Introducere

Mediul economic din Moldova se află sub influenţa unei competiţii din ce în ce mai crescute ca
rezultat al procesului de globalizare precum şi a demersurilor Moldovei de aderare la Uniunea
Europeană. În aceste condiţii, alături de îmbunătăţirea calităţii şi diversificarea produselor, creşterea
productivităţii muncii se impune ca un factor determinant al competitivităţii.

Problema cunoaşterii nivelului, a dinamicii productivităţii muncii şi a factorilor care contribuie la

creşterea acesteia, capătă o importanţă deosebită constituind unul din subiectele de cercetare de
maxim interes în domeniul conducerii industriei în etapa actuală, polarizând preocupările
specialiştilor îndreptate spre măsurarea corectă a cheltuielilor de muncă şi a efectelor realizate în
procesele de producţie

În forma sa concretă productivitatea muncii îşi găseşte expresia în creşterea şi nivelul ei. Creşterea
productivitatii muncii reprezintă procesul prin care acelaşi volum de muncă se concretizează într-o
masă mai mare de bunuri şi servicii obţinută în unitatea de timp. Cu alte cuvinte, ea presupune o
schimbare în modul de desfăşurare a procesului de producţie, în urma căruia timpul de muncă
necesar pentru producerea unui bun sau serviciu se reduce, deci o cantitate de muncă determinată
dobândeşte forţa de a produce o cantitate mai mare de produse într-o unitate de timp.

Cercetarea detaliată a procesului de muncă va permite stabilirea cu precizie a diferitelor categorii de

consumuri de timp care pot fi economisite cel mai adesea fără investiţii şi cu o mare eficienţă,
folosind tehnicile studiului muncii. Toate aceste aspecte conduc la creşterea productivităţii muncii
în cadrul organizaţiilor.

Tot în acest sens studiul muncii este una dintre principalele tehnici prin care se urmăreşte
îmbunătăţirea metodelor de producţie prin utilizarea mai eficientă a forţei de muncă (planificarea
muncii şi controlul producţiei), a materialelor şi nu în ultimul rând a echipamentelor întreprinderii.
 Capitolul 1. Esența productivității muncii

Productivitatea muncii este unul dintre cei mai importanţi indicatori sintetici ai eficienţei activităţii
economice a întreprinderilor, care reflectă eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite în procesul de
producţie.

Productivitatea exprimă eficienţa sau randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie în
procesul de producere a bunurilor şi serviciilor şi reprezintă legătura cantitativă între producţia
obţinută şi factorii utilizaţi.

unde: W – productivitatea globală

Q – producţia

Fp – factor de producţie

Demersul cel mai indicat – premisă a progresului economic – se bazează pe următoarea constatare:
eficacitatea întreprinderii este germenul productivităţii sale şi nu invers. A incita întreprinderile
industriale în cursa pentru cele mai bune rate de productivitate este o acţiune care poate sa aibă
consecinţe economice şi sociale negative.

Pentru a demara procesul de conversie şi a realiza progresul economic, eficacitatea întreprinderii

trebuie neapărat să primeze asupra productivităţii sale. Creşterea productivităţii muncii constituie
cel mai important factor de sporire a volumului producţiei, de reducere a costurilor de producţie şi
de creştere a rentabilităţii şi competitivităţii produselor pe piaţa internă şi externă.

În acest sens, în condiţiile trecerii la economia de piaţă, în ţara noastră, un obiectiv important îl
constituie creşterea productivităţi muncii în industrie, agricultură, construcţii, transporturi şi în
celelalte ramuri ale economiei naţionale.

Productivitatea unei întreprinderi se măsoară printr-un ansamblu de rate, adică de raporturi între
rezultate obţinute dintr-o acţiune de progres şi mijloace utilizate. Ratele permit comparaţii, în timp,
în spatiu şi faţă de anumite valori considerate normale. Numărătorul ratei reprezintă rezultatele, de
orice natură, obţinute sau pe cale de a fi obţinute, iar numitorul, mijloace de orice tip folosite sau
prevăzute pentru a fi folosite.(exemplu: cifra de afaceri raportata la numarul total de salariati,
volumul productiei raportat la valoarea mijloacelor fixe etc…).
Pentru o întreprindere industrială, evoluţia unei rate a productivităţii indică faptul că personalul său,
metodele sale de lucru sau maşinile utilizate prezintă un grad de coerenţă operaţională care variază
precum rata considerată. Gradul atins marchează, deci, nivelul de calitate operaţională a activităţii.

