ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI

FACULTATEA
GESTIUNE

CONTABILITATE

SI

INFORMATICA

DE

Lucrare de diploma
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI
FACULTATEA
GESTIUNE

CONTABILITATE

SI

INFORMATICA

DE

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

SI
PERFORMANTA INTREPRINDERII
Pag.
1. ABORDARI PRIVIND CONCEPTUL DE PERFORMANTA AL FIRMEI
1.1.
PERFORMANTA INTREPRINDERII. NOTIUNI GENERALE
1.2.
ANALIZA PROFITABILITATII SI LICHIDITATII INTREPRINDERILOR
1.3.
INDICATORI ESENTIALI
2. DOCTRINE SI PRACTICI PRIVIND CONTUL DE PROFIT SI
PIERDERE / FORMA SI CONTINUTUL CONTULUI DE PROFIT SI
PIERDERE
2.1.
ARMONIZAREA SAU CONFORMITATEA IN CONTABILITATEA
ROMANEASCA
2.2.
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
2.3.
SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE DIRECTIVA a IV-a
2.4.
STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN
NORMALIZAREA CONTABILA INTERNATIONALA
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND INTOMIREA, CERTIFICAREA SI PUBLICAREA
CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE
3.1.
PREZENTAREA SISE MUNTENIA NORD
3.2.
OBIECTIVE
3.3.
PRODUSELE SI SERVICIILE SISE MUNTENIA NORD
CONCLUZII SI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE

1. ABORDARI PRIVIND CONCEPTUL DE PERFORMANTA AL

FIRMEI
1.1. PERFORMANTA INTREPRINDERII. NOTIUNI GENERALE.

4
4
5
7
15
15
17
30
31
32
32
33
35
45
51

Masurarea performantelor din activitatea economica constituie o tema

deosebit de importanta si utila in special pentru unitatile productive si nu
numai. Aceasta, deoarece economiile actuale sunt caracterizate de
competitii din ce in ce mai puternice pentru mentinerea segmentelor de
piata sau pentru castigarea altora noi, de catre firmele participante la
producerea de bunuri si servicii.
Desfasurarea proceselor economice reclama nu numai inregistrarea
performantelor in domeniile de activitate (productie, comercializare,
servicii etc.) dar si in ceea ce priveste nivelul eficientei economice.
Pentru aceasta este nevoie de un ansamblu de metode si procedee
adecvate, astfel incat fenomenul sa fie masurat, analizat si interpretat in
concordanta cu eforturile realizate pentru aparitia si evolutia lui.
Conceptul de eficienta este folosit, intr-un sens larg pentru a
caracteriza utilizarea resurselor.
Eficienta reprezentand un concept relativ, performanta economica
trebuie comparata cu un standard, a carui stabilire necesita analize privind
evaluarea si respectarea diverselor obiective urmarite de unitatile
economice.
Indicatorii de eficienta reflecta masura in care eforturile facute de
companie justifica efectele generate de activitatea acesteia.
Un mod de apreciere a performantei intreprinderii sau a unei
subdiviziuni de productie, bazat pe folosirea unitatilor fizice, dar in stransa
corelatie cu unitatile valorice, este cel al analizei bazate pe relatia unitati
fizice unitati valorice.
Deciziile manageriale in acest scop pot fi stabilite cu ajutorul metodei
pragului de rentabilitate.
Pragul de rentabilitate exprimat in unitati reprezinta numarul de
produse (servicii) care trebuie fabricat si vandut pentru a mentine un
anumit nivel dorit al cheltuielilor fixe sau, altfel spus, punctul in care
necesarul de acoperit este egal cu suma contributiilor de acoperire (suma
marjelor individuale) ale unitatilor de produs vandute.
In alte intreprinderi care dezvolta multiafaceri, pragul de rentabilitate
se stabileste in relatia unitati valorice unitati valorice, in acest caz
indicatorii valorici vor fi :
-

cifra de afaceri
cheltuielile fixe
cheltuielile variabile unitare

Pentru a obtine o imagine reala a performantelor societatilor, in termeni

de rentabilitate, productivitate, solvabilitate, grad de indatorare, se

utilizeaza metode de anliza care reflecta situatiile financiare intr-un mod

corect si pertinent.
1.2. ANALIZA PROFITABILITATII SI LICHIDITATII INTREPRINDERILOR
Analiza economico - financiara si in special diagnosticul financiar al unei
intrprinderi au devenit domenii de mare interes, in demersurile initiate
pentru asigurarea continuitatii si dezvoltarii activitatilor agentilor
economici. In literatura de specialitate se evidentiaza faptul ca analiza
ecomomica si financiara nu trebuie efectuate numai in conditiile de criza,
ci in orice moment, daca se doreste o mentinere la cote maxime a
performantelor.
Analiza economico financiara se impune intr-o intreprindere,
reprezentand, un sistem complex si probabilist, intre elementele caruia pot
exista o multitudine de legaturi de interactiune.
Cunoasterea acestora si, mai ales, a modului lor de actiune se poate
realiza doar aplicand metode specifice de analiza economico-financiara,
ceea ce face din analiza economica un instrument deosebit de diagnostic
si reglare a activitatii intreprinderii.
Evolutia activitatii oricarei intreprinderi demonstreaza necesitatea luarii
unor suite de decizii care asigura trecerea acesteia prin diverse stari
favorabile sau nefavorabile, ajungandu-se in final la o situatie economico financiara sanatoasa.
In acest proces de continua schimbare si reglare a starii intrerprinderii,
analiza prin functia de diagnostic studiaza functionarea sistemului sub
raport structural si functional - cauzal si se intemeiaza pe informatia de
stare.
Metodele si tehnicile utilizate in analiza fenomenelor si proceselor
economice servesc managementului intern al intreprinderii (acest tip de
analiza fiind cunoscut ca analiza financiara interna), dar exista si alte
categorii de utilizatori interesati, cum ar fi: organe fiscale, institutii de
finantare, parteneri economici si financiari (analiza financiara externa).[1]
Ambele tipuri de analiza au ca obiectiv determinarea profitabilitatii in
conditii de risc si, pe aceasta baza, a valorii firmei.
Rezultatele analizei au un rol important in planificarea si realizarea
masurilor ce vizeaza performantele firmei .
Decizia financiara a firmei pentru obtinerea performantei globale se
traduce in trei moduri :
-

decizia de investitii
decizia cu privire la structura financiara si costul capitalului

decizia cu privire la distribuirea dividendelor

Pentru cresterea performantelor economico-financiare proiectele de

investire se impart in trei categorii :
proiectele de inovatie - de natura ofensiva, vizand lansarea unor
activitati noi de fabricatie si/sau de comercializare de o maniera
care sa duca la cresterea cifrei de afaceri a intreprinderii;
- proiectele de extindere sau de capacitate - ele vizeaza cresterea
cifrei de afaceri a intreprinderii, dar continua sa creasca
capacitatile interne de productie si/sau de comercializare a
produselor existente;
- proiectele de rationalizare sau de productivitate - contrar celor
precedente, nu cauta teoretic o crestere a volumului de afaceri, ci
vizeaza o reducere a costurilor de productie si/sau de
comercializare.[2]
Pentru alegerea variantelor optimale de investitii corelate cu nevoile,
cu disponibilitatile financiare si cu veniturile viitoare obtenabile se
recurge la o serie de criterii si metode printre care:
perioada de recuperare a investitiei,
valoarea actuala neta VAN sau fluxul de numerar
scontat FNS,
rata interna de rentabilitate RIR.
-

Din studierea raportului care reda structura financiara a unei firme

rezulta ca este vorba de doua variabile:
indatorare
si
capitaluri proprii .
Decizia cu privire la structura financiara si oscilarea raportului intre
subunitar si supraunitar presupune mai multe riscuri:

riscul solvabilitatii;
riscul de lichiditate;
riscul ratei dobanzii.

Din aceasta cauza trebuie analizate atat capacitatea de autofinantare

unele dintre cele mai importante fiind amortizarea si provizioanele, cat si
finantarea din surse externe care va duce sau nu la cresterea gradului de
indatorare al firmei.
In cadrul contabil conceptual emis de IASC este prezentata o abordare
economica a informatiei contabile, deoarece se precizeaza ca informatia
contabila, este produsa numai daca este utila in luarea deciziilor.
Aceasta explica si faptul ca in masurarea performantei intrprinderii sunt
luate in calcul fluxurile de lichiditati: deciziile economice, care sunt luate

de utilizatorii situatiilor financiare, necesita evaluarea capacitatii unei

intreprinderi de a genera numerar sau echivalente de numerar (art. 15 din
cadrul contabil conceptual). Informatiile privind profitabilitatea sunt
subordonate obiectivului de masurare a lichiditatilor, deoarece ele trebuie
sa permita anticiparea capacitatii intreprinderii de a genera fluxuri de
trezorerie cu resursele existente (art. 17 din cadrul contabil conceptual),
deoarece investitorii nu sunt interesati atat de profiturile curente ale
intreprinderii, cat mai ales de capacitatea ei de a plati dividende viitoare.
[3]
Un prim pas pentru crearea de fluxuri de numerar prin autofinantare
este reducerea duratelor de amortizare si utilizarea metodelor de
amortizare accelerata si degresiva ce au ca efect degajarea de lichiditati
spre investitii.
Politica fiscala la nivel de intreprindere reprezinta maniera concreta prin
care se utilizeaza instrumentele si tehnicile specifice in vederea realizarii
obiectivelor gestiunii fiscale.
Performanta globala a firmei este o suma a performantelor economice,
sociale si ecologice.
Un element esential al acestei triple performante il constituie deciziile
financiare. In eforturile pe care o firma le va face pentru receptivitatea la
schimbare si pentru demararea procesului de transformare decizia
financiara va ocupa locul primordial.
Daca performantele economice ale firmei sunt usor de cuantificat si se
reflecta in indicatori precum ratele de rentabilitate, viteza de rotatie,
capacitate de autofinantare, performantele sociale si ecologice ale firmei
sunt mai greu de cuantificat.
Invesitiile in cresterea performantei globale a firmei se axeaza pe
decizii financiare strategice.
Firmele ar trebui sa aiba doua obiective majore:
- maximizarea profitului
- performanta sociala
Profitul, stabilit ca valoare reziduala, care ramane dupa acoperirea
cheltuielilor din venituri, masoara imbogatirea actionarilor in cursul unei
perioade.
In cadrul contabil conceptual al IASC, profitul este definit in legatura cu
conceptul de mentinere al capitalului fizic si financiar.

Astfel, profitul se obtine doar daca marimea capitalului (fizic sau

financiar) este mai mare la sfarsitul perioadei decat cea de la inceputul
perioadei, exclusiv operatiile cu proprietarii intreprinderii. [4]
1.3.

INDICATORI ESENTIALI

Din punct de vedere tehnic, analiza financiara se realizeaza static - prin

prelucrarea unor indicatori sintetici de expresie financiara, sau dinamic prin calculul fluxurilor de numerar si de fonduri.
Practica internationala de analiza financiara utilizeaza, in general, cinci
grupe de indicatori interdependenti, al caror continut informational se
completeaza reciproc, constituind un ansamblu coerent si fundamentat,
fara a exclude luarea in considerare si a altor indicatori specifici, in
vederea caracterizarii unor domenii distincte ale activitatii economicofinanciare:

grupa indicatorilor de performanta;

grupa indicatorilor de lichiditate;
grupa indicatorilor de eficienta a activitatii;
grupa indicatorilor de solvabilitate sau ai nivelului de
indatorare;
grupa indicatorilor valorii de piata.
INDICATORI DE PERFORMANTA
Sistemul indicatorilor de performanta a activitatii agentilor economici
cunoscut si sub denumirea de indicii profitabilitatii utilizeaza informatiile
din bilantul contabil si se concentreaza pe capacitatea firmei de a genera
venituri mai mari decat costurile aferente acestora. [5]
Cel mai important indicator de performanta in cadrul analizei financiare
il reprezinta rata rentabilitatii economice (Re), care masoara
performantele totale ale activitatii unei firme de a genera profit, prin
intermediul activitatii operationale :

Re = Profit din exploatare/Active totale *100

Marimea optima sau minima este apreciata la un procent de 12%

Concretizarea practica a rentabilitatii economice este realizata in

forma ratei rentabilitatii financiare (Rf) :
Rf = Profit net /Capital propriu *100
Conform standardelor internationale, valoarea optima sau minima
acceptata pentru acest indice este de 3%.

