ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, BUCUREŞTI

ECONOMIA ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR AGROALIMENTARE

PROIECT LA DISCIPLINA
ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARA

ANALIZA CIFREI DE AFACERI

LA S.C. VEL PITAR S.A.

CUPRINS
 Introducere

Capitolul 1: Cifra de afaceri – noţiuni teoretice şi metodologice

1.1 Conţinutul şi metodele de calcul ale cifrei de afaceri
1.2 Rolul cifrei de afaceri în evaluarea performanţelor economico-
financiare ale unei societăţi

Capitolul 2: Prezentarea generală a S.C. VEL PITAR S.A.

2.1 Scurt istoric
2.2 Obiect de activitate
2.3 Structura organizatorică
2.4 Nivelul şi dinamica principalilor indicatori economico-financiari

Capitolul 3: Analiza cifrei de afaceri la S.C. VEL PITAR S.A.

3.1 Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri
3.2 Analiza factorială a cifrei de afaceri
3.3 Analiza efectelor modificării cifrei de afaceri asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai societăţii

Capitolul 4: Concluzii şi propuneri

1
 ANALIZA CIFREI DE AFACERI
LA S.C. VEL PITAR S.A.

Introducere

Fiecare întreprindere, în conditiile tranzitiei tarii noastre la economia de piata, indiferent

de forma de proprietate, obiect de activitate sau dimensiune, trebuie sa se adapteze în
permanenta la cerintele pietei si ale mediului în care îsi desfasoara activitatea, sa-si
îmbunatateasca performantele economico-financiare si capacitatea de concurenta în raport cu
alti agenti economici.
Pentru realizarea acestor obiective este foarte utilă analiza diagnostic a activitatii
economico-financiare a întreprinderilor, care, prin metodele si tehnicile utilizate, permit
diagnosticarea starii diferitelor fenomene, cunoasterea cauzelor care provoaca anumite
disfunctionalitati si luarea unor masuri corespunzatoare pentru reglarea si optimizarea
rezultatelor economico-financiare ale fiecarei firme.
In acest fel, analiza diagnostic a activitatii economico-financiare a societatilor comerciale
reprezinta un mijloc important al managementului intern al fiecarei firme, care permite
fundamentarea deciziilor privind strategia dezvoltarii si utilizarea eficienta a resurselor
materiale, umane si financiare, în vederea cresterii valorii de piata, a rentabilitatii si a
competitivitatii întreprinderilor. In acelasi timp, informatiile rezultate din analiza de diagnostic a
activitatii economico-financiare a firmei pot fi utilizate si de alti subiecti din afara întreprinderii,
cum ar fi bancile, organele fiscale sau de control, precum si de investitorii interesati în
dezvoltarea unor afaceri cu firmele respective.
In cadrul indicatorilor care reflecta rezultatele economico-financiare ale întreprinderii un
loc important îl ocupa cifra de afaceri. Aceasta e considerata indicatorul fundamental pe baza
caruia se evalueaza direct performantele înregistrate de întreprindere sau se pot construi alti
indicatori care sunt utilizati pentru estimarea eficientei activitatii întreprinderii.
Analiza cifrei de afaceri pe piete si pe diversi clienti, pe stadii ale ciclului de viata a produselor,
precum si în raport cu cererea si cu capacitatea de productie permite adoptarea unor decizii
corespunzatoare privind orientarea în viitor a activitatii desfasurate de agentul economic.
Este, deci, explicabil de ce, în cadrul interesului mai larg acordat gestiunii financiare a
întreprinderii, se acorda o atentie deosebita activitatii si deciziei financiare, atât în faza de
programare, cât si în cea de executie.
Am ales aceasta tema deoarece face trimitere directa la modalitatile prin care o firma
poate utiliza informatia pentru a-si mari bugetul pe o anumita perioada de timp. In prezent,
cifra de afaceri este esentiala pentru estimarea pozitiei întreprinderii pe piata, a capacitatii si
abilitatii sale de a dezvolta activitati profitabile în conditii de concurenta.

2
 Astfel, în etapa actuala, o atentie deosebita trebuie acordata analizei cifrei de afaceri pe
total întreprindere si pe produse, a cailor sale de crestere si a consecintelor economico-
financiare, a principalelor surse de venituri si a mijloacelor de diversificare a acestora. Se
asigura astfel premisele maximizarii cifrei de afaceri, ale consolidarii si extinderii agentului
economic, ale cresterii cotei sale de piata si sporirii averii actionarilor.
Fiecare întreprindere, indiferent de profil si dimensiune si de spatiul socio-economic în
care activeaza, trebuie sa-si verifice permanent viabilitatea, capacitatea de concurenta si
adaptare, performanta economico-financiara, aceasta cu atât mai mult cu cât mecanismele
clasice ale economiei de piata se formeaza si urmeaza sa functioneze cu toate rigorile ce le
presupun.

3
 Capitolul 1: Cifra de afaceri – noţiuni teoretice şi metodologice

Activitatea de producţie şi comercializare în întreprinderile sau societăţile comerciale cu

profil industrial reprezintă o latură importantă a activităţii acestor unităţi, care se reflectă
asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de fiecare întreprindere.
Printre indicatorii care caracterizează rezultatele economico-financiare ale firmei se
numără cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul net etc.
Scopul activităţii oricărei societăţi comerciale îl constituie realizarea unor produse,
lucrări sau servicii care să satisfacă anumite nevoi sociale şi să permită îndeplinirea obiectivelor
fixate de fiecare întreprindere, reflectate în nivelul unor indicatori de performanţă economico-
financiară. In funcţie de interesele lor, firmele pot urmări maximizarea cifrei de afaceri, a
profitului, minimizarea cheltuielilor de producţie etc.

1.1 Conţinutul şi metodele de calcul ale cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este indicatorul valoric care evidenţiază veniturile totale obţinute din
activitatea comercială a unei întreprinderi pe o anumită perioadă de timp. In cadrul ei nu se
includ veniturile financiare şi nici veniturile excepţionale.
Este de o mare importanţă analiza cifrei de afaceri deoarece permite aprecierea locului
întreprinderii în sectorul său de activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a aptitudinilor acesteia de a
lansa, respectiv de a dezvolta diferite activităţi în mod profitabil. Totodată, modificarea cifrei de
afaceri se reflectă asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum şi asupra
eficienţei activităţii societăţilor comerciale.
Se poate realiza o astfel de analiză până la nivelul produsului, grupelor de produse sau
categoriilor de activităţi, firma fiind interesată să cunoască ce produse sunt solicitate, care este
contribuţia lor la formarea veniturilor, care sunt mai rentabile, nu numai din punct de vedere al
producătorului, ci şi al beneficiarului. Toate acestea sunt absolut necesare pentru formularea
strategiei întreprinderii în perioadele viitoare.
Cifra de afaceri trebuie corelată cu capitalul de lucru al firmei (care este, de regulă, mai
mare decât capitalul social), cu capacitatea proiectată sau maxim utilizabilă şi cu costul
producţiei pentru a fi semnificativă.
Dacă cifra de afaceri este mai mare decât capitalul social, semnificaţia unei asemena
situaţii redă nivelul mai redus al dotării, precum şi faptul că în unitatea respectivă durata ciclului
de producţie este relativ mică, producţia finită ieşind din procesele de prelucrare după o
perioadă scurtă de timp.
Când cifra de afaceri este sub capitalul social, firma respectivă fie are o dotare
costisitoare, cu tehnologii superioare, fie foloseşte capacitatea de producţie sub nivelul
proiectat.

4
 Din punct de vedere al conţinutului şi al sferei de întindere, cifra de afaceri poate fi
privită ca : cifră de afaceri totală, cifră de afaceri medie, cifră de afaceri marginală şi cifră de
afaceri critică.
Cifra de afaceri totală (CA) exprimă volumul total al afacerilor unei firme, evaluate în
preţurile pieţei. Ea cuprinde totalitatea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi produselor,
executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor într-o perioadă de timp.
Cifra de afaceri medie (CA) se poate determina în unităţile monoproductive şi reflectă
încasarea medie pe unitatea de produs sau serviciu.
CA
CA = q
Cifra de afaceri marginală (CA) exprimă variaţia încasărilor unei firme generată de
creşterea cu o unitate a volumului vânzărilor.

