Academia de Studii Economice

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

Master Concepte si practici de audit la nivel national si

international

LUCRARE DE DISERTAŢIE

Coordonator stiintific:

Flavius Guinea

Masterand:

Bahnariu Georgiana Isabela

1
 ANALIZA PERFORMANŢEI PE BAZA
CONTULUI DE REZULTATE LA NIVELUL

SOCIETATII

“Clinica Romgermed SRL”

2
 CUPRINS

Introducere

Capitolul 1 – Demers conceptual privind masurarea perfonmantei entitatii

1.1. Conceptul de performanta

1.2. Abordari comparative privind situatia pozitiei financiere OMFP 1802/IAS1

1.3. Modalitati de evaluare a performantei entitatii

Capitolul 2 – Studiu de caz privind analiza performantei la Clinica Romgermed SRL

Concluzii

Bibliografie

Anexe

3
 ANALIZA PERFORMANŢEI PE BAZA CONTULUI DE
REZULTATE LA NIVELUL CLINICA ROMGERMED SRL

„Stai puţin. Priveşte la obiectivele

tale. Priveşte la performanţele
tale. Vezi dacă performanţa ta se
potriveşte obiectivelor tale.”1

Introducere

De la infiintarea sa in anul 1999 si pana in prezent, Grupul Medical Romgermed a

continuat sa se dezvolte, devenind unul dintre cei mai importanti jucatori din domeniul
medical.
In cei 16 ani de existenta, Grupul Medical Romgermed a furnizat in ambulatoriul de
specialitate, servicii medicale la cele mai inalte standarde de calitate, precum consultatii si
investigatii clinice, analize de laborator, medicina muncii, medicina de familie.
Serviciile prezentate pot fi efectuate si in regim decontat de Casa Nationala de Asigurari de
Sanatate, Grupul Medical Romgermed fiind lider pe acest segment.
Datorita serviciilor medicale integrate pe care le furnizam, incurajam relatiile pe termen lung
cu pacientii prin oferirea unor planuri personalizate pentru tratament si monitorizare a starii de
sanatate, in prezent deservind peste 150.000 pacienti pe an.
Ca urmare a procesului continuu de investitii majore in aparatura de ultima generatie, a
eforturilor pentru acoperirea tuturor cerintelor RENAR pentru intreaga gama de analize
medicale, Laboratoarele Romgermed efectueaza o gama de peste 800 de tipuri analize.

Investitiile continue in aparatura si echipamente de laborator moderne si performante au dus

la obtinerea de preturi reduse, timp de executie a analizelor scurtat, capacitate de lucru sporita
cat si la oferirea garantiei corectitudinii rezultatelor.

1
Dan Kelly

4
 Medical Group Romgermed detine urmatoarele avantaje competitive:
 sistem logistic performant pentru transportul probelor biologice, cu autoturisme
proprii, dotate in conformitate cu normele in vigoare;
 sistem informatic integrat – permite pastrarea confidentiala a datelor, minimizarea
erorii umane si reducerea perioadei de eliberare a rezultatelor;
 proiectarea, implementarea si imbunatatirea continua a sistemului de management al
calitatii duce la cesterea continua a capacitatii si serviciilor oferite.

Dispune de o echipa medicala de top, tanara si motivata, formata din peste 80 de specialisti
(medici, biologi, biochimisti, chimisti, asistenti de laborator), ce isi dedica fiecare zi
pacientilor, cu profesionalism si atentie.

Intregul personal este inclus intr-un program de perfectionare continua, sustinut de companie,
prin intermediul caruia specialistii nostri sunt in permanenta la curent cu toate noutatile din
domeniu.

Colaboreaza cu mai mult de 50 de parteneri din domeniul medical, printre care societati de
asigurari, centre de dializa cat si centre medicale.

Misiune, Viziune, Valori

 Misiunea noastra este de a oferi zilnic servicii medicale accesibile si la cele mai inalte
standarde de calitate.
 Viziunea noastra este de a oferi o grija deosebita fiecarui pacient in parte prin solutii
medicale personalizate.
 Valorile dupa care ne ghidam activitatea sunt: siguranta, excelenta, accesbilitatea,
disponibilitatea, eficienta si integritatea.
Obiectivele societaţii sunt :

 echilibrul financiar

 rentabilitatea financiară

 creşterea economică

 flexibilitatea.