Un alt indice de performanta foarte mult folosit atunci cand se

analizeaza eficienta activitatii de management al firmei este
marja profitului net (Mp) calculat cu formula :
Mp=Profit net/Cifra de afaceri

Daca acest indice ia valori mici, atunci firma nu produce venituri

suficiente din vanzari in comparatie cu cheltuielile totale aferente sau
cheltuielile sunt scapate de sub control, fiind mai mari fata de vanzari.
INDICATORI DE LICHIDITATE
Aceasta grupa de indicatori arata capacitatea firmei de a-si onora
obligatiile financiare curente, iar nivelul acestor indicatori se calculeaza pe
baza datelor din bilantul contabil. Indicii lichiditatii masoara excesul de
active circulante fata de datorii, aceasta, deoarece sursa de baza pentru
plata datoriilor o constituie activele circulante.
Cel mai des utilizati indicatori de lichiditate, luati in calcul si de
institutiile de credit sunt :
Rata lichiditatii curente (Lc) care se calculeaza cu formula:
Lc = Active circulante totale (curente)/Datorii curente totale
Valoarea optima a acestui indicator este intre 1,5 si 2. Pentru ajustarea
ratei lichiditatii curente, managerul poate actiona fie prin cresterea sau
scaderea activelor circulante totale, fie prin scaderea obligatiilor curente
totale.
Rata lichiditatii rapide (Lr) se calculeaza prin scadera din activele
circulante a valorii stocurilor, care sunt mai putin lichide dintre toate
componentele activelor circulante.
Lr = Active circulante Stocuri /Datorii
Valoarea optima a ratei lichiditatii rapide este 1

INDICATORI DE EFICIENTA A ACTIVITATII ECONOMICE

Eficienta activitatii economice este apreciata prin indicatori care au la
baza procesul de transformare a capitalurilor circulante intr-un circuit in
care numerarul este folosit pentru achizitionarea de materii prime si
materiale urmand ca acestea sa fie folosite, la randul lor, in procesul de
productie, pentru ca apoi sa fie vandute, obtinandu-se reconstituirea
formei banesti a capitalurilor circulante.
Fiecarei etape a ciclului economic ii corespunde o perioada de timp,
necasara finalizarii actiunii economice si care implica, inevitabil, o
mobilzare de resurse banesti. Indicatorii de eficienta au, in acest caz, un
continut nespecific, cu rol de medie, care permite masurarea si aprecierea

riscului de blocaj al activitatii, prin luarea in considerare a timpilor aferenti.

Principalii indicatori de eficienta sunt :
Rata de roatatie a stocurilor (Rs) arata perioada de timp
exprimata in zile in care sunt stocate produsele finite rezultate din
procesul productiv.
Rs = Stoc de produse finite/Costul produselor finite vandute intrun an *360
Rata de rotatie a activelor totale (Rat) arata eficienta utilizarii
activelor totate ale firmei pentru realizarea unei anumite cifre de afaceri.
Rat = Cifra de afaceri/Active totale
Rata de rotatie a imobilizarilor (Rim) evalueaza eficacitatea
managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de
afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.
Rim = Cifra de afaceri/Imobilzari corporale
INDICATORI DE SOLVABILITATE SAU AI NIVELULUI DE INDATORARE
Aceasta grupa de indicatori prezinta interes pentru institutiile de
credit solicitate de agentii economici in vederea acordarii de credite si are
menirea de a evidentia cat reprezinta finantarea prin datorii a activelor
totale ale firmei si daca profitul din exploatare este in masura sa acopere
cheltuielile financiare provenite din dobanzi si obligatiile financiare fixe.
Principalii indicatori din aceasta grupa sunt:
Rata datoriei (Rd) cuantifica procentul in care activele totale sunt
furnizate de creditori.
Rd=Credite totale/Active totale*100
Relatia clasica ce cuantifica nivelul de indatorare - solvabilitate al
agentilor economici este data de gradul de indatorare prin credite pe
termen lung (Gc).
Gc=Credite pe termen lung/Capitaluri proprii
Un indicator cu semnificatie practica este gradul de acoperire al
dobanzilor (Gd) de platit la un moment dat, pentru toate creditele
contractate din profitul activitatii (din exploatare):
Gd=Profit din exploatare/Dobanzi
Valoarea optima a acestui indicator trebuie sa fie peste 1. Valoarea
critica 1, indica faptul ca intreg profitul din exploatare va fi utilizat
pentru cheltuielile cu dobanzile.
INDICATORII VALORII DE PIATA
Acesti indicatori prezinta interes pentru actionarii firmei dar si pentru
investitorii pe piata de capital si au la baza informatiile din contul de profit
si pierdere. Cei mai utilizati indicatori sunt: Profitul net ce revine pe o
actiune, Indicele pret - profit.

Profitul net ce revine pe actiune (Pn/actiune) se calculeaza cu

formula
Pn/act = Profit net/Nr Actiuni emise
Coeficientul PER sau raportul pret castig utilizat pentru
caracterizarea eficientei plasamentului in actiuni:
PER= Cursul actiunii/Profit net/actiune
Capacitatea de acoperire a dividendelor (Cdiv) furnizeaza
informatii despre modul cum isi imparte firma profitul net intre
dividende platite si profit reinvestit:
Cdiv=Profit net/Dividende de platit
Varietatea indicatorilor economico - financiari folositi in diferite
sisteme de informare si analiza creeaza multe dificultati de intelegere si
comparabilitate a acestora, impunandu-se o actiune de unificare si,
respectiv, de standardizare a lor.
Starea de performanta financiara a unui agent economic este un
fapt deosebit de important, atat pentru conducere si administratie, cat si
penru creditori (actionari, banci, stat, investitori etc).
Dorinta acestora este sa afle conditiile in care s-au obtinut anumite
performante si, mai ales, ce masuri de remediere urgenta pot fi luate, in
cazul aparitiei unor disfunctionalitati in activitatea desfasurata.
De multe ori, creditorii sunt cei care cauta si propun masuri de
redresare a activitatii, dar tot ei sunt si generatorii procedurii de faliment.
Auditarea performantei, definita ca examinare obiectiva si
sistematica a unor dovezi relevante si verificabile, este general perceputa
in domeniul managerial prin intermediul a trei concepte:
economicitate
eficienta
eficacitate
Auditul analizeaza si evalueaza gradul in care decizia manageriala
referitoare la o anumita operatiune este adecvata resurselor si rezultatelor
corespunzatoare sistemului auditat.
Economicitatea se refera la analizarea costului de
oportunitate al deciziei manageriale auditate. Cu alte cuvinte,
s-a realizat dobandirea de resurse (financiare, umane,
materiale, informationale, etc.) la momentul optim si la cel mai
mic cost, respectandu-se cerintele cantitative si calitative
respective. Pentru masurarea economicitatii se promoveaza
urmatoarea relatie de calcul:
ECONOMICITATE = (Resurse obtinute/rezultate obtinute)/
(resurse programate/rezultate programate)
Cazul favorabil este considerat cand Econ < 1.

Eficacitatea priveste analizarea deciziei manageriale

auditate sub forma masurii in care obiectivele au fost atinse,
precum si de relatia dintre impactul dorit si cel efectiv al unei

activitati. Asimilate uneori cu efectivitatea, priveste atingerea

obiectivelor precum si a altor efecte urmarite prin diverse
activitati. Pentru masurarea eficacitatii se promoveaza
urmatoarea relatie de calcul :
EFICACITATE = Rezultate obtinute/Rezultate programate
Cazul favorabil este considerat cand Efica >= 1.

Eficienta deciziei manageriale auditate este interpretata in

normele juridice ca un optim analitic intre economicitate si
eficacitate.
Se stabilesc perechile economicitate - eficacitate pentru a stabili
compatibilitatea dintre cele doua caracteristici ale deciziei
manageriale si pentru a selecta astfel perechea dezirabila.
Eficienta este in general corelata cu rentabilitatea si
productivitatea, fiind expresia relatiei dintre rezultatele
inregistrate si resursele introduse in sistem: maximizarea iesirilor
sau rezultatelor prin utilizarea minimului de intrari sau de resurse.
Pentru masurarea eficientei se promoveaza urmatoarea relatie de
calcul:
EFICIENTA = Rezultate obtinute/Resurse consumate
Cazul favorabil este considerat cand Eficienta realizat >Eficienta
programat sau se inregistreaza o crestere in dinamica.
Analiza diagnostic ca metoda completa si multicriteriala de investigare
utilizata in management, reprezinta una din caile cele mai productive de
imbunatatire a gradului de cunoastere a starilor efective, de sesizare a
disponibilitatilor si insuficienteler, de interpretare a relatiilor cauza - efect,
de stabilire a masurilor necesare pentru imbunatatirea performantelor
reflectate prin indicatorii economico - financiari ai intreprinderii.
Realitatile societatii moderne ne arata ca odata cu dezvoltarea
economiei de piata si sporirea gradului de complexitate al acesteia,
trebuie sa se dezvolte corespunzator, ca arie continut si operativitate si
informatia economica, pentru ca ea sa poata furniza elementele necesare
luarii deciziilor, sa poata reflecta exact situatia patrimoniala a entitatilor si
rezultatele activitatii economico financiare.
Valorificarea eficienta a informatiei se poate realiza numai in cadrul
unui sistem informational economic in care contabilitatea este o
componenta de baza a acesteia.
1.4.

POLITICI FISCALE

Politica fiscala la nivel de intreprindere reprezinta maniera concreta prin

care se utilizeaza instrumentele si tehnicile specifice in vederea realizarii
obiectivelor gestiunii fiscale.
Posibilitatile de realizare a obiectivelor fiscale pentru care opteaza
intreprinderile in scopul diminuarii sarcinilor fiscale, la acest nivel, se pot
referi la localizarea optima a profiturilor, finantarea imobilizarilor prin
leasing, operatiuni de restructurare.
Localizarea optima a profitului este un model de politica care poate fi
folosit cu rezultate bune la nivelul grupurilor de societati, prin transferurile
de profituri intre intreprinderile din cadrul aceluiasi grup astfel incat in
teritoriile fiscale cu o cota ridicata de impozit, profitul sa fie mai mic sau
inexistent, in timp ce acolo unde impozitarea se face in conditii mai
favorabile, profitul sa fie cat mai mare.[6]
Realizarea practica a acestui obiectiv se face prin intermediul preturilor
de transfer intre societatile grupului, prin manipularea circulatiei intra grup a licentelor, brevetelor sau tehnologiilor sau prin creearea de
societati captive.
Implicatii fiscale pot avea si restructurarile de intreprinderi precum
fuziunea sau distribuirea de active.
Astfel pierderea posibila a unei din societati este deductibila din profitul
societatii care rezulta in urma restructurarii.
Amanarea in timp a sarcinilor fiscale se poate realiza printr-un
ansamblu de politici fiscale cum ar fi:
o

utilizarea corespunzatoare a metodelor de evaluare la

intrarea in patrimoniu

folosirea optima a regimurilor de amortizare

evaluarea iesirilor de bunuri si valori

jocul provizioanelor

tratamentul cheltuielilor care pot fi imobilizate

In privinta evaluarii la intrarea in patrimoniu, daca intreprinderea are interes sa amane o

parte din sarcina fiscala, atunci va actiona astfel incat o parte cat mai mare din cheltuielile
care s-ar putea regasi in valoarea de intrare (cost de achizitie sau cost de productie) sa fie
considerate cheltuieli ale perioadei, bucurandu-se astfel de deductibilitatea imediata si
integrala. Invers, daca se doreste determinarea contabila a unui profit mai mare, atunci in
valoarea de intrare se vor include cat mai multe cheltuieli posibile .