ΔCA
CA = Δq

Cifra de afaceri critică (CAmin) reprezintă acel nivel al vânzărilor la care se asigură
acoperirea în totalitate a cheltuielilor efectuate, iar profitul este egal cu zero. In acest caz, cifra
de afaceri minimă va fi egală cu suma cheltuielilor fixe şi a celor variabile :
CAmin = CF + Cv sau
CF
¿
CF Cv
¿ 1−¿
CAmin = 1−¿ Ncv = Ct
Unde :
CF- cheltuielile fixe totale ;
Ncv- nivelul relativ al cheltuielilor variabile faţă de cheltuielile totale (Ct).
Cel mai adesea, mărimea cifrei de afaceri totale se determină prin însumarea veniturilor
provenite din activitatea de bază a întreprinderilor (Vb) cu veniturile provenite din alte activităţi
(Va) :
CA = Vb + Va,
Unde :
Vb- reflectă cifra de afaceri din activitatea de bază a întreprinderii şi se referă la vâzarea
produselor rezultate din activitatea de bază a întreprinderii ;
Va – reflectă cifra de afaceri din alte activităţi cu caracter industrial sau neindustrial.
Conform articolului 99 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr. 82/1991,
aprobat prin H.G. nr. 704/1993, cifra de afaceri se calculează prin însumarea veniturilor
rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din
exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.
5
 Cifra de afaceri este, în mod normal, înregistrată în unităţi monetare curente (lei
curenţi).
In cadrul analizei cifrei de afaceri, o atenţie deosebită trebuie să se acorde inflaţiei. In
perioada de creştere puternică a preţurilor, dacă nu se procedează la corelarea cu inflaţia,
informaţiile îşi pierd mult din fiabilitate, iar concluziile analizei sunt deformate. Inflaţia are
efecte la toate nivelurile : fluxul de exploatare, fluxul de finanţare, structura patrimonială etc.,
întrucât antrenează variaţii nominale cărora nu le corespund variaţii reale ale activităţii.
Evitarea erorilor de judecată şi aprecierea performanţelor reale ale unităţilor impun cu
necesitate luarea în calcul a efectelor inflaţiei.
Rata reală de creştere a cifrei de afaceri se calculează după relaţia1  :
1+Rc
Rreala
(
= 1+Rp - 1).100,
Unde :
Rc - rata reală de creştere a cifrei de afaceri constante (statistice) ;
Rp – rata reală de creştere a preţurilor.
Firmele sunt interesate să cunoască nivelul cifrei de afaceri pe perioadele anterioare şi
cel previzionat pentru perioadele următoare, cauzele care o determină, precum şi căile de
creştere a acesteia. In acest sens, analiza diagnostic a cifrei de afaceri se realizează în cadrul
unui program de lucru prin care se fixează obiectivele şi etapele de analiză, se stabilesc
perioadele pe care se efectuează analiza, se culeg datele şi informaţiile necesare, se verifică
informaţiile culese din punct de vedere al exactităţii şi veridicităţii, se prelucrează cu ajutorul
metodelor şi procedeelor specifice analizei economico-financiare, se elaborează concluziile
referitoare la punctele tari şi slabe ale activităţii agentului economic şi se stabilesc măsurile
pentru creşterea cifrei de afaceri.
Printre cauzele care influenţează nivelul cifrei de afaceri pot fi amintite :
- supraevaluarea cererii şi dimensionarea corespunzătoare a producţiei ;
- nerealizarea producţiei prevăzute, din diferite cauze ;
- apariţia produselor de substituţie ;
- scăderea cererii solvabile a potenţialilor cumpărători ;
- calitatea produselor fabricate ;
- intensificarea concurenţei etc.
In perioada actuală, analiza cifrei de afaceri poate constitui o acţiune directă pentru
ameliorarea vieţii economice a întreprinderilor. Pe baza ei se identifică aspectele favorabile şi
nefavorabile intervenite în gestiunea financiară a întreprinderii şi se fundamentează strategia
de menţinere şi dezvoltare a acesteia. Modelele moderne ale gestiunii întreprinderii presupun,
din ce în ce mai mult diverse cercetări asupra cifrei de afaceri.

1
Maria Niculescu ; Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 232.

6
 1.2 Rolul cifrei de afaceri în evaluarea performanţelor economico-financiare ale unei
societăţi

Analiza cifrei de afaceri trebuie să se raporteze permanent la poziţia strategică a firmei.

O întreprindere care dispune de o poziţie strategică favorabilă este, de regulă, mai dinamică şi
mai profitabilă decât alte întreprinderi din acelaşi sector; o întreprindere fără forţă strategică va
avea, mai devreme sau mai târziu, rezultate negative sau mediocre.
În istoria managerială a întreprinderii moderne, poziţia cifrei de afaceri în sistemul de
performanţe economice este sensibil consolidat. În acest sens se remarcă legătura dintre
interesele generale ale managerilor, de care depinde politica generală a firmei, şi maximizarea
cifrei de afaceri sau a vânzărilor. Evident, prioritatea cifrei de afaceri nu elimină profitul, fără de
care perenitatea întreprinderii nu este asigurată.
Pe baza cifrei de afaceri se determină o serie de indicatori economico-financiari utilizaţi
în evaluarea performanţei agentului economic în termeni de rentabilitate şi risc, performanţă
cu care s-a încheiat exerciţiul anterior şi cu care va începe altul. Totodată, se pot întocmi situaţii
financiare care constituie surse importante de informaţii privitoare la eficienţa activităţii
desfăşurate de întreprindere, informaţii care sunt utilizate atât pe plan intern, în cadrul
întreprinderii, cât şi de către terţi.
Pe plan intern, analiza retrospectivă a cifrei de afaceri pune în evidenţă nivelul
rezultatelor obţinute de întreprindere în exerciţiile anterioare, gradul în care au fost îndeplinite
obiectivele fixate, efectele perturbatoare intervenite, cauzele acestora şi măsurile care se
impun pentru eliminarea lor. Pe baza acestor date se poate face o analiză prospectivă asupra
cifrei de afaceri şi a altor indicatori, se stabilesc căile de urmat pentru atingerea acestora şi se
fundamentează strategia generală a întreprinderii.
În cunoaşterea nivelului cifrei de afaceri şi al altor indicatori ce caracterizează volumul
producţiei întreprinderii sunt interesate şi alte persoane cu care întreprinderea vine în contact,
şi anume2 : investitorii, salariaţii şi grupurile respective de reprezentanţi, împrumutătorii,
clienţii, guvernele şi reprezentanţii lor, chiar şi publicul.
Pornind de la cifra de afaceri, se pot calcula următorii indicatori ce caracterizează
performanţele economico-financiare ale firmei:
1) productivitatea muncii, calculată prin relaţiile:
CA CA CA
Wa = Np ; Wz = Σz ; Wh = Σh ,
unde:
Wa, Wz, Wh – productivitatea muncii anuale, zilnice, orare
Np – numărul mediu de salariaţi sau de muncitori

2
Buletin economic legislativ nr.10-11/1995, pag19.

7
 Σz – numărul total de zile-om lucrate într-un an de toţi muncitorii sau de întregul
personal.
Σh – numărul total de ore-om lucrate într-un an de toţi muncitorii sau de întregul
personal.
Aceşti indicatori reflectă rezervele de sporire a volumului producţiei pe seama utilizării
mai eficiente a timpului de lucru al muncitorilor.
2) eficienţa utilizării capitalului fix:
CA
Ekf = Kf . 1000,
Kf – valoarea medie anuală a capitalului fix.
Eficienţa utilizării capitalului fix caracterizează în mod sintetic rezultatele folosirii
extensive şi intensive a mijloacelor fixe şi arată o creştere a eficienţei în cazul sporirii relative a
efectului util, respectiv a cifrei de afaceri.
3) cheltuielile aferente cifrei de afaceri se pot aprecia prin indicatorul:
Σ qc
C/1000 = Σqp 1000,
unde:
q – volumul fizic al producţiei vândute
p – preţul mediu de vânzare fără TVA
c – costul complet pe unitatea de produs.
Pentru o sporire a eficienţei este necesar ca nivelul acestui indicator să fie cât mai redus.
4) cheltuielile întreprinderii la 1000 lei cifră de afaceri:
Cv ,Cf
C/1000 = CA 1000,
unde:
Cv, Cf – cheltuielile variabile, respectiv cheltuielile fixe.
În funcţie de modificările intervenite în mărimea cheltuielilor variabile sau fixe se pot
face aprecieri cu privire la creşterea sau scăderea eficienţei acestor cheltuieli. Analiza poate fi
extinsă prin detalierea cheltuielilor variabile în cheltuieli cu materiile prime şi materialele
directe, cheltuieli cu salariile directe, cu dobânzile, iar cheltuielile fixe pot fi detaliate în
cheltuieli cu amortizarea, cheltuieli generale ale întreprinderii etc.
5) profitul aferent cifrei de afaceri:
Pr = Σqp - Σqc
Prin analiza profitului se pot deduce căile de creştere a acestuia, respectiv creşterea
cantităţilor fabricate şi vândute, îmbunătăţirea structurii producţiei în favoarea unor produse
mai rentabile, reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs, creşterea preţurilor.
6) ratele rentabilităţii:

