REZUMAT

AUDITUL FINANCIAR AL

SOCIETATILOR DE SERVICII DE

INVESTITII FINANCIARE

COORDONATOR STIINTIFIC: PROF. UNIV. DR. MIRCEA BOULESCU

AUTOR: PEPI MITICA

1
 - CUPRINS -

CAP.I. Piaţa de capital, componenta de baza a cadrului general de raportare al

auditului la Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare...........................................1
1.1.Sistemul general financiar, ca arie de cuprindere a auditului la Societăţile de Servicii
de Investiţii Financiare.....................................................................................2
1.2.Piata primara si piaţa secundara de capital, componente ale ariei de audit ..................8
1.2.1. Piaţa primara de capital........................................................................................8
1.2.2. Piaţa secundara de capital ....................................................................................9
1.2.3. Instrumentele utilizate pe piaţa de capital...........................................................12
1.3. Piaţa de capital din România si auditul la Societăţile de Servicii de Investiţii
Financiare....................................................................................................................26
1.3.1.Structura pieţei de capital a Societatilor de Servicii de Investiţii
Financiare.................................................................................................................26
1.3.2. Bursa de Valori Bucureşti, ca arie de extensie a auditului Societatilor de Servicii
de Investiţii Financiare.............................................................................................45
1.3.3.Sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti ...................................45
1.3.4.Bursa Electronica RASDAQ ca arie de extensie a auditului Societatilor de
Servicii de Investiţii Financiare ..............................................................................56

CAP.II. Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare, ca subiect de audit financiar-

contabil...................................................................................................................... 69
2.1. Funcţiile si rolul Societatilor de Servicii de Investiţii Financiare in cadrul pieţei de
capital..................................................................................................................69
2.2. Structura organizatorica a S.S.I.F.- ului, ca entitate de audit...................................75
2.2.1. Structura organizatorica completa a unei S.S.I.F…………………………....76
2.2.2. Departamentul Clienţi / Marketing ...................................................................77
2.2.3. Departamentul ’’Conturi Noi’’..........................................................................78
2.2.4. Departamentul Tranzacţii...................................................................................82
2.2.5. Departamentul ’’Vânzări si Cumpărări’’...........................................................86
2.2.6. Departamentul Contabilitate...............................................................................89
2.2.7. Departamentul Administrare Conturi Clienţi.................................................... 95
2.2.8. Departamentul Dividende si Dobânzi................................................................95
2.2.9. Departamentul Procuri (Mandate)......................................................................96
2.2.10.Departamentul de Marja...................................................................…….........97
2.2.11.Oficiul pentru încadrarea in prevederile legale (O.P.L.) ….........…...….......101

CAP.III.Sistemul Informaţional contabil, sursa de informaţii pentru auditul

financiar..............................................................................................................107
3.1.Fluxul informaţional din interiorul unei Societati de Servicii de Investiţii Financiare
si relaţionarea lui externa.......................................................................................108
3.2.Utilitatea informaţiei contabile pentru auditul financiar pe piaţa de capital ...........109
3.3. Nevoia de informaţii contabile pe piaţa de capital..................................................111
3.3.1.Sistemul informaţional financiar–contabil pe piaţa de capital...........................117
3.4.Contabilitatea valorilor mobiliare (a titlurilor de plasament), ca obiect de audit
financiar-contabil la Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare...................119

2
 3.4.1.Valorile mobiliare, definiţie, structura si rol......................................................120
3.4.2.Evaluarea valorilor mobiliare (a titlurilor de plasament)……...........................120
3.4.3.Contabilitatea operaţiunilor curente privind valorile mobiliare.........................125

CAP.IV. Auditarea informaţiilor financiar-contabile privind decizia de investiţii pe

piaţa de capital...................................................................................................131
4.1. Auditul si analiza financiara pe piaţa de capital......................................................133
4.2. Auditul prin analiza financiara a conturilor anuale.................................................138
4.2.1. Audit prin analiza univariata ...........................................................................139
4.2.2. Audit prin analiza multivariata..........................................................................148
4.2.3. Audit prin analiza indicatorilor burselor de valori..........................................150
4.2.4. Auditul prin analiza comparativa a sistemelor contabile ................................154
4.3. Auditul privind utilizarea informaţiilor financiar-contabile pe pieţele de
capital................................................................................................................159
4.4. Auditul privind efectul informaţiilor financiar-contabile asupra pieţelor de
capital................................................................................................................163

CAP.V. Auditul financiar la Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare............170

5.1. Standarde de audit pe piaţa de capital....................................................................170
5.2. Auditul financiar pe piaţa româneasca de capital ..................................................172
5.3.Frauda si eroare in auditul Societatilor de Servicii de Investiţii
Financiare................................................................................................................183
5.4. Auditul performantei la Societăţile de Servicii de Investiţii Financiare.................190
5.4.1.Auditul performantei investiţiilor financiare pe piaţa de capital.......................194
5.5.Raportul auditorului la Societăţile de Servicii de Investiţii
Financiare...............................................................................................................210
5.6.Raportul audit-control intern la Societăţile de Servicii de Investiţii
Financiare...............................................................................................................212
5.6.1. Rolul auditorului S.S.I.F...................................................................................213
5.6.2. Rolul auditorului extern al S.S.I.F....................................................................217
5.6.3. Criterii pentru o posibila extensie a rolului auditorului ca o contribuţie la
procesul de control intern........................................................................................225
5.6.4. Situaţii de extensie a auditului .........................................................................227
5.6.5. Relaţia dintre autoritatea de supraveghere(C.N.V.M.) si profesia de audit.....228