In acest caz, deductibilitatea cheltuielilor respective este amanata pana la iesirea din
patrimoniu (in cazul stocurilor) sau pana in momentul inregistrarii contabile a amortizarii (in
cazul imobilizarilor in limita gradului de utilizare). [7]
Faptul ca reglementarile legale permit utilizarea a trei regimuri de amortizare pentru
mijloacele fixe da posibilitatea intreprinderii sa aleaga intre o recuperare mai rapida sau mai
lenta a sumelor investite in imobilizari.
Din punct de vedere fiscal este favorabila metoda care amana sarcina fiscala, adica
metoda care permite recuperarea mai rapida prin amortizarea valorii mijloacelor fixe.
Regimurile de amortizare degresiva si accelerata servesc si obiectivelor de gestiune
fiscala: in primii ani cheltuiala cu amortizarea este mai mare, deci regimul fiscal, si profitul
sunt mai mici, in timp ce, in ultima parte a duratei normate de functionare, amortizarea este
mai mica si se plateste mai mult impozit.
Evaluarea, la iesirea din patrimoniu, a elementelor interschimbabile (sau fungibili),
precum stocurile si titlurile de valoare, se poate face dupa mai multe metode.
Interesul fiscal aici, recomanda utilizarea metodei care permite evaluarea la pretul cel mai
mare. In conditii de inflatie, o astfel de abordare este mai buna si datorita implicatiilor sale
financiare.
Provizioanele, a caror constituire are la baza probabilitatea aparitiei de pierderi, riscuri sau
deprecieri, reprezinta un instrument privilegiat de politica fiscala in masura in care se admite
deductibilitatea lor fiscala.
La constituire se diminueaza rezultatul impozabil, fara a genera plati, iar la anulare sau
diminuare se constata venituri care nu genereaza incasari.
In cadrul amplului proces al reformei fiscale din Romania, impozitului pe profit ii revine
un loc deosebit atat prin prisma contributiei sale in formarea veniturilor bugetului public, cat
si prin influenta sa asupra activitatii economico - sociale generatoare de profit si asupra
structurii de ansamblu a economiei nationale.
Tocmai de aceea instituirea acestui profit in practica noastra fiscala s-a realizat inca in faza
incipienta a perioadei de tranzitie.[8]
In acest scop, a fost editata o lege speciala vizand reglementarea detaliata a impozitului pe
profit, prin care au fost excluse modalitatile anterioare de impunere diferentiata a beneficiilor.
Lumea in care traim este una a mondializarii economiilor si in special, a globalizarii
pietelor financiare.
Desfiintarea granitelor economice ale diferitelor state are implicatii si asupra
monitorizarii afacerilor companiilor cu ajutorul contabilitatii. In acest context, informatiile
privind performantele companiilor suscita un interes cat mai mare.
Este si motivul pentru care normalizatorii contabili au fost permanent preocupati
pentru gasirea unor modele fiabile de reflectare a acesteia.

Cel mai utilizat model in acest sens este contul de profit si pierdere.
Ca o sinteza, contul de profit si pierdere este acea componenta care reda performanta
intreprinderii, adica, indica gradul in care aceasta si-a realizat obiectivele pe linia obtinerii
profitului.
In contul de profit si pierdere apar fluxurile care determina rezultatul, inteles, in
principiu, ca variatie a capitalurilor proprii in cursul unui execitiu financiar.
Definirea performantelor unei intreprinderi se face, insa, in mod diferit, in functie de
interesul uitilizatorilor, de principiile, conventiile si normele contabile retinute pentru
determinarea rezultatului. Este, ceea ce specialistii in domeniu numesc politici contabile.
De altfel, intregul demers in analiza performantelor intreprinderii prin contul de profit
si pierdere si-a propus sa evidentieze asemanarile si deosebirile dintre contul de profit si
pierdere in optica normelor contabile europene si internationale si contul de profit si pierdere
al intreprinderilor romanesti.
Armonizarea contabila la nivel mondial a devenit necesara o data cu dezvoltarea
noilor piete financiare internationale, deoarece numai o informatie contabila de calitate,
comparabila si inteligibila pentru operatorii locali, poate asigura transparenta si eficienta
pietelor financiare.
In felul acesta comparabilitatea si credibilitatea informatiilor furnizate de situatiile
financiare reprezinta factori de functionare a economiei globale, deoarece asigura o mai buna
alocare a resurselor financiare si o reducere a costurilor tranzactiilor.
2.

DOCTRINE SI PRACTICI PRIVIND CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE /FORMA Si

CONTINUTUL CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

2.1.

ARMONIZAREA
SAU
CONFORMITATEA
IN
CONTABILITATEA ROMANEASCA
Procesul de normalizare si armonizare a structurilor economico financiare ale Romaniei cu cele Europene a facut necesara adoptarea
cadrului legislativ international si in domeniul contabilitatii.
Pe fondul nevoii furnizarii unor informatii financiare omogene si
comparabile, in contextul globalizarii economiilor nationale, s-a impus si in
Romania ideea normalizarii contabile la nivel regional prin armonizarea cu
Directivele Comunitatii Economice Europene (devenita ulterior Uniunea
Europeana), dar si a unei normalizari internationale prin adoptarea
Standardelor
Internationale
de
Contabilitate
(IAS)/Standardelor
Internationale de Raportare Financiara (IFRS). O.M.F.P. numarul 1752/2005
stabileste noile reglementari contabile valabile atat pentru intreprinderi
mari, cat si pentru intreprinderi mici si mijlocii, incepand cu 1.01.2006,
conforme cu Directiva a IV a C.E.E. (din 1978) si Directiva a VII a (din
1983) a C.E.E.[9]
O preocupare constanta a specialistilor din domeniul economic
este cunoasterea situatiei patrimoniale si financiare a intreprinderilor,
cerinta importanta pentru buna fundamentare a deciziilor manageriale
orientate spre diminuarea si controlul influentelor nefavorabile din mediul
intern sau extern al firmei.

In acest sens, noile reglementari contabile armonizate cu

directivele europene prezinta o metodologie minimala de analiza a pozitiei
financiare a intreprinderilor cu ajutorul principalilor indicatori economico financiari caracteristici la sfarsitul exercitiului financiar.
Pentru a se completa insa imaginea economica de ansamblu a
firmei sunt necesare si alte informatii din mediul juridic, economic si social
al intreprinderii, referitoare la situatia generala a economiei generale
(conjunctura economica, politica monetara si fiscala etc.) precum si
informatii sectoriale.
Conform noului ordin, pentru evaluarea reala a mediului economic
caracteristic firmelor, se dovedesc necesare informatii mai complexe, incat
intreprinderile vor fi obligate sa intocmeasca situatii financiare anuale care
trebuie sa cuprinda obligatoriu:[10]
Bilantul (anexa 1), care prezinta utilizari, drepturi si obligatii
ale intreprinderii la incheierea exercitiului financiar;
Contul de profit si pierdere (anexa 2), cuprinde rezultatul
fluxurilor economice si financiare de intrare, de prelucrare si
de iesire;
Situatia
modificarilor
capitalului
propriu
(anexa
3),
evidentiaza: rezultatul net al perioadei ca imagine a
rentabilitatii si a noii stari patrimoniale; elementele de venit,
cheltuiala si rezultatul care contribuie la formarea capitalului
propriu, efectul cumulat al politicilor contabile si corectia
erorilor fundamentale;
Situatia fluxurilor de trezorerie (anexa 4), care se refera la
intrarile si iesirile la lichiditati generate de activitatea
intreprinderii si clasificarea dupa conceptia bilantului
functional in: fluxuri de trezorerie ale activului de exploatare,
fluxuri de trezorerie ale activitatii de investitii si fluxuri de
trezorerie ale activitatii de finantare;
Note explicative (anexa 5), care contin date utile in stabilirea
pozitiei financiare si a rentabilitatii.
Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua
dintre criteriile de marime prevazute intocmesc situatii financiare anuale
simplificate care cuprind:
-

bilant prescurtat;
cont de profit si pierdere;
note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.
Optional, ele pot intocmi situatia modificarilor capitalului
propriu si/sau situatia fluxurilor de trezorerie.

Notele explicative trebuie intocmite astfel incat prin continutul lor sa

prezinte informatii cu privire la reglementarile contabile care stau la baza
intocmirii situatiilor financiare anuale si la politicile contabile folosite,
furnizand totodata informatii suplimentare relevante pentru utilizatori in
intelegerea si aprecierea starii financiar - patrimoniala a firmei.[11]

Din punctul de vedere al analizei financiare intra in atentie nota explicativa

4 care face referire directa la aprecierea eficientei activitatii de exploatare
si nota explicativa 9 in care se prezinta un grup de indicatori economico financiari pe baza carora se poate contura situatia si pozitia economico financiara a firmei.
Notele explicative desi existau si in reglementarile din O.M.F.P. nr.
306/2002, in practica erau tratate ca avand mai mult un caracter optional.
Firmele care conform criteriilor de marime trebuie sa intocmeasca
situatii financiare anuale, in fapt vor intra sub incidenta Standardelor
Internationale Contabile/Standardelor Internationale de Raportare
Financiara.
Principalul avantaj care decurge de aici este faptul ca documentele de
raportare devin inteligibile pentru investitorii straini si se asigura
compatibilitatea cu situatiile financiare emise de firme din alte tari.
Bilantul contabil este considerat ca fiind documentul ce descrie
situatia patrimoniala si, implicit, financiara a unei unitati patrimoniale, la
un moment dat, indicand si marimea rezultatului.
2.2.
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
Noile reglementari aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001 prevad ca si norma contabila
internationala IAS 1 un model de cont de profit si pierdere sub forma de lista, cu structurarea
veniturilor si cheltuielilor dupa natura lor.
Un sistem contabil modern, insa, este acela care asigura deschiderea contabilitatii catre
investitori.
Pentru luarea deciziei de a investi acestia privilegiaza mai ales un cont de profit si
pierdere cu clasificarea cheltuielilor dupa functii.
Acest aspect ar fi trebuit avut in vedere si de normalizatorii romani, in sensul
acceptarii dublei reprezentari a contului de profit si pierdere, atat cu structurarea cheltuielilor
dupa functii cat si dupa natura.
Cu toate acestea, fata de formatul anterior, contul de profit si pierdere reglementat
prin O.M.F.P. nr. 94/2001 aduce o serie de imbunatatiri, precum: extinderea indicatorului
cifra de afaceri, introducerea indicatorului rezultatul pe actiune, a indicatorului
impozitul pe profit amanat, prezentarea cheltuielilor dupa functii, numai pentru rezultatul
din exploatare, sunt numai cateva din exemplele care contribuie la oferirea unor informatii cat
mai relevante investitorilor.
Intrebarea care se ridica este, insa, cat de exact poate fi determinat rezultatul cu
ajutorul unui astfel de cont de profit si pierdere? Raspunsul nu poate fi decat unul relativ.
Daca intocmirea contului de profit si pierdere se face de specialisti de buna credinta si
profesionalism, rezultatul poate fi unul cat mai realist posibil.[12]

Libertatea de alegere a politicilor contabile de catre companii care conduce la o

majorare sau la o micsorare a rezultatului, reprezinta in opinia noastra una dintre principalele
limite informationale ale contului de profit si pierdere.
Exista si unele tehnici de contabilitate creativa aflate adesea la limita legilor si
reglementarilor in vigoare, pe care le denumeam inginerii contabile. Evaluarea stocurilor la
iesire, capitalizarea costurilor indatorarii, capitalizarea cheltuielilor ulterioare punerii in
functiune a imobilizarilor corporale, alegerea preferentiala a metodelor de amortizare sunt
numai cateva exemple in acest sens.
Utilizate adesea in perioade de criza, se considera ca aceste tehnici de fardare a
rezultatului contabil, nu umbresc, nu pot minimaliza rolul si valoarea informationala a
contului de profit si pierdere.
Aceasta deoarece ingineriile contabile atenueaza imaginea dificila a companiei, dar nu
la infinit.
Pentru a fi preintampinate astfel de tehnici (care, in majoritatea cazurilor au drept scop
ascunderea rezultatelor nefavorabile ale companiilor), organismul de normalizare contabila
IASB, a emis IFRS 2 Platile bazate pe actiuni.
Noua cheltuiala introdusa plata bazata pe actiuni reprezinta in opinia IASB, o
modalitate a companiilor de a pastra angajatii cheie, generand in final, tot o plata.
Aceasta modalitate de participare a salariatilor la capitalurile proprii ale companiei, pe
langa faptul ca este transparenta, nu denatureaza fluxurile de numerar.[13]
Tocmai de aceea, trebuie tratate pe larg, fluxurile de trezorerie, acestea reprezentand
modalitatea de a detecta ingineriile contabile practicate cu har de specialistii in domeniu.
Situatia fluxurilor de trezorerie degaja informatii cu privire la calitatea profitului
obtinut, stiut fiind faptul ca o companie profitabila nu este in mod obligatoriu, o companie
care dispune de lichiditati.
Mai mult, intreprinderile romanesti intocmesc situatia fluxurilor de trezorerie in
conformitate cu norma contabila internationala IAS 7.
Consideram ca se impune elaborarea cat mai rapida a unei reglementari nationale
privind situatia fluxurilor de trezorerie.
Determinarea rezultatului se poate realiza si fara a face apel la notiunile de venituri si
cheltuieli care tranziteaza contul de profit si pierdere.
Cum altfel decat facand apel la o alta componenta a situatiilor financiare, situatia
modificarilor capitalului propriu.
Cu ajutorul acesteia, rezultatul poate fi obtinut ca o simpla variatie intre rezultatul
dintre sfarsitul si inceputul exercitiului financiar. Si normalizatorii contabili romani inspirati
din norma contabila IAS 1, au introdus in setul situatiilor financiare, situatia modificarilor
capitalului propriu.

