Previziunea funcție a

managementului
Cum se definește previziunea ca funcție a
managementului?

Previziunea se concentrează asupra viitorului în sensul de a se decide

ce se va realiza si cum. În esență, funcția previziune include acele
activități manageriale prin care se deteremină obiective pentru viitor
și mijloace adecvate atingerii acestor obiective.

Funcția previziune cere managerilor să ia

deciziii cu privire la patru elemente fundamentale:
obiective, resurse și implementare, acțiuni
 Principiul angajării:

• În mod logic previziunea acoperă o perioada de timp viitoare

necesară pentru a prognoza,cât mai bine posibil, îndeplinirea
angajamentelor luate de deciziile adoptate astăzi.

Domeniul de previziune și perioadele de timp

6

4
Anii

0
Procurarea Bugetul Bugetul Recrutarea Finanțarea Dezvoltarea Capacitățile
materialelor cheltuielilor cheltuielilor personalului majoră produsului de producție
de de capital de
exploatare specialitate

Fig 1
 Flexibilitatea în previziune:
• Înseamnă capacitatea de a schimba orientarea atunci când
ești forțat s-o faci datorită evenimentelor neașteptate, fără
a suporta costuri nejustificate.

Principiul flexibilității:
• Cu cât va fi mai mare flexibilitatea încorporată în
previziuni cu atât va fi mai redus pericolul implicat de
evenimentele neașteptate; dar costul flexibilității trebuie
cântărit în raport cu riscul implicat de angajările viitoare
făcute.
 Obiectivele în procesul previziunii
Natura obiectivelor
Obiectivele arată rezultatele finale dorite. De regulă obiectivele
majore sunt susținute prin subobiective. Ca urmare obiectivele
formează atât o ierarhie, cât și o rețea.
Accentul se va pune pe obiectivele verificabile adică,
la sfârșitul unei perioade date, trebuie să se poată
determina dacă obiectivele au fost realizate sau nu.
Managementul inițiază previziunea pentru a
determina prioritățile și termenele obiectivelor.
Managementul trebuie să rezolve conflictele între
obiectivele și să asigure importanța obiectivelor astfel
încât să se poată evalua rezultatele.
 Relații între obiective și structura organizațională

1.Scopul
socio- Comitetul
economic director

2.Misiunea

3.Obiectivele Manageri de
globale ale nivel superior
organizației
4.Obiectivele globale
mai specifice
Manageri de nivel
5.Obiectivele subunităților mediu

6.Obiectivele
compartimentelor
Manageri de nivel inferior și
nonmanageri
7.Obiective individuale

Fig 2
 Prioritatea obiectivelor
• Managerii sunt confruntați întodeauna cu obiective alternative care
trebuie evaluate și ierarhizate și trebuie să stabilească dacă vor să
aloce resursele în mod rațional.
• Ca urmare a faotului că stabilirea obiectivelor și
priorităților este o decizie bazată pe judecăți de
valoare acesta este un proces dificil.
 Conflictul între obiective
Cele mai obișnuite compromisuri cu care se confruntă managerii în
organizațiile economice sunt:
• Profituri pe termen scurt față de creșterea pe termen lung;
• Marja de profit față de poziția de competitivitate;
• Efort direct pentru vânzări față de efortul de dezvoltare;
• Creștere față de stabilitate;
• Mediu cu risc redus față de mediul cu risc ridicat.

Studiile sugerează că cele mai multe firme de succes

pun în mod consistent accentul pe activitățile
aducătoare care maximizează valoarea firmei.
 Interdependența dintre valorile managerului, nevoile societății și
obiectivele organizaționale au fost sintetizate prin expresia:

”Ce să facă, ce să schimbe și cum să se vândă

acele produse”
 Cuantificarea obiectivelor
Obiectivele trebuie să fie inteligibile și acceptabile pentru cei care
vor contribui la realizarea lor.
După Peter Drucker obiectivele trebuie stabilite în cel puțin 8
domenii de performanță organizațională:

1. Poziția pe piață
2. Inovare
3. Productivitate
4. Resurse fizice și finaciare
5. Profitabilitate
6. Performanța și resonsabilitățile managerului
7. Performanța și atitudinile muncitorilor
8. Responsabilitatea socială
 Obiective de profitabilitate
1. Profituri la venituri din vanzări
2. Profituri la totale active
3. Profituri la capital

Tendința ultimilor ani a fost de a pun accent pe raportul

profit la venituri din vanzări ca un indicator important al
profitabilități.
Scopul indicatorilor de profitabilitate este de a masura
eficiența, recuperarea elementului de cost și revenirea la
capitalul investit.
 Obiectivele de piață
Obiectivele de piață măsoară performanța referitoare la produse, piețe,
distibuție și service client.
Ca uramre, organizațiile cu un bun management măsoara performanța
în asemenea domenii sub forma părții de piață, volumul vânzărilor și
numărul de noi produse asimilate și promovate.