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................230

Cuvinte - cheie

1.Audit intern
2.acţionar semnificativ
3.eroare probabila
4. entitati reglementate
5. estimare contabila
6. entitate de audit
7. frauda

3
8.intermediari
9.parti afiliate
10.probele de audit
11.proceduri analitice
12.proceduri de fond
13.prag de semnificaţie
14.proceduri analitice
15.proceduri de control
16.risc de audit
17.sisteme de informaţii computerizate

REZUMAT

AUDITUL FINANCIAR LA SOCIETATILE DE

SERVICII SI INVESTITII FINANCIARE

Aceasta lucrare isi propune o tema foarte generoasa, si anume, auditarea S.S.I.F.- urilor
si implicit a pieţei de capital, dar, pentru aceasta este nevoie de identificarea auditului
conform standardelor sale, cu un subiect bine determinat numit entitate de audit.

Entitatea optima de audit pe piaţa de capital nu poate fi decât intermediarul pieţei de

capital sau Societăţile de Servicii si Investiţii Financiare.

Societăţile de servicii de investiţii financiare(S.S.I.F.), sunt persoane juridice,

constituite sub forma unor societăţi pe acţiuni, emitente de acţiuni nominative, care au
obiect exclusiv de activitate prestarea de servicii de investiţii financiare şi care
funcţionează numai in baza autorizaţiei C.N.V.M.

Capitalul iniţial al unei S.S.I.F. este determinat de respectarea reglementarilor

C.N.V.M., emise în conformitate cu legislaţia comunitară.

S.S.I.F. poate fi autorizată de C.N.V.M. să presteze servicii de investiţii financiare,

dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) societatea este constituită sub forma juridică a unei societăţi comerciale pe acţiuni;

b) sediul social şi sediul central, după caz, reprezentând locul unde se află centrul
principal de conducere şi de administrare a activităţii, sunt situate în România;

c) obiectul de activitate este exclusiv prestarea de servicii de investiţii financiare;

d) calificarea, experienţa profesională şi integritatea administratorilor, conducătorilor,

auditorilor şi persoanelor din cadrul compartimentului de control intern corespund
prevederilor reglementărilor C.N.V.M.;

4
 e) dovada existenţei capitalului iniţial minim, subscris şi integral vărsat în numerar, în
funcţie de serviciile de investiţii financiare ce vor fi prestate;

f) prezentarea planului de afaceri, descrierea structurii organizatorice şi a regulilor de

ordine internă;

g) prezentarea contractului încheiat cu un auditor financiar, membru al Camerei

Auditorilor Financiari din România (CAFR) şi care îndeplineşte criteriile comune stabilite
de C.N.V.M. şi Camera Auditorilor Financiari din România;

h) prezentarea structurii acţionariatului, a identităţii şi integrităţii acţionarilor

semnificativi;

i) alte cerinţe prevăzute în reglementările C.N.V.M.

Din nefericire, piaţa de capital, este copilul orfan al economiei romanesti , ea nu s-a
dezvoltat in mod normal, evolutiv, adopţia ei realizându-se cu destul de multa reţinere. Ea
nu a fost angrenata in procesul economic romanesc in totalitate, incit sa devina barometrul
real al economiei aşa cum s-a întâmplat in economiile estice dezvoltate(Cehia) sau chiar in
unele aventuroase (Rusia).
Rolul pieţei de capital limitându-se,cu mici excepţii,la a relata cotaţiile anumitor
firme, uneori destul de artificial, si participarea la tranzacţionarea unor ramasite din
procesul de privatizare (pachete de acţiuni minoritare sau cu un interes mai redus pentru
piaţa).
In contextul evoluţiei economiei romanesti generat si de necesitatea integrării
României in Comunitatea Europeana, in ultimii ani s-a creat o tendinţa pozitiva de
dezvoltare a pieţei de capital (totuşi lenta, comparativ cu cea a altor tari cum ar fi
Lituania , Bursa de la Vilnius fiind deja conectata la marile burse europene).
Piaţa de capital din România, are următoarea structura :
Piaţa primara de capital reprezintă acel segment de piaţa pe care se emit si se vând
sau se distribuie valori mobiliare către primii detinatori.
Piaţa primara constituie un circuit de finanţare specializat. Aceasta piaţa permite
transformarea directa a economiilor in resurse pe termen lung, de care vor beneficia
colectivităţile publice sau private.
Pe piaţa primara se emit valori mobiliare, ce conferă anumite drepturi posesorilor săi,
deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri.
Prin intermediul pieţei primare se pun in evidenta mişcările de capitaluri din
economie, generate de către emitenţi, in calitatea lor de solicitatori de capitaluri.
Aceasta piaţa permite finanţarea agenţilor economici.
Participanţii pe piaţa primara, in cadrul căreia se vând si se cumpăra valori nou emise,
sunt:
Solicitatorii de capital
- statul si colectivităţile locale; întreprinderile publice si cele private;
Ofertanţii de capital:
- persoane particulare; agenţi economici; bănci; case de economii; societati de
asigurare.