8
 - rata rentabilităţii resurselor consumate – se poate calcula prin raportarea profitului
aferent cifrei de afaceri la capitalul total investit (Kt), concretizat în capital fix (Kf) şi circulant
(Kc):
Pr −¿ Σq(s)c
Σq(s) p ¿
Ra = Kt 100 = Kf +Kc 100
- rata rentabilităţii cheltuielilor aferente cifrei de afaceri – calculată ca raport între
profitul aferent cifrei de afaceri şi costul producţiei vândute:
Pr −¿ Σq(s)c
Σq(s) p ¿
Rc = Σqc 100 = Σq(s)c 100
- rata rentabilităţii vânzărilor, calculată ca raport între excedentul brut de exploatare
sau rezultatul exploatării şi cifra de afaceri:
EBE( RE)
Rv = CA 100
Ratele rentabilităţii sunt printre cei mai importanţi indicatori prin care se apreciază sub
formă relativă situaţia profitabilităţii întreprinderii, deoarece reflectă rezultatele obţinute ca
urmare a trecerii prin toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi desfacere.
7) numărul de rotaţii ale activului total:
CA
Nr = At
Reflectă randamentul utilizării patrimoniului. Un număr de rotaţii sub 1 reflectă o
organizare necorespunzătoare, între 1-1,2 o situaţie mediocră, între 1,2-1,4 reflectă o situaţie
satisfăcătoare, iar peste 1,4 o situaţie bună.
8) coeficientul de rotaţie a stocurilor:
CA
Kr = St
Permite aprecierea creşterii sau reducerii stocurilor de materiale. Stă la baza adoptării
deciziei de constituire a unor stocuri optime, care să atragă după sine cheltuieli minime şi să
asigure în acelaşi timp desfăşurarea fără întrerupere a procesului de producţie.
În cadrul analizei se poate studia şi corelaţia dintre dinamica cifrei de afaceri şi dinamica
stocurilor. O situaţie favorabilă apare atunci când ICA>ISt.
9) viteza de rotaţie a activelor circulante – se apreciază prin indicatorii:
-numărul de rotaţii:
CA
Nr = S
în care:
S – soldul mediu al activelor circulante
-durata medie în zile a unei rotaţii:

9
 ST
Dz = CA
în care:
T = 360 zile.
O situaţie favorabilă se obţine atunci când viteza de rotaţie a activelor circulante creşte,
ceea ce se poate obţine prin reducerea soldului activelor circulante sau creşterea cifrei de
afaceri.
10) durata medie a creditelor primite:
Sc.360
Dc = CA
unde:
Sc – soldul mediu al creditelor pe termen scurt primite.
În concluzie, cifra de afaceri este utilizată pentru calculul unui număr mare de indicatori,
pe baza cărora se pot aprecia performanţele întreprinderii şi se pot stabili decizii privind
îmbunătăţirea acesteia în viitor.

10
 Capitolul 2: Prezentarea generală a S.C. VEL PITAR S.A.

SC Vel Pitar SA este considerat un lider pe piaţa românească în ceea ce priveşte

producţia, comercializarea şi distribuţia de produse de morărit şi panificaţie. Mai nou grupul Vel
Pitar reprezintă un jucător deosebit de important în domeniul producţiei şi distribuţiei de
biscuiţi, napolitane, specialităţi de cofetărie şi produse de patiserie.
Denumirea societăţii este Societatea Comercială “Vel Pitar“ S.A. Este o persoană juridică
română, având forma juridică de societate deschisă pe acţiuni. A fost înregistrată în Registrul
Comerţului J38/96/1991 şi işi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi actul
constitutiv.

2.1 Scurt istoric

Marea activitate a societăţii a început în momentul în care fondul de investiţii

Broadhurst Investments Limited, administrat în România de către New Century Holdings (NCH),
a achiziţionat două mari companii de morărit şi panificaţie, Mopariv Râmnicu Vâlcea şi Berceni
Bucureşti. Astfel, în decembrie 2001, s-a constituit, în baza Hotărârii Adunării Generale
Extraordinare, S.C. Vel Pitar S.A., prin fuziunea a patru fabrici din industria de morărit şi
panificaţie: Mopariv Râmnicu Vâlcea, Berceni Bucureşti, Mopariv Cluj Napoca şi Granpan Tecuci,
sediul noii companii fiind stabilit la Râmnicu Vâlcea.
In octombrie 2002 Vel Pitar SA se extinde prin achiziţia unei noi companii, Spicul Argeş
Piteşti, deţinând la momentul respectiv peste 2000 de angajaţi. In 2003 procesul de extindere a
continuat cu preluarea altor două companii: Pangran Iaşi şi Gorjpan Târgu Jiu, iar în 2004 Vel
Pitar a preluat activitatea unităţii de producţie din oraşul Balş, arondată punctului de lucru din
Râmnicu Vâlcea. Anul 2005 a marcat mărirea grupului, prin fuziunea cu societăţile Postăvarul
din Braşov şi Panem din Giurgiu.
Sediul societăţii este în România, judeţul Vâlcea,localitatea Rm.Vâlcea, strada Timiş, nr.
22. Sediul local se poate schimba în orice alt loc din ţară, pe baza Hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor (AGA). S.C.Vel Pitar S.A. îşi poate constitui filiale, sucursale, reprezentanţe, agenţii,
birouri, depozite, magazine, puncte de lucru şi orice alte sedii de lucru secundare, situate în ţară
şi în străinătate, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare. Societatea a fost constituită pe
durată de timp nelimitată.
Capitalul social este în valoare de 7045255.10 RON, divizat în 70452551 acţiuni cu
valoarea de 0.10 RON pe acţiune. Vel Pitar este liderul pieţei de morărit şi panificaţie din
România, având centre de productie în 11 judeţe ale ţării (Vâlcea, Bucureşti, Argeş, Cluj, Galaţi,
Iaşi, Gorj, Olt, Braşov, Giurgiu şi Dâmboviţa) şi un partener de grup, societatea Libertatea
Bucureşti. Acţionarul majoritar la Vel Pitar SA este fondul american de investiţii Broadhurst
Investments Limited, administrat în România de New Century Holdings.

11
 În anul 2007, compania Vel Pitar s-a divizat în trei societăţi autonome care au ca obiect
de activitate panificaţia - S.C. Vel Pitar S.A., morăritul - S.C. Şapte Spice S.A. şi retailul - S.C. VP
Magassin S.A. Astfel, la începutul anului 2007, grupul Vel Pitar şi-a extins reţeaua de centre de
producţie şi în judeţul Dâmboviţa, în oraşul Târgovişte, unde se produce renumita pâine
bulgărească, despre care se va discuta în capitolele ce urmează.
Aceste noi activităţi apărute în urma extinderii companiei Vel Pitar, s-au dezvoltat
continuu în ultimii ani, astfel încât acum beneficiază de condiţiile necesare pentru a funcţiona
autonom. Prin procesul de divizare noile companii fructifică mai bine oportunităţile oferite de
piaţă în domeniile lor, gestionează mai bine resursele şi utilizează în mod direct veniturile
obţinute.
Fondul de investiţii Broadhurst Investments Ltd., administrat în România de compania
New Century Holdings (NCH), deţine aproximativ 80% din toate cele trei firme rezultate în urma
divizării.  
Grupul Vel Pitar deţine 12 fabrici de panificaţie, specialităţi de panificaţie, patiserie,
biscuiţi şi napolitane; unităţi de morărit; o reţea proprie de 157 de spaţii comerciale în marile
oraşe din România; acoperire naţională; 4.600 de angajaţi; peste 2 milioane de clienţi zilnic.
Lunar, în medie, sunt produse aproximativ 10.000 tone panificaţie, 300 tone biscuiţi şi
napolitane şi 14.000 tone produse de morărit.
Făcând o scurta analiză a cifrelor menţionate şi chiar o comparaţie cu celelalte societăţi
cu acelaşi obiect de activitate putem spune că grupul Vel Pitar a schimbat modul în care, în
România, se fac afacerile în industria de morărit şi panificaţie, fiind primii care au investit masiv
în tehnologii moderne, inovatoare, pentru a oferi clienţilor produse de cea mai bună calitate.
De aceea Grupul Vel Pitar este lider absolut din toate punctele de vedere: dimensiune,
acoperire geografică, cifră de afaceri, nivel de profit, număr de clienţi, nivelul de implementare
a tehnologiilor moderne şi respectarea normelor legislaţiei europene.
Vel Pitar recunoaşte importanţa specificului local ca o valoare suplimentară în acţiunea
sa de a oferi consumatorului produsele dorite, iar fiecare dintre punctele de lucru ale grupului
este lider de piaţă şi excelează în unul sau mai multe produse, beneficiind de conceptul
dezvoltat la nivel naţional.

2.2 Obiect de activitate

Societatea desfăşoară activităţi conform cu obiectul de activitate aprobat de către

acţionari, respectiv:
a) Producerea şi comercializarea produselor de morărit;
b) Producerea şi comercializarea produselor de panificaţie;
c) Comercializarea en-gross şi en-detail a mărfurilor;
d) Prestarea de servicii.