Instrumentul de modelare contabila care explica modul de

constituire a rezultatului si care permite desprinderea unor concluzii legate
de performantele activitatii intreprinderii este CONTUL DE PROFIT SI
PIERDERE .
In aceasta optica intreprinderea - titulara a unui patrimoniu devine si un centru de calcul economic, calcul ce are la baza, la nivelul cel
mai general, comparatii intre:
valorile produse si vandute pe piata clientilor - numite
generic venituri;
valorile utilizate pentru obtinerea acestor venituri, care sunt
constituite
din
costuri
angajate
pe
alte
piete
denumite cheltuieli; acestea reprezinta, in fapt remunerarea
factorilor de productie.
Din compararea celor doua marimi valorice se obtine un rezultat.
Acesta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt
mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand
veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.
REZULTATUL poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit sau
beneficiu, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica
negativa, denumita pierdere, in situatia inversa.[14]
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.
Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este
o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora, celalalt pleaca
de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si
cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
-

sub forma de tabel bilateral sau forma de cont (schema orizontala)

sub forma de lista (schema verticala)

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si

cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu
de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de
afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in
cursul exercitiului.

Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a

intreprinderii, contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii
inteprinderii, a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin
dimensiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de
sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru
prezentarea contului de profit si pierdere.
Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile
comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate
se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont
de profit si pierdere.
Uzantele franceze demonstreaza ca normalizatorii au recomandat si intreperinzatorii
au intocmit, in majoritatea cazurilor un cont de profit si pierdere sub forma tabelara, care
corespunde mai bine gandirii carteziene din aceasta tara, si cu o structura a cheltuielilor dupa
natura.
Aceasta din urma caracteristica, permitea utilizarea contului de profit si pierdere
pentru intocmirea tablourilor soldurilor intermediare de gestiune si valorificarea informatiilor
degajate de astfel de solduri si, implicit, deschidera contabilitatii intreprinderilor catre calculul
unor agregate macroeconomice (ale contabilitatii nationale).[15]
Contul de profit si pierdere intocmit de societatile britanice este prezentat, in general
sub forma de lista.
Principalul element de venituri inregistrat in cadrul acestuia este cifra de afaceri.
Cheltuielile de exploatare sunt grupate, de regula, dupa functiile intreprinderii.
Situatiile financiare nu sunt incarcate cu informatii, detalierea elementelor realizandu-se in
note.
Contul de profit si pierdere trebuie sa permita pietelor financiare sa stabileasca
previziuni asupra performantei viitoare a intreprinderii; prin urmare, evenimentele care
influenteaza puternic profitul sau pierderea exercitiului si care, probabil, nu se vor mai repeta,
trebuie sa fie comunicate utilizatorilor.
Standardul FRS 3 a realizat o revolutie in prezentarea performantelor in Marea
Britanie.
Componentele performantei sunt considerate urmatoarele:
-

rezultatul activitatilor continue

rezultatul activitatilor intrerupte

profitul sau pierderea realizata cu ocazia cedarii sau inchirierii unor

activitati, costurile reorganizarilor sau restructurarilor fundamentale,
precum si profitul sau pierderea din cedarea activelor fixe

elemente extraordinare

FRS 3 prevede si intocmirea unei situatii de reconciliere a rezultatului obtinut in

conditiile in care intreprinderea si-a reevaluat activele fixe cu profitul sau pierderea care s-ar
fi obtinut in costuri istorice. [16]
In Statele Unite, prezentarea contului de profit si pierdere poate sa se faca de o
maniera simpla sau de o maniera evoluata.
Contul de profit si pierdere simplu nu pune in evidenta decat un singur rezultat, fara sa
distinga partea din rezultat ce revine activitatii de exploatare de cea aferenta elementelor din
afara exploatarii.
Contul de profit si pierdere evoluat distinge rezultatul generat de activitatea curenta,
adica rezultatul din exploatare, de rezultatele necurente.
Aceasta distinctie este conforma cu norma internationala IAS 8, care prevede o
separare a rezultatului imputabil activitatilor ordinare de elemente neobisnuite. Constituie
obiectul elementelor neobisnuite rezultatul activitatilor abandonate, rezultatul privind
elementele extraordinare si schimbarile in metode contabile.
Reforma contabilitatii romanesti, in prima ei etapa, a condus la un cont de profit si
pierdere cu o structura a cheltuielilor dupa natura (avand in vedere simplitatea si obiectivitatea
informatiilor sale) si o forma lista (este posibil ca specialistii francezi sa fie consiliati in sensul
alegerii acestei forme, dincolo de uzantele tarii lor, pentru a fi calculate mai usor SIG-urile).
Ca si in cazul bilantului, normalizatorii si contabilii romani, situatiile financiare
(conturile anuale) au fost privite numai din punct de vedere procedural (produse finale ale
contabilitatii) si al necesitatilor de control ale administratiei publice si nu ca instrumente de
informare, de facilitare a analizelor financiare si de asistare a deciziilor economice.
Ne-am fi asteptat ca, sub o consiliere britanica, reglementarile O.M.F.P. sa promoveze
o tendinta ce se impune azi, la nivel intrnational, marile intreprinderi sa intocmeasca, sa
prezinte si sa publice un cont de profit si pierdere in care cheltuielile sa fie structurate dupa
functii.
O astfel de optiune ar fi fost in acord cu imperativele celei de-a doua etapa a reformei
contabile, deschiderea informarii financiare spre necesitatile investitorilor si managementului
modern. [17]
Modelul structurarii cheltuielilor dupa natura se preteaza, in mod adecvat, necesitatilor
intreprinderilor mici si mijlocii.
Paradoxal, normalizatorii au generalizat structura dupa natura la nivelul tuturor
agentilor, structura dupa functii regasindu-se intr-o nota explicativa.
Pentru a nu mai fi vorba de faptul ca modelul acestei note explicative ne arata cum
poate fi elaborat si promovat un kitsch contabil (gama de functii alese combina informatii
regasite in practicile internationale (costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate,
cheltuieli de desfacere, cheltuieli generale de administratie) cu informatii care ne aduc aminte

de gandirea contabila dinainte de decembrie 1989 (cheltuielile activitatii de baza, cheltuielile

activitatii auxiliare, cheltuieli indirecte de productie).
Cum ar putea ca marimea costului bunurilor vandute si al serviciilor prestate, care este
un cost al vanzarilor, sa fie calculata prin aditionarea cheltuielii activitatii de baza, activitati
auxiliare si celor indirecte de productie, cand aceste 3 din urma categorii de cheltuieli nu se
refera la o productie vanduta? => Principiul conectarii cheltuielilor la venituri.
Totusi, modelul promovat prin reglementarile Ordinului cuprinde si elemente de
gandire si de practica internationala: se abandoneaza clasificarea ordinar - extraordinar.
Este drept ca si aici se face o confuzie intre elemente ordinare si elemente
curente.[18]
In mod natural, fostele venituri si cheltuieli exceptionale (semnificatiile anterioare ale
conturilor din grupele 77 si 67), cu exceptia celor cu o natura extraordinara, sunt prezentate in
categoria veniturilor si chltuielilor din/de exploatare (componente ale rubricilor : alte venituri
din exploatare si alte cheltuieli din exploatare). Impunerea rubricii finale rezultatul pe
actiune (de baza si diluat) este si ea o optiune ce atesta amatorismul (o atare informatie nu
poate sa vizeze decat intreprinderi circumscrise in perimetrul pietelor financiare).
Apropiindu-se de prevederile IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in
reglementarile Ordinului este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV a.
Atat pentru bilant cat si pentru contul de profit si pierdere, atunci cand o norma
internationala impune o prezentare necesara pentru a oferi o imagine fidela a pozitiei
financiare, respectiv a performantelor intreprinderii, in structurile situatiilor financiare trebuie
sa fie prezente posturi, rubrici si subtotaluri suplimentare.
Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se
particularizeaza prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor
elemente ale performantei ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.
O intreprindere trebuie sa prezinte in contul de profit si pierdere sau in notele
explicative o clasificare a chltuielilor dupa natura sau dupa functie.
Intreprinderile sunt incurajate prin norma IAS 1 sa recurga la o asemenea analiza
direct in contul de profit si pierdere.
Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece
ea nu necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intrprinderii.
O astfel de analiza convine mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o
alocare a cheltuielilor de exploatare pe functii.
In unele tari (ex : Franta si Romania), variatia stocurilor de produse finite si lucrari in
curs, in cursul exercittiului, este prezentata imediat dupa cifra de afaceri aferenta perioadei.
Norma prevede ca o astfel de prezentare nu trebuie sa presupuna ca acest post
reprezinta venituri.

Variatia stocului de produse si lucrari in cursul perioadei reprezinta mai degraba o

ajustare a cheltuielilor de productie (un punct de vedere intalnit mai ales in gandirea
contabilitatii anglo - saxona), pentru a reflecta faptul ca productia a condus la cresterea
nivelului stocurilor, fie vanzarea mai mare decat productia au redus nivelul stocurilor.
Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita metoda costului vanzarilor, solicita
afectarea cheltuielilor pe 3 functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire
sau administrative.
Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes
decat pentru clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica uneori,
alegeri arbitrare, in repartizarea cheltuielilor. In aplicarea ei, judecata profesionala joaca un rol
important.
Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului
vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura
organizatiei.
Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile
variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productia exercitiului.
Cum fiecare din ele este avantajoasa in contextul diferitelor tipuri de intreprindere,
norma IAS 1 solicita o alegere pe criteriul varianta ce prezinta cel mai sincer element
performant al intreprinderii.
Poate si de aceea normalizatorii romani ar fi trebuit ca, prin reglementarile OMF 94
din 20 februarie 2001, sa fie prezentate structurile ambelor modele, lasand intreprinderilor
libertatea de a opta pentru o clasificare sau alta.
In acord cu nevoile analizei si deciziilor, marile intrprinderi s-ar fi orientat, probabil,
spre modelul clasificarii cheltuielilor dupa functii.
Daca o astfel de optiune are castig de cauza, se impune totusi o informare
aditionala (in notele explicative) cu privire la structura dupa natura, inclusiv a cheltuielilor cu
amortizarea, si a celor de personal.
Aceasta informare devine utila pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie.
Intreprinderile care aplica norme contabile internationale, trebuie sa prezinte, fie in
contul de profit si pierderi (dupa beneficiul net al exercitiului), fie in notele explicative,
marimea dividendului pe actiune votata sau propusa in numele exercitiului la care se refera
situatiile financiare.
In conformitate cu norma internationala IAS 8 Beneficiul sau pierderea neta a
perioadei, erorile fundamentale si schimbarile de metode contabile, cand anumite venituri
sau cheltuieli prezinta o marime, o natura sau o influenta, astfel incat mentinerea lor devine
utila pentru explicarea performantelor intreprinderii in cursul exercitiului, natura si valoarea
acestor elemente trebuie sa fie mentionate separat.

Astfel de informatii pot veni sa amelioreze structura contului de profit si pierderi, desi,
de obicei, prezentarea si publicarea lor se face in normele explicative.
Norma IAS 8 exemplifica o serie de circumstante ce pot genera elemente de acest tip :
-

deprecierile de storcuri sau de imobilizari corporale

o restructurare a activitatilor unei intreprinderi si reluarea oricaror provizioane privind

costurile restructurarii

cesiunile de imobilizari corporale

cesiunile de plasamente pe termen lung

opririle (abandonarile) de activitati

rezolvarile privind litigiile

alte reluari de provizioane.

