Academia de Studii Economice Bucuresti

Contabilitate, Audit si Informatica de Gestiune

Conceptul de performanta in contabilitate

Studenti:

Alion Cristina-Violeta
Andreescu Alina
Arsene Ionela

Bucuresti
2010-2011
 Introducere

Foarte adesea utilizat, performanta este un concept greu de definit, avand un

caracter ambiguu si integrator. In acceptie generala, performanta reprezinta o realizare
deosebita dintr-un anumit domeniu de activitate. Desi notiunea de performanta este de
origine latina, fiind evidenta apropierea de latinescul „performare“, semnificatia sa
provine din limba engleza: „to perform“ si „performance“. Analiza etimologica pune in
evidenta faptul ca este un concept foarte des utilizat (in domeniul mecanicii, al sportului)
al carui sens s-a schimbat de-a lungul timpului devenind un termen polisemantic, cu
sensuri variate, in functie de domeniile in care este utilizat. Performanta inseamna succes,
competitivitate, reusita, actiune, efort continuu, fiind optimizarea prezentului si proiectia
viitorului.

Diversitatea de acceptiuni ale conceptului de performanta pune in evidenta faptul

ca definirea lui se realizeaza diferit in functie de utilizatorii informatiilor financiar-
contabile. Astfel, managerii vor fi interesati de performanta globala a intreprinderii lor,
investitorii (actuali si potentiali) vor percepe performanta prin prisma investitiei lor,
salariatii vor manifesta interes referitor la rentabilitatea intreprinderii, creditorii vor avea
in vedere solvabilitatea, iar clientii stabilitatea. Consideram ca performanta si valoarea se
constituie drept un cuplu ideal al unui management eficient si modern al unei
intreprinderi, intrucat „a masura performanta inseamna a aprecia valoarea, iar a cunoaste
valoarea, inseamna a traduce performanta“.

Conceptul de performanta in contabilitate

2
 1. Conceptul de performanta

Performanta reprezinta realizarea obiectivelor organizationale oricare ar fi natura si

varietatea acestor obiective. In gestiune, conceptul de performanta este definit ca fiind „o stare
de competitivitate a intreprinderii, atinsa printr-un nivel de eficacitate si eficienta care ii asigura
o prezenta durabila pe piata“. Se considera ca o activitate este eficienta in situatia in care se
atinge scopul urmarit cu un efort minim. In acceptiune generala, conform Dictionarului
explicativ al limbii romane, performanta reprezinta o realizare deosebita intr-un domeniu de
activitate. Concluzionam astfel ca performanta nu se constata, ci se construieste prin efort
costant.

Se pot defini urmatoarele caracteristici cu privire la conceptul de performanta:

 Este definita de catre utilizatorii de informatie in raport de un context

organizational caracterizat printr-un domeniu si un orizont de timp;
 Performanta nu se poate exprima decat ca un ansamblu echilibrat de parametrii
complementari, si cateodata contradictorii (rezultatele si procesele asteptate de
cele rezultate);
 Performanta nu e punctuala, ea se intelege doar intr-o maniera dinamica pe
termen lung. O performanta este doar instantanee;
 Notiunea de performanta este intotdeauna atasata notiunii de responsabilitate. Cel
care este responsabil este cel care trebuie sau poate sa actioneze asupra
parametrilor performantei si asupra utilizarii de mijloace aflate in autoritatea sa.
 Performanta nu exista decat daca o putem masura, o putem descrie printr-un
ansamblu sau un vector de masuri mai mult sau mai putin complecsi. Masurarea
performantei nu se poate limita la cunoasterea unui rezultat si nu trebuie
confundata cu indicatorii care o descriu.
 Nu exista o definitie exaustiva sau universala a performantei. Ea face apel la o
judecata sau interpretare, este subiectiva, insa fiecare intreprindere trebuie sa
defineasca termenul pentru comunicare interna si externa.

Performanta se construieste pe incredere, este promisiunea unor rezultate viitoare. O

performanta de atins bine definita, presupune obiective de atins bine definite. Performanta unei
organizatii se apreciaza prin compararea rezultatelor definite prin strategie cu nivelul acestor
rezultate percepute de catre partile interesate de performanta acesteia (actionari, salariati, clienti,
etc). In timp, modelele de evaluare a performantei mono-criteriu au fost inlocuite de modele de
performanta multi-criterii care integreaza asteptarile diferitilor parteneri ai intreprinderii:
actionari, clienti, salariati, stat, alti terti. Se constata astfel ca performanta este diferit perceputa
de catre utilizatorii situatiilor financiare in functie de interesele lor. Astfel managerul va fi
interesat de performanta globala a companiei lui, investitorii actuali si potentiali inteleg
performanta prin prisma rentabilitatii investitiilor lor iar salariatii prin stabilitatea si rentabilitatea
companiei.

Acceptiunea de performanta – o imagine bidimensionala

3
 Eficienta si eficacitatea sunt doua criterii principale de apreciere a performantei.

Eficacitatea vizeaza atingerea obiectivelor fixate, obtinerea de rezultate care sa se

incadreze in strategia definita. O intreprindere devine in mod operational eficace atunci cand stie
sa identifice, sa stapaneasca si sa controleze interactivitatea intre resursele interne si externe de
dezvoltare, raspunzand cat mai bine asteptarilor partenerilor externi. Eficacitatea este raportul
intre rezultatele obtinute si rezultatele asteptate. Eficacitatea este raportul intre rezultatele
obtinute si rezultatele asteptate.

Eficienta vizeaza modul de utilizare a resurselor, rezultatul obtinut pe unitate de resurse

angajate (efect/efort). Se considera ca un bun este eficient daca produce o anumita cantitate data
cu un consum minim de resurse sau produce o cantitate cat mai mare posibila cu o cantitate data
de resurse. Eficienta este raportul dintre productia obtinuta/mijloace utilizate pentru obtinerea
productiei.

- Pentru Niculescu & Lavette (1999) performanta este o stare de competitivitate a

intreprinderii, atinsa printr-un nivel de eficacitate si eficienta care ii asigura o
prezenta durabila pe piata.
- Problematica generala a performantei este prezentata schematic de Bouquin (2008)
astfel:
Procese
Resurse Rezultate

Economie Eficacitate
Eficienta
Performanta (sursa: Bouquin, 2004)1

Bouquin prezinta astfel partea inferioara a schemei: economia prin procurarea resurselor
la cel mai mic cost; eficienta prin maximizarea cantitatii de produse obtinute sau servicii pornind
de la o cantitate data de resurse; eficacitatea prin realizarea obiectivelornsi finalitatilor prevazute.