Cu cât coerenţa este mai mare, cu atât productivitatea este mai ridicată şi întreprinderea industrială
este susceptibilă de a asigura în mod convenabil activitatea fixată. În aceste condiţii productivitatea
se aplică unei organizaţii care desfăşoară o activitate industrială sau comercială. O întreprindere este
teoretic performantă atunci când ea este în acelaşi timp şi productivă şi eficace.
Corespondenţa perfectă nu este niciodată realizabilă din cauza caracterului subiectiv şi instabil al
aşteptărilor externe. Dacă eficacitatea ar fi identică cu productivitatea, aceasta ar însemna că sursa
de aşteptări ar fi devenit endogenă întreprinderii şi nu externă.În aceste condiţii, rolul întrepriderii în
mediul său economic ar disparea. Deci performanţa economică absolută nu există. Ne mulţumim în
consecinţă să măsurăm un nivel de performanţă în valoare relativă, exprimat prin abaterea:
eficacitate-productivitate.
În teoria si practica economica sunt consacrate doua forme ale productivitatii:

· Productivitatea partiala - exprima eficienta unui singur factor de productie;

dupa caz poate fi productivitate a muncii, productivitate a capitalului si
productivitate a pamântului.

· Productivitatea globala - exprima eficienta tuturor factorilor de productie

implicati în obtinerea unui rezultat.
Productivitatea muncii reprezinta un indicator sintetic de baza care ilustreaza eficienta muncii.
Accelerarea ritmului de crestere a productivitatii muncii este legata de întelegerea continutului si
semnificatiei sale, a factorilor prioritari de influenta si a modului de valorificare. Sporirea
productivitatii muncii reducerea sistematica a cheltuielilor de munca vie, ceea ce contribuie direct la
micsorarea costurilor si sporirea eficientei muncii desfasurate. Factorii care influenteaza gradul de
crestere a productivitatii muncii sunt: progresul tehnic; perfectionarea organizarii conducerii,
productiei si muncii; calificarea, perfectionarea profesionala si cresterea îndemânarii executantilor.

Forta de munca - executantii - si utilizarea rationala a acesteia reprezinta factori

hotarâtori în sporirea continua a rodniciei muncii si, evident, a productivitatii muncii.
La sporirea productivitatii muncii concura un numar variat de factori :

· Factorii tehnici care au în vedere nivelul atins de stiinta, tehnica, tehnologie la un moment dat ;

· Factorii economici si sociali sunt cei legati de organizarea productiei si a muncii atât la nivel
micro cât si la nivel macroeconomic, conditiile de munca si viata;

· Factorii umani si psihologici, cei legati de pregatirea scolara, nivelul de cultura, adaptabilitate la
conditiile de munca, satisfactia pe care le-o ofera aceasta, viata de familie, influenta religiei si a
traditiei în alegerea meseriei;

· Factori naturali referitori la conditiile de clima, fertilitatea solului, accesibilitatea resurselor

naturale;

· Factori de structura care influenteaza nivelul productivitatii muncii prin schimbarile survenite în
structura pe ramuri si subramuri a economiei nationale.

Capitolul 2 .Indicatorii productivității muncii

1. Indicatorii corelarii resurselor umane cu volumul activitatii economice in conditii de
rationalitate

Indicatorii corelarii resurselor umane cu volumul activitatii ecomomice se folosesc in principal la

nivel microeconomic, unii dintre ei (numarul mediu de salariati si nivelul relativ al fondului de
salarii) avand insa si la nivel macroeconomic o semnificatie relevanta pentru calitatea activitatii
comerciale si pentru fundamentarea unor decizii de politica economica.

