CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ în era provocărilor

VALORIFICAREA INFORMAȚIILOR PRIVIND PERFORMANȚA FINANCIARĂ ÎN

CONTEXTUL PREVEDERILOR NAȚIONALE DE CONTABILITATE
VALORIZING INFORMATIONS REGARDING FINANCIAL PERFORMANCE IN THE
CONTEXT OF THE NATIONAL ACCOUNTING STANDARDS

BĂDICU Galina, dr. ec., conf. univ., ASEM, gbadiku@mail.ru

Rezumat. Performanța este importantă în orice activitate, și cu atât mai mult, în domeniul economic.
Conceptul de performanță poate avea diferite fațete: tehnică, operațională, economică, financiară, socială
etc., însă cu unele neclarități privind sfera de cuprindere a acestora. Studiul de față își propune să analizeze
performanța financiară în contextul prevederilor SNC-urilor în vederea valorificării informațiilor aferente.
Cercetarea de bază are drept scop o înțelegere unitară comună a noțiunii de performanță financiară pentru
a da mai multă precizie și rigurozitatea științei contabile.

Abstract. Performance is important in any business, and especially in the economic field. The concept
of performance can have different facets: technical, operational, economic, financial, social etc., but with
some confusion concerning the scope thereof. The present study aims to analyze financial performance in the
context of the NAS sites to harness related information. Basic research aims shared a common
understanding of the concept of financial performance to give more precision and accuracy of accounting
science.

Cuvinte-cheie: cheltuieli, venituri, rezultat financiar, performanță financiară, situația de profit și

pierdere, activitate operațională.

JEL: M 41

Introducere. Performanța reprezintă o trăsătură specifică privind evaluarea activităților,

serviciilor și rezultatelor obținute de entitate, în funcție de obiectivele sale și oferă informații (o
gamă de indicatori) despre eficiența și eficacitatea cu care s-a desfășurat întreaga activitate.
Măsurarea performanței a reprezentat și reprezintă încă un motiv pentru studierea acesteia, care
trezește interesul multor cercetători. Realizând o scurtă căutare, în literatura de specialitate, folosind
cuvântul cheie performanță vom găsi o multitudine de articole și studii, care măsoară performanța
entității sau evaluează impactul anumitor factori asupra ei: Albu N., Albu C.[1], Bibu N.[3], Bunea
Ș.[5], Busuioc L.[6], Ciora C.[7], Deaconu M. [8], Jianu I. [9], Ștefănescu A.[12], Tabără N.[13],
[14] etc.
La nivelul unei entități, performanța include abilitatea de a avea acces la resurse, de a le
aloca și utiliza optim în scopul unei remunerări suficiente pentru a acoperi riscul asumat și a
justifica interesul, pe parcursul unei dezvoltări viitoare durabile. Astfel, entitatea, stabilind anumite
obiective (maximizarea profitului, obținerea unei poziții mai bune pe piață etc.), acceptă diverse
riscuri și ia anumite decizii. În scopul realizării obiectivelor strategice, ea este preocupată de
planificarea, elaborarea și aplicarea acestora în viața economică a entității. Performanța este în
strânsă îmbinare cu competitivitatea, întrucât ,,o entitate competitivă este eficientă (capabilă de a
ameliora raportul dintre rezultatele obținute și mijloacele alocate) și eficace (capabilă să satisfacă
așteptările tuturor partenerilor), în același timp‖ [7, p. 15] și ,,care asigură o prezență durabilă pe
piață‖ [7, p. 14]. Ea se realizează ,,prin echilibrarea și intercondiționarea a patru forțe: eficiența
proceselor de producție, satisfacerea acționarilor și clienților, capacitatea de creștere și dezvoltare a
entității, gradul de inovare și utilizare a oportunităților‖ (model propus de Kaplan R. și Norton D.)
[1, p 98]. În opinia noastră, în această listă este necesar de inclus și ,,reputația entității‖.
În practică, există o adevărată polemică între diferiți autori, cu privire la cei mai potriviți
indicatori de măsurare a performanței entității, deoarece există o multitudine de factori care
influențează performanța. Diversitatea opiniilor privind noțiunea de performanță pune în evidență
faptul că definirea ei se realizează diferit în funcție de utilizatorii informațiilor financiar-contabile,
fapt prezentat în figura 1.
180
 CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ în era provocărilor

Creditorii
Pe termen scurt, creditorii sunt interesați de lichiditatea entității, adică de capacitatea acesteia de a
face față scadențelor pe termen scurt, fiind interesați în principal de necesarul de fond de rulment
sau capital de lucru pentru a face față nevoilor de lichidități generate de procesul activității de bază.