5
Capitolul 1 - Demers conceptual privind masurarea performantei entitatii

Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a

obţine profit, ceea ce reflectă performanţa acesteia. Obiectivul major al întreprinderii este atât
mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari, salariaţi, creditori, stat), cât şi
creşterea valorii sale, pentru asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este
condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile, care să permită remunerarea factorilor
de producţie şi a capitalurilor utilizate, indiferent de provenienţă.

Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de
investitor. Cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se pot forma noi surse disponibile
pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor, asigurarea propriei dezvoltări,
crearea de rezerve. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate
în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente.

Cheltuielile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS diminuări ale beneficiilor

economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale
valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari (par. 70.b. din
„Cadru general” IFRS). În principiu o cheltuială semnifică o „sărăcire” a entităţii, generată fie
de o micşorare a unor elemente de active patrimoniale, fie de o creştere a unor elemente de
pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii).
Veniturile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale valorii
activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor
proprii, altele decât cele rezultate din contribuţia acţionarilor (par. 70.a. din „Cadru general”
IFRS).Veniturile în principiu, semnifică o „îmbogăţire” a entităţii, generată fie de o creştere a
unor elemente de active patrimoniale, fie de o scădere a unor elemente de pasive patrimoniale
(capitaluri proprii sau datorii).

1.1. Conceptul de performanta

6
 Cuvantul performanta este de origine latina, dar semnificatia sa vine din limba engleza. In
latina, cuvantul “performare” consta in a finaliza o activitate propusa.”To perform” presupune
a realiza ceva care cere abilitate sau o anumita aptitudine. “Performance”traduce maniera cu
care o organizatie atinge obiectivele care i-au fost propuse. In domeniul economic, s-au dat
mai multe definitii notiunii de performanta. In diversitatea de definitii se disting trei mari
orientari: definitia performantei in functie de nivelul de realizare a obiectivelor sale strategice,
definitia performantei in functie de crearea valorii si definitia performantei in functie de
productivitatea si eficacitatea intreprinderii. Nu exista performanta independenta de
obiectivele propuse. Este performant cel care atinge obiectivele sale. A fi performant
înseamna a realiza sau a depasi obiectivele propuse. Aceasta definitie indica faptul ca:
performanta depinde de o referinta – obiectiv sau scop; performanta este multidimensionala
atunci când scopurile sunt multiple; performanta este un subansamblu al actiunii; performanta
este subiectiva pentru ca este produsul operatiei, prin natura subiectiva,care consta în a
apropia o realitate de o dorinta. Se pare ca aceasta definitie data performantei pare incompleta
deoarece ea se limiteaza la a defini caracteristicile performantei fara sa cauteun mijloc
operational.

Performanta= productivitate+eficacitate2

Rezultatul contabil este considerat principalul indicator pentru masurarea performantei

financiare a intreprinderii.

Intrebarea este: Ce metoda de calcul trebuie adoptata pentru reflectarea performantei

intreprinderii?

Daca se urmareste masurarea performantei activitatilor desfasurate de intreprindere, in

decursul unei perioade de timp, performanta financiara se poate determina ca diferenta intre
venituri si cheltuieli. Daca utilizatorii informatiei contabile urmaresc masurarea imbogatirii
patrimoniale a unei intreprinderi, atunci performanta se poate masura ca diferenta intre activul
net de la sfarsitul si inceputul perioadei, excluzand aporturile din partea proprietarilor si
distribuirile fata de acestia.

O primă categorie de cercetători definesc performanţa prin prisma obiectivelor întreprinderii.

Astfel, pornind de la viziunea asupra firmei ca şi „grup de persoane care derulează activităţi

2
M . Niculescu-“Diagnostic global strategic”, Ed, Economica, Bucuresti, 1997

7
comune orientate spre realizarea unui sau unor obiective” 3, R. Tannenbaum şi H. Shimdt
consideră că performanţa reprezintă „gradul în care o organizaţie, ca un sistem social, cu
anumite resurse şi mijloace, îşi realizează obiectivele” 4. În această accepţiune, performanţa
implică analizarea ei în raport cu scopul urmărit, necesitând existenţa unor referinţe (interne
sau externe) faţă de care să se facă raportarea.