5
 Intermediarii:
- societati de valori mobiliare; bănci comerciale; societati de investiţii financiare,
care prin reţeaua proprie asigura vânzarea titlurilor.
Piaţa primara de capital are deci rolul de a transforma activele financiare pe termen
scurt in capitaluri disponibile pe termen lung.
Pe piaţa primara se vând valori mobiliare emise de unele entitati economice care au
nevoie de resurse financiare si se cumpăra de către alte entitati posesoare de economii pe
termen mediu si lung.
Emitenţii de valori mobiliare pot opta, privitor la lansarea pe piaţa a titlurilor emise,
intre a derula ei insasi operaţiunea sau a apela la intermediari. Indiferent de modalitatea
aleasa emitenţii atrag resurse financiare pe piaţa primara in scopuri anunţate in mod public
înainte de derularea ofertei.
Piaţa primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorării
capitalului social, precum si apelarea la resurse împrumutate.
Piaţa primara permite atragerea capitalurilor in scopul constituirii sau majorării
capitalului social, precum si apelarea la resurse împrumutate.
Totodată, piaţa primara oferă cadrul si posibilitatea practica ca o societate închisa sa
devina societate comerciala deschisa, prin oferta publica de vânzare de acţiuni, prin
emiterea unor obligaţiuni convertibile in acţiuni, etc.
Piaţa secundara de capital, asigura prin intermediul bursei de valori mobiliare si a
pieţelor extrabursiere, atât buna funcţionare a pieţei primare, cat si lichiditatea si
mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, in orice moment
acţiunile si obligaţiunile deţinute in portofoliu sau pot cumpăra noi valori mobiliare.
Lichiditatea pieţei le permite sa realizeze rapid arbitraje de portofoliu, fara a aştepta
scadenta titlurilor deţinute.
Piaţa secundara concentrează cererea si oferta derivata, care se manifesta după ce
piaţa valorilor mobiliare s-a constituit.
Societăţile de intermediere se pot specializa in una sau mai multe activitatea:
• Unele acţionează prioritar pe piaţa primara, asigurând distribuirea si plasamentul
noilor emisiuni;
• Altele acţionează numai pe piaţa secundara, fiind considerate firme de
“broker/dealer”.
Orice piaţa de capital poate concura la realizarea unor mutaţii in structura de
producţie a unei economii.
Noţiunea de flux net semnifica soldul tuturor miscarilor de capital ce se derulează
intre investitori si emitenţi. Toate fluxurile nete pornesc de la agenţi ce dispun de capacitate
de finanţare si se îndreaptă către agenţi ce manifesta nevoie de finanţare.
Cele mai reprezentative fluxuri pornesc de la menaje, de la instituţiile bancare si
financiare, ca si cele iniţiate prin intermediul pieţei de capital.
Piaţa secundara este o piaţa organizata care asigura operatorilor următoarele avantaje:
• oferă informaţii referitoare
• la produsul ce urmează a fi tranzacţionat;
• informaţiile despre produs si despre emitent sunt difuzate in marea masa a
investitorilor;
• oferă informaţii privind nivelul si mişcarea preţului de piaţa;
Obiectivele pieţei secundare sunt:

6
 • protecţia investitorilor, realizata prin transparenta, reglementarea si supravegherea
pieţei;
• lichiditatea pieţei si stabilirea cursului – nu exista fluctuaţii mari de preţ pe o piaţa
matura, iar preţul este întotdeauna corelat cu rentabilitatea societatii cotate.
Conform legii nr. 297/2004 “valorile mobiliare emise de societati emitente (societati
ce au intrat in sfera pieţei de capital, prin faptul ca au făcut cel puţin o data apel la
economiile publicului investitor) trebuie tranzacţionate pe o piaţa secundara organizata ( in
cadrul României: Bursa de Valori Bucureşti – BVB, sau Bursa Electronica – Rasdaq)”.
Intre cele doua elemente de piaţa exista o strânsa legătura, si mai mult decât atât ele se
influenţează reciproc. Piaţa secundara nu poate exista fara piaţa primara, deoarece piaţa
primara oferă pieţei secundare produsele pe care urmează sa le tranzacţioneze. In sens
invers piaţa secundara oferă pieţei primare informaţii despre vandabilitatea produselor
emise si preţul la care acestea pot fi atrase, precum si informaţii cu privire la nivelul de
absorbţie si de remisie al unei acţiuni.
Noul cadru legislativ este coerent, unitar si in acord cu normele si practicile existente pe
pieţele internaţionale acesta asigura o mai buna transparenta, o protecţie a investitorilor la
standarde europene, o creştere a lichidităţii pieţei prin introducerea de noi instrumente
financiare, si întărirea rolului C.N.V.M. ca autoritate de supraveghere si control.
Bursa de Valori Bucureşti ca organism profesional relevant al pieţei de capital, este un
element pe baza căruia se determina procedurile de audit.
In opinia noastră si in conformitate cu standardele de audit, un audit este proiectat sa
ofere o asigurare rezonabila ca situaţiile financiare luate ca un întreg nu sunt eronate in
mod semnificativ.
Asigurarea rezonabila, este un concept legat de acumularea probelor de audit
necesare pentru ca auditorul sa concluzioneze ca nu exista erori semnificative in situaţiile
financiare considerate ca un întreg.
Gradul de asigurare se refera la întregul proces de audit.
Sistemul de tranzacţionare al Bursei conferă o asigurare rezonabila din punctul de
vedere al auditării, încadrându-se totuşi in limitări inerente care afectează abilitatea
auditorului de a detecta erorile.
Aceste limitări sunt cauzate de factori ca :
- utilizarea testelor – negocierea si tranzacţia in piaţa continua si intermitenta ;
- limitările inerente ale oricărui sistem de contabilitate – perioada relativ incerta a
situaţiei contabile privind tranzacţiile de valori mobiliare realizate, dar nedecontate si
neînregistrate in registre ;
- faptul ca, majoritatea probelor de audit sunt persuasive si mai puţin conclusive –
piaţa de capital si tranzacţionarea valorilor mobiliare prin intermediul BVB si a SSIF-
urilor oferă probe de audit persuasive având in vedere dinamica tranzacţiilor si implicit a
modificărilor patrimoniale care trebuiesc contabilizate.
Auditul pe care ne propunem sa-l realizam are un grad ridicat de specificitate, având
in vedere piaţa de capital care reprezintă sistemul in care se mişca S.S.I.F.- urile si care
are o serie de particularitati, dar si un cadru normativ specific. De aceea, am considerat
interesant sa compatibilizam cele doua microsisteme, respectiv cel al auditului si cel al
pieţei de capital cu actorul sau principal S.S.I.F..

7
 In acest sens, am pornit cercetarea pieţei de capital cu instrumentele auditului,
căutând sa identificam in comportamentul S.S.I.F. cit si in reacţiile pieţei de capital,
elementele auditului :
- aria de cuprindere a auditului;
- standardele de audit ;
- procedurile de audit ;
- probele de audit ;
- pragul de materialitate ;
- riscurile in audit ;
- frauda si eroare in audit.
Vom considera utilitatea informaţiilor financiar-contabile ca fiind un factor de
calitate al procedurilor analitice de audit care influenţează eficacitatea acestora in
realizarea unui grad de certitudine cit mai ridicat.
In acelaşi timp, am cercetat identificarea posibila a auditului intr-un mediu cu Sistem
de Informaţii Computerizate (mediul C.I.S.) cu piaţa de capital, având in vedere faptul ca
piaţa de capital in general, poate fi considerata un mediu C.I.S.. Iar in particular,
instituţiile pieţei de capital, respectiv cele care reprezintă piaţa secundara, sunt medii
C.I.S. astfel :
- RASDAQ este un mediu C.I.S., respectiv sistem de operare on-line ;
- B.V.B. este un mediu C.I.S., respectiv sistem de operare in reţea.
O alta problematica cercetata este identificarea abordării auditului la S.S.I.F. având
de ales intre doua moduri de abordare a auditului :
1.Abordarea bazata pe sistem ( A.B.S.) ;
2.Abordarea directa de fond (A.D.F.).
Având in vedere ca S.S.I.F. ca entitate de audit nu poate fi abordata in mod izolat ci
numai ca o abordare sistemica in cadrul pieţei de capital, am considerat ca abordarea
auditului pe sistem A.B.S. este cea mai potrivita.
In sprijinul acestei opinii, venim cu următoarele argumente bazate pe faptul ca
auditorul in cadrul abordării bazate pe sisteme, foloseşte aşa numitele teste de control
pentru conformitate, astfel :
a) identificarea si evaluarea in profunzime a controalelor cheie relevante si
evaluarea măsurii in care auditorul se poate baza pe aceste controale presupunând ca ele
au fost organizate si funcţionează corespunzător.
In cazul S.S.I.F.- urilor, aceasta testare se realizează pe baza informaţiilor
Departamentului Contabilitate, a auditului intern si extern al S.S.I.F.- ului, utilizând
informaţiile din :
- registrul centralizatorul valorilor mobiliare,care reflecta situaţia valorilor
mobiliare si analizează toate conturile pentru care exista o poziţie intr-o anumita valoare
mobiliara ;
- registrul evidenta activităţii zilnice , care enumera poziţiile tuturor valorilor
mobiliare aflate in posesia sau sub controlul Societatii de Valori Mobiliare.
b) testarea pentru conformitate a controalelor cheie daca ele au operat eficace pe
perioada supusa auditării .
In cazul S.S.I.F- urilor, se realizează prin intermediul Registrelor Independente si
Societatilor de Pozitare (S.N.C.D.D.) care au informaţia in contrapartida fata de
evidentele existente in registrele S.S.I.F.- urilor.