Pe termen lung, creditorii trebuie să se asigure de solvabilitatea și rentabilitatea entității, de care

depinde plata dobânzilor și achitarea datoriilor. Ei sunt interesați de mărimea datoriilor,
posibilitatea de rambursare, capacitatea de autofinanțare a entității, precum și de rentabilitatea și
utilitatea împrumutului acordat.
În linii generale, creditorii sunt interesați și de structura financiara a entității, de capitalurilor
folosite în derularea activităților curente, care prezintă gradul de risc prin levierul financiar.
Structura capitalurilor atrase de către o entitate influențează în mod direct și costul acestora.

Proprietarii, acționarii

sunt interesați de succesul și de viitorul entității, respectiv este precaut din punct de vedere
financiar.
Managerii

sunt orientați asupra performanței totale a entității lor. Ei doresc ca rezultatele anuale să-i reflecte
favorabil competențele. Din punct de vedere managerial ei încearcă să îmbunătățească aspectele
slabe ale performanței.

Investitorii
actuali și potențiali percep performanța prin prisma rentabilității investițiilor lor, evaluând prin
rezultatul pe acțiune.

Salariații

sunt afectați de certitudinea că entitatea va continua să funcționeze eficient.

Consumatorii
sunt pentru stabilitatea entității și continuitatea activității fără întreruperea fluxului de produse și
servicii. Astfel, ei sunt interesați în primul rând de calitatea, ușurința utilizării și disponibilitatea
acestora.
Concurenții
sunt interesați de performanța financiară și de indicatorii economici ai rivalilor, precum structura
costurilor, cota de piață și eficiența generală a entității.
Figura 1. Interesul privind indicatorii de performanță în funcție de utilizatorii informațiilor
Sursa: elaborat de autor [4, p. 86]
În cazul cercetării noastre, problema constă în valorificarea informațiilor privind
performanța financiară în contextul prevederilor naționale de contabilitate.
Rezultatele și concluziile cercetării. Conform abordărilor SNC prin performanță
financiară se înțelege relația dintre veniturile și cheltuielile entității prezentate în Situația de profit
și pierdere [11, pct. 5]. În contextul aplicării SNC, indicatorii financiari tradiționali reflectă
performanța istorică a entității caracterizată prin:
1) venituri - creșteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune,
sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept
rezultat creșteri ale capitalului propriu, cu excepția celor legate de contribuțiile proprietarilor;