Performanta reprezinta realizarea obiectivelor propuse.Poate fi pozitiv, daca obiectivul propus

este de a obtine profit si negative, daca obiectivul propus este a a obtine pierdere.

Privită dintr-o a doua perspectivă, performanţa este definită prin prisma valorii create de
întreprindere. În acest sens, P. Lorino 5 (2003) arată că performanţa reprezintă „tot ceea ce, şi
numai ceea ce, contribuie la realizarea obiectivelor strategice” ale întreprinderii, precum şi
„tot ceea ce, şi numai ceea ce, contribuie la ameliorarea cuplului valoare - cost, şi nu doar
ceea ce contribuie la diminuarea costului sau la creşterea valorii”. Definirea performanţei nu
se mai rezumă deci la obţinerea rezultatelor dorite de întreprindere, ci este privită acum prin
prisma cuplului valoare - cost. În acest context, cuplul valoare - cost poate fi îmbunătăţit prin
diminuarea costurilor, pe de o parte, şi creşterea valorii întreprinderii, pe de altă parte, ambele
acţiuni fiind necesare a se realiza în mod concomitent. Noua abordare a performanţei prin
prisma creării de valoare are la bază un adevăr general valabil, şi anume acela că
întreprinderile creează valoare numai în măsura în care are loc remunerarea capitalului la o
rată de rentabilitate superioară costului acestuia.

Fara un management adecvat, nu se poate vorbi de performanta, de eficacitate. Dar aceasta

performanta are niste costuri. In mod normal, costurile trebuie sa fie mai mici decat rezultatele
obtinute, altfel întreprinderea nu genereaza valoare pozitiva.

Management = arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni6

1.2. Abordari comparative privind situatie pozitiei financiere OMFP

1802/IAS1
3
Nicolescu, O., Verboncu, I., Fundamentele managementului organizaţiei, Ediţia a III-a, Editura Tribuna
economică, Bucureşti, 2007, p.71. Capitolul I 13

4
Tannenbaum, R., Shimdt, H., How to choose a leadership pattern, Harvard Business Review, 2009, p.133.

5
Lorino, P., Methodes et practique de la performance, Editura d’Organisation, 2003, p.130.

6
Mary Follet

8
Pentru inceput putem analiza diferenta de structura a contului de rezultate in cele doua
abordari, una pentru intreprinderi mici si una pentru intreprinderi mari si mijlocii, in timp ce
IAS1 vine cu alta abordare.

In timp ce OMFP vine cu o structura clara indiferent de marimea societatii care intocmeste
situatiile financiare, IAS 1 lasa un pic mana libera la forma pe care o imbraca acestea; in
OMFP sunt prevăzute tratamente contabile standardizate, IFRS-urile se bazează în mare parte
pe raţionamente profesionale.

Standardul nu prescrie ordinea sau formatul în care entitatea prezintă elementele, ci oferă doar
o listă a elementelor care sunt suficient de diferite ca natură sau funcţie încât merită o
prezentare distinctă în situaţia poziţiei financiare. În plus: (a) elementele-rânduri sunt incluse
atunci când dimensiunea, natura sau funcţia unui element sau a unei agregări de elemente
similare este astfel încât prezentarea separată este relevantă pentru înţelegerea poziţiei
financiare a entităţii; şi (b) descrierile utilizate şi ordonarea elementelor sau agregarea de
elemente similare pot fi modificate conform naturii entităţii şi tranzacţiilor acesteia, pentru a
oferi informaţii relevante pentru înţelegerea poziţiei financiare a entităţii. De exemplu, o
instituţie financiară poate modifica descrierile de mai sus pentru a oferi informaţii relevante
pentru operaţiunile unei instituţii financiare.7

OMFP-ul indifferent de numar(3055 sau 1802) a impus companiilor formatul contului de

profit si pierdere, forma tabelara, cu o ordine bine stabilita.