Inregistrarea operatiilor de inchidere.

Operatiunile de inchidere reprezinta inrgistrari efectuate in jurnal la sfarsitul unui exercitiu
contabil.
Prin aceste inregistrari se urmaresc 2 obiective:
In primul rand, operatiunile de inchidere pregatesc deschiderea urmatoarelor exercitii
contabile prin soldarea conturilor de venituri si cheltuieli. In contul de rezultate se reflecta
venitul net sau pierderea neta a unui singur exercitiu contabil si se cuprind doar veniturile si
cheltuielile corespunzatoare acelui exercitiu. Din acest motiv, conturile de venituri si
cheltuieli trebuiesc inchise (soldate) la sfarsitul periaodei, astfel incat sa inceapa exercitiul
urmator cu solduri nule. Si contul de retrageri se inchide intr-un mod asemanator.
In al doilea rand, prin operatii de inchidere, se totalizeaza veniturile si cheltuielile unui
exercitiu. Acest lucru se realizeaza prin transferarea soldurilor conturilor de venituri si
cheltuieli in contul rezultatului exercitiului (sau profit si pierdere), pentru a se reflecta in
acesta profitul sau pierderea neta. Rezultatul exercitului, profitul sau pierderea, un nou cont
temporar apare in planul de conturi intre contul de retrageri si primul cont de venituri. Acest
cont ofera posibilitatea insumarii tuturor conturilor de venituri si cheltuieli si obtinerea unei
singure sume nete inaintea transferarii rezultatului in contul de capital. Acesta se utilizeaza
numai in cursul operatiilor de inchidere si nu apare niciodata in rapoartele financiare.
Soldul contului rezultatul exercitiului reprezinta venitul net sau pierderea neta
raportata in contul de rezultate.[19] Venitul net sau pierderea neta sunt transferate in contul de
capital al proprietarului.
Pentru ca, desi veniturile si cheltuielile sunt inregistrate in conturi distincte
corespunzatoare, ele reprezinta de fapt cresteri sau descresteri de capital propriu.

Prin operatiunile de inchidere se transfera efectul net al cresterii veniturilor si al

descresterii cheltuielilor in contul de capital.
Conturile de venituri si cheltuieli sunt temporare sau nominale.
Conturile temporare au la inceputul fiecarei perioade de gestiune un sold 0, acumuland
un sold pe parcursul perioadei si apoi sunt inchise prin operatiunile de inchidere.
In contabilitate se folosesc aceste conturi pentru a se urmari majorarile si diminuarile
capitalului propriu intr-un mod in care sa fie util managementului si altor parti interesate de
succesul sau progresul companiei.
Conturile temporare difera de conturile bilantiere, acestea din urma fiind permanente,
isi extind soldurile finale ale perioadei in urmatorul exercitiu financiar.
Contul de profit si pierdere (121)
Prezentarea performantei unei intreprinderi este realizata prin intermediul contului de
profit si pierderi.
La nivel european, Direciva a lV-a C.E.E. descrie, in cadrul articolelor 23-26, patru
modalitati de prezentare a contului de profit si pierdere .
Acestea sunt rezultatul combinarii intre cele doua criterii de clasificare a cheltuielilor
si veniturilor: dupa natura si dupa destinatie (functiile intreprinderii) si cele doua forme de
prezentare intalnite: lista si cont.
Astfel intalnim urmatoarele modalitati de prezentare :
-

sub forma de lista, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura

(art. 23)

sub forma de cont, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa natura

(art. 24)

sub forma de lista, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa functiile

intreprinderii (art. 25)

sub forma de cont, cu clasificarea cheltuielilor si veniturilor dupa functiile

intreprinderii (art. 26)

Conform IAS 1 (par. 81) in contul de profit si pierdere trebuie sa fie incluse, cel putin,
urmatoarele elemente randuri:
a) veniturile
b) costurile de finantare
c) partea din profituri si pierderi aferente intreprinderilor asociate in participatie
contabilizata prin metoda punerii in echivalenta
d) cheltuielile cu impozitul pe profit

e) totalul dintre rezultatul net din activitatile necurente si castigul sau pierderea net(a)
din cedarea activelor imobilizate
f)

interesul minoritar

g) profitul net sau pierderea neta a perioadei

Elementul rand interes minoritar este specific doar contului de profit si pierderi
consolidat prin metoda integrarii globale.

S-a introdus ca o necesitate a controlului si respectarii interesului fiscal al statului si in

acelasi timp, ca o necesitate a informarii oricarui manager, administrator, al organelor de
decizie privind sursele de profit si structura cheltuielilor unitatii patrimoniale pentru exercitiul
financiar incheiat.[20]
Contul de profit si pierdere prezinta rezultatele totale ale exercitiului si cuprinde urmatorii
indicatori principali:
-

Cifra de afaceri

Venituri si Cheltuieli ale exercitiului grupate dupa natura lor si pe activitati

(exploatare, financiare, operatiuni exceptionale)

Rezultatul general al exercitiului (profit sau pierdere) defalcat pe:

- rezultat curent al exercitiului
- rezultat exceptional
- impozit pe profit

Privit prin prisma finalitatii, bilantul contabil permite o crestere a starii financiare a
patrimoniului, contul de profit si pierdere are un continut indeosebi economic deoarece
ofera informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii
patrimoniale, a modului cum acesta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,
cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza.
Prin valoarea neta a cifrei de afaceri se intelege totalul veniturilor rezultate din
vanzarea produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate care fac obiectul
activitatii de baza al unui agent economic din care se deduc reducerile de pret acordate
clientilor, taxa pe valoarea adaugata si alte impozite legate direct de cifra de afaceri .
La posturile Venituri exceptionale, respectiv Cheltuieli exceptionale- trebuiesc
incluse veniturile respectiv cheltuielile care nu provin din activitatea de baza a unui agent
economic, iar cand nivelul lor influenteaza semnificativ rezultatul exercitiului, se impune
prezentarea intr-o situatie a Anexei, a explicatiilor referitoare la natura si nivelul fiecarui
element de venituri si cheltuieli exceptionale.

Similar trebuie sa se procedeze cu cheltuielile si veniturile apartinand altor exercitii

financiare, decat cel expirat.
Legislatiile fiscale nationale pot autoriza agentii economici sa inscrie inaintea postului
Alte impozite (care nu figureaza in posturile formularului) a unui post care sa reuneasca
impozitul calculat asupra rezultatului din activitatea de baza si a celui calculat asupra
rezultatului exceptional, caz in care postul Rezultat provenit din activitatile de baza, dupa
impozitare se suprima.
In cazul unor astfel de derogri, agentii economici trebuie sa prezinte in anexa
informatii referitoare la proportiile in care fiscalitatea greveaza asupra rezultatului provenind
din activitatile de baza si din activitatile exceptionale.
Legat de sistemul de conturi, primele 5 clase de conturi (1**-5**) sunt subordonate
intocmirii bilantului, iar urmatoarele doua 6** si 7**, intocmirii contului de profit si pierdere.
[21]
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
veniturilor si chltuielilor:
-

unul care ia in considerare natura economica a acestuia

unul ce pleaca de la functiile sau activitatile unei intreprinderi (de la destinatia

veniturilor si cheltuielilor)
Ca forma contul de profit si pierdere se poate prezenta:
o

sub forma de tablou bilateral sau forma de cont (schema orizontala)

sub forma de lista (schema verticala)

In ambele cazuri veniturile si cheltuielile sunt grupate in 3 categorii:

-

venituri si cheltuieli din exploatare

venituri si cheltuieli financiare

venituri si cheltuieli exceptionale

In timp ce bilantul propriu-zis reflecta rezultatul unitatii (soldul contului 121), dar nu
ofera cunoasterea operatiilor ce au permis constituirea lui, contul de profit si pierdere ofera o
recapitulatie a operatiilor ce au influentat rezultatul final.
Rezultatul exercitiului este constituit din:
-

operatiuni provenind din activitatea normala a unitatii

operatiuni exceptionale ce nu intra direct in cadrul activitatii normale

Separarea veniturilor si cheltuielilor exceptionale de cele curente este necesara pentru

ca utilizatorii conturilor sa poata cunoaste incidenta regulilor fiscale derogatorii de regulile
contabile sau a unor operatii de forma neobisnuita cu grad mare de anormalitate fata de
activitatile ordinare, in bilant sau cont de profit si pierderi.[22]
Prezentarea veniturilor si cheltuielilor se face sub forma de lista, grupate dupa natura
lor, cu date comparative pentru exercitiul incheiat si pentru cel precedent.
Baza de date pentru intocmirea contului de profit si pierderi o constituie soldurile
conturilor din clasele 6** si 7** din ultima balanta de verificare sintetica, iar un post al
acestuia poate sa corespunda unei grupe, mai multor grupe, unui cont sau mai multor conturi.
Ordinea posturilor contului de profit si pierderi nu coincide cu cea a simbolului
contului din planul de conturi, aceasta datorandu-se necesitatii regruparii posturilor in rubrici
semnificative si anume:
-

venituri din exploatare, cheltuieli pentru exploatare, rezultat din exploatare

venituri financiare, cheltuieli financiare, rezultat financiar

rezultatul curent al exercitiului

impozitul pe profit

rezultatul exercitiului

Contul de profit si pierderi al unei institutii de credit cuprinde Venituri si Cheltuieli ale
execrcitiului grupate dupa natura lor precum si rezultatul exercitiului financiar (profit sau
pierdere).
Rezultatul pe actiune se prezinta atat pentru exercitiul curent, cat si pentru cel precedent,
indiferent ca este pozitiv sau negativ, in conformitate cu IAS 33. Formatul cerut de
reglementarile in vigoare pentru contul de profit si pierdere este urmatorul :
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
1.

Dobanzi de primit si venituri asimilare din care:

- aferente obligatiunilor si altor titluri cu venit fix

2.

Dobanzi de platit si cheltuieli asimilate

3.

Venituri privind titlurile

a) Venituri din actiuni si alte titluri cu venit variabil
b) Venituri din participatii
c) Venituri din parti in cadrul societatilor comerciale legate

4.

Venituri din comisioane

5.

Cheltuieli cu comisioanele

6.

Profit sau pierdere neta din operatiuni financiare

7.

Alte venituri din exploatare

8.

Cheltuieli administrative generale

a) Cheltuieli cu personalul din care

Salarii

Cheltuieli cu asigurarile sociale, din care : cheltuieli aferente pensiilor

b) Alte cheltuieli administrative

9.

Corectii asupra valorii imobilizarilor necorporale si corporale

10.

Alte cheltuieli de exploatare

11.

Corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru datorii

contingente si angajamente

12.

Reluari din corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru

datorii contingente si angajamente

13.

Corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de

imobilizari financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul
societatilor comerciale legate

14.

Reluari din corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au

caracter de imobilizari financiare, a participatiilor si a partilor in
cadrul societatilor comerciale legate

15.

Impozitul pe rezultatul activitatii curente

16.

Rezultatul activitatii curente dupa impozitare

17.

Venituri extraordinare

18.

Cheltuieli exraordinare

19.

Rezultatul activitatii extraordinare

20.

Impozitul pe rezultatul activitatii extraordinare

21.

Rezultatul activitatii extraordinare dupa impozitare

22.

Alte impozite ce nu apar in elemenetele de mai sus

23.

Rezultatul exercitiului financiar

24.

Rezultatul pe actiune
o

de baza

diluat

Reglementari referitoare la contul de profit si pierdere

In notele explicative se vor prezenta informatii privind valoarea si natura veniturilor si
a cheltuielilor extraordinare (prezentate la pozitia 17 si 18), cu exceptia cazului in care aceste
valori sunt nesemnificative pentru aprecierea rezultatelor. In mod similar, vor fi prezentate
veniturile si cheltuielile care se refera la exercitiul financiar precedent.[23]

Elementul 1 Dobanzi de primit si venituri asimilate

Acest element cuprinde veniturile generate de activitatea bancara, incluzand :
a) veniturile realizate provenind din elementele inscrise la pozitia 1-5 si
13 activul bilantului, oricum ar fi calculate. Asemenea venituri trebuie sa
includa si veniturile generate de esalonarea discountului pentru activele
achizitionate la o valoare mai mica si datoriile contractate la o valoare mai
mare si suma de platit la scadenta;
b) veniturile rezultate din operatiunile de schimb la termen incheiate cu scop de
acoperire, esalonate pe durata efectiva a operatiunii si care au un caracter de
dobanda;
c) taxe si comisioane de primit, cu caracter de dobanda si calculate in functie de
durata sau la valoarea creantei sau a angajamentului dat.