8
 c) testarea prin proceduri de fond, a unui anumit număr de tranzacţii, situaţii
contabile, pentru a determina daca declaraţiile financiare ale acesteia sunt întocmite
complet si cu acurateţe.
In cazul S.S.I.F.- urilor, se vor utiliza informaţiile extrase din Cartea Mare si
Balanţa de Verificare pe baza căreia se întocmesc raportările către C.N.V.M. si
declaraţiile financiare.
De asemenea, am avut o problema de rezolvat, determinata de tipul de audit. In cadrul
celor trei tipuri de audit :
a)Auditul de conformitate sau legislativ ;
b)Auditul de atestare financiara ;
c)Auditul performantei.
Primele doua, respectiv Auditul de conformitate care cuprinde atestarea
responsabilităţilor financiare a entităţilor si Auditul de atestare financiara, care este
auditul asupra situaţiilor financiare finale, aceste doua tipuri de audit se realizează de
multe ori împreuna si poarta numele de Audit de regularitate si sunt comune tuturor
sectoarelor economice.
De aceea, am considerat interesant de abordat in cercetarea noastră auditul
performantei sau al managementului la S.S.I.F., având in vedere faptul ca S.S.I.F.- ul este
o societate de servicii financiare si este corelat cu piaţa de capital prin calitatea
(performantele) serviciilor (tranzacţiilor) realizate pentru clienţii săi sau pentru ea insasi.
In auditul performantei al S.S.I.F. - ului, am utilizat procedee analitice de audit care sa
se bazeze pe doua elemente:
- informaţia financiar-contabila, si
- decizia de investiţii pe piaţa de capital.
Pe piaţa de capital in general, si in cadrul S.S.I.F.- ului in particular, performanta este
legata de calitatea informaţiei financiar-contabile, de acurateţea acesteia, de imaginea
fidela asupra realităţii unei operaţiuni sau tranzacţii de valori mobiliare, de felul cum
reflecta ea fenomenul general economic si tendinţele
acestuia. Procedurile analitice de audit a informaţiei financiar-contabile putându-se
dezvolta in doua direcţii :
- utilitatea informaţiei financiar-contabile in decizia de investiţii pe piaţa de capital ;
- efectul informaţiei financiar-contabile in decizia de investiţii pe piaţa de capital.
De asemenea, performanta pe piaţa de capital este legata direct de calitatea deciziilor
de investiţii luate pe baza informaţiei financiar-contabile.
Pentru decizia de investiţii, am considerat ca cea mai buna abordare de audit,
respectiv cel mai bun procedeu analitic de auditare îl reprezintă analiza financiara.,
analiza care s-a dezvoltat pe doua direcţii :
- analiza pieţei de capital si,
- analiza financiara a conturilor anuale., aceasta dezvoltându-se la rândul ei in trei
direcţii:
- analiza univariata;
- analiza multivariata;
- indicatorii Burselor de Valori.
Am creat astfel, un patrulater de cercetare prin audit la S.S.I.F. pe care, pentru o
înţelegere mai buna, l-am reprezentat prin următoarea schema logica:
Schema privind auditul performantei la S.S.I.F.

9
 AUDIT
S.S.I.F.

Utilitatea Analiza
informatiei Pietei
financiar- de
contabile capital

INFORMATIA ANALIZA
FINANCIAR- FINANCIARA
CONTABILA PE
PIATA DE CAPITAL

Analiza
Efectul Financiara
informatiei a conturilor
Financiar- anuale
contabile

Analiza Analiza
univariata multivariata

Indicatori
Bursieri
DECIZIA DE
INVESTITII
PE PIATA DE
CAPITAL

10
 Audit prin analiza conturilor anuale

Fara a încerca sa exacerbam rolul intereselor personale in elaborarea unei analize

realiste, am dorit in cele prezentate anterior sa aratam importanta unei gândiri de ansamblu,
care sa permită o buna ‘‘citire printre rânduri’’ a conturilor anuale.
Cu toate acestea, cea mai importanta parte a analizei financiare se bazează totuşi pe
modele inflexibile si impersonale de calcul al indicatorilor financiari :‘‘indicatorul
(financiar - n.n.) reprezintă un procedeu de raportare a unei cifre la alta cifra, fiind o
maniera convenţionala acceptata si uşor de inteles(...).Un număr izolat nu reprezintă insa
o informaţie utila ;comparaţia este cheia’’.
Acest procedeu, după cum vedem, este un procedeu de analiza la riscul de audit.
Auditorul trebuie sa aplice procedurile analitice la sfirsitul auditului, atunci când
poate formula o concluzie generala privind conformitatea situaţiilor financiare ca întreg,
cu ceea ce auditorul cunoaşte referitor la S.S.I.F. Concluziile pe care le desprind din
rezultatul unei astfel de proceduri, le vom formula cu intenţia de a corobora cu concluziile
desprinse in timpul auditării componentelor sau elementelor individuale ale situaţiilor
financiare, respectiv, conturile anuale.
Auditarea prin analiza financiara a conturilor anuale trebuie sa ajute la formularea
unor concluzii generale privitoare la credibilitatea situaţiilor financiare.
Aceste concluzii, pot sa identifice prin analiza univariata lichiditatea si
profitabilitatea, prin analiza multivariata si indicii bursieri solvabilitatea societatii de
valori mobiliare.
Aplicarea procedurilor analitice de audit prin analiza financiara, se bazează pe
ipoteza ca relaţiile dintre date exista si se menţin in absenta unor condiţii cunoscute ca
fiind contrare.
Prezenta acestor relaţii asigura probe de audit in ceea ce priveşte exhaustivitatea,
precizia si validitatea datelor propuse de sistemul contabil.
Totuşi, încrederea in rezultatele procedurilor analitice va depinde de evaluarea de
către auditor a riscului, ca, procedurile analitice, sa identifice relaţii asemănătoare cu
cele aşteptate atunci când, exista de fapt, erori semnificative de declarare.