Numarul mediu de salariati ( ), structurat pe categorii (operativi si tehnico-administrativi), pe

profesii (vanzatori, magazineri, sortatori, economisti, functionari etc.), dupa nivelul de pregatire si
vechimea in profesie, este media personalului efectiv folosit in comert, in ansamblul sau, ori de o
societate sau unitate comerciala in decursul unei perioade.
Ca proiectare pentru o perioada viitoare, el se stabileste ca raport intre volumul estimat al vanzarilor
(V) sau al altor activitati si productivitatea muncii (W), proiectata a se obtine:

Pentru unele profesii (sefi de raioane, casieri, supraveghetori, decoratori etc.), numarul de salariati
se determina in raport cu normativele proiectate pentru aceste categorii de catre societatile
comerciale in functie de cerintele desfasurarii activitatii, de diviziunea muncii in unitati si de
particularitatile de organizare a fiecarei unitati.

Personalul tehnico-administrativ este prevazut in organigramele de functionare ale societatilor,

aprobate de consiliul de administratie.

La nivelul intregului comert, numarul de salariati se analizeaza in raport cu totalul populatiei active
si cu numarul de salariati din economie, semnificatia lor fiind data de ponderea salariatilor
comerciali in totalul acestor doua categorii si dinamica fata de ele.

Productivitatea muncii ( W ) evidentiata pe categoriile cuprinse in numarul de salariati, prin

raportarea volumului activitatii la numarul mediu de salariati.

De exemplu, pentru activitatea de vanzare:

Ca indicator proiectat, el este o medie a normelor de activitate, pe baza carora se calculeaza

numarul de salariati.

La nivel macroeconomic, productivitatea muncii in comert are o semnificatie statistica, de analiza a

dinamicii ei in raport cu cea a industriei, relevand efortul de modernizare a distributiei.
Fondul de salarii ( FS ) se evidentiaza pe componentele lui: fondul de salarii tarifar (suma
salariilor de incadrare prevazute in contractul colectiv incheiat de salariati cu conducerea), fondul
de salarii suplimentar (pentru sporuri legale, conditii deosebite de munca, ore peste program)
si fondul de premii.

Fondul de salarii este produsul dintre numarul mediu de salariati si salariul mediu:

Aparent, fondul de salarii este un indicator de consecinta, rezultand din produsul a doi indicatori
(numarul mediu de personal si salariul mediu), proiectati ca optiune a conducerii intreprinderii
pentru utilizarea rationala a resurselor umane.

In realitate, el este expresia efortului facut de o intreprindere comerciala pentru asigurarea fortei de
munca, reprezentand un important capitol al cheltuielilor de circulatie, iar prin raportarea lui la
volumul vanzarilor, un indicator al eficientei utilizarii fortei de munca.

Salariul mediu ( ) se calculeaza pe categorii de personal, ca raport intre fondul de salarii si

numarul mediu de salariati:

El este principalul mijloc de cointeresare a salariatilor in vederea obtinerii unor rezultate cantitative
si calitative superioare in munca lor.

Pentru o perioada viitoare, marimea lui se stabileste de catre conducerea intreprinderii prin
negociere cu salariatii sau cu reprezentantii acestora, inscriindu-se in contractul colectiv de munca.

Conditia cresterii lui continue este obtinerea, in activitatea fiecarui colectiv, a unei productivitati
superioare ritmului sau de crestere.
Nivelul relativ al fondului de salarii sau fondul de salarii la o mie de lei vanzari (NFs) se obtine
prin raportare fondului de salarii la volumul vanzarilor si inmultit cu o mie:

Indicatorul este un factor cu o expresiva valoare calitativa, deoarece reflecta, in dinamica sa,
respectarea corelatiilor normale dintre indicatorii fortei de munca, micsorarea lui fiind o conditie a
cresterii eficientei utilizarii personalului.

