiza pragului de rentabilitate la nivelul întreprinderii

Pentru o producție eterogenă , respectiv la nivelul unei producții diversificate, pragul de

rentabilitate se mă soară pe baza unor indicatori asemă nă tori, dar în expresie valorică :
a) cifra de afaceri critică: ,
unde: cheltuieli variabile la un leu cifră de afaceri;
b) gradul de utilizare a capacității de producție în punctul critic: ,
unde: capacitatea de producție exprimată în unități valorice;
c) perioada critică:

Indicatorii prezentați sunt astfel calculați în ipoteza linearității activității, fă ră a se ține seama de factorul
sezonier. În practică , întreprinderile înregistrează adesea o sezonalitate a veniturilor, cifra de afaceri fiind
diferită de la o perioadă la alta în decursul unui exercițiu financiar.
Astfel, pragul de rentabilitate se va stabili în funcție de momentul în care marja brută asupra cheltuielilor
variabile cumulată acoperă cheltuielile fixe anuale.
 Aplicație privind analiza pragului de rentabilitate
O întreprindere fabrică un singur produs, înregistrâ nd în cele patru trimestre
urmă toarele niveluri ale indicatorilor:
 Aplicație privind analiza pragului de rentabilitate
În condiții de linearitate a activită ții, caz în care se folosesc datele pe total an, indicatorii
prețul de vâ nzare și costul variabil unitar înregistrați în trimestrul I considerâ ndu-se
constanți pe parcursul întregului an.

a) volumul critic al producției:

b) cifra de afaceri critică :
c) perioada critică :
Prin urmare, producția critică de 16.000 bucă ți are o valoare de 500.000 lei, care va fi atinsă în a 285 zi,
respectiv la începutul trimestrului IV.

Ț inâ nd seama de factorul sezonier care afectează exclusiv volumul producției vâ ndute, din datele din
tabel se observă că pragul de rentabilitate va fi atins în trimestrul:
se înregistrează în trimestrul IV
Calculul pragului rentabilității în trimestrul IV se face astfel:
 Aplicație privind analiza pragului de rentabilitate

Concluzie:
Pe baza ipotezei linearită ții activită ții, ar rezulta un prag de rentabilitate mai scă zut și un risc de exploatare
mai mic. Ț inâ nd seama de sezonalitatea activită ții întreprinderii analizate, rezultă un prag de rentabilitate
mai mare și un risc de exploatare important, care trebuie avut în vedere de managementul entită ții în cauză .
 Bibliografie

Cișmașu, I. D. (2021), Suport de curs – Analiza economico-financiară fundamentală.

ASE, București.

Robu, V., Anghel, I. și Ș erban, E.-C. (coord.) (2014), Analiza economico-financiară a

firmei. București: Editura Economică .

Robu, V., Anica-Popa, A. și Curea, Ș .-C. (2020), Analiza economico-financiară.

Volumul I. Curs pentru învățământul la distanță. Ediția a II-a revizuită și adăugită.
București: Editura ASE.

Stancu, I., Obreja Brașoveanu, L. și Stancu, A.T. (2015), Finanțe corporative. Vol. I.
Analiza și planificarea financiară. București: Editura Economică .