ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL.

X, 2014

DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND PERFORMANȚA FINANCIARĂ A

ÎNTREPRINDERII INDUSTRIALE

Ana NEDELCU,
Catedra de finanțe și evidență contabilă

The performance of an enterprise is a multidimensional concept. In financial sciences,

firm’s performance is identified with financial success.
Some of researchers define financial performance as the capacity of the firm and its
capital to generate profit. This approach is considered too general, the financial result and
profitability are viewed as financial performance’s dimensions, which offer a synthetic
representation of financial objectives’ realization. Other economists propose such dimensions
of financial performance like liquidity, solvency, efficiency, value creation, leverage.
The determination of the essence of financial performance’s concept and of its
dimensions’ relevance is considered one of the most important and actual subject of financial
research.

În condițiile actuale de dezvoltare economică, este eronat să se considere că atingerea

obiectivelor financiare reflectă o imagine completă privind succesul, cu alte cuvinte
performanța, întreprinderii. În contextul dezvoltării durabile, performanța întreprinderii
descrieatît capacitatea creării valorii pentru acționari, satisfacerea necesităților grupurilor de
interes, cît și responsabilitatea socială și contribuția întreprinderii la protecția mediului.
Astfel, performanța financiară reflectă doar o dimensiune a performanței întreprinderii.
În ordinea acestor idei, ținem să menționăm că performanța financiară constituie
subiectul multor cercetări științifice, însă popularitatea acestui concept economic nu a condus
la o unanimitate privind definirea sau evaluarea acestuia, ceea ce impune necesitatea noilor
studii.
Făcînd apel la sursele contabile, constatăm că performanța financiară cunoaște cea mai
îngustă abordare, evaluarea acesteea se realizează prin intermediul contului de profit și
pierdere. Această viziune nu este susținută de știința financiară, considerîndu-se că rezultatul
financiar este doar o dimensiune a performanței financiare.
Punctul comun al cercetărilor privind acest subiect se referă la viziunea performanței
financiare ca un concept multidimensional, evaluat în baza unui sistem complex de indicatori,
diversitatea căruia variază considerabil.
În cadrul primului model de evaluare a performanței întreprinderii, cercetătorii israileni
Shashua și Goldschmidt (1974), propun evaluarea performanței prin intermediul unui indice
calculat exclusiv în baza indicatorilor financiari, majoritatea din care se referă la
rentabilitate[10].
Cercetătorul francez Dubois (1976) completează abordarea financiară a performanței
întreprinderii, propunînd ca evaluarea acesteea să fie efectuată prin intermediul următoarelor
dimensiuni financiare: creştere, rentabilitate, productivitate, îndatorare, solvabilitate [5].
În cercetarea sa a relevanței indicatorilor subiectivi și cei obiectivi în evaluarea
performanței organizaționale, savanții americani Dess și Robinson (1984) susțin că creșterea
și rentabilitatea sunt dimensiuni distincte ale performanței întreprinderii, ce nu dețin o putere
informațională completă, ceea ce sugerează că performanța financiară conține și alte
dimensiuni[4]. În completarea acestei opinii, Rawley și Lipson (1985) propun includerea în
evaluarea performanței aprecierea valorii de piață, în acest sens ei studiază relația dintre
indicatorii rentabilității și valorii de piață, determinînd o corelație doar dintre unii indicatori,
pe cînd ceilalți indicatori comparați, ai căror grad de corelare este redus, sunt considerați să
măsoare diferite concepte financiare[8].
Savantul de origine indiană Chakravarty (1986), în cadrul aprecierii performanței
întreprinderilor din industria calculatoarelor, utilizează ca criteriu de evaluare - excelența.
228
 ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. X, 2014