Acceptiunea de performanta – o imagine tridimensionala

Marchesnay (1990) distinge un al treilea tip de performanta: efectivitatea. Pe de o parte se

poate vorbi de eficacitate, atunci cand se ating obiectivele fixate. Pe de alta parte, eficacitatea se
determina prin raportarea rezultatelor la obiective adica a rezultatelor atinse la obiectivele fixate,
avand o realizare a aspiratiilor. Se poate vorbi de eficienta atunci cand se realizeaza o economie
de mijloace pentru obtinerea unor rezultate. Eficienta se apreciaza prin raportarea rezultatelor la
mijloace sau prin raportarea rezultatelor atinse la resursele angajate avand in vedere o economie
de mijloace. Eficienta este dimensiunea performantei care este cel mai usor de masurat. A treia
dimensiune, efectivitatea face trimitere la satisfactia indivizilor in organizare. Aceasta se
determina ca un raport intre satisfactie si rezultate.

Acceptiunea de performanta – o imagine cvasidimensionala

1
Bouquin, H., Contabilitate de gestiune, traducere Neculai Tabara, Editura TipoMoldova, Iasi, 2004
4
 Ristea (2001) defineste performanta de o maniera integratoare, in urmatorul mod:

Performanta = Eficienta + Eficacitate + Economicitate

In ceea ce priveste economicitatea, aceasta vizeaza minimizarea costului resurselor

alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activitati, cu mentinerea calitatii
corespunzatoare a acestor rezultate.

2. Reflectarea performantei in situatiile financiare

Organismele de normalizare contabila au fost preocupate de-alungul timpului de gasirea

unor modele care sa reflecte informatiile privind performanta intreprinderii. Astfel contul de
profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu/situatia castigurilor si pierderilor,
situatia fluxurilor de trezorerie, reprezinta componentele situatiilor financiare ce furnizeaza
informatii despre performantele intreprinderii.

2.1. Contul de profit si pierdere - sursa de informatii pentru analiza

performantelor intreprinderii

Contul de profit si pierdere face parte din situatiile financiare de inchidere a exercitiului
financiar, fiind un document contabil de sinteza, care masoara performantele activitatii unei
firme in cursul unei perioade date. Profitul reprezinta componenta principala a avutiei unei
scoietati si reflecta atat performanta unei intreprinderii cat si capacitatea ei de a reinvesti sau de a
acorda dividende.

Contul de profit si pierdere ca instrument de reflectare a performantelor intreprinderii a

fost conturat in Italia (1494) de parintele contabilitatii Luca Paciolo, care aprecia ca “scopul
fiecarui negustor este de a dobandi castig licit si competent pentru subzistenta sa”.

Pe masura dezvoltarii economiei, polul de interes al performantei se muta de la castig la

profitul descris de contul de profit si pierdere. Astfel contul de profit si pierdere devine
furnizorul principal de informatii referitoare pe de o parte la performantele trecute si viitoare dar
si la riscul fluxurilor viitoare de numerar. Pe baza acestuia se calculeaza de asemenea o serie de
indicatori, prin a caror interpretare este redata o analiza pertinenta a performantelor
intreprinderii. Acestia difera in contabilitatea continentala fata de cea anglo-saxona.

2.1.1. Indicatori de performanta calculati pe baza contului de profit si pierdere

A. Cei mai importanti indicatori de performanta calculati pe baza contului de profit si

pierdere, in contabilitatea continentala sunt:

1. marja comerciala – indicator ce masoara activitatea societatilor comerciale,

determinat astfel:
marja comerciala = vanzari de marfuri – costul marfurilor vandute

5
 2. productia exercitiului – indicator de performanta al companiilor industriale si al celor
prestatoare de servicii. Cuprinde valoarea bunurilor si serviciilor fabricate de
intreprindere pentru a fi vandute (pret de vanzare exclusiv TVA), stocate sau
utilizate pentru nevoi proprii (cost de productie). Se determina astfel:
productia exercitiului = productia vanduta (bunuri si servicii) +/- variatia
stocurilor + productia imobilizata (destinata nevoilor proprii)

3. valoarea adaugata – este un indicator care masoara contributia intreprinderii la

crearea bogatiei a carei destinatie este: remunerarea factorului uman (salarii,
indemnizatii, premii), a statului (impozite taxe si varsaminte asimilate), a creditorilor
(dobanzi si comisioane platite), capitalurilor proprii prin intermediul dividendelor
platite actionarilor si chiar a intreprinderii insesi in calitate de participant direct la
viata economica prin capacitatea de autofinantare.Evolutia acestui indicator in timp
evidentiaza imbogatirea intreprinderii. Se determina astfel:
valoare adaugata = productia intreprinderii – consumuri externe si chiar
intermediare (cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile, cheltuieli cu
energie, apa, combustibil etc)

4. excedentul (deficitul) brut din exploatare – este un rezultat obtinut dupa remunerarea
personalului si statului, deci practic o aproximare a surplusului monetar de exploatare
a intreprinderii. Excedentul brut din exploatare repezinta sursa rezultata din
exploatare si folosita pentru mentinerea si dezvoltarea potentialului productiv al
intreprinderii, dar si pentru remunerarea capitalului angajat. De asemenea constituie
punctul de plecare in calculul capacitatii de autofinantare.Se calculeaza astfel:
EBE = valoare adaugata + subventii din exploatare + impozite taxe si varsaminte
asimilate – cheltuieli de personal.

O diferenta mare intre valoarea adaugata si excedentul brut din exploatare poate
arata o pondere semnificativa a personalului in totalul factorilor de productie antrenati
in obtinerea rezultatelor.

EBE este un rezultat puternic influentat de factorul uman in intreprinderile cu

activitate de prestaride servicii.

5. rezultatul exploatarii – masoara activitatea normala si curenta a intreprinderii

neincluzand operatiile financiare si extraordinare. Reprezinta un punt de plecare in
calculul rentabilitatii economice. Se calculeaza astfel:
rezultat din exploatare = excedent brut din exploatare + alte venituri din
exploatare + venituri din amortizari si provizioane din exploatare – alte cheltuieli de
exploatare – cheltuieli de exploatare privind amortizari si provizioane

6. rezultat extraordinar – informatie importanta pentru potentialii investitori care pot

evalua incidenta evenimentelor extraordinare asupra intreprinderii.
rezultat extraordinar = venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare

B. Cei mai importanti indicatori de performanta calculati pe baza contului de profit si

pierdere, in contabilitatea anglo-saxona sunt profitabilitatea si lichiditatea. Pentru orientarea
6
managemenului, cei doi indicatori sunt antitetici deoarece activele lichide, desi esentiale in
functionarea intreprinderii nu sunt sursele cele mai generatoare de profit.