12
 Produsele companiei sunt împărţite în următoarele categorii: panificaţie proaspătă,
panificaţie ambalată, rulade şi biscuiţi, patiserie.
Panificaţie proaspătă
In funcţie de specificul zonei deservite, Vel Pitar produce diferite sortimente de produse
de panificaţie proaspată din cele mai bune ingrediente - făina alba de grâu, făinuri speciale
(graham, secară, tărâţe), mixuri de cereale.
Pâinile pentru nutriţie specială sunt prezente în toate locaţiile Vel Pitar, într-o gamă
variată ce corespunde celor mai diverse gusturi şi nevoi nutriţionale. Pâine de calitate
superioară: pâine neagră Vel Pitar, pâine graham Vel Pitar, pâine integrală, pâine neagră cu
cartofi, pâine fără sare, pâine cu seminţe, pâine cu tărâţe şi multe alte asemenea sortimente.
Panificaţie ambalată
Panificaţia ambalată Vel Pitar are la bază utilizarea conceptului Keine Touch. KeineTouch
- produs neatins - este o tehnologie modernă care impune un nou standard pentru produse de
panificaţie. Pornind de la selectarea tipurilor de făină şi continuând cu frământarea, dospirea,
coacerea, răcirea şi ambalarea, procesul este în întregime controlat de calculator. Pâinea este
ambalată în pungă sigilată, într-un mediu igienic, oferind garanţia că primul care atinge
produsul este doar consumatorul final.
Binecunoscutele specialităţi Vel Pitar French Toast, pâine Panissimo şi gustoasele French
Rolls sunt recunoscute şi apreciate de cumpărători.
Rulade şi biscuiţi
In această categorie sunt incluse specialităţile de cofetărie Vel Pitar: rulade şi
miniprăjituri proaspete şi delicioase alături de napolitane Vel Pitar sau biscuiţi 2B+C, Clopoţel
sau Roll4Ever (biscuiţi cacao, vanilie sau biscuiţi cappuccino). Deosebită este gama Almadolce:
Almadolce vanilie, Alamadolce căpşuni sau Almadolce cappuccino: miniprăjituri glazurate.
Patiserie
Fiecare locaţie Vel Pitar şi-a dezvoltat o gamă proprie de produse de patiserie şi
cofetărie, în urma analizei preferinţelor consumatorilor locali. Vel Pitar este un producător
binecunoscut pe piata locală şi naţională de cozonac şi chec.
Având angajaţi de elită pregătiţi la nivel european şi printr-un sistem eficient şi
profesional de producţie şi distribuţie, clienţilor Vel Pitar, din toată ţara, le sunt oferite produse
de panificaţie şi morărit  de calitate superioară, în acord cu cerinţele legale şi de reglementare
naţionale şi europene.
Compania Vel Pitar este certificată  în: managementul calităţii (ISO 9001/2000),
siguranţa alimentară ( HACCP - ISO 22000/2005), siguranţă şi sănătate ocupaţională (OHSAS
18001/2004), mediu (ISO 14001/2004).

13
 2.3 Structura organizatorică

Organizarea reprezinta aportul in ceea ce priveste realizarea obiectivelor stabilite ca

urmare a manifestarii functiei de previziune.
Organizarea se poate defini prin ansamblul actiunilor intreprinse in vederea utilizarii cu
maxima eficienta a resurselor materiale , umane si financiare pe care le are la dispozitie
unitatea.
Pentru utilizarea eficienta a factorilor de productie , managerul trebuie sa initieze
actiuni si sa adopte decizii menite sa asigure raporturi si proportii optime intre toate categoriile
de resurse , sa elaboreze si sa aplice in practica structuri rationale de organizare si sa practice
cel mai potrivit sistem informational.
Dupa cum se va observa din organigrama generala , activitatea societatii comerciale Vel
Pitar este structurata pe urmatoarele compartimente:
 departament administrativ
 departamentul resurse umane
 departament producţie
 departament tehnic
 departament aprovizionare
 departamentul de marketing care se compune din :
1. departamentul vanzari, care are ca atributii: studierea pietei, incheierea de
contracte cu beneficiarii, gestionarea vanzarilor, etc.;
2. departamentul aprovizionare (cunoasterea exacta a nevoilor unitatii,
incheiere de contracte cu firmele furnizoare din tara, receptia marfurilor
achizitionate)
 departamentul logistic
Societatea Comerciala Vel Pitar S.A. nu recurge la servicii de logistică furnizate de vreo
firmă specializată in domeniu . Activitatea de logistică se realizează in cadrul firmei. Directorul
de logistică este cel care organizează şi permanent ia măsuri pentru asigurarea completă şi la
timp a societăţii cu bunuri materiale şi servicii de transport folosind judicios fondurile financiare
puse la dispoziţie şi mijloacele de transport existente . Tot directorul de logistică planifică,
îndrumă şi controlează activitatea de contractare (unde se pretează), aprovizionare, recepţie,
distribuţie şi consum a materialelor, obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe necesare societăţii
urmărind legalitatea documentelor întocmite.
Prin urmare societatea isi organizeaza si planifica si controleaza cursurile de marfuri
impreuna cu cele de informatii legate de acestea incepand de la achizitionarea produselor pana
la livrarea acestora catre clienti.
Gradul de implicare in activitati logistice este ridicat avand in vedere ca nu apeleaza la
nici o firma de furnizare de servicii logistice. Activitatea logistica a societatii incepe odata cu

14
 primirea unei comenzii din partea clientului si continua cu procesarea comenzii (pregatirea
facturilor şi trimiterea de informaţii cu privire la comandă), transmiterea de instrucţiuni către
depozit, depozitarea materialelor de construcţii în halele de depozitare aparţinând firmei şi
expedierea mărfurilor solicitate.

Organigramă

Adunarea Generala

Manager

Departament Departament Departament Departament Departament Departament Departament

Administrativ Resurse Umane Productie Tehnic Aprovizionare Marketing Logistica

Achizitii Transporturi Planificare Depozitare Depozitare Distributie

operatiuni produse finite materii prime

15
 2.4 Nivelul şi dinamica principalilor indicatori economico-financiari

Activitatea de producţie şi comercializare reprezintă obiective importante ale societăţii

comerciale, indiferent de forma de proprietate, deoarece prin aceasta se realizează bunuri
necesare satisfacerii unor nevoi sociale. Orice activitate tehnico-productivă trebuie să răspundă
unei nevoi sociale.
Prin comensurarea activităţii de producţie şi comercializare, în practică se poate folosi
un sistem de indicatori valorici, fiecare, prin conţinut şi mod de determinare, având o anumită
putere informaţională. Sistemul de indicatori trebuie să fie cuprinzător, dar rezonabil, pentru a
permite realizarea scopului informaţiei, respectiv evaluare şi decizie.
Un sistem al indicatorilor operaţionali în diagnoză poate fi reprezentat de următoarea
grupare3  :
-indicatori ai potenţialului tehnico-economic ;
-indicatori ai potenţialului financiar ;
-indicatori ai rezultatelor economico-financiare ;
-indicatori ai eficienţei utilizării potenţialului tehnico-economic şi financiar.
Principalii indicatori economico-financiari utilizati pentru aprecierea eficienţei activităţii
societăţii sunt : veniturile totale, cheltuielile totale, profitul, cifra de afaceri, producţia marfă,
active fixe, active circulante, viteza de rotaţie a activelor circulante, numărul de salariaţi,
productivitatea muncii, ratele rentabilităţii, marjele profitului.
Tabelele următoare prezintă evoluţia principalilor indicatori economico-financiari în
perioada 2007-2009 şi modificările absolute şi procentuale ale principalilor indicatori
economico-financiari în perioada 2007-2009.

3
Dumitru Mărgulescu ş.a. ; Diagnostic economico-financiar, Ed. Romcart, Bucureşti, 1994, pag. 12-13

16
 Tabel 1
Evoluţia principalilor indicatori economico-fi nanciari în perioada
2007-2009

NR. VALOARE
INDICATORI U.M.
CRT. 2007 2008 2009
1 Venituri totale mii lei 130.683.254 180.759.286 292.072.036
2 Cheltuieli totale mii lei 145.258.453 190.014.260 287.794.218
3 Profit/ Pierdere mii lei -14.575.199 -9.254.974 4.277.818
4 Cifra de afaceri mii lei 120.988.712 179.745.028 287.287.198
5 Productia marfa mii lei 124.423.520 179.890.980 290.372.456
6 Numar salariati persoane 3.820 3.329 3.094
7 Productivitatea muncii mii lei/ salariat 31.672 53.993 92.853
8 Active circulante mii le 26.980.530 28.177.816 29.375.689
9 Active imobilizate mii lei 78.941.590 81.598.660 102.073.578
10 Active total mii lei 105.922.120 109.776.476 131.449.267
11 Capitaluri total mii lei 54.350.620 56.435.282 58.783.409
12 Capital social mii lei 12.230.000 10.000.000 9.898.670
13 Datorii totale mii lei 50.961.060 53.340.816 72.852.381
14 Viteza de rotatie stocuri zile 25,4231 19,3196 12,2124
Viteza de rotatie total
15 nr. de ori 0,5238 0,6537 0,7137
active
Rata rentabilitatii
16 % -12,0467 -5,1489 1,4890
comerciale
Rata rentabilitatii
17 % -10,0339 -4,8706 1,4864
resurselor consumate
Rata rentabilitatii
18 % -13,7602 -8,4307 3,2543
economice
Rata rentabilitatii
19 % -26,8169 -16,3992 7,3004
financiare
Tabel 2
Variaţia procentuală şi absolută
a principalilor indicatori economico – financiari