Astfel în baza unui sistem complex de indicatori, ce descriu aspectele creșterii, profitabilității,
rentabilității, îndatorării, eficienței și valorii de piață, se disting întreprinderile analizate în
două categorii: întreprinderi excelente (performante) și întreprinderi neexcelente
(neperformante) [3].
În lucrarea americanilor Venkatraman și Ramanujam (1987), este efectuată o delimitare
clară a conceptelor de eficiență organizațională, performanța afacerii, performanța
operațională și cea financiară. Astfel, performanța afacerii nu se identifică cu conceptul
eficienței organizațională, fiind partea componentă a acesteia. Performanța întreprinderii
îmbină performanța financiară, care reflectă atingerea obiectivelor financiare, și performanța
operațională, care descrie realizarea scopurilor organizaționale. Performanța financiară este
evaluată prin intermediul indicatorilor financiari, iar cea operațională în baza indicatorilor
non-financiari. Ca dimensiuni separate ale performanței financiare sunt considerate creșterea
și rentabilitatea[12].
Din studiile expuse se poate observa dificultatea formulării unei reguli generale privind
aprecierea performanței financiare, întrucît nu există o abordare comună privind structura
sistemului de evaluare a performanței financiare. În susținerea acestei conluzii, vin savanții
americani Brush și VanderWerf (1992), cu studierea a 34 de lucrări de cercetare din domeniul
antreprenoriatului, în care se menționează performanța financiară ca variabilă dependentă. În
urma analizei, se stabilește că, în contextul acestor studii, s-au utilizat 35 de indicatori diferiți,
aceasta fiind explicată prin aceea că cercetătorii percep în mod diferit conceptul de
performanță financiară și dimensiunile sale[1].
Cercetarea empirică efectuată de savantul american Robinson (1995) a permis
demonstrarea caracterului multidimensional al performanței financiare. În efortul de a
determina cel mai relevant indicator de evaluare a performanței, au fost testate 10 variabile, ce
descriu creșterea, profitabilitatea, rentabilitatea, valoarea creată pentru acționari. În urma
cercetărilor efectuate s-a constatat că indicatorii utilizați în studiul performanței financiare nu
măsoară același fenomen, astfel concluzionîndu-se că performanța este un concept complex,
ce conține diverse dimensiuni [9]. În confirmarea acestei opiniei, americanii Murphy, Trailer
și Hill (1996) afirmă că nu există o abordare consistentă privind evaluarea performanței
întreprinderii. Această conluzie a fost formulată în urma cercetării a 51 de articole științifice
publicate în perioada 1987-1993, care utilizau performanța întreprinderii ca variabilă
dependentă. Prin urmare, au fost identificate 71 de variabile distincte, care descriau diferite
aspecte ale performanței întreprinderii, grupate de către autori în 8 dimensiuni: eficienţa,
creşterea, profitul, lichiditatea, cota de piaţă, îndatorarea, supraviețuirea și altele[7].
Din cele expuse se observă că performanța financiară este abordată foarte divers în
literatura de specialitate, opiniile cercetătorilor coincid dar la calitatea sa de
multidimensionalitate, dar nu și la categoriile dimensiunilor, nici atît la indicatorii de evaluare
a acestor dimensiuni.
În opinia noastră, definirea structurii conceptului de performanță financiară este
primordială pentru cercetarea financiară. Abordarea diversificată a dimensionării și evaluării
acestui concept provoacă o disonanță în procesul de apreciere a succesului întreprinderii,
reducînd considerabil comparabilitatea întreprinderilor, ceea ce afectează, în prim plan, rolul
de bază a evaluării performanței întreprinderii – furnizarea informației relevante privind
realizarea obiectivelor întreprinderii părților interesate (manageri, acționari, potențiali
investitori, creditori ș.a.).
Punctul comun al abordărilor contabilității și finanțelor privind performanța financiară
este considerarea profitului (rezultatului financiar) ca dimensiune a performanței financiare.
Capacitatea de a genera profit este denumită, în literatura de specialitate, diferit. Unii
autori utilizează termenul de ”profitabilitate”, alții de ”rentabilitate”, iar a treia categorie
consideră acești doi termeni sinonime, de aceeași părere fiind și Dicționarul Explicativ al
Limbei Române. În limba engleză există doar un singur termen de ”profitability”, care este
echival cu termenul românesc ”rentabilitate”. În acest sens, considerăm, că pentru capacitatea
229
 ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. X, 2014

întreprinderii de a obține profit, un rezultat financiar pozitiv, se atribuie termenul de