1. Indicatorii dinamicii fortei de munca

In stransa legatura cu asigurarea intreprinderii comerciale cu personal trebuie analizata si problema

circulatiei si fluctuatiei fortei de munca sau mobilitatea fortei de munca
Diagnosticul stabilitatii potentialului uman se afce pe baza indicatorilor circulatiei si fluctuatiei
acesteia.
Circulatia reprezinta miscarea salariatilor determinata de cauze obiective, cum sunt:concedierea
pentru cauze economice (somaj), pensionari, decese, incheierea unor contracte de munca cu durata
determinata, plecari pentru motive personale(salarii si munca nesatisfacatoare, conflicte cu
conducerea etc), plecari ca urmare a unui accident de munca si incapacitatea de munca. Totodata in
intreprinderi au loc si miscari care prin natura lor nu sunt dependente de o activitate normala; este
cazul celor plecati din propria initiativa, fara aprobarea conducerii intreprinderii, al celor concediati
etc. Aceste plecari reprezinta fluctuatia personalului, fenomen nejustificat, cu implicatii
nefavorabile asupra volumului si calitatii activitatii comerciale.

Pentru caracterizarea dinamicii personalului comercial se utilizeaza urmatorii indicatori:

· Indicatorul intensitatii intrarilor, care se calculeaza ca raport intre numarul salariatilor intrati
in intreprindere intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an, si numarul mediu de salariati din
perioada respectiva:
· Indicatorul intensitatii iesirilor, care se stabileste ca raport dintre totalul plecarilor justificate
si numarul mediu de salariati:

- Indicatorul fluctuatiei, stabilit ca raport intre numarul lucratorilor plecati din propria initiativa,
a celor concediati pentru nerespectarea disciplinei in munca si numarul de salariati:

· Indicatorul circulatiei totale, care reprezinta raportul dintre suma intrarilor si plecarilor si
numarul mediu de salariati:

· Pentru caracterizarea generala a stabilitatii potetialului uman se foloseste gradul de stabilitate,

determinat pe baza relatiei:

Analiza in dinamica si fata de programele de activitate ale acestor coeficienti trebuie

completata cu analiza motivationala a miscarii personalului comercial. Astfel, printre cauzele care
genereaza miscarea personalului comercial, amintim: necesitatea apropierii de domiciliu,
posibilitatea realizarii unui castig mai mare in alte ramuri, neincadrarea pe un post corespunzator
pregatirii, starea de sanatate, conditiile de munca necorespunzatoare, lipsa conditiilor pentru
continuarea studiilor sau pentru desfasurarea unor actiuni socio-culturale, deficiente in recrutarea
si repartizarea cadrelor.

3. Indicatorii de salarizare a personalului comercial

Salariul este principalul mijloc motivational pentru lucratori.

Prin salarizarea personalului din firmele de comert se vizeaza sporirea interesului personalului in
realizarea atributiilor ce le revin in cadrul firmei, cresterea calitatii serviciilor pe care le presteaza, a
solicitudinii fata de cumparatori, sporirea atasamentului fata de firma, cresterea prestigiului
ei.Salarizarea are la baza principiile remunerarii si sistemul introdus prin Legea nr. 14/8 februarie
1991 - Legea salarizarii. Pe baza acestora se stabilesc salariile individuale functie de forma de
organizare a firmei, modul de finantare si caracterul acesteia.

In comert, salariile se negociaza prin contracte colective de munca, conventii colective si contracte
individuale de munca, pe baza posibilitatilor financiare ale fiecarei societati, luandu-se in
considerare salariul minim pe economia nationala precizat de guvern si a clauzele din contractele
colective de munca la nivel de ramura si national.

Tot de guvern sunt precizate si modalitatile de compensare-indexare a salariilor in conditiile

cresterii preturilor si tarifelor.

Sistemul de salarizare are in componenta sa urmatoarele elemente :

- Sistemul tarifar de salarizare ;

- Formele de salarizare ;

- Sistemul de sporuri ;

- Sistemul de premii .

In comert se pot aplica mai multe forme de salarizare prin care se urmareste sporirea productivitatii
muncii, imbunatatire calitatii serviciilor prestate, reducerea unor consumuri specifice etc.
Principalele forme de salarizare sunt: acordul direct (individual sau colectiv), acordul
progresiv, acordul indirect, salarizarea pe baza de cote procentuale din incasari, salarizarea in
regie (dupa timpul lucrat si modul de indeplinire a atributiilor), alte formede salarizare concepute
si adoptate de fiecare firma de comert in parteTarifele se pot stabili diferentiat, pe unitati
comerciale si grupe de marfuri in cadrul acestora, functie de norma de
desfacere si volumul programat al vanzarilor de marfuri potrivit urmatoarei relatii de calcul:

unde:

- tariful de retribuire la 100.000 lei;

- fondul de retribuire tarifar programat;

-desfacerea medie lunara programata.