2008/2007 2009/2008
INDICATORI ∆ absolută ∆ procentuală ∆ absolută ∆ procentuală
mii lei % mii lei %
Venituri totale 50.076.032 38,31 111.312.750 61,58
Cheltuieli totale 44.755.807 30,81 97.779.958 51,46
Cifra de afaceri 58.756.316 48,56 107.542.170 59,83

17
 Productia marfa 55.467.370 44,58 110.481.566 61,42
Numar salariati -491 -12,85 -235 -7,06
Productivitatea muncii 22.321 70,48 38.860 71,97
Active circulante 1.197.286 4,44 1.197873 4,25
Active imobilizate 2.657.070 3,37 20.474.918 25,09
Capitaluri total 2.084.662 3,84 2.348.127 4,16

Din punct de vedere contabil, veniturile unităţii patrimoniale sunt sumele sau valorile
încasate sau de încasat din : livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestările de servicii şi
avantajele pe care unitatea patrimonială a consimţit să le primească, executarea unei obligaţii
legale sau contractuale din partea terţilor, veniturile excepţionale. In cadrul veniturilor, pentru
determinarea rezultatului exerciţiului, se cuprind, de asemenea, veniturile din producţia
stocată, producţia imobilizată, diminuarea sau anularea provizioanelor, preţul de vânzare a
activelor cedate.
Veniturile totale în anul 2007 au fost 130.683.624 mii lei, înregistrând anual, creşteri
cuprinse între 38% şi 62%. Astfel, în 2008 veniturile au fost de 180.759.286 mii, iar în 2009 de
292.072.036 mii, acestea din urmă fiind, din punct de vedere valoric, mai mult decât dublu faţă
de nivelul înregistrat în 2007. Această creştere s-a datorat, în cea mai mare parte, procesului
inflaţionist generat, pe de o parte, de creşterea preţurilor la materiile prime din ţară, iar, pe de
altă parte, de deprecierea preţului în raport cu valutele convertibile.
Cheltuielile unei întreprinderi reflectă, sub formă valorică întregul consum de factori
de producţie sau de resurse materiale, umane şi financiare, efectuat pentru fabricarea şi
vânzarea producţiei. Nivelul, dinamica şi structura acestor cheltuieli reflectă, în mod sintetic,
activitatea întreprinderilor industriale pe linia folosirii eficiente a resurselor de care dispun, iar
reducerea nivelului lor trebuie să reprezinte un obiectiv principal pentru toţi agenţii economici,
în vederea sporirii eficienţei întregii activităţi desfăşurate.
Faţă de 2007, cheltuielile totale au crescut în 2009 aproape dublu, devansând astfel
ritmul de creştere a veniturilor în aceeaşi perioadă. Acest lucru a fost determinat de situaţia tot
mai grea prin care trece firma de câţiva ani, datorită reducerii comenzilor, care au dus la o
creştere cu 51,46 % a cheltuielilor în 2009 faţă de 2008, veniturile crescând cam cu acelaşi ritm,
fiind mai mari în 2009 faţă de cele din 2008 cu numai 61,58 %. Toate acestea au condus la
apariţia pierderilor, care au atins în 2007 un nivel de 14.575.199 mii lei, în 2008 de 9.254.974
mii lei, iar în 2009 s-a înregistrat într-un final un profit de 4.277.818 mii lei.
Producţia marfă fabricată exprimă, sub formă valorică, rezultatele activităţii industrial-
productive destinate vânzării pe o anumită perioadă de timp.
Valoarea producţiei marfă se determină prin însumarea următoarelor elemente :
valoarea produselor finite livrate sau destinate livrării în afara întreprinderii, valoarea
semifabricatelor din producţie proprie livrate în afara întreprinderii în cursul perioadei
analizate, valoarea lucrărilor şi serviciilor cu caracter industrial prestate pentru terţi.

18
 La S.C. VEL PITAR S.A. producţia marfă a crescut în anul 2008 cu 44,58 % faţă de 2007
şi cu 59,83 % în anul 2009 comparativ cu 2008. Aşadar, în perioada analizată, producţia marfă a
crescut de la an la an, ajungând să fie de 290.372.456 mii lei în anul 2009, deci de peste doua
ori faţă de cea înregistrată în 2007, primul an luat în calcul în analiză.
Cifra de afaceri a crescut în 2008 comparativ cu 2007 cu 48,56%, în 2009 faţă de 2008
cu 59,83 %, şi deci în anul 2009 faţă de 2007 cu 137,44 %, atingând un nivel de 287.287.198 mii
lei. Evoluţia cifrei de afaceri în raport cu producţia marfă a avut un ritm de creştere mai mic,
care s-a concretizat în creşterea stocurilor.
In strânsă legătură cu evoluţia cifrei de afaceri trebuie avută în vedere şi valoarea
activelor circulante şi odată cu aceasta viteza de circulaţie a lor.
La S.C. Vel Pitar S.A. se constată o majorare a nivelului acestora, înregistrând în 2007 o
valoare de 26.980.530 mii lei, 28.177.816 mii lei în 2008 şi 29.375.689 mii lei în 2009, ceea ce
înseamnă o creştere procentuală cu 4,44% în 2008 faţă de 2007 şi cu 4,25% în 2009 comparativ
cu anul 2008.
Viteza de rotaţie a stocurilor în perioada 2007-2009 a înregistrat o scădere de la 25 zile
în 2007 la 19 zile în 2008, iar în anul 2009 a scăzut la 12 zile. Această evoluţie s-a datorat
ritmului de creştere în această perioadă a cifrei de afaceri şi, respectiv, a activelor circulante.
Activele imobilizate, au atins în 2007, un nivel de 78.941.590 mii lei după care în
următorii ani nivelul acestora a crescut, fiind în 2008 de 81.598.660, iar în 2009 de 102.073.578.
Numărul de salariaţi exprimă totalitatea persoanelor care au o legătură contractuală
de muncă (scrisă sau verbală) cu un agent economic, instituţie sau organizaţie care pentru
munca depusă sunt plătite. Se disting : salariaţi permanenţi (când sunt angajaţi pe o durată
nedeterminată), salaraţi temporari (când sunt angajaţi pe o durată determinată), salariaţi
sezonieri (când sunt angajaţi numai în cursul anumitor perioade).
Referitor la numărul total de salaraţi, se constată o scădere continuă a acestuia, în
2007 erau angajaţi 3.820 de salariaţi, în 2008 3.329, iar în 2009 3.094 salariaţi. Măsura de
reducere a personalului s-a datorat perfecţionării utilajelor folosite, dar şi datorită dorinţei
companiei, în urma unor verificări, de a păstra angajaţii cei mai productivi, pentru a obţine,
desigur, un profit mai mare, prin micşorarea cheltuielilor cu personalul.
Productivitatea muncii, unul dintre cei mai importanţi indicatori sintetici ai eficienţei
activităţii economice a întreprinderilor, reflectă eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite în
procesul de producţie. Ea se calculează fie prin raportarea producţiei la munca cheltuită pentru
obţinerea acesteia, fie prin raportarea cheltuielilor de muncă la producţia obţinută, în ambele
situaţii luându-se în considerare şi calitatea bunurilor economice. In primul caz, productivitatea
muncii reflectă numărul de unităţi de bunuri care revine la o unitate de muncă, în cel de-al
doilea, productivitatea muncii reflectă consumul factorului de muncă ce revine la o unitate de
bun economic.