”profitabilitate”, pe cînd pentru descrierea capacității capitalurilor antrenate de a genera profit
se va utiliza conceptul de ”rentabilitate”. Profitabilitatea este măsurată în valori absolute, pe
cînd rentabilitatea se apreciază în valori relative.
Rezultatul financiar ca indicator de evaluare a performanței financiare este utilizat în
majoritatea publicațiilor cercetate, fiind considerat o dimensiune ce conferă o reprezentare
sintetică privind performanța financiară. În acest sens, se menționează de mai mulți autori
necesitatea utilizării și altor dimensiuni în cadrul cercetării performanței
financiare.Rentabilitatea este considerată cel mai frecvent o dimensiune a performanței
financiare.
În același timp, unele surse de specialitate consideră că rentabilitatea permite o
apreciere parțială a performanței financiare. Aceasta se susține de către savanții români Duca
și Gherghina (2008), care consideră că profitul şi ratele rentabilităţii nu oferă o imagine
completă privind performanţa financiară a întreprinderii. O întreprindere rentabilă poate fi
incapabilă să onoreze obligaţiile sale. Astfel, se punctează asupra altei dimensiuni a
performanţei: fluxul de numerar, care asigură o convergenţă dintre rentabilitatea şi echilibrul
financiar[6].
Crearea de valoare ca crieteriu de evaluare a performanței a cunoscut o adevărată
amploare la sfîrșitul anilor ’90 ai secolului trecut. Unii cercetători consideră indicatorii de
valoare superiori celorlalte categorii de indicatori. Alții sunt de părere contrară.Economistul
român Tache (2007) consideră că performanţa întreprinderii este cel mai exact evaluată prin
indicatorii valorii, deoarece acestea furnizează cea mai completă informaţie despre succesul
întreprinderii, ceea ce contribuie la sporirea calităţii procesului decizional[11].
Economistul american R.Carton (2004) aduce o semnificativă contribuție la cercetarea
conceptului performanței financiare, prin analizarea în cadrul tezei de doctor a sistemelor
existente de evaluare a performanței financiare și prin elaborarea unui model de măsurare a
performanței pentru perioade de un an și de trei ani. În urma cercetărilor, au fost determinate
următoarele dimensiuni ale performanței care au o corelație considerabilă, din punct de vedere
statistic, și o relevanță informativă majoră: rentabilitatea, creșterea, fluxul de numerar,
lichiditatea, supraviețuirea, eficiența, valoarea economică, costul capitalului, piața. În cadrul
lucrării se prezintă explicit relevanța indicatorilor de evaluare a acestora, fiind determinați
indicatorii incapabili să distingă întreprinderile performante de cele neperformante[2].
În fundamentarea reflecțiilor expuse ajungem la concluzia că dificultatea cea mai
pronunțată constă în alegerea cît mai rațională a indicatorilor de evaluare a performanței
financiare. Elaborarea sistemului de indicatori trebuie să fie efectuat în baza criteriilor de
corelație maximă dintre dimensiuni și cel de relevanță a indicatorilor selectați.
În urma studierii lucrărilor de specialitate am constatat că cercetătorii, în mare parte,
atribuie următoarelor concepte economice statut de dimensiune a performanței financiare:
rentabilitate, profitabilitate, creștere, capacitate de plată, flux de numerar, eficiență,
îndatorare, stabilitate, valoare de piață și valoare adăugată.
Unii autori propun pentru evaluarea performanței financiare dimensiuni specifice, cum
sunt: productivitatea, cota de piață, potențialul tehnic, gradul de inovație. În opinia noastră
acești indicatori se referă la evaluarea performanței organizaționale, pe cînd sistemul de
indicatori ai performanței financiare trebuie să conțină indicatori de ordin strict financiar.
În cele din urmă e important de menționat, necesitatea adaptării indicatorilor selectați la
specificul domeniului industrial al întreprinderii și la particularitățile activității întreprinderii
analizate.

Referințe:
1. Brush C. G., Vanderwerf P.A., A comparison of methods and sources for
obtaining estimates of new venture performance. Journal of Business Venturing,
7(March), 1992, p.157-170.
230
 ANALELE ŞTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. X, 2014

2. Carton R., Measuring organizational performance: an exploratory study, Doctor

dissertation, University of Georgia, Athens, 2004.
3. Chakravarthy B. S., Measuring strategic performance. Strategic Management
Journal, 7, 1986, p.437-458.
4. Dess, G., & Robinson Jr., R. B. Measuring organizational performance in the
absence of objective measures: The case of the privately-held firm and
conglomerate business unit. Strategic Management Journal, 5(3), 1984, p. 265-
273.
5. Dubois D., Analyse compare des performance economiques et financiars des
entreprises, Cahier de recherche nr.7902, Universite de Paris Dauphine, 1979.
6. Ducă I., Gherghina R., Performanțafinanciară a întreprinderii, întrerentabilitateși
cash-flow, StudiaUniversitatis ”VasileGoldiș” Arad, ȘtiințeEconomice, 2008,
p.518-523.
7. Murphy, G. B., Trailer, J. W., & Hill, R. C. Mearusing performance in
entrepreneurship research. Journal of Business Research, 36, 1996, p.15-23.
8. Rawley, T., & Lipson, M. Linking Corporate Return Measures to Stock Prices. St.
Charles, Ill.: HOLT Planning Associates, 1985.
9. Robinson, K. C. 1995. Measures of entrepreneurial value creation: An
investigation of the impact of strategy and industry structure on the economic
performance of independent new ventures. Unpublished Doctoral Dissertation,
The University of Georgia, Athens, GA.
10. Shashua L., Goldschmidt Y., An Index for Evaluating Financial Performance,
The Journal of Finance, Vol. 29, No. 3 (Jun., 1974), pp. 797-814.
11. Tache I., Masurareavalorii create pentru acționari, RevistaOEconomica,
2007,p.153-189.
12. Venkatraman N., Ramanujam V., Measurement of business performance in
strategy research: A comparison of approaches. Academy of Management
Review, 11(4), 1986, p. 801-814.

Recenzent: dr., conf. univ. Miron O.

Data prezentării: 30 septembrie 2014

231