Audit prin analiza informaţiei financiar-contabile

In economia contemporana aflata intr-o perpetua transformare, modificările

spectaculoase se realizează in timp scurt, pe baza unor decizii financiare luate prin
utilizarea informaţiei contabile si bazate pe acurateţea si relevanta acesteia.
Daca aceste informaţii se dovedesc insa, neconforme cu evenimentele economice pe
baza cărora au fost generate sau sunt greşit intelese, rezultatul deciziilor va fi departe de
nivelul scontat.
Rezolvarea acestei paradigme, reprezintă o problema de audit si este preocuparea
esenţiala a profesiei contabile.
Auditarea se poate realiza pe baza unei cercetări minuţioase a informaţiei financiar –
contabile.
In opinia noastră, acurateţea si relevanta informaţiei financiar – contabile, consta in
capacitatea de a răspunde următoarelor întrebări:

11
 - Este natura informaţiei financiar – contabile înţeleasa de investitorii
instituţionali si intermediarii de pe piaţa româneasca de capital ?
- Este informaţia financiar – contabila utilizata de analiştii financiari si
investitorii care acţionează pe piaţa de capital ?
- Este necesara imbunatatirea calităţii informaţionale a bilanţului contabil in
formatul actual ?
De asemenea, ne propunem sa stabilim măsura in care informaţia financiar –
contabila cuprinsa in conturile anuale si alte surse de documentare, este înţeleasa si
utilizata de investitorii de pe piaţa de capital din România, si daca aceasta piaţa este o
piaţa eficienta.
Gradul de siguranţa pe care auditorul îl acorda rezultatelor procedurilor analitice,
depinde de o serie de factori pe care ii vom prezenta ca o concluzie a utilizării
instrumentelor analizei financiare ca procedee analitice de audit.
Un prim factor de care depinde gradul de siguranţa al rezultatelor procedurilor
analitice de audit îl reprezintă pragul de semnificaţie.
Pragul de semnificaţie al elementelor implicate, de exemplu, atunci când soldurile
stocurilor sunt semnificative, auditorul nu se bazează numai pe procedeele analitice pentru
a-si formula concluziile.
Pentru anumite elemente de venituri si cheltuieli ,atunci când acestea nu sunt
semnificative ca elemente individuale, auditorul se poate baza doar pe procedeele
analitice.
Un al doilea factor de care depinde gradul de siguranţa al rezultatelor procedurilor
analitice de audit îl reprezintă direcţionarea altor proceduri de audit către aceleaşi
obiective de audit, de exemplu, in cazul nostru proceduri executate de auditor pentru
revizuirea colectabilitatii conturilor creanţelor, cum ar fi, revizuirea încasărilor ulterioare
de numerar care pot confirma sau infirma întrebări apărute in urma aplicării procedurilor
analitice a conturilor de creanţe.
Un al treilea factor de care depinde gradul de siguranţa pe care auditorul îl acorda
rezultatelor procedurilor analitice îl reprezintă precizia cu care rezultatele preconizate ale
procedurilor analitice pot fi prevăzute.
In cazul nostru, auditorul se va aştepta in mod normal la o consecventa mai mare ; in
cazul comparării marjei profitului brut de la o perioada la alta decât in cazul comparării
cheltuielilor opţionale.
Cel de-al patrulea factor de care depinde gradul de siguranţa pe care auditorul îl
acorda rezultatelor procedurilor analitice, este evaluarea riscului inerent si a riscului de
control. In cazul in care,controlul intern asupra procesării ordinelor de vânzare este slab
si, prin urmare, riscul de control este ridicat, atunci, pentru desprinderea concluziilor
referitoare la creanţe este necesara o mai mare încredere in testele de detaliu a
tranzacţiilor si soldurilor, decât in perioadele analitice.
Scopul acestui Standard de Audit este de a stabili standarde si de a asigura instrucţiuni
pentru un auditor al cărui client utilizează o Societate de Servicii si Investiţii Financiare,
denumita in continuare S.S.I.F.. Acest standard descrie, de asemenea, rapoartele de audit
ale firmelor de servicii care pot fi obţinute de auditorii clienţilor.
Auditorul trebuie sa ia in consideraţie modul in care o S.S.I.F. afectează sistemele
contabil si de control intern ale clientului, astfel incit sa planifice auditul si sa realizeze
un model eficient de audit.