19
 Productivitatea muncii se poate analiza pe baza cifrei de afaceri şi a numărului de
salariaţi. La S.C. Vel Pitar S.A. aceasta a crescut de la 31.672 mii lei, cât era valoarea în 2007
triplându-se în 2009, când valoarea a fost de 92.853 mii lei/ salariat. Aceste sporuri se
datorează atât creşterii cifrei de afaceri, cât şi reducerii numărului de personal.
Pentru aprecierea eficienţei muncii, se poate calcula indicele de corelaţie între
dinamica productivităţii muncii şi a salariului mediu, exprimat prin formula :
Is
Ic = Iw
Unde : IS, IW - indicele salariului mediu, respectiv al productivităţii muncii.
Rata rentabilităţii este o mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalul, în
întregul său aduce profit. In ansamblul indicatorilor economico-financiari, rata rentabilităţii se
situează printre cei mai sintetici indicatori de eficienţă a activităţii întreprinderii. Indicatorul
rata rentabilităţii poate căpăta forme diferite, după cum se ia în considerare profitul brut sau
net la numărător sau se schimbă baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala (resurse
consumate, capitaluri, costul unui factor al procesului de producţie sau costul mai multor
factori, valoarea producţiei vândute la preţ de vânzare etc.). Diferitele modele utilizate pentru
exprimarea ratei rentabilităţii au putere informativă diferită, oglindind eficienţa diferitelor laturi
ale activităţii economice a întreprinderii.
Rata rentabilităţii comerciale, se determină ca raport între rezultatul aferent cifrei de
afaceri şi cifra de afaceri evaluată în preţuri de vânzare, exclusiv TVA. A crescut de la - 12,0467%
în 2007 la -5,1489% în 2008, ca urmare a creşterii profitului cu 5.320.225 mii lei, precum şi a
creşterii cifrei de afaceri, iar în 2009 a înregistrat o valoare pozitivă de 1,4890%.
Rata rentabilităţii resurselor consumate, se exprimă ca raport între rezultatele
aferente activităţii de exploatare şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea acestuia ; a
înregistrat şi aceasta o creştere de la -10,0339 % ( 2007 ) la -4,8706% ( 2008 ), iar în 2009 are o
valoare pozitivă ca şi rata renatbilităţii comerciale de 1,4864 %.
Rata rentabilităţii economice, este definită ca raport între rezultatul exploatării şi
activele de exploatare. A crescut de la -13,7602% în 2007 la 3,2543 % în anul 2009, atât datorită
creşterii rezultatului din exploatare, cât şi datorită creşterii la o scară mai mică a activelor de
exploatare, în special a celor circulante.
Rata rentabilităţii financiare, se stabileşte ca raport între profitul aferent cifrei de
afaceri şi capitalul total investit (fix şi circulant). A crescut de la -26,8169 % (2007) la 7,3004%
(2009), sub influenţa creşterii profitului şi a creşterii, dar într-un ritm mai lent, a activelor
circulante.

20
 Capitolul 3: Analiza cifrei de afaceri la S.C. VEL PITAR S.A.

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor din operaţiuni comerciale efectuate
de o firmă într-o perioadă de timp determinată (exclusiv veniturile financiare şi excepţionale).
Interesul oricărui întreprinzător vizează o creştere a cifrei de afaceri pentru obţinerea unui
profit cât mai mare.
Multe firme îşi diversifică oferta de produse şi servicii, pentru a-şi diminua riscurile care
apar pe segmentele de piaţă pe care activează, având astfel o structură variată a veniturilor. In
analiza surselor de venituri este important să se plece de la caracterizarea întreprinderii în
funcţie de modul de operare, respectiv dacă operează pe o singură piaţă sau mai multe,
întrucât fiecare piaţă poate avea o evoluţie proprie, distinctă şi specifică, cu influenţe asupra
rezultatelor obţinute de firmă.
Sursele de venituri sunt necesare în evaluarea potenţialului de creştere a veniturilor. De
asemenea pentru mărirea profitului etse utilă cunoaşterea evoluţiei veniturilor în ultima
perioadă de timp, precum şi modul lor de agregare pe diferite niveluri.

3.1 Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri urmăreşte evoluţia pe total şi pe

elementele componente precum şi modificările intervenite în structura cifrei de afaceri.
De asemenea, analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri sesizează cauzele care au
determinat evoluţia acestui indicator şi modificările structurale, în vederea stabilirii măsurilor
corespunzătoare pentru reglarea activităţii. Astfel, modificarea acesteia se reflectă asupra
principalilor indicatori economico-financiari, precum şi asupra eficienţei activităţii societăţii
comerciale.
Mărimea cifrei de afaceri se determină prin însumarea veniturilor provenite din
activitatea de bază a întreprinderii (Vb) cu veniturile provenite din alte activităţi (Va) :
CA= Vb+ Va,
unde :
Vb - reflectă cifra de afaceri din activitatea de bază a întreprinderii ;
Va – reflectă cifra de afaceri din activităţi cu caracter industrial sau din
executarea unor lucrări şi prestarea unor servicii către terţi.
In procesul de analiză este necesar să se calculeze modificarea absolută şi procentuală
intervenită în mărimea cifrei de afaceri din perioada curentă faţă de cea prevăzută sau din
perioada de bază, astfel :
ΔCA=CA₁- CA₀ ;
ΔCA
ΔCA% = CA 0 ; ΔCA% = ICA-100

21
 In tabelul nr.2 sunt cuprinse modificările absolute şi procentuale intervenite în mărimea
cifrei de afaceri a S.C. Vel Pitar S.A. în perioada 2007-2009. Astfel, se observă că cifra de afaceri
a crescut în anul 2008 faţă de anul anterior, 2007 cu 58.756.316, ceea ce înseamnă o sporire a
valorii acestui indicator cu 48,56%. În perioada următoare, cifra de afaceri înregistrată de S.C.
Vel Pitar S.A. s-a mărit într-un ritm mai ridicat, fiind mai mare ca cea din 2008 cu 59,83%
(107.542.170 mii lei în 2009). De asemenea, trebuie menţionat că valoarea cifrei de afaceri a
crescut şi ca urmare a creşterii inflaţioniste a preţurilor.
Contribuţia elementelor componente la modificarea, cifrei de afaceri se poate calcula cu
ajutorul metodei balanţiere :
Vb
Δ
CA = Vb1 – Vbo ;
Va
Δ
CA = Va1 – Vao ;
2 Vb, Va 2 Vb, Va
ΣΔ ΣΔ
1 CA = ΔCA ; 1 CA % = ΔCA% ;
In funcţie de mărimea şi semnul acestor influenţe se pot face aprecieri cu privire la
contribuţia pozitivă sau negativă a veniturilor din activitatea de bază sau a celor din alte
activităţi la modificarea totală a cifrei de afaceri a întreprinderii. Contribuţia principală la
modificarea cifrei de afaceri totale revine veniturilor din activitatea de bază a fiecărei
întreprinderi.
In cadrul analizei se poate calcula şi ponderea veniturilor din activitatea de bază şi din
alte activităţi faţă de cifra de afaceri totală a întreprinderii, astfel :
Vb ,Va
G= CA x100
De asemenea, este necesar să se calculeze şi modificările intervenite în mărimea acestor
ponderi :
ΔG = G1- G0
In funcţie de schimbările intervenite în mărimea acestor ponderi se poate face o analiză
structurală a cifrei de afaceri, precum şi a schimbărilor intervenite în ponderea cifrei de afaceri
din activitatea de bază sau din alte activităţi. Schimbările intervenite în structura cifrei de
afaceri trebuie să fie corelate cu modificările care au avut loc în profilul şi structura producţiei
vândute, precum şi în cerinţele pieţei .
In 2008, veniturile totale au înregistrat creşteri, ceea ce a constituit de altfel, premisa
creşterii cifrei de afaceri. Creşterea veniturilor totale în 2008 comparativ cu 2007 cu 50.076.032
mii lei (cu 38,31%) a fost determinată, în principal, de creşterea veniturilor din activitatea de
bază. Sporirea veniturilor din activitatea de bază în condiţiile reducerii forţei de muncă a fost
rezultatul pe de o parte, al creşterii cantitative şi modificării structurii producţiei fabricate

22
(societatea orientându-şi activitatea în direcţia realizării produselor solicitate de piaţă), iar, pe
de altă parte, al creşterii preţurilor de vânzare.
In anul 2009, veniturile totale înregistrează creşteri faţă de 2008. Astfel, veniturile totale
au crescut faţă de 2001 cu 111.312.750 mii lei (61,58%) creştere la care au concurat atât
veniturile din activitatea de bază, cât şi din alte activităţi.
Referitor la structura cifrei de afaceri, se constată o oscilaţie a ponderii veniturilor din
activitatea de bază în jurul procentului de 88%, în timp ce în cadrul veniturilor din alte activităţi
se remarcă o reducere a celor provenite din prestări servicii de la 0,98% în 2007 la 0,72% în
2008 şi 0,63% în 2009.
Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variaţiilor înregistrate pe
diverse trepte structurale, explicarea acestor variaţii şi a implicaţiilor lor asupra rezultatelor
economico-financiare ale firmei. Intr-o intreprindere poate fi identificată o varietate de trepte
de analiză structurală : tip de activitate, sector de activitate, grupe de produse, produse,
referinţe, secţii, unităţi şi tipuri de unităţi, categorii de clientelă etc.
Analiza cifrei de afaceri poate fi continuată prin determinarea raportului static şi
raportului dinamic dintre aceasta şi producţia marfă fabricată.
CA I CA
Rs = Qf ; Rd = I Qf
Raportul static (Rs) arată ponderea cifrei de afaceri în producţia marfă fabricată. El poate
lua valori mai mici, egale sau mai mari ca 1 şi exprimă modificările intervenite în stocurile de
produse finite.
Raportul dinamic (Rd) arată dinamica cifrei de afaceri în funcţie de dinamica producţiei
marfă fabricate.
Tabel 3
Indicatori 2007 2008 2009
Raport static 0,972 0,999 0,989

Raport dinamic - 1,027 0,990

După cum se observă din datele prezentate în tabelul anterior în anul 2007 volumul
vânzărilor a fost inferior volumului producţiei fabricate ceea ce înseamnă că întreprinderea a
fabricat pe stoc. Situaţia este aproximativ similară şi în anii următori, valoarea raportului static
înregistrând o creştere în 2008, urmată de o scădere în 2009.
In ceea ce priveşte raportul dinamic, acesta a scăzut în 2009, atingând o valoare de 0,99,
în comparaţie cu valoarea supraunitară înregistrată în anul 2008 de 1,027, care arată că ritmul
de creştere a cifrei de afaceri a depăşit ritmul de creştere a producţiei marfă.