Pentru analiza profitabilitatii sunt utilizati urmatorii indicatori:

1. marja profitului – reprezinta procentul de profit brut/net generat de fiecare unitate de

venituri din vanzari si se calculeaza ca raport intre profitul brut si vanzari

2. viteza de rotatie a activelor – exprima eficienta cu care au fost utilizate activele

pentru a aobtine venituri din vanzari si se calculeaza prin raportarea vanzarilor nete la
totalul activelor

3. rentabilitatea activelor – reuneste efectele indicatorilor prezentati anterior si exprima

capacitatea resurselor de a genera profit dar si eficienta utilizarii actiunilor de catre
companii. Se determina prin raportarea profitului net la total active/active fixe

4. gradul de indatorare – indicator semnificativ caruia i se acorda o importanta ridicata

mai ales de catre creditorii si proprietarii intreprinderii. Pentru proprietari prezinta
importanta relatia invers proportionala dintre dobanzile datorate si profitul ramas la
dispozitia lor. Dobanzi mari vor determina un profit mic ramas la dispozitia lor.
Creditorii doresc sa stie care este proportia suselor straine prin care se finanteaza
intreprinderea deoarece gradul de indatorare si profitul sunt direct proportionale ( un
grad de indatorare ridiat determina un profit mare care sa-i permita plata dobanzilor
creditorilor). Se determina ca raport intre datoriile totale si capitalurile proprii

5. rentabilitatea capitalurilor proprii – masoara profitul obtinut pe unitatea de masura

investita de proprietari si se calculeaza raportand profitul net la capitalurile proprii.

Lichiditatea reprezinta:

a) abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de

valoare. Aceasta defiitie este unoscuta si ca lichiditate externa atunci cad este
analizata o intreprindere si se refera la posibilitatea investitorului de a transforma
in bani plasamentul in actiuni la intreprinderea respectiva

b) abilitatea unei intrepinderi de a-si onora la scadenta obligatiile de plata asumate

pe seama activelor curente. Aceasta definitie este cunoscuta si sub denumirea de
lichiditate interna.

7
 2.1.2. Limitele informationale ale contului de profit si pierdere in redarea pertinenta a
performantelor intreprinderii

De-alungul timpului utilizatorii situatiilor financiare s-au limitat la consultarea contului

de profit si pierdere pentru a afla informatii privind rezultatul contabil, considerat cel mai
semnificativ indicator de masurare a performantelor intreprinderii.

Totusi avand in vedere faptul ca intreprinderile isi pot alege in anumite limite politicile
contabile, rezultatele obtinute reflecta obiectivele lor si nu realitatea. Alegerea si aplicarea
politicilor contabile revin managementului intreprinderii, astfel incat situatiile financiare sa fie
conforme cu toate cerintele aplicabile ale fiecarui Standard International de Contabilitate.
Aceasta libertate de alegere a politicilor contabile detinuta de managerul intreprinderii care
doreste sa-si atinga obiectivul propus poate influenta contabilul in adoptarea unor optiuni care sa
determine fie o diminuarea a rezultatului (majorarea cheltuielilor cu amortizarile si a
provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, utilizarea LIFO), fie o majorare a rezultatului
(capitalizarea costurilor indatorarii, utilizare FIFO etc).

De-alungul timpului s-au realizat diverse studii cu privire la alegerea metodelor contabile
de catre manageri in funcţie de diversi factori:

 dimensiunea companiei – in companiile mari, managerii opteaza pentru

politici contabila ce conduc la diminuarea rezultatului, deoarece in cazul marilor
intreprinderi, presiunile politice sunt mai mari decat in cazul celor mici
 cine controleaza intreprinderea – in cazul actionarilor se va urmari netezirea
rezultatului pe cand, in cazul in care intreprinderea este controlata de manageri se va
urmari majorarea rezultatului
 gradul de indatorare al intreprinderii – studiu realizat pe firme franceze in
urma caruia s-a constat ca un grad de indatorare mare conduce la adoptarea unor politici
contabile care sa determine majorarea rezultatului

Se constata astfel ca informatiile furnizate de contul de profit si pierdere cu privire la

rezultat pot avea caracter inselator. Tocmai de aceea, in contextul expansiunii companiilor
transnationale, utilizatorii informatiilor financiare devin din ce in ce mai interesati de performata
intreprinderii determinata pe baza rezultatului economic. Acesta nu poate fi evidentiat de contul
de profit si pierdere, deoarece are o structura mult mai cuprinzatoare decat rezultatul contabil,
incluzand si elemente ce nu tranziteaza prin contul de profit si pierdere.

Contul de profit si pierdere nu satisface deci toate nevoile informationale ale

utilizatorilor, motiv pentru care se apeleaza la noi surse de informare : situatia variatiei
capitalurilor proprii si situatia fluxurilor de trezorerie.

2.1.3 Reflectarea performantelor intreprinderii prin intermediul diferitelor modele ale

contului de profit si pierdere – analiza cheltuielilor dupa natura vs analiza cheltuielilor
dupa functii

8
 La nivel interntional, IAS 1 nu prevede un anumit model de prezentare a contului de
profit si pierdere, întreprinderile avand optiunea prezentarii cheltuielilor fie dupa natura fie dupa
functii. Alegerea uneia din cele metode se va face „in funcţie de cea care prezinta cel mai fidel
elementele de performanta ale intreprinderii”.

Analiza dupa natura cheltuielilor este preferata de intreprinderile mici si presupune

cumularea cheltuielilor conform naturii acestora. Acest format se caracterizeaza prin simplitate si
transparenta. Simplitate in cazul unei societati ce are ca obiect de activitate productia deoarece
nu este necesara repartizarea cheltuielilor indirecte si transparenta prin faptul ca nu este necesar
rationamentul profesional. De asemenea este preferat la nivel macroeconomic in tarile in care
statul este utilizatorul privilegiat al informatiilor financiare deoarece pe baza lui se obtin
informatii comparabile cu privire la valoarea adaugata a tuturor intreprinderilor ce formeza la
nivel agregat produsul intern brut.

In viziune europeana Directiva a 4-a a Comunitatilor Economice Europene prezinta si o

clasificare in funcţie de forma prezentarii. Apar astfel: schema lista cu prezentarea cheltuielilor si
veniturilor dupa natura adoptata si in Romania si schema cont cu prezentarea cheltuielilor si
veniturilor dupa natura utilizata de catre companiile franceze. Cele doua modele sunt orientate
spre calculul indicatorilor „valoare adaugata” si „productia exercitiului”evidentiind capacitatea
intreprinderii de a crea bogatie si de a remunera factorii de productie care au concurat la
obtinerea ei.

Analiza pe functii clasifica cheltuielile in: cheltuieli de productie, de distributie si de

administrare. Este preferata de utilizatorii de informatii financiare deoarece ofera informatii mai
recente decat in cazul clasificarii dupa natura dar necesita un substantial rationament profesional
deoarece alocarea pe functii poate fi arbitrara. De asemenea trebuie sa se comunice informatii
suplimentare referitoare la natura cheltuielilor, utile in previzionarea fluxurilor viitoare de
numerar, inclusiv cheltuielile cu amortizarea si provizioanele. Este o metoda mai greoaie dar
mult mai bogata in continut informational.