12
 Frauda si eroare in auditul S.S.I.F.- urilor

Un document al Consiliului Europei din 1995, precizează noţiunea de frauda, astfel :

a) din punct de vedere al cheltuielilor, orice act intenţionat sau omisiune intenţionata
vizând :

- utilizarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete care

generează reţinerea de fonduri din bugetul general comunitar in mod greşit sau nepotrivit ;

- nedezvăluirea de informaţii încâlcind obligaţii specifice cu acelaşi efect ;

- folosirea fondurilor pentru alte scopuri decât cele pentru care au fost alocate
iniţial ;

b) Din punct de vedere al veniturilor, orice act intenţionat sau omisiune intenţionata
referitoare la :

- utilizarea de declaraţii sau documente false, incorecte sau incomplete, având drept
consecinţa diminuarea ilegala a resurselor bugetului general, comunitar sau a fondurilor
gestionate de acesta ori in numele sau ;

- nedezvăluirea de informaţii incalcand obligaţii specifice cu acelaşi efect ;

- utilizarea in alte scopuri a unui beneficiu legal obţinut cu acelaşi efect.

Eroarea poate fi definita ca o greşeala neintenţionata privind :

- greşeli matematice sau contabile in cadrul înregistrărilor si datelor contabile;

- omiterea sau interpretarea greşita a fenomenelor economico-financiare;

- aplicarea greşita a politicilor contabile (principii, reguli, metode).

Pe durata misiunii sale, auditorul ia in considerare si riscul descoperirii in activitatea

entităţii pe care o auditeaza, a unor abateri semnificative cauzate de fraude si erori.

In cadrul pieţei de capital, având in vedere specificitatea activităţii, frauda si eroarea

pot fi regăsite pe acelaşi fond dar in alta forma, cu denumiri specifice .

Pentru a înţelege acest fenomen in cadrul pieţei de capital si strict

relaţional in activitatea S.S.I.F.- urilor, trebuie sa interpretam câteva noţiuni care in

ansamblul lor creează abuzul de piaţa.

Aceste noţiuni sunt :

13
 - informaţia privilegiată prin care se înţelege o informaţie de natură precisă care nu a
fost făcută publică, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi
ori la unul sau mai multe instrumente financiare, şi care, dacă ar fi transmisă public, ar
putea avea un impact semnificativ asupra preţului acelor instrumente financiare, sau asupra
preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.

Atunci când se referă la instrumente financiare derivate pe mărfuri, "informaţia

privilegiată" înseamnă informaţia de natură precisă care nu a fost făcută public şi care se
referă direct sau indirect la instrumentele financiare derivate şi pe care participanţii pe
pieţele pe care se tranzacţionează respectivele instrumente financiare derivate se aşteaptă să
o primească, în conformitate cu practicile de piaţă acceptate.

- practicile de piaţă acceptate se referă la practicile utilizate în cadrul uneia sau a mai
multor pieţe şi care sunt agreate de C.N.V.M., în conformitate cu procedurile comunitare.

Pentru persoanele răspunzătoare de executarea ordinelor privind tranzacţionarea

instrumentelor financiare, „informaţia privilegiată” înseamnă, totodată, informaţia de
natură precisă, transmisă de un client, în legătură cu ordinele sale care nu au fost încă
executate, referitoare în mod direct sau indirect la unul sau mai mulţi emitenţi ori la unul
sau mai multe instrumente financiare, informaţie care, dacă ar fi făcută public, ar putea
avea efecte semnificative asupra preţului respectivelor instrumente financiare sau asupra
preţului instrumentelor financiare derivate cu care se află în legătură.

Procedurile de audit aplicabile investiţiilor financiare sunt:

a) Proceduri iniţiale - Aplicarea procedurilor iniţiale soldurilor şi înregistrărilor din
conturile de investiţii financiare care vor fi ulterior testate:
- Reconcilierea soldurilor iniţiale cu sumele auditate în anul precedent;
- Revizuirea tuturor activităţilor referitoare la investiţii financiare cu impact
asupra elementelor bilanţiere şi ale contului de profit şi pierdere şi investigarea
înregistrărilor care par neobişnuite sub raportul sumei sau al sursei;
- Obţinerea programelor de investiţii financiare ale companiei şi verificarea gradului
în care acestea prezintă cu fidelitate înregistrările contabile care stau la baza întocmirii
lor.
b) Proceduri analitice - Aplicarea procedurilor analitice prin analiza randamentului
investiţiilor respective (dobânzi, dividende) comparativ cu previziunile companiei.
c) Teste de detaliu privind tranzacţiile - Verificarea înregistrărilor contabile în
conturile de investiţii financiare, venituri şi cheltuieli, respectiv capitaluri proprii.
d) Teste de detaliu privind soldurile – Inspecţia si determinarea numărului titlurilor
deţinute in portofoliu păstrate in cadrul companiei.
- Confirmarea existentei si numărului titlurilor depozitate in alte locuri.
- Recalcularea veniturilor realizate din investiţii.
- Revizuirea documentelor care permit determinarea valorii de piaţa.
e) Prezentare si publicare – Compararea situaţiilor financiare cu cerinţele de
prezentare prevăzute de standardele contabile si cadrul contabil in vigoare:
- Aprecierea măsurii in care investiţiile financiare sunt identificate si clasificate
corespunzător in situaţiile financiare.