23
 3.2 Analiza factorială a cifrei de afaceri

In afara analizei structurale şi comparative cu perioadele anterioare cifra de afaceri

poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care
contribuie la evoluţia ei.
Pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se pot utiliza mai multe modele deterministe
de tip multiplicativ sau produs între factori :
CA = Σqp ;
Qf CA Af Af ' Qf CA
CA = N x W x Gv = N x N x Qf = N x N x Af x Af ' x Qf  ;
CA = T x cah = N x E x cah ;
CA Ac Af Af ' CA
CA = Ae x A e = Ae x A e x Ac x Af x Af '  ;
unde :
q- cantitatea vândută  şi p – preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA) ;
T – fondul total de timp (ore-om)  şi Cah – cifra de afaceri medie orară ;
Af – valoarea medie a mijloacelor fixe şi Af’ - valoarea medie a mijloacelor fixe
productive ;
N – numărul mediu de salariaţi ;
A e – valoarea medie a activelor de exploatare  şi Ac – valoarea medie a activelor
corporale.
Al doilea model de analiză ţine seama de numărul mediu de salariaţi (N), de
productivitatea muncii medie anuală (W) şi de gradul de valorificare a producţiei fabricate (Gv).
Qf CA
CA = N x W x Gv = N x N  x Qf
Pentru aplicarea metodologiei de analiză se folosesc datele din tabelul 4.
Tabel 4
Indicatori U.M. Simbol 2008 2009 %
Cifra de afaceri mii lei CA 179.745.028 287.287.198 159,83
Producţia marfă fabr. mii lei Qf 179.890.980 290.372.456 161,42
Număr de salariaţi pers N 3.329 3.094 92,94
Productivitatea muncii mii lei/ pers W 53.993 92.853 171,97
Grad de valorifica a - Gv=CA/
0,99 0,98 99,98
producţiei obţinute Qf

CA

24
 N W Gv

N Qf

ΔCA = CA₁ - CA₀ = 287.287.198 - 179.745.028 = 107.542.170

Influenţele factorilor le stabilim cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ :
1) influenţa numărului de salariaţi
∆CA (N) = (N1-N0) x Wo x Gv0 = (3.094 – 3.329) x 53.993 x 0.99 = -12.561.471,45 mii lei

2) influenţa productivităţii muncii

∆CA (W) = N1 x (W1-W0) x Gv0 = 3.094 x (92.853 – 53.993) x 0,99 = 122.976.513,27 mii lei
din care :

2.1. influenţa numărului de salariaţi, ca factor cu acţiune indirectă

∆CA (N) = N1 x (Qf0/N1 –Qf0/N0) x Gv0
∆CA (N) = 3.094 x (179.890.980/3.094 - 179.890.980/3.329) x 0,99 =12.571.839,68 mii lei
2.2. influenţa producţiei marfă fabricate
∆CA (Qf) = N1 x (Qf1/N1 –Qf0/N1) x Gv0
∆CA(Qf)=3.094 x (290.372.456/3.094 - 179.890.980/3.094) x0,99 =109.376.665,39 mii lei

3) variaţia CA ca urmare a influenţei gradului de valorificare a producţiei obţinute

∆CA (Gv) = N1 x W1 x (CA1/Qf1 – CA0/Qf0) = 3.094 x 92.853 x (0,98 - 0,99) = -2.872.871,82
In acest caz, schema factorilor de influenţă se prezintă astfel :

∆CA=107.542.170 mii lei

∆CA (N) ∆CA (W) ∆CA (Gv)

= -12.561.471,45 = 122.976.513,27 =- 2.872.871,82

∆CA(N)= ∆CA(Qf)=
12.571.839,68 109.376.665,39
Verificarea corelaţiilor:
∆CA (W) = ∆CA (N) + ∆CA (Qf) (Adevărat)
ΔCA = ∆CA (N) + ∆CA (W) + ∆CA (Gv) (Adevărat)

25
 Interpretarea rezultatelor

Cifra de afaceri la S.C. Vel Pitar S.A. a crescut în anul 2009 cu 111.312.750 mii lei
comparativ cu valoarea sa înregistrată în anul 2008. Această creştere de 58,83 % este
influenţată atât de acţiunea direct a trei factori (numărul de salariaţi, productivitatea muncii şi
gradul de valorificare a producţiei obţinute), cât şi de doi factori cu acţiune indirect (numărul de
salariaţi şi producţia marfă fabricată).
Din analiza datelor prezentate în tabel, se constată că cifra de afaceri a societăţii
comerciale Vel Pitar a crescut în perioada 2008-2009, în special, prin sporirea productivităţii
muncii anuale. La creşterea productivităţii muncii anuale a condus atât o mai bună utilizare a
activelor fixe, cât şi creşterea înzestrării tehnice a muncii.
Creşterea cu 71,97 % a indicatorului productivitatea medie anuală a influenţat în mod
pozitiv şi în sens favorabil mărirea cifrei de afaceri. Astfel că aceasta s-a majorat cu
122.976.513,27 mii lei.
Al doilea factor, ca importanţă în creşterea cifrei de afaceri, îl constituie numărul de
salariaţi care a scăzut de la 3,329, cât era în 2008, la 3,094 în 2009, scădere care a influenţat în
mod negativ şi în sens nefavorabil cifra de afaceri, determinând o micşorare a acesteia cu
-12.561.471,45 mii lei.
De asemenea, cel de-al treilea factor cu acţiune indirect, gradul de valorificare a
producţiei obţinute, prin reducerea de la 0,99 (2008) la 0,98 (2009) a influenţat tot în mod
nefavorabil şi sens negativ cifra de afaceri dar într-o măsură mai mică, reducerea cifrei de
afaceri fiind de 2.872.871,82 mii lei.
Factorii cu acţiune indirectă asupra cifrei de afaceri, au o acţiune directa asupra creşterii
productivităţii medii anuale. Atât numărul de salariaţi, angajaţi de compania Vel Pitar , cât şi
producţia marfă fabricată în anul 2008 şi anul 2009 au condus la creşterea cifrei de afaceri cu
12.571.839,68 mii lei şi, respectiv, 109.376.665,39 mii lei. Producţia marfă fabricată a influenţat
într-o măsură mai mare cifra de afaceri, prin creşterea valorii sale cu 61,42%, chiar dacă
numărul salariaţilor a scăzut cu 7,06%.

3.3 Analiza efectelor modificării cifrei de afaceri asupra principalilor indicatori

economico-financiari ai societăţii

26
 Cifra de afaceri reprezintă « suma totală a afacerilor » realizate de agentul economic din
relaţiile cu terţii : vânzări de produse, mărfuri, servicii, prestaţii în exercitarea activităţii sale
profesionale care formează profilul obişnuit al agentului economic.
Modificarea cifrei de afaceri, în sensul creşterii sau descreşterii, produce modificări
asupra următorilor indicatori economico-financiari :
-productivitatea muncii ;
-cheltuieli totale la 1000 lei cifră de afaceri ;
-profitul ;
-rata rentabilităţii.
Productivitatea muncii reflectă eficienţa cu care este cheltuită munca omenească pentru
producerea de bunuri materiale, iar nivelul ei reflectă gradul de înzestrare tehnică a proceselor,
respectiv capacitatea de a produce a unei societăţi comerciale.
In prezent, o deosebită importanţă prezintă exprimarea productivităţii muncii în funcţie
de cifra de afaceri, astfel :
CA
W= N ,
Unde
CA – cifra de afaceri totală; N – numărul de salariaţi.
Influenţa modificării cifrei de afaceri se calculează prin metoda substituirilor în lanţ :
CA CA 1 CA 0
Δ
W = N1 - N1 ;
CA
Δ
2008/2007 : W = 22.321 mii lei
CA
Δ
2009/2008 : W = 38.859 mii lei
Modificarea cifrei de afaceri determină modificări în acelaşi sens cu ale productivităţii ;
în cazul de mai sus creşterea cifrei de afaceri între 2007-2008 cu 58.756.316 mii lei a condus la o
creştere a productivităţii muncii cu 22.321 mii lei, iar în intervalul 2008-2009 creşterea cifrei de
afaceri cu 107.542.170 mii lei a condus la o sporire a productivităţii muncii cu 38.859 mii lei.
Desfăşurarea activităţii unei societăţi necesită consum de resurse umane, materiale,
financiare.
Indicatorul cheltuieli la 1000 de lei cifră de afaceri sau rata de eficienţă a cheltuielilor
aferente cifrei de afaceri poate fi exprimat prin următoarea relaţie :
CA Ct 0 Ct 0
Δ
C /1000 = CA 1 x 1000 - CA 0 x 1000;
CA
Δ
2008/2007 : C /1000 = - 392.460 lei