Ca si in cazul analizei dupa natura a cheltuielilor, Directivei a 4-a prezinta urmatoarele 2

modele in funcţie de forma de prezentare: schema lista cu prezentarea cheltuielilor si venituilor
dupa functia lor utilizata de companiile anglo-saxone si schema cont. Acestea sunt orientate spre
calculul „rezultatului brut” oferind utilizatorilor posibilitatea de a analiza modul de gestionare a
functiilor intreprinderii si de a apreciere a eficientei acesteia. Deoarece aceste modele dezvaluie
informatii privind performantele intreprinderii, destinatarii privilegiati sunt investitorii, interesati
de riscul investitiei lor si profitul aferent acesteia.

2.2. Performanta intreprinderii reflectata prin rezultatul economic

9
 Rezultatul contabil a fost considerat un timp indelungat cel mai semnificativ indicator de
masurare a performantelor intreprinderii, reflectate prin contul de profit si pierdere. Rezultatul a
imbracat intotdeauna forma de profit sau pierdere.

In literatura de specialitate s-au conturat mai multe abordari ale notiunii de profit:

 Prima abordare decurge din etimologia termenului „proficere” care semnifica a

progresa, a da rezultate.
 O a doua abordare, se refera la profit ca fiind diferenta pozitiva dintre venitul
obtinut prin vanzarea bunurilor realizate de un agent economic si costul lor,
considerata ca expresie a eficientei economice.2
 Din punct de vedere oficial-legislativ profitul este sinonim cu venitul net: profitul
este un rest, este ceea ce ramane din venituri dupa ce costurile au fost toate acoperite3.

Pentru a se evita anumite situatii in care profiturile mari si foarte mari coexita cu cele
mici sau chiar cu pierderile, este necesara extinderea analizei performantelor intreprinderii de la
analiza bazata pe rezultatul contabil determinat ca diferenta dintre veniturile angajate si
cheltuielile consumate de catre o întreprindere pe parcursul unei perioade de gestiune, la o
analiza bazata pe conceptul global de rezultat economic.

Consideram ca pentru o analiza detaliata a performantelor intreprinderilor trebuie sa se

tina seama de toti factorii de productie care au concurat la formarea rezultatului sub forma sa
economica.

Rezultatul economic reprezinta diferenta dintre veniturile totale si oportunitatile tuturor

factorilor de productie (intrarilor) utilizati intr-o anumita perioada de timp.

Conceptul de rezultat economic este mai cuprinzator decat cel de rezultat reflectat in
contul de profit si pierdere, deoarece include profituri si pierderi nerealizate, constatate in
capitalurile proprii, care nu tranziteaza contul de profit si pierdere.

Comunicarea rezultatului economic in situatiile financiare se realizeaza diferit, in functie

de norma contabila opozabila.

Rezultatul economic in viziunea normelor:

Caracteristici Americane Internationale Romanesti
Norma contabila FAS 130 „Raportarea IAS 1 „Prezentarea OMFP 3055/2009 cu
specifica rezultatului economic” situatiilor financiare” Directiva a IV-a a C.E.E.

Situatia rezultatului Efectele tuturor tranzactiilor a) Toate modificarile a) profitul net sau pierderea
2
Dictionar de economie , editia a doua, Ed. Economica, Bucuresti, 2001, p.354
3
Heyne P., Modul economic de gandire, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991, p.207
10
economic cuprinde: si evenimentelor legate sau
nu de exploatare curenta si
care au incidenta asupra
capitalurilor proprii precum
si castigurile sau pierderile
contabilizate in cursul
exercitiului, fie realizate, fie
nerealizate, exceptionale
sau extraordinare, participa
la performanta intreprinderii
si, prin urmare, trebuie
incluse in situatia
rezultatului economic.
capitalului propriu, sau neta
b) modificarile capitalului b) fiecare element de venit
propriu, altele decat acelea si cheltuiala, castig sau
provenind din tranzactii de pierdere care este
capital cu proprietarii si recunoscut direct in
distribuiri catre proprietari4 capitalul propriu si totalul
acestor elemente
c) efectul cumulativ al
modificarilor politicilor
contabile si corectia erorilor
fundamentale.

Determinarea Diferenta dintre fluxurile de

rezultatului economic Rezultatul net completat trezorerie actualizate intre
apoi de celelalte elemente deschiderea si inchiderea
ale rezultatului economic exercitiului financiar.
grupate dupa natura lor.

Modele de evidentiere a) sub forma unei situatii a) situatia modificarilor
a rezultatului financiare distincte – capitalului propriu – capitalurilor
economic prezentarea rezultatului net cuprinde elementele
ca o componenta a capitalului propriu cauzele
rezultatului economic. modif. capitalului propriu,
b) sub forma unei linii precum si evolutia fiecarei
distincte in bilant, in cadrul cauze si a efectului asupra
capitalurilor proprii – totalul elementelor capitalului
celorlalte elemente ale rez. propriu.
ec. va fi raportat in bilant ca b) situatia castigurilor si
o componenta distincta a pierderilor pentru exercitiul
capitalurilor proprii incheiat – cuprinde numai
c) sub forma unei situatii modificarile elementelor de
intermediare – compania capital propriu ce reprezinta
trebuie sa prezinte marimea castiguri sau pierderi
totala a rezultatului nerecunoscute de cpp la
economic in vederea care se adauga profitul net
consultarii acesteia de catre al perioadei si se ajusteaza
actionari. cu efectul modificarilor
politicilor contabile; iar in
note se prezinta o
reconciliere a soldurilor
initiale si finale a
elementelor de capital
propriu
2.3. Situatia fluxurilor de trezorerie si performantele intreprinderii
-Situatia modificarilor
proprii,
cuprinde: elementele
capitalului pr., cauzele
modif. capitalului propriu,
evolutia cauzelor si a
efectului asupra elementelor
capitalului propriu., precum
si tranzactiile de capital cu
proprietarii si distributiile
catre acestia, soldul
profitului /pierderii
cumulate si o reconciliere
intre valoarea contabila a
fiecarei categorii de capital
propriu la inceputul si la
sfarsitul perioadei
(prezentate fie in situatia
modificarilor capitalului pr.,
fie in notele explicative).

2.3.1. Trezoreria – informatie strategica pentru masurarea performantelor intreprinderii

4
IAS 1 “Prezentarea situatiilor financiare”, paragraful 7
11
 In viziune americana, conform normei FAS 95, trezoreria cuprinde lichiditatile si
cvasilichiditatile (investitii financiare pe termen scurt, foarte lichide cu o scadenta de cel mult 90
de zile).