Capitolul 3 .Metode de calcul a productivitatii muncii

Productivitatea medie ( ) reprezinta cifra de afaceri ( respectiv vanzarea sau productia ) obtinuta
in medie de o unitate de factor uman utilizat.

= ,

Unde:
 T –reprezinta factorul uman (dimensionat prin timpul de munca exprimat in numar de salariati,in
zile sau in om-ore)

Productivitatea marginala (Wm) reflecta cresterea cifrei de afaceri obtinuta cu o unitate

suplimentara de factor uman utilizat. Ea este egala cu raportul dintre variatia cifrei de afaceri si
variatia factorului uman:

Wm = =

Intre acesti indicatori exista urmatoarele relatii:

· Daca Wm > , aceasta din urma nu poate sa creasca decat pe seama aportului unitatii
aditionale de factor uman;

· Daca Wm < , ultima unitate a potentialului uman are o eficienta in scadere si actioneaza in
acelasi sens si asupra mediei;

· Daca Wm = , productivitatea medie este maxima;

In firmele de comert productivitatea muncii se poate calcula prin doua metode:

a) metoda directa - se refera la cantitatea sau valoarea marfurilor vandute de un lucrator

in unitatea de timp;

unde:

W - productivitate muncii (in lei vanzari pe om-ora, om-zile etc.);

- volumul vanzarilor de marfuri;

 - consumul de munca pentru realizarea vanzarilor de marfuri considerate.

b) metoda indirecta - se refera la consumul de munca (ore sau zile de munca) necesar
pentru vanzarea unei unitati cantitative sau valorice dintr-un
produs.

unde:

tw - productivitatea muncii exprimata prin timpul consumat pentru vanzarea unui anumit volum de
vanzari (se exprima in minute sau ore productivitate realizata la 1000 lei, 100.000 lei sau 1.000.000
lei vanzari marfuri sau servicii).

Productivitatea muncii calculata ca desfacere medie pe un lucrator operativ este intotdeauna mai

mare decat nivelul productivitatii muncii pe persoana( > ) dat fiind ca numarul total de
personal este mai mare decat personalul operativ.

Pot exista urmatoarele relatii intre indicatorii productivitatii muncii pe persoana ( ) si pe personal

operativ ( ).

1). = ;

2). > ;

3). < ;

4). = ;
1).Egalitatea dintre cei doi indici de crestere a productivitatii muncii evidentiaza faptul ca cele doua
categorii de personal au crescut in acelasi ritm;

2).Cresterea mai rapida a productivitatii muncii pe o persoanna in raport cu productivitatea pe un

lucrator operativ reprezinta corelatia optima dintre cei doi indici si reflecta o crestere a ponderii
salariatilor operativi in totalul potentialului uman;

3).Cresterea mai rapida a productivitatii muncii pe un salariat operativ fata de productivitatea pe un

salariat reflecta o reducere a a ponderii personalului operativ in favoarea celui administrativ si de
conducere;

4).Devansarea ritmului de crestere a productivitatii zilnice a unui lucrator operativ de catre cel al
productivitatii anuale semnifica o imbunatatire a gradului de utilizare a timpului de munca
disponibil.

Vanzarea medie anuala reprezinta expresia de baza a eficientei muncii in comert si poate fi
analizata prin prisma unor legaturi cauzale . Astfel legatura dintre timpul de munca si desfacerea
medie anuala pe lucrator se prezinta sub forma:

=Z* ,

unde

z- numarul mediu de zile lucrate;

- desfacerile medii zilnice.