27
 CA
Δ
2009/2008 : C /1000 = - 395.723 lei

Modificarea cifrei de afaceri determină variaţii în sens invers ale indicatorului, cheltuieli
la 1000 lei cifră de afaceri ; în cazul anterior, creşterea cifrei de afaceri în perioada 2007-2008
conduce la o reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 392.460 lei, iar în perioada
2008-2009 creşterea cifrei de afaceri conduce la o scădere a indicatorului cu 395.723 lei.
Profitul caracterizează situaţia rentabilităţii unei societăţi comerciale, în mărime
absolută. Mărimea profitului brut se determină ca diferenţă între veniturile totale şi cheltuielile
totale efectuate de întreprindere.
Mărimea profitului impozabil se stabileşte ca difernţă între profitul brut şi mărimea
cheltuielilor suportate direct din venituri. Profitul net se determină ca diferenţă între profitul
impozabil şi impozitul pe profit.
Analiza profitului se poate adânci prin studierea lui pe surse de provenienţă. Astfel,
profitul obţinut din cifra de afaceri se determină ca diferenţă între valoarea cifrei de afaceri,
exprimată în preţuri de livrare fără TVA şi valoarea cifrei de afaceri exprimată în rosturi
complete :
P = Σqp – Σqc = Σq(s)p – Σq(s)c
Deci, modificarea profitului aferent cifrei de afaceri depinde de modificarea volumului
fizic al producţiei (q), a ponderii sau structurii producţiei pe sortimente (s), a costurilor
complete pe unitatea de produs (c) şi a preţului de vânzare pe unitatea de produs (p).
Influenţa modificării cifrei de afaceri asupra profitului se poate stabili astfel :
CA P0
Δ
p = (CA1 – CA0) x R0 = ΔCA x CA 0
CA
Δ
2008/2007 : p = 7.078.222 mii lei
CA
Δ
2009/2008 : p = 5.537.288 mii lei
După cum se observă, modificarea cifrei de afaceri în sens crescător atrage după sine o
modificare în acelaşi sens a profitului. Astfel, creşterea cifrei de afaceri în 2008 cu 58.756.316
mii faţă de 2007 conduce la o creştere a profitului cu 7.078.222 mii lei, iar în anul 2009
creşterea cifrei de afaceri cu 107.542.170 mii lei a condus la o creştere a profitului cu 5.537.288
mii lei.

28
 Capitolul 4: Conluzii şi propuneri

La S.C. Vel Pitar S.A. există o situaţie favorabilă a echilibrului financiar, ceea ce constituie
un puct forte pentru companie. De asemenea, dispune de o solvabilitate mare, iar politica de
marketing este una agresivă, ceea ce a dus la creşterea cifrei de afaceri şi a cotei de piaţă.
Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri sunt influenţate de o serie de factori naturali,
tehnico-organizatorici, economici, structurali.
In economia ţării noastre, în prezent, se pune problema modernizării şi retehnologizării,
stimulată de relaţiile de proprietate privată şi de acţiunea legilor economiei de piaţă, creându-
se condiţiile favorabile pentru creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei economice,
asigurând integrarea în economia de ţărilor europene dezvoltate.
Căile principale de creştere a cifrei de afaceri sunt : introducerea progresului tehnic, a
unor metode moderne de management, ridicarea calităţii produselor, perfecţionarea
metodelor de marketing.
Introducerea progresului tehnic constituie principala cale de creştere a productivităţii
muncii, de economisire a muncii vii şi materiale în fiecare întreprindere.
In cadrul analizei, se urmăreşte situaţia introducerii progresului tehnic sub toate formele
sale, precum şi a consecinţelor acestuia. In acest sens trebuie să se studieze situaţia
mecanizării, dotarea întreprinderii cu maşini şi utilaje de înalt nivel tehnic, precum şi
introducerea procedeelor tehnologice avansate.
Promovarea metodelor moderne de management reprezintă o cale importantă de
sporire a producţiei şi a cifrei de afaceri, ea realizându-se pe trei laturi principale :
perfecţionarea metodelor de conducere, perfecţionarea managementului producţiei şi
perfecţionarea organizării muncii.
Mobilitatea fenomenelor economice specifice tranziţiei, caracterizată prin schimbări
rapide şi, uneori, imprevizibile ale cererii de mărfuri, ale raportului cerere-ofertă, ale nivelului
preţului etc., impun cunoaşterea aprofundată a mecanismului pieţei.
In acest context, devine esenţială orientarea întregului management spre creşterea
capacităţii de adaptare a firmei la fluctuaţiile mediului economic, respectiv subordonarea
tuturor strategiilor realizării funcţiei obiectiv : satisfacerea la un nivel superior a cerinţelor de
consum şi maximizarea, pe această cale a profitului.
SC Vel Pitar SA îşi propune prin programele de marketing o readaptare a opţiunilor
strategice ale firmei şi elaborarea unor politici – răspuns adecvate pieţei actuale române din
domeniul panificaţiei.
Fundamentarea obiectivelor strategice reprezintă o atribuţie esenţială permanentă a
managementului firmei.
Mutaţiile intervenite în ultimul timp în conjunctura economică impun anumite corecţii
în eşalonarea opţiunilor strategice elaborate în anii anteriori.

29
 SC Vel Pitar SA şi-a propus ca obiectiv pe termen scurt (2-3 ani), dezvoltarea activităţii de
producţie, creşterea vânzărilor, precum şi dezvoltarea sistemului de instruire şi motivare a
personalului. Acest obiectiv este esenţial pentru redresarea economică a firmei şi presupune
printre altele :
- Definitivarea, aprobarea, eşalonarea şi punerea în aplicaţie a programului de
restructurare economică a firmei. Scopul principal îl constituie îmbunătăţirea structurii
costurilor de producţie, respectiv scăderea cheltuielilor convenţional constante, îmbunătăţirea
eficienţei economice şi creşterea competitivităţii comerciale. Se va avea în vedere
îmbunătăţirea funcţională şi reducerea costurilor structurii organizatorice.
- Elaborarea unor studii de fezabilitate pentru utilizarea capacităţilor de producţie
disponibilizate şi care nu vor putea fi valorificate prin vânzare ;
- Dezvoltarea activităţii de marketing ;
- Elaborarea unui program de asigurare a personalului de înaltă calificare în activităţi
deficitare;
- Identificarea de parteneri credibili care să participe la finanţarea principalelor obiective
strategice.
O altă strategie de creştere a cifrei de afaceri a S.C. Vel pitar S.A. ar fi ridicarea calităţii
produselor.
Calitatea reflectă capacitatea unui bun sau serviciu de a satisface gama de utilităţi
cărora le sunt destinate. Ea se formează în procesul de concepţie şi execuţie şi se verifică în cel
de consumare a bunurilor şi serviciilor.
In lumea factorilor de specialitate este unanim acceptată ideea că o calitate competitivă
se construieşte pe tot parcursul procesului de proiectare, execuţie şi realizare (desfacere) a
produselor, controlul final confirmând-o sau infirmând-o, fără mari posibilităţi de a o mai
influenţa.
Mecanismul îmbunătăţirii calităţii în economia de piaţă este format, pe de o parte, sub
acţiunea concurenţei, iar pe de altă parte, sub cea a statului, prin modalităţi variate, inclusiv
legislative, care vizează cu precădere protecţia consumatorului.
Nivelul calităţii se reflectă nemijlocit în cifra de afaceri prin volumul vânzărilor şi preţ.
Prin raportarea la piaţă, producţia se împarte în producţie de calitate superioară, de nivel
concurenţial şi cu nivel calitativ satisfăcător.
Imbunătăţirea calităţii producţiei se reflectă în mod favorabil asupra principalilor
indicatori ai performanţei economico-financiare prin volumul producţiei şi preţul de vânzare
sau numai prin volumul sau preţul de vânzare în funcţie de nivelul calităţii şi poziţia pe piaţă.
Astfel de indicatori care intră sub incidenţa îmbunătăţirii calităţii sunt : profitul,
cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri, rentabilitatea capitalului permanent sau propriu, profitul
pe un salariat, eficienţa utilizării mijloacelor fixe, cifra de afaceri.

30
BIBLIOGRAFIE

1. www.doingbusiness.ro/financiar/raport/603468/vel-pitar-sa/

2. www.velpitar.ro

3. Margulescu, Dumitru, Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, Bucureşti,

1994
4. Niculescu, Maria, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997
5. Bilanţ SC Vel Pitar SA
6. Isfanescu, Aurel; Robu, Vasile, Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti,
2002

31