Elementul 2 Dobanzi de platit si cheltuieli asimilate

Acest element cuprinde cheltuielile generate de activitatea bancara, incluzand :
a)

cheltuielile provenind din elementele inscrise la pozitiile 1-4 si 7 din

pasivul bilantului, oricum ar fi calculate. Asemenea cheltuieli trebuie sa
includa si cheltuieli generate de esalonarea primei pentru activele achizitionate
la o valoare mai mica si datoriile contractate la o valoare mai mare si suma de
platit la scadenta ;

b)

cheltuielile rezultate din operatiunile de schimb la termen incheiate cu

scop de acoperire, esalonate pe durata efectiva a operatiunii si care au caracter
de dobanda ;

c)

taxe si comisioane de platit, cu caracter de dobanda si calculate in functie

de durata sau valoarea datoriei sau a angajamentului primit.

Elementul 3 Venituri privind titlurile

Acest element cuprinde dividendele si alte venituri aferente actiunilor si altor titluri cu
venit variabil (titluri de participare, titluri ale activitatii de portofoliu si parti in societatile
comerciale legate). Venitul din actiuni in societati de investitii trebuie, de asemenea, inclus la
acest element.

Elementul 4 Venituri din comisioane si Elmentul 5 Cheltuieli cu comisioane

Veniturile din comisioane cuprind veniturile aferente serviciilor acordate tertelor parti, iar
la cheltuielile cu comisioanele includ cheltuielile aferente serviciilor primite de la terte parti,
in special:
comisioane pentru garantii, administrarea creditelor in contul altor creditori pentru
tranzactiile cu titluri in contul unei terte parti;
comisioane pentru plata operatiunilor comerciale si alte cheltuieli sau venituri aferente
acestora, cheltuieli de administrare a conturilor si comisioane pentru pastrarea in
custodie si administrarea titlurilor;
comisioane percepute pentru operatiunile de schimb si pentru vanzarea si cumpararea
de monede sau metale pretioase in contul unor terte parti;
comisioane percepute in calitate de intermediar pentru operatiuni de credit sau de
plasament a contractelor de economii sau a celor de asigurari.

Elementul 6 Profit sau pierdere neta din operatiuni financiare

Acest element cuprinde:
a) rezultatul net din tranzactii cu titluri care nu au caracter de imobilizari financiare si
corectiile si reluarile din corectii asupra valorilor acestor titluri;
b) rezultatul net din operatiunile de schimb;

c) rezultatul net din alte operatiuni de vanzare - cumparare care implica instrumente
financiare, inclusiv metale pretioase.

Elementul 11 Corectii asupra valorii creantelor si provizioanelor pentru datorii contingente

si angajamente siElementul 12 Reluari din corectii asupra valorii creantelor si
provizioanelor pentru datorii contingente si angajamente.
Aceste elemente cuprind:
cheltuieli pentru corectii asupra valorii creantelor prezentate la elementele 3 si 4 din
activul bilantului s venituri din recuperari de creante trecute anterior pe pierderi;
cheltuieli pentru corectii asupra elementelor din afara bilantului prezentate la
elementele in afara bilantului 1 si 2 si reluari din corectii asupra valorii provizioanelor
constituite anterior.

Elementul 13 Corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizari

financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul societatlor comerciale legate si Elementul 14
- Reluari din corectii asupra valorii titlurilor transferabile care au caracter de imobilizari
financiare, a participatiilor si a partilor in cadrul societatilor comerciale legate
Aceste elemente cuprind:
cheltuieli pentru corectiile asupra valorilor elementelor din Activ de la 5-8 ;
reluari din corectii efectuate anterior asupra elementelor respective, in masura in care
cheltuielile si veniturile se refera la titluri inregistrate ca imobilizari financiare.

2.3.

SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE

DIRECTIVA a IV-a SE POT REPREZENTA ASTFEL:

STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT LISTA CU

PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR

1.

Marimea reala a cifrei de afaceri.

2.

Variatia stocurilor de produse finite si lucrari in curs de executie.

3.

Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine si inregistrate in activ.

4.

Alte venituri de exploatare.

5.

a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile.

6.

b) Alte cheltuieli externe.

7.
8.

Cheltuieli de personal.
a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si
necorporale.

9.
10.

b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele

depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii.

11.

Alte cheltuieli de exploatare.

12.

Venituri ce provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la

intreprinderile legate.

13.
14.
15.

Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu
mentionarea a celor ce provin de la intreprinderile legate.
Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la
intreprinderile legate.

16.
17.
18.
19.
20.
21.

Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand

activului circulant.
Dobanzi si cheltuieli asimilate cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile
legate.
Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile ordinare.
Rezultatul care provine din activitatile ordinare dupa impozitare.
Venituri extraordinare.
Cheltuieli extraordinare.
Rezultate extraordinare.
Impozitul asupra rezultatelor extraordinare.

Alte impozite care nu figureaza in posturile anterioare.

Rezultatul exercitiului.
2.4.

STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN

NORMALIZAREA CONTABILA INTERNATIONALA

Organismul international de normalizare contabila (IASC) , considera

contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare
destinate procesului de informare financiara.
In Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare denumit
uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara
performanta intreprinderii:
-

veniturile
cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de

gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de
diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub
alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice
crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. In
aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a
intreprinderii sau venituri propriu - zise (vanzari, onorarii, comisioane,
dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile
de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor,
etc).

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari

de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii
activelor sau sterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri
proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice
diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri sociale
sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
-

cheltuieli propriu - zise care rezulta din activitatea curenta

cum sunt
costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.
pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe
naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia
cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din
activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta

intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor

la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de

rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit
la obtinerea venitului respectiv.[24]
3.

STUDIU DE CAZ PRIVIND INTOCMIREA, CERTIFICAREA SI PUBLICAREA CONTULUI DE

PROFIT SI PIERDERE

3.1.

PREZENTAREA SISE MUNTENIA NORD

Istoric

Urmare a aparitiei H.G. NR. 1342/2001 incepand cu 23.01.2002 SC Electrica SA se

restructureaza astfel incat in teritoriu se desprind din fostele sucursale de Distributie si
Furnizare a Energiei Electrice activitatile ce faceau parte din Agentiile de Servicii Energetice.
Codul legislativ specific organizarii si desfasurarii activitatilor sectorului energetic este
constituit din urmatoarele acte normative:

Legea 31/1990
comerciale;

Legea 21/1996 Legea concurentei;

Ordonanta de urgenta nr. 63/1998 privind energia electrica si termica, care stabileste
principiile de organizare si functionare a sectorul energiei electrice si termice, fiind
pusa de acord cu structura si prevederile Directiei UE NR. 92/96 privind organizarea
si functionarea pietei unice a energiei electrice in tarile Uniunii Europene;

UG 627/2000 privind reorganizarea Companiei Nationale de Electricitate CONEL;

HG 138/2000 privind desfasurarea procesului de reorganizare a CONEL;

HG 1342/2001 privind reorganizarea SC Electrica SA. La acestea se adauga legislatia

ce se refera la ANRE precum si acte normative emise de aceasta autoritate cum ar fi:

republicata

privind

organizarea

si

functionarea societatilor

licenta de distributie si licenta de furnizare acordata de ANRE pentru

desfasurarea activitatilor de distributie si furnizare a energiei electrice;

codul tehnic al retelei de distributie, alte reglementari ce privesc sectorul

energiei.

Misiunea societatii este vanzarea de servicii energetice si vanzarea de materiale catre

FDFEE Muntenia Nord si terti.
Sise Muntenia Nord are ca obiective generale:
1. Imbunatatirea continua de management al calitatii in conformitate cu standardele
internationale in domeniu;

2. Orientarea spre client in scopul cresterii satisfactiei acestuia si a imbunatatirii

continue a relatiei cu clientul;
3. Dezvoltarea si generalizarea unui sistem integrat de management performant,
adecvat mediului de afaceri al Sucursalei
4. Realizarea unei cifre de afaceri de:
47641,70 mii lei in 2004
54787,96 mii lei in 2005
69339,64 mii lei in 2006
Reducerea pierderilor si realizarea de profit dupa cum urmeaza:
anul 2004: rezultat fara pierdere;
anul 2005: profit de 550.000 lei;
anul 2006: profit de 1.100.000 lei;

3.2. OBIECTIVE

Obiective generale

1. Prezentarea Sucursalei catre partenerii de afaceri ca fiind cel mai complet si cel
mai bun furnizor de servicii energetice in domeniul distributiei energiei electrice,
care ofera servicii de calitate, este dinamic si in continua dezvoltare.
2. Modernizarea si retehnologizarea proceselor de reparatii a echipamentelor de
joasa, medie si inalta tensiune.
3. Produsele si Utilizarea sistemului informatic integrat de management S.A.P.
pentru organizarea si controlul tuturor proceselor Sucursalei in timp real.
4. Cresterea veniturilor prin cresterea performantelor personalului, a utilizarii
eficiente a mijloacelor de munca performante.
Obiective specifice

1.

Serviciile energetice se dezvolta in conformitate cu legislatia primara care

actioneaza in sectorul energiei electrice Legea Energiei Electrice Nr. 318/2003 si
actele normative privind proiectarea si executarea serviciilor de mentenanta a
instalatiilor electrice precum si a proiectarii si executarii de instalatii noi.

2.

Extinderea serviciilor energetice la partenerii terti, care sunt in afara S.C.

ELECTRICA S.A.

Mediul intern

1. Sucursala nu are personalitate juridica, isi desfasoara activitatea in conformitate cu

statutul societatii.
2. Are in componenta sase agentii.

Puncte de interes pentru potentialii parteneri

A. Profesionalismul si seriozitatea salariatilor Sucursalei.
B. Asigurarea de servicii complete de proiectare si executie si garantii si servicii post
executie.
3.3. PRODUSELE SI SERVICIILE SISE Muntenia Nord
Descriere:

Intretinere si reparatii ale instalatiilor energetice electrice de distributie si

industriale;

Servicii de proiectare si consultanta in energetica (solutii optime de

alimentare, modalitati de reducere a pierderilor, etc)

Masuratori profilactice in instalatiile de distributie si furnizare a energiei

electrice

Masuratori pentru punerea in functiune a instalatiilor electrice

Programe, studii si analize pentru reducerea impactului instalatiilor electrice

asupra mediului

Executarea de lucrari noi, modernizari, inclusiv service in instalatiile de

utilizare ale consumatorilor

Servicii de verificari, reparatii subansamble si aparataj electric in atelierele

proprii (intrerupatoare de inalta, medie si joasa tensiune, motoare si
transformatoare electrice, transformatoare de masura, etc)

Servicii de reparatii, verificari si etalonari contoare electrice si AMC in

ateliere si laboratoare specializate

Servicii de testari si analize uleiuri electroizolante

Dezvoltare energetica, urbanism, inginerie si alte servicii tehnice

Verificari echipamente de protectie

Interventii in instalatiile electrice industriale si gospodaresti

Servicii de topografie

Vanzari de echipamente si materiale electroenergetice autorizate ELECTRICA

Organizarea de proceduri pentru achizitii publice

Prestare de activitati de transport auto cu mijloace gabaritice s agabaritice

(macara, furgon, cisterna,PRB, etc)

Inchirieri transformatoare, cladiri, spatii tehnologice si netehnologice

Servicii de organizare manifestari, intalniri si reuniuni cu caracter tehnic,

stiintific, sportiv ori alte teme

Activitati de turism si agrement prin unitatile proprii.

Utilitatea produselor si serviciilor pentru clienti

In baza comenzilor ferme primite de la F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E., Directia comerciala,
prin serviciile de aprovizionare si investitii, achizitioneaza toata gama de produse ceruta,
distribuind-o catre beneficiar intr-un termen determinat de cantitatea si valoarea acestora,
respectandu-se legislatia si normele in vigoare.
Serviciile catre clienti se asigura conform comenzilor, de la studiul de prefezabilitate
pana la punerea in functiune si in continuare, servicii de intretinere si reparatii.
Vanzarea produselor catre terti se face prin magazinul de specialitate al Sucursalei, iar
serviciile se asigura cu includerea costurilor materiale.
Exista si posibilitatea executarii serviciului, cu aportul material al clientului. Clientul
are satisfactia unui serviciu ori produs adaptat la nevoile si posibilitatile sale.