Desi diferite ca forma situatiile pozitiei financiare cuprind cam acelasi lucruri: bilant,cont
de profit si pierdere, situatie care sa reflecte fie  toate modificarile capitalurilor proprii; fie
modificarile capitalurilor proprii, altele decat cele provenind din tranzactii de capital cu
proprietarii si distribuiri catre proprietari; situatia fluxurilor de numerar si  notele explicative,
cuprinzand o scurta prezentare a politicilor contabile semnificative si alte note explicative.

Contul de profit si pierdere este parte integranta a situatiilor financiare de inchidere a

exeecitiului financiar, este un document de sinteza,care arata performantele financiare ale
companiei pe o perioada de un an,comparata cu anul precedent.

Asa cum se cunoaste „Obiectivul situaţiilor financiare este acela de a oferi informaţii despre poziţia
financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile unei
sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice.”

1.3. Modalitati de evaluare a performantei entitatii

7
Ias 1

9
 Pentru a fundamenta şi adopta o noua decizie financiara trebuie sa investigatam realizãrile
obţinute care, prin impactul exercitat asupra evolutiei viitoare a firmei îl forţeazã pe manager
sã procedeze la un nou efort de gândire capabil sã îi schimbe raţionamentul.Daca se
inregistreaza un decalaj nefavorabil între ce s-a propus a se realiza şi obiectivele propuse într-
o strategie anterioara poate fi considerat un factor cu impact negativ asupra evoluţiei firmei
şi pune sub semnul întrebãrii calitatea managementului financiar.

Analiza financiarã este axatã cu precãdere pe fluxurile financiare care se formeazã la

nivelul unei întreprinderi, pe modul de gestionare şi plasare a capitalurilor. Însã acest demers
nu se rezumã doar la aplicarea mecanicã a unor formule, ci la formarea unui veritabil „instinct
financiar” al managerului care, prin deciziile luate, valorificã întregul potenţial al firmei şi
asigurã funcţionarea eficientã a acesteia.

Fundamentarea deciziilor financiare în vederea optimizãrii constituirii şi utilizãrii resurselor

necesitã ca demersul analizei financire sã fie îndreptat nu numai cãtre modalitãţile de realizare
a echilibrului financiar, ci şi spre urmãrirea treptelor de acumulare bãneascã. Astfel se
justificã analiza stãrii de performanţã financiarã a întreprinderii care se deruleazã pe baza
contului de rezultate. Contul de rezultate (profit şi pierderi) sintetizeazã rezultatul fluxurilor
economico-financiare de intrare, de prelucrare şi de ieşire pe perioada consideratã. Din acest
motiv, analiza performanţelor financiare efectuatã pe baza contului de profit şi pierderi se mai
numeşte şi

Dacã luam cifra de afaceri ca indicator de volum al activitãţii, atunci putem spune ca
mãrimea adaosului comercial generat de cifra de afaceri este indicatorul indispensabil în
aprecierea gestiunii unei întreprinderi comerciale. In practica s-a demonstrat cã daca luam
douã întreprinderi cu activitate comercialã care pot realiza aceeaşi cifrã de afaceri, dar marje
comerciale diferite. Mãrimea marjei comerciale este un element care trebuie apreciat în
funcţie de tipul politicii de vânzare promovatã de întreprindere. De exemplu, marjele
comerciale ridicate corespund, în general, întreprinderilor specializate în comerţ de lux sau
comerţ tradiţional care asigurã service dupã vânzare. Dimpotrivã, întreprinderile care dispun
de suprafeţe comerciale mari şi practicã metode de vânzare prin autoservire vor înregistra
marje comerciale mai reduse.

Analiza profitului în mărimi absolute constituie doar o etapă preliminară in analiza

rentabilităţii, pentru afi cat mai relevanta raportarea trebuiesc calculati si alti indicatori,

10
rezultatele astefel obtinute furnizeaza informaţii cu semnificaţii economico-financiare
complexe.

Profitul este principala componenta a averii unei intreprinderi si arata atat performanta ei, cat
si capacitatea intreprinderii de reinvesti si de a acorda dividende.