181
 CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ în era provocărilor

2) cheltuieli - diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub

formă de ieșiri sau reduceri ale valorii activelor sau de creșteri ale datoriilor care contribuie la
diminuări ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor;
3) rezultate financiare - profitul (pierderea) calculat ca diferență dintre veniturile și
cheltuielile perioadei de gestiune [11, pct. 81].
În activitatea practică contabilă, rezultatele financiare se determină cu total cumulativ de la
începutul perioadei de gestiune, și apar sub forma profitului, dacă veniturile perioadei de gestiune
sunt mai mari decât cheltuielile aceleiași perioade, sau sub forma pierderii, când cheltuielile
perioadei de gestiune depășesc veniturile aceleiași perioade.
Din definițiile prezentate în legislația națională contabilă, se desprind unele concluzii
aferente definirii noțiunilor de venituri, cheltuieli, respectiv rezultate financiare.
După părerea autorului, modificarea capitalului propriu nu poate fi afectată prin creșteri
(diminuări) ale beneficiilor economice, ci prin intermediul diferenței acestora - rezultatul
financiar, ce se contabilizează la contul 333 ,,Profit net (pierdere netă) al perioadei de
gestiune. În momentul înregistrării scăderilor (intrărilor) de active sau creșterii (descreșterii) de
datorii, acestea nu se trec, în mod direct, la micșorarea (majorarea) capitalului propriu (este doar un
proces de recunoaștere a datoriilor și activelor). Micșorarea (majorarea) capitalului propriu este
afectată direct de rezultatul financiar, și, în mod indirect, de elementele componente ale rezultatului.
Opinia autorului este demonstrată prin exemplele prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1. Influența rezultatelor financiare asupra capitalului propriu
Venituri, Cheltuieli, Rezultat Influența rezultatului financiar asupra
Cazul
lei lei financiar, lei capitalului propriu
A 1 2 3=1-2 4
I 150 000 160 000 -10 000 Pierderea de 10 000 lei diminuează mărimea
capitalului propriu cu 10 000 lei
II 150 000 150 000 0 Rezultatul nul nici cum nu influențează mărimea
capitalului
III 150 000 130 000 +20 000 Profitul de 20 000 lei majorează mărimea
capitalului propriu cu 20 000 lei
Sursa: elaborat de autor
Analizând informațiile prezentate în tabelul 1, autorul consideră că diferența (profit ori
pierdere) dintre creșterile și diminuările beneficiilor economice influențează, în mod direct valoarea
capitalului propriu, și nu creșterile ori diminuările beneficiilor economice, în mod separat.
Modul de formare a rezultatului financiar poate fi diferit în funcție de criteriul de clasificare
al cheltuielilor, care au stat la baza obținerii acestora. După modul de formare, rezultatele pot fi
grupate în două categorii principale:
 rezultatul obținut prin clasificarea cheltuielilor după natura lor;
 rezultatul obținut prin clasificarea cheltuielilor după funcție.
Potrivit reglementărilor naționale contabile în vigoare, Situația de profit și pierdere se
întocmește în baza clasificării cheltuielilor după destinație (funcții). Cu ajutorul unei astfel de forme
a situației se explică modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite etape permițând
desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanței financiare ale celor două categorii de
activității desfășurate de o entitate într-o perioadă de gestiune. Astfel, informația conținută în
această situație pune în evidență gradul de realizare a performanței financiare pe diferite niveluri
de activitate: operațională și alte activități.
Activitate operațională reprezintă totalitatea operațiilor economice aferente activităților
principale ale entității, precum și activitățile conexe acestora. Alte activități se consideră ansamblul
faptelor economice care nu se atribuie la activitatea operațională a entității [10, pct. 5].
Corespunzător fiecărei activități îi apare un flux de venituri, cheltuieli, precum și rezultate
financiare.

182
 CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ în era provocărilor

Salutabil este faptul, că pentru necesitățile informaționale și cerințele utilizatorilor de

informații, conform prevederilor SNC ,,Prezentarea situațiilor financiare‖, se întocmește Nota
informativă privind veniturile și cheltuielile grupate după natură [11, anexa 8].
În opinia autorului, anexa completează și explică datele înscrise în Situația de profit și
pierdere și îndeplinește o destinație triplă:
 una explicativă, deoarece permite o mai buna înțelegere a elementelor componente ale
rezultatelor financiare care se prezintă în Situația de profit si pierdere;
 alta, de instrument complementar Situației de profit si pierdere; și
 a treia, de analiză și luarea deciziilor corespunzătoare.
Modelul global care explică și măsoară performanța financiară a entității, din punct de vedere
a normelor contabile naționale, este prezentat în tabelul 2.
Tabelul 2. Algoritmul de calcul al indicatorilor de performanță financiară
conform prevederilor SNC-urilor
Contul
Situația de
utilizat
profit și
Nr. Algoritmul Elemente de cheltuieli, venituri pentru
Comentarii pierdere
crt. de calcul rezultate evidența
(codul
elementelor
rândului)
nominalizate
1. (+) Venituri din vânzări 611 010
2. (-) Costul vânzărilor 711 020
3. (=) Profit brut (pierdere brută) Nu se
030
(rd.010-rd.020) utilizează
4. Elementele ce (+) Alte venituri din activitatea
612 040
reflectă operațională
5. capacitatea (-) Cheltuieli de distribuire 712 050
activității
6. operaționale de a (-) Cheltuieli administrative 713 060
genera profit
7. (-) Alte cheltuieli din activitatea
714 070
operațională
Rezultatul din activitatea
8. (=) operațională: profit (pierdere) Nu se
080
(rd.030+rd.040-rd.050-rd.060- utilizează
rd.070)
Rezultatul din alte activități:
Rezultatele profit (pierdere) (venituri –
financiare care pot cheltuieli), inclusiv operațiuni cu
9. (±) Nu se
apărea în legătură active imobilizate, financiare și 090
utilizează
cu desfășurarea evenimente excepționale
activității de bază [(621-721)±(622-722)±(623-
723)]
10. (=) Profit (pierdere) până la Nu se
100
impozitare (rd.080+rd. 090) utilizează
11. (-) Cheltuieli privind impozitul pe
731 110
venit
Profit net (pierdere netă) al
12. (=) perioadei de gestiune 333 120
(rd.100-rd.110)
Sursa: elaborat de autor
Din informația conținută în tabel, constatăm că rezultatele financiare ale entității, au o
structură eterogenă, caracterizând două tipuri de activități: activitatea operațională și alte activități,
inclusiv operațiuni cu active imobilizate, financiare și evenimente excepționale. Fiecare activitate