Obiectivele de productiviate
Productivitatea se masoară prin raportarea între ieșiri
și intrări.
Argumentul în favoarea valorii adăugate constă în
aceea că ea măsoară creșterea în valoare a materialelor
achiziționate datorită eforturilor combinate ale
firmei,având în vedere că valoarea adăugata este egală
cu diferența între pretul de achiziție si valoarea de
piață a materialelor și componentelor.
 Obiective fizice și financiare
Reflectă capacitatea firmei de a achiziționa suficiente resurse pentru a-
și îndeplini obiectivele.

Alte obiective
Obiectivele referitoare la inovare, atitudinile
angajațiilor,comportarea managementului și
responsabilitatea socială nu sunt ușor de identificat sau
cuantificat în termeni corecți.
Acest lucru este important deoarece, fără
cuantificare, orice evaluare ulterioară este
neconcludentă.
Stabilirea premizelor – pas esențial al previziunii
Pe langa reacția la factorii mediului exterior firmei,
managerii responsabili pentru adoptarea deciziilor de
previziune trebuie de asemnea sa fie preocupați și să
răspundă factorilor din mediul interior. Există mulți
asemenea factori care țin de prejudecățile și atitudinile
proprietarilor și managerilor superiori față de faptul că
organizațiile au făcut deja angajări de fonduri în
terenuri, clădiri, mașini și echipamente si dezvoltarea
de produse și servicii.
 Definirea mediului previzional prin premize
Stabilirea premizelor este recunoașterea expresă a faptului că
managementul este o abordare de tip sistem deschis a activităților
organizate. Planurile operează în viitor, ca urmare, managerii eficace
anticipează mediul în care vor opera planurile lor.

Tipuri de previziune
Premizele interne si externe:
• Mediul general care include condițiile
tehnologice, politice, sociale.
• Piața produsului care include condițiile care
influențează cererea.
• Piața factorilor de producție(pământ,
localizare,muncă,materiale).
 Premisele cantitative și calitative:

• Metri pătrați de suprafață  Prestigiul unui produs

• Ore muncă  Stabilitatea politică
• Unități de produs  Atitudiniea autorităților

Gradul de controlabilitate
Premize necontrolabile:
• Creșterea populației
• Nivelul prețurilor viitoare
• Mediul politic
Premize semicontrolabile:
• Presupunerile firmei la poderea de piață
• Eficiența muncii
• Politica de prețuri a firmei
Premize controlabile:
• Expansiunea pe noi piețe
• Adoptarea locului sediului central
 Resursele și bugetarea resurselor
Ultima etapă a previziunii este bugetarea resurselor pentru
fiecare plan important. Prognoza vânzărilor presupune că o firmă
are un produs de vândut, astfel că managerii trebuie mai întâi să
utilizeze resurse pentru a achiziționa sau produce acel produs.
Principala tehnică pe care o utilizeaza managementul este
bugetarea.

Bugetarea este exprimarea previziunilor pentru o

perioadă viitoare în termeni numerici. Bugetarea
înseamnă prin alte cuvinte cuntificarea programelor.
 Tipuri de bugete
a) Bugetele de venituri și cheltuieli
Fără îndoială cele mai obișnuite bugete exprimă
previziunile pentru veniturile și cheltuielile de
exploatare.

b) Bugetele în unități fizice

Multe bugete se exprimă mai bine în unități fizice
decât în unități monetare (orele de muncă directe,
orele de mașină, cantități de materiale și energie).

c) Bugetele cheltuielilor de capital

Conțin cheltuieli specifice pentru instalații,
construcții, mașini, echipamente și alte articole.
d) Bugetul de lichidități
Este, pur și simplu, o prognoză a intrărilor și
ieșirilor de lichidități în raport cu care se
cuantifică intrările și ieșirile reale.

e) Bugetele bilațului
Prognozează situația activelor, datoriilor, contului
de capital la anumite momente viitoare.

f) Sinteza bugetelor
Bugetele complete ale bilanțului reprezintă o
formă de sinteză a bugetului. Acestea pot fi
detaliate în formă sintetică: cheltuieli, pierderi și
profit.