Rata de rentabilitate8 reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere)
şi un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate) sau
un stoc (capital propriu, active totale). Rata rentabilităţii este o mărime relativă care exprimă
gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. În ansamblul indicatorilor economico-
financiari rata rentabilităţii se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficienţă ai
activităţii întreprinderii9 .

„Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin
utlizarea factorilor de productie si a capitalurilor indiferent de provenienta acestora”10

În profit şi rata rentabilităţii sunt reflectate rezultatele activităţii întreprinderii din toate stadiile
circuitului economic. Rata rentabilităţii, ca indicator de eficienţă, poate avea forme diferite, in
functie de cum se iau în considerare profitul brut sau profitul net la numărător, sau se schimbă
baza de raportare care exprimă efortul sau cheltuiala procesului de producţie. Diversele
modele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilităţii au putere informativă diferită, oglindind
eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice ale întreprinderii. Indicatorii construiţi în
funcţie de capitalul avansat sau ocupat exprimă predominant interesele investitorilor, în timp
ce indicatorii construiţi pe resurse consumate exprimă preponderent interesele managerilor
unităţii economice.

Rezultatul financiar (profit sau pierderi) se calculează ca diferenţă între veniturile

financiare şi cheltuielile financiare.
Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare (profit brut total sau pierdere) se
determină ca diferenţă între veniturile totale (de exploatare, financiare) şi cheltuielile totale
(de exploatare, financiare).

8
Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag.
269

9
Al. Gheorghiu, Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag.
195

10
V. Robu, N. Georgescu, Analiza economico-financiara, editura Omnia uni, Brasov, 2000, pag.190

11
 Rezultatul exerciţiului după impozitare (profit net) se determină după ce se elimină
impozitul pe profit din indicatorul precedent.
Principalele rate de rentabilitate care se utilizeaza în analiza economico-financiară a
întreprinderii sunt: rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii
comerciale, rata rentabilităţii resurselor consummate.

1. Rata rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare(ROE=return of equity) reprezinta unul din cei mai importanti
indicatori urmariti de manageri si investitori.

Rentabilitatea financiară constituie un indicator de bază ce caracterizează performanţele

întreprinderilor, indicator care se află sub directa incidenţă a politicii comerciale
(rentabilitatea comercială), a eficienţei capitalului angajat (rentabilitatea economică) cât şi a
politicii financiare a întreprinderii.

Pentu a creea o valoare suplimentara pentru investitori ar trebui ca rata rentabilitatii financiare
sa fie mai mare decat costul capitalului propiu.

Rata rentabilităţii financiare se poate exprima prin următoarele relaţii: Rata rentabilităţii
financiare a capitalurilor permanente:

rata rentabilităţii financiare (Rf) = raport între profit net şi capitalul propriu:
Rf=(PN/Cpr)*100

PN - profit net;
Cpr - capitalul propriu

rata rentabilităţii economice (RE) - definită ca raport între rezultatul exerciţiului înainte de
deducerea sarcinilor financiare (dobânzi şi impozite) şi capitalul permanent (propriu şi
împrumutat):
Re=(PTB/Cpr)*100

PTB - rezultatul (profitul) exerciţiului înainte de deducerea sarcinilor financiare şi

impozitelor;
Cpr - capitalul permanent.
Sau

12
Re=(Profit brut/Active totale)*100

Rata rentabilitatii comerciale

Analiza eficientei politicii comericiale (aprovizionare, stocare, vanzare), a politicii de preturi

practicate, se realizeaza in cu ajutorul ratei rentabilitatii comerciale. Prin raportarea unui
indicator al rentabilitatii in marimi absolute la volumul vinzarilor, se evalueaza capacitatea
intreprinderii de a genera un profit pentru o marime data a cifrei de afaceri.

Obiectivele analizei si sfera de investigare implica constructia acestui indicator prin luarea in
considerare, in calitate de “efect” a rezultatului brut/net al exploatarii, excedentului brut al
exploatarii sau marja comerciala, corespunzator activitatii curente de exploatare sau totale,
reflectate prin intermediul cifrei de afaceri.