14
 - Aprecierea calităţii si cantităţii informaţiilor suplimentare publicate in note cu
privire la baza de evaluare, profiturile si pierderile realizate si nerealizate, interesele
minoritare, titlurile depuse garanţie, etc.

Relaţia dintre autoritatea de supraveghere

(C.N.V.M.) şi profesia de audit

Dacă obţine beneficii în mod continuu din activitatea auditorilor, controlul intern
trebuie să considere profesia de audit ca un întreg,in încrederea acordată în relaţie cu
domenii curente ale preocupării de supraveghere. Aceasta se poate realiza probabil mai
eficient prin discuţii periodice la nivel naţional între C.N.V.M. şi organismele
profesionale de contabilitate. Astfel de discuţii pot acoperi domenii de interes reciproc, de
exemplu, plasamentul valorilor mobiliare in condiţiile unificării pieţelor de tranzacţionare.
Poate fi de un ajutor considerabil, pentru auditori efectuarea de raţionamente în
cunoştinţa de cauză privind înţelegerea cât se poate de clară a cunoştinţelor obţinute
despre C.N.V.M. şi luarea unei atitudini asupra unor astfel de aspecte. In cursul unor astfel
de discuţii, controlul intern are, de asemenea, oportunitatea exprimării punctelor lui de
vedere asupra politicilor contabile şi asupra standardelor de audit în general şi asupra
procedurilor de audit specifice în particular. In general, aceasta va ajuta la îmbunătăţirea
standardelor de audit pentru S.S.I.F.. Ar fi de preferat ca propriile asociaţii ale S.S.I.F.-
urilor să fie implicate în discuţiile asupra unora dintre aceste subiecte pentru a se asigura că
punctele de vedere ale tuturor părţilor sunt luate în considerare.
Discuţiile între C.N.V.M. şi organismele profesionale de contabilitate pot, de
asemenea, acoperi în mod util aspecte majore privind auditul şi probleme contabile de
actualitate, cum ar fi tehnicile contabile adecvate pentru noile instrumente dezvoltate şi
alte aspecte ale inovaţiilor şi securizărilor financiare. Aceste discuţii pot fi de folos în
evoluţia celor mai adecvate politici contabile.
Atât C.N.V.M., cât şi profesia de contabil sunt preocupate de asigurarea unei
uniformităţi între diferite S.S.I.F.- uri în ce priveşte aplicarea politicilor contabile
adecvate. C.N.V.M. exercită adesea o influenţă mai convingătoare asupra S.S.I.F.- urilor
pentru aplicarea politicilor uniforme datorită puterii de reglementare, în timp ce auditorii
urmăresc doar aplicarea lor curentă. Un dialog continuu între C.N.V.M. şi profesia de
contabil poate contribui semnificativ la armonizarea standardelor contabile la nivel
naţional.

CURRICULUM VITAE

Numele si prenumele: PEPI T. MITICA

Data naşterii: 10 septembrie 1962
Adresa: Bd. 1 Mai, Nr. 21, Bl. H18, Sc.A, Etj. 5, Ap. 20, Constanta, Jud.
Constanta
Studii si specializări: Academia de Studii Economice,
Facultatea de Finanţe - Bănci, anul 1986
Cursuri de contabilitate moderna, anul 1994
Pieţe de capital si burse de valori, anul 1996

15
 Relaţii economice internaţionale, anul 1999
Curs „Pieţe de capital” – Junior Achievements
Activitate profesionala:
1984 – 1987 Ghid internaţional pe relaţia Germania si tarile nordice
1987 – 1989 Economist – Regionala C.F. Constanta
1989 – 1991 Sef Serviciu Financiar – Regionala C.F. Constanta
1991 – 1997 Inspector control financiar Regionala C.F. Constanta
1997 – 1998 Director General S.C.”Tomistex” SA- Constanta
1999 – 2005 Director General S.C.”Olimpic 2000” SA – Jupiter

Activitate universitara:
1992 – 1994 Asistent Universitatea „Ovidius” Constanta
1994 – 2005 Lector Universitatea „Ovidius” Constanta
Cursuri de „Finanţe:”
Curs„Pieţe de capital si burse de valori”
1998 Doctorand in economie
Cursuri de „Evaluarea întreprinderii”
Cursuri „Preturi si tarife”
Alte informaţii:
Participări la contracte de cercetare ştiinţifica, granturi
Studii de fezabilitate, activitati de consulting
Studii publicate in reviste
Lucrări prezentate la manifestări ştiinţifice
Limbi străine: Engleza
Franceza

16