Preocuparile Sucursalei sunt concretizate in parte, in curs de derulare ori in stadiul de

proiect.
Dezvoltarea serviciilor s-a concretizat in deschiderea unui magazin de produse
electrice la Zalau care completeaza ori asigura cererile pietei.
De asemenea Autobaza AISEE Cluj este certificata Registrului Auto pentru verificari
si testari ale autovehiculelor, iar Cabinetul de Psihologie asigura servicii de testare si
certificare a aptitudinilor necesare exercitarii meseriilor specifice domeniului energetic electric, prin dotarile recente.
In curs de derulare se afla contractul de achizinionare al unei autoclave de uscare in
vid a echipamentelor de inalta tensiune, ceea ce presupune beneficii importante pe termen
lung in zona Muntenia Nord si nu doar.
In proiect se afla infiintarea unei sectii de confectii metalice cu orientare pe specificul
activitatii in cadrul AISEE Bistrita, totodata asigurarea capacitatii de carosare a Autobazei
AISEE Bistrita.
Veniturile obtinute de Sucursala au la baza preturi, tarife si devize aprobate la nivel de
S.C. ELECTRICA S.A. Aplicarea acestora este obligatorie pentru toti clientii.
Sucursala acopera geografic zona de Sud-Est a Romaniei descrisa administrativ de
judetele Targoviste, Prahova, Braila, Buzau, Focsani, Galati. Este un teritoriu al carui relief
cunoaste aproape toate formele intalnite.
Caracterizarea pietei pentru perioada 2003/2008 este data de relatia contractuala,
dominanta, intre Sucursala si F.D.F.E.E. Muntenia Nord.
Tinand cont de tendinta de liberalizare a pietei energetice, orientarea primara a
Sucursalei priveste consolidarea relaniilor cu F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E. Muntenia Nord, ca
principalii parteneri, cu obiectivul prelungirii si extinderii acestora.
Totodata Sucursala monitorizeaza aparitia altor posibili clienti din piata interna.
In prezent, datorita caracteristicilor de monopol ale pietei energiei electrice, Sucursala
este indispensabila principalilor parteneri F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E. Muntenia Nord.
Pentru perioada 2003/2008 acestia raman captivi relatiilor contractuale. Trebuie tinut
seama de tendinta liberalizarii pietei si prin urmare a scaderii cererii de servicii de mentenanta
in domeniul furnizarii energiei electrice (verificari si reparatii contoare, transformatoare de
masura), ca atare, fiind necesara compensarea prin alte activitati.
Se impune, de asemenea, cresterea calitatii serviciilor furnizate, implicit gradul de
incredere pe care F.D.F.E.E. / S.D.F.E.E. Muntenia Nord il acorda si-l vor acorda Sucursalei,
ca partener de afaceri.

Informatii financiar-contabile
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE la data de 31 .12.2005 si 31.12.2006
Exercitiul financiar

Denumirea indicatorilor

Nr.
rd.

A
1

31. 12. 2005

31. 12. 2006

incheiat

incheiat

Cifra de afaceri neta (rd 02 la 04)

551,109

576,401

Productia vanduta

491,051

538,352

Venituri din vanzarea marfurilor

60,058

38,049

Venituri din subventii de exploatare aferente

cifrei de afaceri nete

16

Variatia stocurilor

-82

Productia imobilizata

Alte venituri din exploatare

4,393

93,895

555,420

670,312

VENITURI DIN EXPLOATARE-TOTAL

(rd 01+05-06+07+08)

a) Cheltuieli cu materiile prime si

materialele consumabile

10

115,992

141,001

Alte cheltuieli materiale

11

13,865

b) Alte cheltuieli din afara (cu energia si

apa)

12

4,620

8,735

c) Cheltuieli privind marfurile

13

57,025

35,926

Cheltuieli cu personalul (rd 15+16), din

care:

14

180,346

218,783

a) Salarii

15

132,829

161,253

b) Cheltuieli cu asigurarile si protectia

sociala

16

47,517

57,531

a) Amortizari si provizioane pentru

deprecierea

16,927

21,217

imobilizarilor corporale si necorporale (rd

18-19)
17

a l ) Cheltuieli

18

16,927

21,217

a 2) Venituri

19

b) Ajustarea valorii activelor circulante

(rd 21-22)

20

b l ) Cheltuieli

21

b 2) Venituri

22

Alte cheltuieli de exploatare (rd 24 1a 26)

23

96,075

167,142

81 Cheltuieli privind prestatiile externe

24

89,935

65,188

82 Cheltuieli cu alte impozite, taxe,si

varsaminte asimilate

25

5,531

5,304

83 Cheltuieli cu despagubiri, donatii si

activele cedate

26

609

96,651

Ajustari privind provizioanele pentru riscuri

si cheltuieli (rd 28-29)

27

- Cheltuieli

28

- Venituri

29

471,026

606,669

84,394

63643

CHELTUIELI DE EXPLOATARE-TOTAL
(rd 10 la 14+17+20+23+27)

30

REZULTATUL DIN EXPLOATARE:

- Profit (rd 09-30)

3l

- Pierdere (rd 30-09)

32

Venituri din interese de participare

33

- din care, in cadrul grupului

34

31. 12. 2005

31. 12. 2006

Denumirea indicatorilor

rd

10

11

12

13

incheiat

incheiat

- din care, in cadrul grupului

36

Venituri din dobanzi

37

42

90

- din care, in cadrul grupului

38

Alte venituri financiare

39

22

VENITURI FINANCIARE-TOTAL

40

47

112

Ajustarea valorii imobilizarilor financiare

41

si a investiliilor financiare detinute ca

active

circulante (rd42-43)

- Cheltuieli

42

- Venituri

43

Cheltuieli privind dobanzile

44

2,166

- din care, in cadrul grupului

45

Alte cheltuieli financiare

46

260

CHELTUIELI FINANCIARE-TOTAL

47

2,426

(rd 41+ 44 + 46)

REZULTATUL FINANCIAR:

48

- Profit (rd 40-47)

14

46

- Pierdere (rd 47-40)

49

2,314

REZULTATUL CURENT:

50

84,394

61,329

- Profit (rd 09+40-30-47)

- Pierdere (rd 30+47-09-40)

51

15

Venituri exceptionale

52

3,552

16

Cheltuieli exceptionale

53

336

17

REZULTATUL EXCEPTIONAL:

54

3,216

- Profit (rd 52-53)

18

- Pierdere (rd 53-52)

55

VENITURI TOTALE (rd 09+40+52)

56

559,019

670,424

CHELTUIELI TOTALE (rd 30+47+53)

57

471,363

609,095

REZULTATUL BRUT:

58

87,656

61,329

- Profit (rd 56-57)

- Pierdere (rd 57-56)

59

19

IMPOZITUL PE PROFIT

60

20

IMPOZITUL PE VENIT

61

21

REZULTATUL NET AL
EXERCITIULUI FINANCIAR:

62

87,656

61,329

- Profit (rd 58-60-61)

- Pierdere (rd 59+60+61);

63

Da te in fo rma ti ve
C od 30

- lei Nr

I Date privind rezultatul inregistrat

rd

Unitati care au inregistrat profit

0l

Unitati care au inregistrat pierdere

02
Nr
rd

II Date privind platile restante

Nr. unitati

Sume

2
1

61,329

Din care, pentru:

activitatea

curenta

Investitii
3

Plati restante - total (rd 04+08+14 la

18+22), d.c.

03

12807

Furnizori restanti - total rd 05 la 07,

din care:

04

12807

- peste 30 de zile

05

12807

- peste 90 de zile

06

- peste 1 an

07

Obligatii restante fata de bugetul

asigurarilor sociale - total (rd 09 la
13) , din care:

08

- contributii pentru asigurari sociale

de stat datorate de angajatori, salariati
si alte persoane asimilate

09

- contributii de la persoane juridice

sau fizice care angajeaza personal
salariat si contributia persoanelor
asigurate la fondul asigurarilor
sociale de sanatate

10

- contributia pentru pensia

suplimentara

11

- contributii de la persoane juridice

sau fizice care utilizeaza munca
salariala si contributii pentru ajutorul
de somaj de la salariati

12

- alte datorii sociale

13

Obligatii restante fata de bugetele

fondurilor speciale

14

Obligatii restante fata de alti creditori

15

Impozite si taxe neplatite la termenul

stabilit la bugetul de stat

16

Impozite si taxe neplatite la termenul

stabilit la bugetele locale

17

Credite bancare nerambursate la

scadenta total (rd 19 la 21), din
care:

18

- restante dupa 30 de zile

19

- restante dupa 90 de zile

20

- restante dupa 1 an

21

Dobanzi restante

22

III. Numar mediu de salariati

Nr rd

Numar mediu de salariati

23

31.12.2005
1
1457

31.12.2006
2
1305

Situatia indicatorilor financiari

N
r.
c
rt
.

Valoare calcualata
SPECIFICA
TIE

Lichiditate
generala

Active circulante / Datorii

curente

Lichiditate
imediata

Rata
solvabilitatii
generale

U
M

FORMULA DE CALCUL

Valoare de
comparatie
2005

2006

>1

1.24

1.12

Active circulante -(stocuri) /

Datorii curente

0,5 0,8

0.43

0.34

Active totale / Datorii

curente

>1

2.07

1.91

Durata de
recuperare a
creantelor

360/Cifra de afaceri/Media
creantelor totale

56.23

53.25

Durata de
plata a
obligatiilor

360/Cifra de afaceri/Media
datoriilor totale

33.46

42.50

60

151.97

139.7
5

0.44

0.34

1000

843.20

908.5
2

2.74

3.18

378.25

441.6
9

1
0

Viteza de
rotatie a zil 360 / (cifra afaceri / active
activelor e circulante)
circulante
Rentabilitatea
activelor
totale

Profit net / Total active net

Costuri la
1000 de lei
lei (Costuri / Venituri ) x 1000
venituri din
exploatare
Rotatia
activului total

Cifra de afaceri / Active net

m
Productivitat
Cifra de afaceri / Numar
il
ea muncii
personal
lei

Solvabilitatea exprima capacitatea firmei de a-si onora obligatiile la

scadenta din surse proprii. Intreprinderea poate fi solvabila chiar daca, la
un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu prezinta capacitate de plata.
Solvabilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa capacitatii
de plata si a lichiditatii poate avea caracter temporar, daca intrprinderea
se bazeaza pe o solvabilitate generala.
Solvabilitatea generala (SG) se determina astfel:

SG= ACTIVE TOTALE /DATORII CURENTE *100

Prin acest indicator se masoara securitatea de care se bucura firmele fata

de banci si creditori. In general se considera ca o situatie normala
inseamna ca activele totale sa fie de 2 ori mai mare decat datoriile totale.
Uzantele prevad ca valoarea acestui indicator sa fie mai mare decat 1,5. O
valoare mai mica evidentiaza riscul de insolvabilitate care si l-au asumat
furnizorii de fonduri.
Gradul de indatorare este un indicator care ofera posibilitatea
aprecierii modalitatii in care firmele isi pot achita obligatiile, oferind o
masura a volatilitatii rezultatelor nete. Acest indicator ofera informatii in ce
priveste gradul de dependenta fata de capitalul imprumutat.
GRADUL DE INDATORARE (GI) se calculeaza astfel :
GI = DATORII TOTALE /ACTIVE TOTALE *100
Acest indicator este un foarte bun predicator in stabilirea dificultatilor cu
care se confrunta firmele. Limitele impuse de uzantele internationale se
situeaza sub 30% in cazul firmelor sanatoase din punct de vedere financiar
si peste 70% in cazul firmelor falimentare.
Productivitatea muncii este indicatorul
folosirii factorului de munca la nivelul firmei.

care

masoara

eficienta

PRODUCTIVITATEA = CIFRA DE AFACERI / NR. SALARIATI

Acest indicator tebuie analizat cu raspundere, el evidentieaza nivelul de
productie pe fiecare angajat.
Profitului net (Mp) calculat cu formula :
Mp=Profit net/Cifra de afaceri

Daca acest indice ia valori mici, atunci firma nu produce venituri suficiente
din vanzari in comparatie cu cheltuielile totale aferente sau cheltuielile
sunt scapate de sub control, fiind mai mari fata de vanzari.
Rata de rotatie a imobilizarilor (Rim) evalueaza eficacitatea
managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de
afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.
Rim = Cifra de afaceri/Imobilzari corporale
Rata de roatatie a stocurilor (Rs) arata perioada de timp
exprimata in zile in care sunt stocate produsele finite rezultate din
procesul productiv.