In literatura de specialitate gasim mai multe moduri de calcul ,dar cele mai utilizate sunt:

Rc=(Pr/CA)*100

Rc=(Rexpl/CA)*100

Rcn=(Pn/CA)*100

Unde:

Rc = rata rentabilitatii comerciale; Rcn=rata rentabilitatii comerciale nete(Retunrn on sales-

ROS)

Rexpl = rezultatul exploatarii; CA = cifra de afaceri; Pr- profit aferent cifrei de afaceri nete;
Mb=Marja vruta fata de costul bunurilor vandute; Pn= profit net

„Principala limita a acestor rate de rentabilitate in caracterizarea performantelor la nivel

microeconomic este generata de faptul ca se calculedaza pe baza profitului contabil,deci va fi
influentata semnificativ de politicile si practicile contabile utilizate de intreprindre(metoda de
amortizarea a activelor fixe, metoda de evaluare a stocurilor, politica de constituire a
provizioanelor, etc".11

Un alt indicator financiar este EBITDA.

11
Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag.
270

13
EBITDA este abrevierea de la Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and
Amortization (tradus profitul inainte de dobanzi, impozite, depreciere si amortizare).

“EBITDA este un indicator care masoara performanta financiara a societatii, creat pentru a
raspunde nevoilor investitorilor de a cunoaste castigurile stabile ale societatii(fara a fi
influentat de politicile contabile ale societatii), care poate fi utilizat in previziunile unei
dezvoltari durabile a activitatii desfasurate de societate.”12

Este un indicator care reflecta cel mai bine rentabilitatea activitatii de baza (activitatii
operationale) a unei companii.

Indicatorul EBITDA = profit net + cheltuiala cu dobanda + cheltuiala cu impozitele +

cheltuiala cu amortizarea.
Acest indicator se poate calcula si sub forma de procent, adica EBITDA/cifra de afaceri x 100
pentru a identifica cele mai eficiente companii dintr-o industrie/ramura de activitate.

Acest indicator financiar este folosit la :

- evaluarea performantelor intreprinderii, fiind corelat si cu alti indicstori

financiari si economici
- activitatea de creditare
- asigurarea unei comparatii a performantelor a doua sau mai multe societati care
au acelasi obiect de activitate, atata timp cat este folosesc aceeasi formula de
calcul al EBITDA

13
Conform (V. Robu 2014) printre dezavantajele folosirii acestui indicator ar fi faptul ca nu
ofera o imagine reala asupra performantelor unei intreprinderi, in conditiile in care la formula
de calcul nu se iau in seama o mare parte din cheltuieli.

In literatura de specialitate intalnim si alte moduri de a analiza performantele intreprinderii,

una din ele cascada SIG(Soldurile intermediare de gestiune), o alta metoda este Capacitatea de
autofinanatar(CAF).

12
V. Robu, I. Anghel,E-C. Serban, Analiza economico-financiara a firmei, Editura Economica, Bucuresti, 2014,
pag 326

13
V. Robu, I. Anghel,E-C. Serban, Analiza economico-financiara a firmei, Editura Economica, Bucuresti, 2014,
pag 326

14
Indicatorii cunoscuţi sub denumirea de solduri intermediare de gestiune sunt utilizaţi din ce in
ce mai putin de managerii financiari la întocmirea unor documente financiare de analizã şi
previziune. La rândul sãu, analiza capacitãţii de autofinanţare nu îl mai ajutã pe managerul
financiar sã aprecieze independenţa financiarã a firmei şi sã afle dacã poate finanţa prin efort
propriu investiţiile viitoare.

În România nu se prevede obligativitatea întocmirii unui document care sã redea soldurile

intermediare de gestiune şi nici nu existã la dispoziţia întreprinderilor o astfel de opţiune.
Totuşi, structura actualã a contului de rezultate, acceptatã în ţara noastrã, permite întocmirea
soldurilor intermediare de gestiune, rãspunzând nevoilor întreprinderii în analiza
performanţelor economico-financiare; unii dintre aceşti indicatori sunt utilizaţi la întocmirea
unor documente financiare, din categoria cãrora se detaşeazã situaţia fluxurilor monetare
degajate de firmã.