In viziunea normei britanice FRS 1, trezoreria include disponibilitatile din casa si din
conturile bancare curente si imprumuturile cu scadenta mai mica de trei luni.

In viziunea IAS 7 ”Situatia fluxurilor de numerar”, trezoreria cuprinde numerarul si

echivalentele de numerar.

Reglementarile contabile romanesti nu ofera o definitie explicita a trezoreriei.

Specialistii in gestiune financiara au ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar al

intreprinderii, respectiv un echilibru intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.
Realizarea acestui echilibru „este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati
echilibrate si eficiente”5, iar mentinerea lui pe parcursul mai multor exercitii financiare succesive
demonstreaza succesul intreprinderii in viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a
disponibilitatilor banesti pentru intarirea pozitiei ei pe piata.

Daca are loc o nesincronizare a incasarilor cu platile, rezulta inregistrarea unei trezorerii
pozitive sau negative. Trezoreria pozitiva semnifica un excedent monetar ce urmeaza a fi investit
pe piata de capital, iar trezoreria negativa este expresia unui dezechilibru financiar si exprima un
deficit monetar acoperit prin contractarea de credite, adesea la costuri ridicate.

Bugetul de trezorerie previzioneaza performanta prin prisma capacitatii ei de a genera

lichiditati. Obiectivul acestuia este de a asigura echilibrul dintre incasarile si platile unei
intreprinderi incat capacitatea de plata sa fie in permanenta asigurata. In intocmirea bugetului de
trezorerie, in primul rand se stabilesc incasarile previzionate si platile previzionate.

Prin comparatia incasari previzionate – plati previzionate se determina soldul previzional

de trezorerie care poate fi deficitar sau excedentar. In cazul unui sold previzional deficitar,
intreprinderea va trebui sa recurga la o serie de masuri pentru ameliorarea echilibrului
trezoreriei, cum sunt: diminuarea vanzarilor pe credit, reducerea termenelor de decontare a
facturilor, incasarea unor vanzari in avans, etc. Dimpotriva, un sold previzional excedentar al
trezoreriei va necesita o analiza a acestuia. Acesta poate proveni dintr-un fond de rulment prea
mare, ca urmare a contractarii unei datorii financiare fara intrebuintare imediata, fie dintr-o
nevoie de fond de rulment mai mica.

Bugetul de trezorerie ofera o previzionare globala a fluxurilor de trezorerie, evidentiind

soldurile lunare de finantat sau de valorificat, insa pe parcursul unei luni, soldul trezoreriei
variaza zilnic.

2.3.2. Valoarea informationala a situatiei fluxurilor de trezorerie

Caracterul elastic al rezultatului contabil a determinat utilizatorii informatiilor financiare

sa solicite informatii de tip cash-flow, deoarece aceasta este una dintre cele mai obiective si

5
Stancu I., Finante. Teoria pietelor financiare, Ed. Economica, Bucuresti, 1998, p.448
12
inteligibile informatii, ea reprezinta faptele fara a lasa loc judecatilor subiective si este exprimata
in termeni reali, care pot fi familiari tuturor utilizatorilor, indiferent de nivelul de pregatire.

In schimb, bilantul si contul de profit si pierdere nu ofera un tablou complet si detaliat al

tuturor intrarilor si iesirilor de fonduri, al tuturor provenientelor si utilizarilor de disponibilitati;
nu reflecta valorile actuale, facand abstractie de numeroase elemente care au valoare economica
si care nu pot fi masurate in mod obiectiv.

Situatia fluxurilor de trezorerie furnizeaza informatii privind incasarile si platile in

numerar al unei companii realizate in cursul unui exercitiu financiar. Structura cash-flow face
posibila masurarea influentei activitatilor de exploatare, de investiti si de finantare. Aceste
informatii sunt utile pentru management, investitori, creditori si alte categorii de utilizatori ai
informatiei financiare interesati de fluxul lichiditatilor intreprinderii.

Managementul poate lua decizii mai eficiente daca obtine informatii in timp real privind
fluxurile de trezorerie si originea lor. Informatiile oferite de situatia fluxurilor de numerar ii ajuta
pe manageri sa determine gradul de lichiditate al intreprinderii pentru a stabili politica de
dividende si pentru a evalua efectele unor decizii strategice majore privind investitiile si
finantarea.

Totodata, situatia fluxurilor de trezorerie realizeaza concilierea dintre rezultatul contabil

si rezultatul fiscal.

Desi variatia trezoreriei se poate determina cu ajutorul bilantului, lichiditatea si

solvabilitatea necesita analize complexe pentru a determina aceasta variatie, deci un tablou de
flux. Situatia fluxurilor de trezorerie este singura componenta a rapoartelor financiare care ofera
raspunsuri la problema solvabilitatii intreprinderii si a flexibilitatii financiare.

Este considerat instrument de analiza si diagnostic, deoarece informatiile pe care le

contine permit calcularea unor indicatori, completand astfel gama indicatorilor determinati pe
baza celorlalte componente ale situatiilor financiare. Desi asemenea informatii se regasesc si in
celelalte componente ale situatiilor financiare, aceasta ofera avantajul gruparii lor.

Deoarece situatia fluxurilor de trezorerie descrie retrospectiv politica financiara a

intreprinderii, ea permite compararea informatiilor descrise cu cele previzionate prin planul de
investitii si de finantare.

2.3.3. Performantele intreprinderii prin situatia fluxurilor de trezorerie

Situatia fluxurilor de trezorerie isi are originile in Statele Unite ale Americii, unde
contabilitatea este orientata catre necesitatile informationale ale investitorilor.

13
 Situatia fluxurilor de trezorerie este definita de US GAAP ca o situatie prin care
intreprinderea declara valoarea neta a numeralului rezultat din activitatile sale de exploatare,
investitii, finantare, pe parcursul unei perioade sau folosit in activitatile mentionate.

Norma contabila americana FAS 95 statueaza ca obiective ale situatiilor fluxurilor de

trezorerie, urmatoarele:

- sa ajute investitorii, creditorii si alti utilizatori de situatii financiare;

- sa evalueaze abilitatea de acoperire a obligatiilor sale;
- sa evalueze abilitatea firmei sa-si plateasca dividendele;
- sa evalueze necesarul firmei pentru finantare externa;
- sa motiveze diferentele dintre venitul net si incasarile si platile asociate;
- sa evalueze efectele in bilant (pozitia financiara), atat ale investitiilor lichide si
nelichide, cat si ale tranzactiilor de finantare.

Situatia fluxurilor de trezorerie clasifica incasarile si platile in numerar in activitati de exploatare,

activitati de investitii si activitati de finantare.