Rs = Stoc de produse finite/Costul produselor finite vandute itr-un

an x 360

Rata de rotatie a activelor totale (Rat) arata eficienta utilizarii

activelor totale ale firmei pentru realizarea unei anumite cifre de afaceri.
Rat = Cifra de afaceri/Active totale
CONCLUZII SI PROPUNERI

Dezvoltarea continua a firmelor, cresterea semnificativa a

volumului de informatie necesara desfasurarii activitatii, necesitatea
miscarilor rapide pe piata pe baza cunostintelor obtinute pe termen scurt,
dorinta de a lua decizii in timp real, integral fundamentate, au impus
schimbarea modului de organizare mi functionare a acestora.
Singura solutie posibila este existenta unui sistem informational
unitar, cu baza de date unica si posibilitati de prelucrare rapide si
adaptabile fiecarui tip de afacere.
La nivel microeconomic se impune nevoia de a avea, in cadrul,
oricarei organizatii, un sistem de inregistrare si cuantificare a problemelor,
prin care persoanele responsabile sa fie atentionate asupra aparitiei si
gravitatii lor, iar cei afectati sa cunoasca in permanenta stadiul si
modalitatile de rezolvare a acestora.
Solutia de rezolvare a acestor probleme, la care apeleaza cele
mai multe din firmele moderne este outsourcing-ul sau externalizarea
anumitor servicii care nu tin direct de business-ul de baza al firmei.
Fundamentul teoretic al outsourcing-ului ofera managerilor posibilitatea de
a face lucrurile bine de prima data, o data cu o reducere a costurilor acelor
activitati in care nu dispun de o experienta suficienta: gestiunea resurselor
umane, experienta contabila, modele de alocare a resurselor etc.
Organizatiile trebuie sa faca o analiza care sa aiba in vedere
urmatorele repere:

Analiza costurilor, in cadrul careia se vor compara

ofertele diversilor furnizori;

Analiza financiara - analiza profitabilitatii ;

Planificarea bugetelor ;

Analiza de marketing - informatii despre clienti si potentiali clienti,

datele despre vanzari, sensibilitatea la pret, preferintele privind
produsele, folosind aceste informatii se pot planifica mai bine
compartimentele de marketing si se pot masura efectele acestora;

Analiza in managementul proiectelor analiza alocarii resurselor,

analiza portofoliului de proiecte ;

Analiza de vanzare identificarea tendintelor, asocieri intre produse; cu

ajutorul acestor informatii se pot seta obiective de vanzari si se poate
masura progresul fata de aceste obiective.

Analiza pentru lanturile de distributie (retail) - analiza datelor privind

comrnzile in retelele de distributie; analiza livrarilor, analiza stocurilor;
astfel se vor putea planifica mai bine stocurile, promotiile de pret pentru
anumite produse si calendarul livrarilor.

O reprezentare importanta in constatarea competitivitatii Sucursalei este exprimata

in tabloul de analiza SWOT.
Specificul activitatii Sucursalei impune o reevaluare a factorilor care franeaza ori
impiedica dezvoltarea relatiilor cu partenerii in perspectiva liberalizarii pietei.
Analiza SWOT

1.

2.

3.

Puncte tari

Sucursala detine monopolul lucrarilor catre F.D.F.E.E. Muntenia Nord

Sucursala dispune de personal inalt calificat in domeniu

Executa toate tipurile de lucrari specifice distributiei energiei electrice

Sucursala cumpara produse specifice serviciilor energetice la preturi

avantajoase

Poate asigura servicii de verificari auto

Puncte slabe

Sucursala are costuri ridicate

Face plati prin compensare, diminuandu-se interesul unor furnizori de

produse

Plata serviciilor se face cu intarzaiere

Oportunitati

Poate executa servicii energetice catre oricare alte firme decat

F.D.F.E.E. Muntenia Nord

Se poate asigura consultanta de specialitate

4.

Poate asigura servicii de verificari auto

Poate, cu S.C. ELECTRICA S.A., contracta credite avantajoase

pentru dezvoltare

Poate sa-si dezvolte gama de servicii, identificand noi nise in piata

serviciilor electrice

Amenintari

Sucursala poate sa piarda principalul client, F.D.F.E.E., prin

privatizarea lui

Sucursala nu-si poate regla flexibil preturile de vanzare ale

serviciilor pentru a-si acoperi permanent cheltuielile

REPREZENTAREA ANALIZEI SWOT

PERIOADA
scurta

medie


Cunoasterea propriilor operatiuni
Compania trebuie sa cunoasca care sunt punctele forte si slabiciunile functionarii
interne. Aceasta evidenta a fortelor si a slabiciunilor trebuie sa se bazeze pe intelegerea
faptului ca concurentii, la randul lor, vor face analiza acestor functiuni pentru a-si ameliora
eficienta.
Daca o organizatie nu-si cunoaste fortele si slabiciunile, atunci ea nu va fi capabila sa
se apere, nu va sti ce operatii trebuie accentuate pe piata si ce operatii trebuie eliminate.
Cunoasterea concurentilor si a liderilor dintr-un domeniu de activitate
De asemenea, o organizatie va fi capabila sa-si diferentieze capacitatile pe piata doar
in situatia in care va cunoaste foarte bine care sunt punctele forte si punctele slabe ale
concurentei.
Pe langa acest aspect, este important de stiut ca numai comparatia cu cei mai buni si
intelegerea celor mai bune practici va putea asigura superioritatea pe piata.
Dincolo de o analiza critica sau nu la care este supus noul sistem contabil
romanesc, intreprinderile vor trebui sa se alinieze la noile reglementari in
contabilitate , astfel incat contabilitatea va media, va concilia si va certifica raportul de forte
intre oferta si cererea de informatii, raport care isi joaca rolul pe scena pietei contabile
normalizatori reprezentanti ai Ministerului de Finante , contabili si utilizatori interni si
externi ai informatiei contabile .

Lista de abrevieri
AISE - Agentia de Intretinere si Servicii Energetice
AMC - Aparate de Masurare si Control
ANRE - Agentia Nationala de Reglementare Energetica
CEE - Comunitatea Economica Europeana
FDFEE - Filiala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice
FNS - Federatia Nationala de Sindicat
FRS - Financial Report standard
IAS - International Accounting Standard
IASB - International Accounting Standard Board
IASC - International Accounting Standard Council
MO - Monitorul Oficial
OMFP - Ordinul Ministerului Finantelor Publice
PRB - Utilaj
RIR - Rata Interna de Rentabilitate
SAP - Sistem Informatic
SDFEE - Sucursala de Distributie si Furnizare a Energiei Electrice
SIG - Solduri Intermediare de Gestiune
SWOT - Strengths, Weaknesses, Opportunities, and Threats
UE - Uniunea Europeana
VAN Valoarea Actuala Neta

BIBLIOGRAFIE
1.

Belverd E. Needles Jr. ; Henry R. Anderson; James C. Coldwell Principiile de baza ale contabilitatii, Editura Arc, Chisinau, 2000

2.

Dascalu Cornelia, Mihaela Botea Contabilitatea si tehnica bancara,

Editura InfoMega, Bucuresti, 2005

3.

Dutescu Adriana Ghid pentru intelegerea si aplicarea standardelor

internationale de contabilitate, Editura CECCAR, Bucuresti, 2001

4.

Feleaga Niculae, Liliana Malciu (Feleaga) Politici si optiuni contabile,

Editura Economica, Bucuresti, 2002

5.

Iancu Elena Aspecte legate de aplicarea IFRS si a directivelor

europene, Revista Finante Publice si Contabilitate, nr. 7-8, 2005

6.

Ion Ionascu, Niculae Feleaga Contabilitate financiara, Editura

Economica, Bucuresti, 1998

7.

Ion Ionascu Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane, Editura

Economica, Bucuresti, 2003

8.

Ion Ionascu, Niculae Feleaga Reglementare si practici in consolidarea

conturilor, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004

9.

Munteanu Victor Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura

Sylvi, Bucuresti, 2001

10. Oprea Calin, Mihai Ristea Bazele contabilitatii, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 2004

11. Ristea Mihai, Niculae Feleaga Sisteme contabile comparate, Editura

National, Bucuresti, 2000

12. Ristea Mihai Noul sisiem contabil din Romania, Editura Carimex,
Bucuresti, 2004

13. Staicu Constantin Contabilitate financiara, Editura CECCAR,

Bucuresti, 2002

14. Ursulecu E. Armonizarea contabilitatii nationale cu cerintele

standardelor de contabilitate internationala, Tribuna Economica, nr 26,
2005

15. Legea contabilitatii nr. 82 / 1991 revazuta, actualizata si republicata

16. Legea nr. 571 / 2003 (CODUL FISCAL actualizat), cu modificarile si
completarile pana la 01.03.2006

17. Ordonanta Guvernului nr. 43 / 16.08.2006 actualizare Cod fiscal

18. Ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1752 / 17.11.2005 pentru

aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene,
M.O. nr. 1080, 1080 bis / 30.11.2005

[1] Victor Munteanu - Contabilitatea financiara a intreprinderii vol . 2 , Editura Sylvi Bucuresti , 2001
[2] Cornelia Dascalu, Mihaela Botea Contabilitatea si tehnica bancara , Editura InfoMega , Bucuresti 2002
[3] Ion Ionascu Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane, Editura Economica Bucuresti, 2003
4 Idem

[5] Constantin Staicu Contabilitate Financiara, Editura CECCAR Bucuresti 2002

[6] Niculae Feleaga, Liliana Malciu (Feleaga ) Politici si optiuni contabile, Editura Economica 2002
[7] Legea 571 / 2003 ( Codul Fiscal actualizat ), cu modificarile si completarile ulterioare pana la 01.03.02006
[8] Ordonanta Guvernului nr . 43 / 16.08.2006 actualizare cod fiscal.
[9] Elena Iancu Aspecte legate de aplicarea IFRS si a directivelor europene Revista de Finante publice si
contabilitate nr . 7 8 / 2005

[10] Ordinul Ministrului finantelor publice nr . 1752 / 17.11.2005 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene, M.O. NR . 1080, 1080 bis / 30.11.2005

[11] Ion Ionascu, Niculae Feleaga Reglementare si practici in consolidarea conturilor, Editura CECCAR,
Bucuresti 2004

[12] Ion Ionascu, Niculae Feleaga Contabilitate financiara, Editura economica 1998
[13] E. Ursulescu Armonizarea contabilitatii nationale cu cerintele standardelor de contabilitate internationala
Tribuna economica nr . 26 / 2005

[14] Ion Ionascu, Niculae Feleaga Contabilitate financiara, Editura Economica Bucuresti 1998
[15] Belverd E.; Needles Jr. ; Henry R. Anderson; James C. Coldwel Principiile de baza ale contabilitatii, Editura
Arc, Chisinau, 2000

[16] Mihai Ristea, Niculae Feleaga - Sisteme contabile comparate, Editura National, 2000
[17] Mihai Ristea, Niculae Feleaga - Sisteme contabile comparate, Editura National, 2000
[18] Mihai Ristea, Noul sistem contabil in Romania, Editura Cartimex, 2004
[19] Oprea Calin, Mihai Ristea, Bazele contabilitatii, Editura Didactica si Pedagogica, 2004
[20] Ion Ionascu, Niculae Feleaga Reglementare si practici in consolidarea conturilor, Editura CECCAR,
Bucuresti 2004

[21] Legea contabilittii nr . 82 / 1991 revazuta, actualizata si republicata

[22] Ion Ionascu, Niculae Feleaga, Contabilitate financiara, Editura Economica 1998
[23] Mihai Ristea Noul sistem contabil in Romania, Editura Cartimex, 2004
[24] Adriana Dutescu Ghid pentru intelegerea si aplicarea Standardelor internationale de contabilitate,
Editura CECCAR Bucuresti, 2001