Alãturi de soldurile intermediare de gestiune, analiza stãrii de performanţã financiarã a

întreprinderii utilizeaza şi indicatorul „capacitatea de autofinanţare”. Capacitatea de
autofinanţare reflectã potenţialul financiar al firmei de a-şi remunera capitalurile proprii şi de
a-şi autofinanţa investiţiile. Capacitatea de autofinanţare reprezintã, de fapt, o resursã internã
aflatã la dispoziţia întreprinderii, care se determinã la sfârşitul unui exerciţiu contabil şi pe
baza cãreia se creeazã planul de investiţii viitoare, dar care acum nu mai este la fel de des
utilizata.

15
Nr. Specificaţie Simbol 2014 2015 2016

1 Venituri din exploatare Ve

2 Cheltuieli de exploatare Che

3 Profit din exploatare Pe = Ve-Che

4 Profit curent Pc

5 Profit net Pn

6 Capital propriu Cpr

7 Activ total At

8 Rata rentabilităţii rv = Pe / Ve
veniturilor

9 Rata rentabilităţii rc = Pe / Che

resurselor consumate

10 Rata rentabilitatii re = Pe / At
economice

11 Rata rentabilitatii rf = Pc / Cpr

financiare

12 Rata rentabilitatii
comerciale

16
Cifra de afaceri componenţa :

2014 2015 2016

TOTAL CA 183.048 1.797.518 1.632.922

Tabelul nr 2 Evolutia Cifrei de Afaceri

6000

5000
CA
4000 Servicii diverse

3000 Servicii hoteliere

Vanzare produse
2000
TOTAL
1000

Figura nr 1 Evoluţia CA şi a componenţei CA

17
18
 Valoarea Adaugata

2.000.000

1.500.000

1.000.000
Valoarea Adaugata
500.000

0
2007 2008 2009 2010
-500.000

Figura nr 2 Valoarea Adaugata

Observam o descreşte a valorii adaugate in anul 2008 faţă de anul 2007, acest lucru
datorându-se creşterii consumurilor externe, îndeosebi a cheltuielilor privind materialele de
natura obiectelor de inventar şi cheltuielilor cu materialele nestocate.

În anul 2009 faţă de anul 2008 observăm o creştere spectaculoasă, aceasta se datorează
creşterii producţiei stocate, imobilizate şi vândute, dar şi descreşterii consumurilor externe, în
primul rând a cheltuielilor privind materialele de natura obiectelor de inventar.

În anul 2010 faţa de anul 2009 se observa o usoară descreştere, acesta datorându-se scăderii
producţiei stocate, imobilizate şi vandute.

Valoarea adãugatã (Va) exprimã creşterea de valoare rezultatã din utilizarea

factorilor de producţie, îndeosebi a factorilor muncã şi capital, peste valoarea materialelor şi
serviciilor cumpãrate de întreprindere de la terţi.

Nivelul absolut al indicatorului are o tendinţã de creştere în perioada analizatã datorată

în principal creşterii producţiei exerciţiului.

19
 Profit brut

2000000

1500000

1000000

500000 Profit brut

0
2007 2008 2009 2010
-500000

-1000000

Figura nr. 7 Profitul brut

Profit net

2000000

1500000

1000000

500000 Profit net

0
2007 2008 2009 2010
-500000

-1000000

Figura nr 8 Profitul net

În anul 2008 faţa de anul 2007 se observa o descreştere semnficativa, asta in condiţiile in
care in anul 2007 avem o valoare a profitului mai ridicată decat in anii 2009 şi 2010 şi în anul
2008 avem pierdere.Acest lucru a fost posibil datorită veniturilor financiare ridicate.

În anul 2009 faţa de anul 2008 observam o creştere importantă, acest lucru se datorează în
primul rand rezultatului exploatarii care a fost profit.

20
În anul 2010 faţa de anul 2009 obervam o uşoara creştere care se datorează aşa cum am spus
şi mai sus scăderii cheltuielilor financiare.

Exprimă eficienţa utilizării resurselor materiale şi financiare în activitatea de exploatare la

nivelul societǎţii în perioada analizată

Analiza ratelor de rentabilitate

Exprimă eficienţa utilizării resurselor materiale şi financiare în activitatea de exploatare

la nivelul societǎţii în perioada analizată.