Caracteristici Activitati de exploatare Activitati de investiti Activitati de finantare

Intrari de mijloace -din vanzarea bunurilor si -din vanzarea mijloacelor -din vanzarea actiunilor
banesti serviciilor catre clienti fixe si a altor investitii pe obisnuite sau privilegiate
-din incasarea dobanzilor termen lung -din emisiunea de titluri
pt credite si a dividendelor -din vz. titlurilor de de credit
pt plasamente valoare usor negociabile
-din recuperarea
creditelor
Iesiri de mijloace banesti -catre salariati -pentru achizitionarea de -pentru rascumpararea
-catre furnizori pentru mijloace fixe si alte actiunilor obisnuite sau
cumparari de stocuri imobilizari privilegiate
-catre alte persoane pt -pt achizitionarea de -pentru rambursarea
chelt titluri de valoare datoriilor
-catre creditori pentru -pentru acordarea de -pentru plata dividendelor
plata dobanzilor imprumuturi
-catre stat pt plata
impozitelor
Metoda utilizata Metoda directa sau Metoda directa Metoda directa
indirecta
Spre deosebire de metoda indirecta, metoda directa reflecta valoarea bruta a
principalelor componente ale incasarilor si platilor in numerar, de asemenea sunt
furnizate informatii referitoare la efectele nete ale tranzactiilor si a altor evenimente
care au incidenta asupra rezultatului net si fluxului de numerar in perioade diferite de
timp.
Metoda indirecta are deficienta ca informatiile necesare intocmirii situatiei fluxurilor
de numerar se obtin atat din situatiile financiare cat si din inregistrarile din conturi.

Spre deosebire de contul de profit si pierdere in care elementele extraordinare sunt

prezentate intr-o rubrica distinscta, situatia fluxurilor de numerar le prezinta in cadrul fluxurilor
din exploatare, investitii, finantare, insa adecvat si separat. Aceasta maniera de prezentare, ofera
utilizatorilor posibilitatea sa inteleaga natura si impactul elementelor extraordinare asupra
fluxurilor de numerar prezente si viitoare ale intreprinderii, completand in acelasi timp,
informatiile privind natura si valoarea elementelor extraordinare cerute de IAS 8.

14
 In contabilitatea romaneasca, prezenta situatiei fluxurilor de trezorerie s-a conturat in
anul 1995 prin emiterea normelor privind aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului
nr.13/1995. Modelul prezentat scoate la iveala o serie de imperfectiuni, care genereaza confuzii
in randul destinatarilor sai. Dintre acestea: variatia trezoreriei este prezentata global si nu pe cele
trei activitati, majorarile capitalului, imprumuturilor, activelor fixe, activelor financiare, sunt
prezentate impreuna cu majorarea capitalului de lucru, nu e precizat criteriul de lichiditate a
titlurilor de plasament.

Preluand modelul internatinal al „Situatiei fluxurilor de numerar”, normalizatorii

contabili romani il personalizeaza prin ambiguitate si denumire. O analiza de ansamblu a
variantei romanesti a situatiei fluxurilor de trezorerie dezvaluie posibilitatea de alegere a metodei
– directa sau indireta- pentru determinarea fluxurilor de numerar generate de cele trei activiati:
exploatare, investitii, fianntare. Optiunea pentru una din cele doua metode este valabila numai in
cazul determinarii fluxurilor de numerar din exploatare. Dupa parerea specialistilor, este
necesara prezentarea unor informatii referitoare la modalitatea de prezentare a fluxurilor de
incasari si plati, valoarea neta sau bruta, criteriul utilizat pentru cazurile in care fluxurile de
trezorerie, pot fi clasificate in mai multe activitati, tratamentul contabil al fluxurilor de trezorerie
rezultat din evenimentele extraordinare.

Pentru ca normalizatorii contabili romani au considerat ca trimiterea la IAS 7 este

suficienta pentru intocmirea acestui raport de catre companiile romanesti, neluand in considerare
deficientele economiei noastre.

2.3.4. Indicatorii de performanta calculati pe baza cash-flow

Desi ofera informatii utile despre performanta si pozitia financiara a intreprinderii, fiind
mult mai relevant decat indicatorii de echilibru financiar, respectiv fondul de rulment, nevoia de
fond de rulment si trezoreria neta, situatia fluxurilor de trezorerie prezinta anumite limite legate
de definirea si rolul trezoreriei, continutul functiei de exploatare si modul de calcul al fluxurilor
asociate acesteia, evaluarea performantelor prin intermediul fluxurilor de trezorerie, precum si
insuficienta acestuia de a aprecia si previziona evolutia pozitiei financiare pe termen lung a unei
firme.

Pentru aprecierea corecta a performantei si a riscului financiar asociat activitatii firmelor,

se poate calcula o multitudine de rate pe baza informatiilor oferite de situatia fluxurilor de
numerar. Aceste rate financiare se determina pe baza informatiilor privind sursele si utilizarile de
numerar, fiind folosite in analiza lichiditatii si riscului intreprinderii deoarece acestea exprima
abilitatea firmei de a genera suficient numerar astfel incat sa permita achitarea datoriilor si
reinnoirea activelor corporale.

In literatura si practica nationala si internationala se recomanda utilizarea urmatoarelor

rate financiare relevante:

a) rata de acoperire a datoriilor financiare totale (Cash-flow to Total Debt) semnifica

capacitatea intreprinderii de a rambursa datoriile sale financiare viitoare si se
15
 determina ca raport intre cash-flow din exploatare si datoriile financiare totale.
Aceasta rata exprima durata de timp necesara pentru rambursarea datoriilor
financiare totale.
b) rata de acoperire a dobanzii (Cash Interes Coverage-CIC) exprima abilitatea
companiei de a plati dobanda aferenta datoriilor financiare si se calculeaza ca
raport intre: cash-flow din activitatea de exploatare+dobanda platita+Impozitul pe
profit platit, si dobanda platita. Intreprinderile cu un grad de indatorare ridicat
inregistreaza un nivel scazut al acestei rate, in timp ce intreprinderile care isi
finanteaza activitatea predominant pe baza surselor proprii de capital detin un
nivel bun al ratei respective.
c) Rata de acoperire a datoriilor financiare curente (Cash Curent Debt Coverage -
CDC) se calculeaza ca raport intre fluxurile nete de numerar din activitatea de
exploatare, ramase la dispozitia intreprinderii si datoriile financiare curente.
Aceasta rata reflecta gradul de confort in rambursarea datoriilor financiare curente
ale intreprinderii. Cu cat nivelul ratei este mai ridicat, cu atat mai facila este
restituirea sumelor imprumutate.
d) Rata cash-flow operational (The Operating Cash-Flow ratio - OCF) reprezinta
raportul dintre fluxul net de numerar generat de activitatea de exploatare si
datoriile curente totale. Aceasta rata semnifica capacitatea intreprinderii de a
genera resurse financiare necesare pentru acoperirea obligatiilor sale curente.
Valoarea acestei rate financiare trebuie sa inregistreze un nivel minim de 2.
e) Rata de finantare a activelor imobilizate (Capital Expenditure Ratio) este raportul
dintre fluxul de numerar din activitatea de exploatare si achizitiile nete din active
imobilizate. Se apreciaza ca valoarea acestei rate trebuie sa fie cat mai mare, dar
interpretarea acesteia trebuie facuta cu precautie.
f) Gradul de adecvare a cash-flow (Cash-Flow Adequacy Ratio - CFA) se calculeaza
ca raport intre EBITDA (profitul inainte de amortizare, cheltuielile cu dobanzile
si impozitul pe profit), din care se scad dobanzile platite, impozitul pe profit platit
si cheltuielile de capital, si media anuala a maturitatilor planificate pentru
urmatorii cinci ani.