Modificarea fata de plan a productivitatii muncii se explica prin:

· modificarea timpului de munca exprimat in numar mediu de zile lucrate(z):

;
 · modificarea desfacerilor medii zilnice pe lucrator:

Productivitatea muncii inregistreaza valori diferite pe sectoare de activitate, iar in cadrul acesteia pe
grupe si sortimente de marfuri. Actiunea factorului structural poate conduce la sporirea
productivitatii muncii, fara ca aceasta sa insemne si o crestere a fortei de productie propriu-zise a
muncii. De aceea pentru delimitarea efortului propriu pe linia cresterii productivitatii muncii este
necesar sa se releve marimea si sensul influentei structurii. In acest scop se foloseste modelul:

unde:

- reprezinta structura timpului de munca (exprimat prin numar de lucratori operativi) pe

sectoare de activitate sau grupe de marfuri;

- productivitatea muncii pe sectoare de activitate sau grupe de marfuri;

Identificarea actiunii factorului structural se poate face si prin analiza indicatorului numarul de
personal operativ la 1 milion de lei desfacere pe baza relatiei:1)

W= ,

unde:

- reperzinta structura desfacerilor pe sectoare de activitate

- reprezinta productivitatea muncii pe sectoare de activitate expimata prin numarul de lucratori la

1 milion respectiv 10(100)mii de lei desfaceri.
Concluzie
Importanța cunoașterii productivității muncii duce la sporirea volumului vînzărilor, în condiţiile
folosirii aceluiaşi număr de lucrători, ceea ce determină în final micşorarea cheltuielilor cu
remunerarea muncii pe unitatea de produs. Totodată, creşterea productivităţii muncii fiind însoţită
de creşterea salariului mediu, ca o condiţie a cointeresării lucrătorilor în rezultatele muncii lor,
constituie un factor al ridicării standardului de viaţă al acestora. Căile de creştere a productivităţii
muncii reprezintă mijloace de intensificare a acţiunii pozitive a diferiţilor factori care o
influenţează. Astfel, promovarea progresului tehnic în comerţ, organizarea ştiinţifică a muncii în
întreg circuitul comercial, ridicarea calificării personalului şi perfecţionarea formelor de
cointeresare a lucrătorilor comerciali sunt domenii cuprinzînd un larg spectru de măsuri ce
acţionează aspra factorilor direcţi. Se pot enunţa, exemplificativ, măsuri cum sunt mecanizarea
operaţiunilor de mişcare a mărfurilor în depozite şi magazine, pregătirea comercială a mărfurilor în
industrie în cantităţi care să permită folosirea paletelor şi a conteinerelor, promovarea formelor
rapide de vînzare, expunerea largă a sortimentelor în magazine (pentru crearea cererii spontane),
adîncirea diviziunii muncii în cadrul formaţiilor de personal, aplicarea principilor de ergonomie a
muncii .
Referințe bibliografice
1. https://conspecte.com/Comert/productivitatea-muncii.html
2. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/comert/INDICATORII-
DE-CALCUL-SI-ANALI43.php
3. http://www.editurasilvica.ro/analeleicas/27/2/ivan2.pdf
4.
http://elearning.masterprof.ro/lectiile/economie/lectie_05/formele_producti
vitatii.html
5. https://ru.scribd.com/doc/112059065/Analiza-Productivitatii-Muncii
 Ministerul Educației,Culturii și Cercetării

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea “Științe Economice”

Departamentul “Administrarea Afecerilor”

Lucru Individual
la disciplina ”Economia întreprinderii”

Referat ”Productivitatea muncii,esență,indicatori mod de calcul”

Conducător științific:Țăruș Victoria,lector universitar

Autorul:Catrinici Tatiana BA1603

Chișinău 2017
Cuprins
Introducere ......................................................................... 1
Capitolul 1. Esența productivității muncii . ........................ 2
Capitolul 2 .Indicatorii productivității muncii ..................... 4
1. Indicatorii corelarii resurselor umane cu volumul
activitatii economice in conditii de rationalitate ................. 4
2. Indicatorii dinamicii fortei de munca .............................. 7
3. Indicatorii de salarizare a personalului comercial ........... 8
Capitolul 3 .Metode de calcul a productivitatii muncii . .. 10
Concluzie . ........................................................................ 14