100%

50%
Rentabilitatea economica
0%
2007 2008 2009 2010
Rentabilitatea financiara
-50%

Rentabilitatea veniturilor
-100%

-150% Rentabilitatea resurselor

consumate
-200%

-250%

Figura nr 10 Analiza ratelor de rentabilitate

În perioada 2007-2010 nivelul ratelor de rentabilitate este nesatisfăcător

 Rentabilitatea veniturilor exprimă eficienţa valorificării produselor şi serviciilor oferite de

unitate. Indicatorul înregistrează o creştere continuă în primii 3 ani analizati dupa care
urmeaza o usoara descrestere.
 Rentabilitatea costurilor mãsoarã eficienţa consumului de resurse umane şi materiale; se
situeazã la un nivel scãzut, înregistrând aproximativ aceeaşi evoluţie ca şi rata
rentabilităţii veniturilor.

21
 Rentabilitatea economicã reprezintã remunerarea brutã a capitalurilor investite pe termen
lung, atât proprii cât şi împrumutate. Rentabilitatea economicã trebuie sã fie la nivelul
ratei minime de randament din economie (rata medie a dobânzii) şi al riscului economic şi
financiar pe care şi l-au asumat acţionarii şi creditorii unitãţi. Rata rentabilităţii economice
înregistrează un nivel relativ constant in perioada analizată, având însa valori reduse.
 Rentabilitate financiarã mãsoarã randamentul utilizãrii capitalurilor proprii. Rata
rentabilitãţii financiare trebuie sã fie superioarã ratei medii a dobânzii. Rata rentabilitãţi
financiare are o tendinţǎ de creştere continuă determinată de creşterea mai agresivă a
rezultatului net în comparaţie cu capitalul propriu.

22
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În studiul de caz prezentat se vede pe baza datelor calculate ca incepand cu 2007 situatia
generala s-a ameliorat considerabil.

Evoluţia soldurilor intermediare de gestiune este satisfăcător dinpotrivă cu evoluţia

stocurilor şi a creanţelor, care nu se încadrează în limitele de eficienţă.

In anii 2009 si 2010 societatea a desfasurat o activitate profitabila, reusind sa acopere din
deficitul din anii precedenti. In comparatie cu anii 2007 si 2008 indicatorii de rentabilitate si
indicatorii corespunzatori tabloului SIG au crescut acest lucru datorandu-se in principal
veniturilor inregistrate din activitatea hoteliera.

Pentru imbunatatirea in continuare a situatie economice a societatii si a capacitatii de plata in

anul 2011 se vor avea in vedere urmatoarele obiective:

-urmarirea datoriilor catre bugetul statului si virarea acestora la termenele legale

-exploatarea hotelului la capacitate maxima

-valorificarea stocurilor de materii prime, materiale, produse finite

-reducerea cheltuielilor, in special a celor cu serviciile prestate de terti

23
 Bibliografie

Dragotă, V., MANAGEMANT FINANCIAR,

Ciobanu, A., Vol I, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
Obreja, L.,
Dragotă, M.,

Dumitru, C., CONTABILITATE FINANCIARĂ

Ristea, M., Editura Mărgăritar, Bucureşti, 2002.
.

Suciu, G., ANALIZĂ ECONOMICĂ FINANCIARĂ,

Editor Tipona, Braşov, 2003.

Gherghina, R., Gestiunea financiara a intreprinderii, , Editura UTM,

Duca, I., Bucuresti 2005.

Fleagă, N., TRATAT DE CONTABILITATE, Vol II,

Ionaşcu, I., Editura Economică, Bucureşti 2001.

Ristea, M., CONTABILITATEA REZULTATULUI

ÎNTREPRINDERII, Editura Universitara ,
Bucureşti, 2004.

Ristea, M., METODE ŞI POLITICI CONTABILE DE

ÎNTREPRINBERE, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2000.

Stancu, I., FINANTE, Editura Economica, Bucuresti 2007.

24
Vintila,G., GESTIUNEA FINANCIARA A INTREPRINDERII ,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2010.

*** Ordinul 1752/2005 publicat in M.O. nr. La data de

17 noiembrie 2005

*** Ordinul 3055/2009 publicat in M.O. nr. La

data de 10 noiembrie 2009

25