Ratele financiare calculate pe baza cash-flow ofera informatii utile pentru analiza
lichiditatii intreprinderilor. Interpretarea acestor indicatori trebuie facuta cu prudenta luand in
considerare nivelul mediu al ratelor inregistrate de firmele concurente. Neluarea in considerare a
acestor rate financiare poate conduce la concluzii eronate privind performanta intreprinderii.

In concluzie, trezoreria reprezinta o informatie cheie care permite aprecierea

performantelor intreprinderii intr-un mediu concurential puternic si in conditii de instabilitate
economica accentuata, avand si un rol strategic in ceea ce priveste atat nivelul de formare cat si
modul de folosire. Existenta trezoreriei reflecta pozitia strategica a firmei in raport cu produsele
sale, pietele sale, concurentii si factorii externi. De asemenea, trezoreria pozitiva constituie gajul
flexibilitatii viitoare a firmei, deoarece permite managerilor sa realizeze obiectivele strategice ale
firmei prin achizitii de mijloace fixe sau prin investitii financiare.

16
3. Contabilitatea creativa – mijloc de manipulare a performatelor inteprinderii

Contabilitatea creativa este procesul prin care profesionistii contabili isi folosesc
cunostintele in scopul manipularii cifrelor contabile, profitand de posibilitatea interpretarii
actelor normative si de existenta numeroaselor optiuni in rezolvarea diferitelor probleme
contabile.

Notiunea de contabilitate creativa a fost utilizata pentru prima data in literatura in anul
1973 de catre cercetatorul britanic J. Argenti. Acesta a stabilit o legatura directa intre practicile
de contabilitate creativa, incompetenta managerilor si declinul afacerilor, precizand ca utilizarea
contabilitatii creative reprezinta un indiciu prevestitor de criza. Cea mai importanta definitie a
contabilitatii creative ii apartine lui K. Naser: procesul prin care, data fiind existenta unor brese
in reguli, se manipuleaza cifrele contabile si profitand de flexibilitate, se aleg acele practici de
masurare si divulgare ce permit transformarea documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui
sa fie in ceea ce managerii doresc. Contabilitatea creativă este procesul prin care se creeaza iluzia
unei situatii mai putin favorabile a pozitiei financiare si a performantelor companiei, insa nu la
infinit, deoarece acestea sunt descoperite cu ajutorul fluxurilor de numerar.

3.1. Practici de contabilitate creativa si impactul lor asupra performantelor

intreprinderii

 recunoasterea unor venituri premature sau fictive

Cel mai adesea practicile de contabilitate creativa incep cu recunoasterea veniturilor
avand in vedere importanta acestora in contul de profit si pierdere, precum si impactul lor direct
asupra rezultatului.

Recunoasterea veniturilor premature presupune recunoasterea veniturilor din vanzari

reale la o data anterioara celei ce ar fi trebuit utilizate, pe cand recunoasterea veniturilor fictive
implica inregistrarea de venituri aferente unor vanzari inexistente. In ambele cazuri insa
veniturile sunt raportate in contul de profit si pierdere, influentand performanta firmei.

 amortizarea si capitalizarea cheltuielilor

O alta metoda de majorare respectiv diminuare a rezultatului o reprezinta capitalizarea
sau nu a cheltuielilor. Capitalizarea cheltuielilor conduce la obtinerea unui rezultat mai mare pe
cand in cazul in care se opteaza pentru imputarea acestora rezultatul va fi mai mic.

Exista cazuri in care nu este usor de stabilit daca este adecvata sau nu capitalizarea motiv
pentru care se face apel la judecata profesionala. Este vorba despre elemente precum: cheltuielile
de dezvoltare, cheltuielile cu publicitatea, cheltuielile ulterioare punerii in functiune.

O alta practica de contabilitate creativa o reprezinta alegerea metodei de amortizare.

Valoarea amortizabila a unei imobilizari trebuie sa fie alocata sistematic pe toata durata de viata
utila a respectivei imobilizari. De regula metoda de amortizare aleasa este cea care reflecta ritmul
in care sunt consumate avantajele economice viitoare ca urmare a utilizarii activului respectiv.
17
 Spre exemplu utilizarea metodei de amortizare accelerata are ca efect in primii ani
diminuarea profitului intr-o proportie mai mare decat in cazul folosirii metodei de amortizare
liniare. In urmatorii ani situatia se inverseaza.

Amortizarea este un domeniu al contabilitatii ce implica un grad ridicat de subiectivitate

in tarile in care contabilitatea este deconectata de fiscalitate. Se recurge astfel la rationament
profesional nu numai in alegerea metodei de amortizare dar si in stabilirea valorii reziduale si a
duratelor de amortizare.

 raportarea eronata a activelor si datoriilor

In aceasta categorie se includ mai ales activele care nu sunt supuse amortizarii cum ar fi:
creantele, stocurile si investitiile. In cazul creantelor cheltuiala de exploatare poate fi diminuata
prin supraestimarea gradului de incasare a acestora. De asemenea, exista posibilitatea ca o
pierdere sa fie amanata: in cazul stocurilor sau investitiilor, companiile nu diminueaza valoarea
lor ca urmare a scaderii pretului de piata.

O alta modalitate de manipulare in cazul stocurilor o constituie tratamentele contabile

recomandate de IAS 2 pentru evaluarea acestora la iesire. Standardul prevede, cu exceptia
stocurilor pentru care se foloseste metoda identificarii specifice, determinarea costului stocurilor
prin metoda FIFO, cost mediu ponderat sau LIFO. Optiunea pentru un tratament contabil sau
altul se va reflecta in marimea rezultatului. Asadar managerii au libertatea de a alege metoda de
evaluare a stocurilor in functie de rezultatul pe care doresc sa-l obtina. Dintre cele trei, cea care
determina imbunatatirea vizibila a rezultatului este metoda FIFO (primul intrat-primul iesit) in
timp ce metoda LIFO (ultimul intrat-primul iesit) determina o diminuare a acestuia.

 creativitate la nivel de cont de profit si pierdere

In cadrul acestei practici se pune accent mai degraba pe clasificarea eronata a diferitelor
elemente decat pe maniera de inregistrare a tranzactiilor.