183
 CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ în era provocărilor

presupune cheltuieli și venituri specifice și pentru fiecare se evidențiază rezultatul activității, ca

diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente.
Cu referire la activitatea operațională, menționăm că evaluarea performanței pune în
evidență activitățile principale ale entității, utilizând un sistem de indicatori specifici, calculați pe
baza Situației de profit și pierdere, pe de-o parte, și pe baza notelor la situațiile financiare, pe de altă
parte.
Venitul din vânzări evidențiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o entitate în
relație cu diferiți parteneri. Fiind un indicator de volum, el reflectă atât latura comercială a unei
entități producătoare (prin producția vândută), cât și volumul activității desfășurate de o entitate
comercială (prin vânzările de mărfuri), precum și de entități prestatoare de servicii, contracte de
construcție și de leasing operațional și financiar. Venitul din vânzări poate fi majorat fie printr-un
volum sporit al bunurilor vândute, serviciilor și lucrărilor, fie prin creșterea prețurile practicate, fie
prin ambele metode. Capacitatea entității de a schimba unul sau ambii factori va depinde de cererea
pentru produsele, mărfurile, serviciile entității, de poziția acesteia în competiția în care s-a angajat,
precum și de condițiile oferite întreprinzătorului de mediul economic.
Costul vânzărilor reflectă valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vândute, costurilor
serviciilor prestate/lucrărilor executate în cadrul activității operaționale a entității atribuite
la cheltuieli și corelate cu veniturile înregistrate în rd.010 a Situației de profit și pierdere. Costul
vânzărilor include: valoarea contabilă a produselor/mărfurilor vândute; costul serviciilor prestate
și/sau lucrărilor executate; costul lucrărilor aferente contractelor de construcție; costul serviciilor
aferente contractelor de leasing operațional și financiar.
Primul rezultat care se determină în Situația de profit și pierdere este rezultatul brut. El
oferă un important indiciu cu privire la mărimea produselor livrate, serviciilor prestate, lucrărilor
efectuate în valoarea brută. Menționăm că, acest rezultat nu se contabilizează și nu se reflectă într-
un registru de evidență a rezultatelor. El este un indicator provizoriu, care ar putea fi asemănat cu
marja brută, destul de activ utilizată în practica internațională de management financiar.
Rezultatul din activitatea operațională se calculează ca diferența dintre veniturile și
cheltuielile din activitatea operațională. Prevederile naționale ce reglementează conținutul
indicatorilor situațiilor financiare explică doar modalitatea de calcul al acestui indicator, dar nu și
conținutul economic și scopul acestuia [11, pct. 92]. În opinia noastră, acest indicator, obținut de
entitate, din activitatea sa de bază, relevă în formă brută capacitatea activității operaționale de a
genera profit.
Remarcăm faptul că, la calcularea rezultatului altor activități sunt incluse: rezultatul din
operațiuni de ieșire aferente imobilizărilor, rezultatul din operațiuni financiare și rezultatul din
evenimente excepționale. În opinia noastră, această modalitate de determinare și prezentare în
Situația de profit și pierdere nu admite calcularea rezultatului activității ordinare și celui
excepțional. Rezultatul din evenimente excepționale are un caracter întâmplător, el neputând fi luat
în calcul pentru aprecierea performanței viitoare a unei entități, atât datorită lipsei de regularitate în
apariții, cât și datorită sensului economic. Totodată, recunoaștem faptul, că o astfel de clasificare a
rezultatelor financiare reprezintă baza unui sistem coerent de formare a acestora, însă în viziunea
noastră necesită dezvoltare. Este vorba despre utilizarea factorului contributiv la exprimarea
rezultatului financiar [2, p. 28-31]. În plus, componența actuală a altor rezultate financiare se
bazează pe repartizarea simplă a veniturilor și cheltuielilor, ce nu sunt legate de activitatea de bază.
Următorul pas în determinarea rezultatului net este calcularea rezultatului până la
impozitare. Conform prevederilor fiscale din RM, entitatea ce obține profit, calculează impozit pe
venit. Legislația fiscală determină reguli de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor în scopuri
fiscale, iar SNC-urile - reguli de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor în contabilitatea
financiară. Datorită acestui fapt este necesară calcularea rezultatului impozabil în baza legislației
fiscale prin perfectarea Declarației privind impozitul pe profit. În opinia noastră, termenul
,,impozitul pe venit‖ nu este corect și trebuie înlocuit cu termenul ,,impozitul pe profit‖, întrucât,
conform legislației în vigoare, nu se impozitează venitul, ci rezultatul (profitul).
184
 CONTABILITATEA și PROFESIA CONTABILĂ în era provocărilor

