Industria farmaceutică în România

Industria farmaceutică a asistat la evoluţii importante de-a lungul ultimilor ani, pe

intregul lanţ de valoare. Multe dintre aceste evenimente şi implicaţiile asupra economiei
româneşti şi asupra societăţii nu au fost analizate în detaliu, deoarece informaţiile agregate şi
structurale în industria farmaceutică sunt relativ puţine. Mai mult decât atât, multe dintre
evoluţiile importante (cum ar fi cele legate de activităţile de cercetare-dezvoltare, efectele de
imbunătăţire a vieţii etc.) nu sunt documentate suficient.

Lanţul de valoare din industria farmaceutică românească a crescut în ultimul deceniu

semnificativ pe toate segmentele. Pe partea de cerere, cresterea economică rapidă a generat
mijloacele financiare care au permis satisfacerea unora dintre nevoile populaţiei pentru
servicii de sănătate.

Din punct de vedere al ofertei, producătorii interni, desi puţini, si-au extins
capacităţile de producţie, în timp ce marii producători straini de produse farmaceutice au
intrat pe piaţa romaneasca, fie prin achiziţia de jucătorii locali, fie prin deschiderea de
reprezentanţe. Distribuitorii si-au consolidat poziţia pe piaţă pe masură ce fluxurile
comerciale au crescut, în timp ce comerciantii cu amanuntul au cunoscut o expansiune rapidă
a reţelei de vanzare. Comerţul cu ridicata de produse farmaceutice include atât distribuitorii
de medicamente şi distribuitorii de bunuri medicale.

In prezent piaţa distribuţiei de medicamente este limitată la un număr relativ mic de

jucători. Pentru a putea activa în calitate de distribuitori, companiile trebuie să se asigure ca
au la dispoziţie spaţii de depozitare şi facilităţi de transport adecvate medicamentelor.

În conformitate cu Agenţia Naţională a Medicamentului, există în prezent aproximativ

350 de unităţi de depozitare la nivel naţional, disponibile pentru distribuţia de medicamente,
dintre care majoritatea (peste 95%) este deţinută de doar 30 de distribuitori mari de profil.

Activitatea distribuitorilor este reprezentată în principal de distribuţia de medicamente

autorizate de către Agenţia Naţională a Medicamentului. Acest segment reprezintă peste 90%
din activitatea lor. Produsele parafarmaceutice, medicamente, derivate din surse naturale, a
reprezentat mai puţin de 10% din vânzările lor.

In cadrul pietei farmaceutice din Romania, medicamentele inovative reprezintă peste

70% din valoarea totală a vânzărilor şi doar 25% din volumul de medicamente vândute. Pe de
altă parte, medicamentele generice reprezintă 30% din piaţa totală în termeni de valoare şi
75% în termeni de volum. S-a susţinut de mai multe ori în spaţiul public că în România
medicamentele generice au o rata de penetrare scăzută, ceea ce determină ca finanţarea
sectorului de asistenţă medicală sa fie nesustenabilă.

Cu toate acestea, comparaţiile între ţările din Europa cu privire la cota de piaţă a
mdicamentelor generice sugerează că, de fapt, România are a cincea cea mai mare cotă de
piaţă a medicamentelor generice, după Polonia, Slovacia, Germania şi Slovenia.

1
 Valoarea totală a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare suportate de companiile
farmaceutice inovative din România este greu de cuantificat. Există multe motive pentru
această situaţie. Întâi de toate, autorităţile publice (Agenţia Naţională a Medicamentului şi
Ministerul Sănătăţii) colectează informaţii cu privire la studiile clinice efectuate în România,
însă nu centralizeaza astfel de informaţii într-o bază de date care să poată fi disponibilă
publicului larg.

În plus, informaţiile colectate de către autorităţi nu conţin date privind costul total
efectiv al unui studiu clinic (plăţi către medici, spitale, investiţii în echipamente, etc), ci mai
degrabă un cost estimativ de cercetare pe fiecare pacient.

Profitabilitatea bună şi perspectivele pozitive ale activităţii economice din industria

farmaceutică au protejat destul de bine companiile din acest sector împotriva riscului de
insolvenţă. Riscul de insolvenţa este mai mic comparativ cu alte sectoare economice, dar
unele evoluţii ar trebui să fie monitorizate mai atent.

Un alt instrument important de diminuare a riscurilor de creştere a falimentului în

industria farmaceutică este nivelul mai ridicat al competitivităţii forţei de muncă. Piaţa forţei
de muncă din industria farmaceutică deţine o pondere scăzută în totalul forţei de muncă din
România. Numărul de angajaţi din companiile farmaceutice reprezentând sub 2 % din
numărul total de salariaţi angajaţi în companiile nefinanciare din România .

Industria farmaceutică din România este un sector cu risc scăzut, jucând un rol în
reducerea amplitudinii ciclului de afaceri. Această concluzie a fost atinsa prin împărţirea
economiei României în trei categorii de risc (risc ridicat, risc mediu şi risc scăzut), în funcţie
de sensibilitatea activităţii unui sector economic la ciclul de afaceri.

Pe de altă parte, contribuţia mică a industriei farmaceutice la valoarea adăugată totala

nu permite ca această pârghie sa genereze rezultate pozitive majore. Crearea condiţiilor pentru
o dezvoltare puternică a industriei farmaceutice din România ar sprijini de asemenea creşterea
profitabilităţii si o contribuţie suplimentară la creşterea economiei româneşti.

In prezent, analizănd datele existente, putem afirma cu certitudine ca industria

farmaceutică a devenit unul dintre cei mai mari creditori ai Guvernului român. Până în
prezent, producătorii de medicamente au internalizat costurile de oportunitate legate de
termenele de plată prelungite; prin urmare, nu au existat efecte sociale sau economice care să
afecteze populaţia sau economia în mod direct.

Cu toate acestea, dacă datoriile actuale se menţin şi producătorii farmaceutici nu sunt

în măsură să acopere costurile de oportunitate rezultate, există riscul ca la un moment dat în
viitorul apropiat industria farmaceutică să reducă oferta de medicamente pentru piaţa
autohtonă. Acest lucru ar avea un impact social major imediat şi ar declanşa de asemenea
pierderi economice suplimentare şi datorită legăturilor industriei farmaceutice cu celelalte
sectoare ale economiei.