Rezultatul din exploatare este adesea mult mai important pentru investitori decat
rezultatul net si este privit ca un indicator care arata cat de bine este gestionata afacerea
respectiva. Rezultatul din exploatare este un subtotal important deoarece include principalele
venituri, castiguri, cheltuieli si pierderi care sunt asociate cu activitatea de baza a firmei.

Astfel o cheltuiala curenta din exploatare poate fi clasificata ca fiind extraordinara

obtinandu-se un rezultat curent aparent mai mare, fara ca rezultatul total net sa fie afectat.

 creativitate la nivelul fluxurilor de trezorerie

Ca si in cazul contului de profit si pierdere tehnicile de manipulare se concretizeaza in
clasificarea eronata a incasarilor sau platilor in una din cele trei activitati: de exploatare, de
investitii, de finantare fara ca totalul modificarilor fluxurilor de trezorerie sa fie afectat. Avand in
vedere importanta fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare, cu cat nivelul acestora
este mai mare, cu atat capacitatea companiei de a genera rezultate este mai mare

18
 3.2. Utilizarea fluxurilor de trezorerie pentru detectarea practicilor de contabilitate
creativa

Contul de profit si pierdere este cel mai utilizat model de reflectare a performantelor unei
intreprinderi. Am dovedit insa ca rezultatul determinat cu ajutorul lui nu este intotdeauna cel mai
exact. Libertatea de alegere a politicilor contabile de catre companii, care conduce la o majorare
sau la o micsorare a rezultatului reprezinta una din principalele limite informationale ale
acestuia.
Cresterea rezultatelor obtinuta din utilizarea practicilor de contabilitate creativa nu va
avea ca rezultat si generarea fluxurilor de trezorerie din exploatare . Un exemplu in acest sens il
constituie raportarea eronata a stocurilor ce poate avea ca rezultat sporirea profitului brut si a
profitului net, dar nu va genera fluxuri de trezorerie. Investitorii pot compara astfel fluxul de
numerar generat de activitatea de exploatare cu venitul net. In cazul in care venitul net creste dar
nu si fluxul de numerar din activitatea de exploatare poate fi vorba de o inginerie contabila.

Concluzii

Situatiile financiare intocmite de intreprinderi trebuie sa ofere informatii inteligibile,

relevante si credibile si comparabile privind pozitia financiara, performantele si modificarile
pozitiei financiare, utile unei palete variate de utilizatori.

Pentru a identifica trendul pozitiei financiare, a performantelor si a fluxurilor de

trezorerie ale intreprinderii, utilizatorii trebuie sa compare situatiile financiare ale acesteia pe o
anumita perioada de timp. In acest scop, managerii intreprinderii vor trebui sa fie consecventi in
aplicarea politicilor contabile. Cum manipularea performantelor intreprinderii se realizeaza si
prin politicile contabile, acestia sunt deseori tentati sa le modifice.

19
 Putem astfel considera ca o intreprindere este performanta in situatia in care este in
acelasi timp eficienta si eficace. Ignorarea eficacitatii in favoarea eficientei poate avea grave
consecinte economice si sociale: intreprinderile pot deveni preocupate in mod exclusiv de
obtinerea bunurilor uitand sa acorde atentia cuvenita cerintelor consumatorilor si cresterii
volumului vanzarilor pe seama unui marketing adecvat, sau activitatii de cercetare-dezvoltare ca
modalitate de reinnoire a gamei de produse existente cu altele mai competitive. O astfel de
strategie se va concretiza in produse de calitate slaba, care nu corespund exigentelor
consumatorilor, care nu vor putea fi vandute, ramanand pe stoc si care vor genera imobilizari de
fonduri banesti.

In concluzie, sintetizand aspectele prezentate, putem contura o definitie a performantei

pornind de la urmatoarele elemente: realizarea unui obiectiv stabilit (crearea de valoare),
rezultatul (exprimat in maniere diferite), potentialul de realizare (capacitatea creativa, fidelitatea
clientilor), compararea rezultatului cu baza de referinta (interna sau externa, aleasa sau impusa),
competitia (prin punerea in practica a cerintelor progresului continuu). De asemenea, nu trebuie
pierdut din vedere faptul ca performanta, privita ca rezultat, nu poate fi separata de actiune
(modul de obtinere a rezultatului), ceea ce pune in evidenta faptul ca managementul
performantei depaseste in importanta masurarea performantei. Conform modelelor de
reprezentare a valorii, intreprinderile sunt reprezentate drept o retea complexa de resurse si
strategii, legate prin relatii de cauzalitate si interactiuni masurabile.

Bibliografie

1. Bouquin, H.; Contabilitate de gestiune, traducere Neculai Tabara, Editura

TipoMoldova, Iasi, 2004

2. Dr. Hubert, Rampersad, Total Performance Scorecard. Fundamente, Editura

Didactică şi pedagogică R.A., Bucureşti, 2005.

3. Halpern P., J. Fred Weston, E. F. Brighham, Finante manageriale-Modelul canadian,

Editura Economica, 1998

4. Heyne P., Modul economic de gandire, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991

5. Jaba, O., Analiza strategică a întreprinderii., Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1999.

6. Niculescu, M.,- Diagnostic global strategic, Ed. Economica, 1997

20
7. Olimid, Lavinia, Masurarea rezultatului contabil, Ed. Economica, Bucuresti, 1998

8. Ristea, Mihai, Contabilitatea rezultatului intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti

9. Stancu, Ion; Finante. Teoria pietelor financiare, Ed. Economica, Bucuresti, 1998

10. Stefanescu, Aurelia; Performanta financiara a intreprinderii intre realitate si

creativitate, Editura Economica, Bucuresti, 2005

11. Valceanu, Gheorghe, coord. ; Robu, Vasile, coord. Analiza economica-financiara,

Editura Economica, Bucuresti, 2005

12. *** Conceptul de performanta, Tribuna Economica, v. 16, nr. 26, p. 21-23, 2005

13. *** Consideratii privind performanta globala a intreprinderii, Contabilitate,

expertiza si auditul afacerilor, nr.8, p.46-53, 2007

14. *** Dictionar de economie , editia a doua, Ed. Economica, Bucuresti, 2001

15. *** În căutarea notiunii de performaţă, revista Contabilitate şi informatică de

gestiune, nr. 2/ 2004

16. *** IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare

17. *** IAS 2 Stocuri

18. *** IAS 7 Situatia fluxurilor de trezorerie

19. *** IAS 8 Politici contabile, modificari in estimari contabile, erori

20. *** OMFP 3055/2009

21