Rezultatul net al perioadei de gestiune se determină în contul 351 ,,Rezultat financiar

total‖ și se contabilizează în debitul sau creditul contului 333 ,,Profit net (pierdere netă) al perioadei
de gestiune‖. Acest indicator reprezintă rezultatul aferent activității cu caracter repetitiv și normal,
care exprimă sintetic performanța financiară a entității. Dar, nu uităm că el include rezultatul
excepțional, care are o natură neobișnuită și un caracter întâmplător.
Concluzie. Cert este faptul, că performanța financiară nu se măsoară doar printr-un singur
indicator, ci prin aprecierea efortului depus (cheltuieli) de entitate și efectului obținut (venituri), în
vederea determinării rezultatelor financiare. O entitate care obține profit demonstrează o
performanță financiară, însă realizarea de performanță, de către orice entitate, impune
obținerea și maximizarea profitului (evoluția profitului). În vederea măsurării performanței
financiare, datele din Situația de profit și pierdere pot fi divizate cu scopul analizei ce vizează
creșterea și dezvoltarea entității și altele ce vizează profitabilitate. Cu părere de rău, doar
informațiile din Situația de profit și pierdere nu sunt suficiente pentru aprecierea competitivității,
eficienței, eficacității, reputației entității, avantajului concurențial etc. La nivelul unei entități,
pentru a putea aprecia măsura în care obiectivele entității sunt atinse și strategiile sunt eficiente, este
absolut necesară determinarea unui sistem integrat de indicatori, care să permită aprecierea
nivelului atins de performanță globală, nu doar financiară.

Bibliografie
1. Albu N., Albu C. Instrumente de management al performanței. București: Editura Economică,
Volumul II. 2003. 272 p.
2. Aspecte problematice ale contabilității rezultatelor financiare în telecomunicații. Bădicu G. tz.
de doct. Chișinău, 2014
3. Bibu N. Performanță, funcție de eficacitate și eficiență. Timișoara, Mirton, 2002. 164 p.
4. Bucur V., Bădicu G. Eficiența și eficacitatea în aprecierea nivelului de performanță în
telecomunicații: aspecte teoretice și practice. În: Competitivitatea și inovarea în economia
cunoașterii: Conferința științifică internațională: Culegere de articole selective, 25-26
septembrie 2015. Chișinău: ASEM 2015. Vol. III. p.p. 81-89.
5. Bunea Ș. De la performanța financiară la performanța globală. Analiza unor concepte și practici
specifice. În: Contabilitate, expertiză și auditul afacerilor. Nr. 4, aprilie 2013. 35-40 p.
6. Busuioc L. Performanțele financiare ale agenților economici pe plan național și european.
București: Universitară. 2012. 172 p.
7. Ciora C. Analiza performanțelor prin creare de valoare. București: Economica, 2013. 203 p.
8. Deaconu M. A. Accepțiuni și dileme privind performanțele întreprinderii. În: Audit financiar,
nr.10, 2008, p.p. 3-13
9. Jianu I. Evaluare, prezentare și analiza performanței. București: CECCAR, 2007. 260 p.
10. SNC ,,Cheltuieli‖. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013. nr. 233-237 (4551-455)
din 22.10.2013.
11. SNC ,,Prezentarea situațiilor financiare‖. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013.
nr. 233-237 (4551-4555) din 22.10.2013.
12. Ștefănescu A. Performanța financiară a întreprinderii între realitate și creativitate. București:
Economica, 2005. 254 p.
13. Tabără N. ș.a. Performanța firmei în contextul reglementărilor internaționale (partea I). În:
Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor. nr. 5, 2008. p.p. 25-28 .
14. Tabără N. ș.a. Performanța firmei în contextul reglementărilor internaționale (partea II). În:
Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor. nr. 6, 2008. p.p. 19-24.

185