SISTEME DE PLANIFICARE ÎN

AFACERI
Profesor universitar
Ala Cotelnic
BIBLIOGRAFIA
• Cotelnic A. Sisteme de planificare în afaceri,
Chișinău, 2018
• Cotelnic A. Managementul activității de
producție, Chișinău, 2003,
• Cotelnic A., Portarescu S., Negru I. Culegere de
probleme şi teste la disciplina “Sisteme de
planificare în afaceri”, Chișinău, 2009
Tema 1. CARACTERISTICA
SISTEMULUI DE PLANIFICARE
• 1.1. Caracteristica generală a sistemului de planificare.
Clasificarea planificării după diferite criterii
• 1.2. Planul dezvoltării economico-socială a unităţii
economice. Ordinea elaborării
• 1.3. Programa de producţie: importanţa, cerinţele de bază
pentru elaborare
• 1.4. Unităţile de măsură în clasificarea indicatorilor
secţiunii "Programa de producţie"
• 1.5. Indicatorii valorici ai producţiei fabricate
1.1. Caracteristica generală a sistemului de
planificare. Clasificarea planificării după
diferite criterii
Bazele conceptului planificare

H.Fayol a împărțit
conducerea în
șapte seturi
evidențierea separate de
planificării ca sarcini,POSDCORB
funcție (Planning,
managerială Organizing,
independentă, Stuffing, Directing,
propusă de F.Taylor Coordinating,
Principiul luării Reporting,
deciziilor a lui N. Budgeting)
Machiavelli pe
baza versiunii
optime
 Noțiuni planificare
• Planificarea reprezintă o componentă majoră a procesului
managerial, care se ocupă de definirea scopurilor, mijloacelor
şi al comportării la fiecare nivel al vieţii organizaţionale ;
• Planificarea ca ştiinţă reprezintă un ansamblu de cunoştinţe
sistematizate despre formarea şi funcţionarea diferitor
sisteme.
• Planificarea este un proces prin care organizaţiile încearcă să
anticipeze schimbările şi să se adapteze în aşa fel încât să
asigure atingerea obiectivelor organizaţionale.
• Planificarea – procesul de identificare a scopurilor, precum şi
a resurselor şi acţiunilor întreprinse pentru realizarea
acestor scopuri.
Avantajele planificării:

creează unitatea de
impun managerii să viziune şi planificarea
gândească în focalizează
perspectivă şi să eforturile tuturor este instrument
fixeze obiective angajaţilor către de adaptare la
clare; acţiuni schimbare.
convergente;
Criterii de clasificare a planificării
În raport cu obiectivele de dezvoltare:
• planificare strategică: se realizează de obicei la
nivelul conducerii de vârf, pe un termen lung;
• planificare tactică - acţiunile şi activităţile
operative ce trebuie efectuate pe perioade mai
scurte.
Criterii de clasificare a planificării
II. După orizontul de timp la care se referă:
• planificare de perspectivă îşi propune:
-elaborarea planului de activitate al întreprinderii pe o
perioadă mare de timp;
- repartizarea principalilor indicatori economici pe ani şi pe
domenii de activitate;
- planificarea curentă - precizează pentru perioade de
un an indicatorii care rezultă din planificarea de
perspectivă a unităţii economice.
- planificare operativă - stabileşte pe o perioadă de
timp, de regulă mai mică de un an
Criterii de clasificare a planificării
III. În raport cu nivelul ierarhic la care se
efectuează:
• planificare de corporaţie. Are un caracter
strategic, cuprinzând în obiectivele sale
prevederi pentru toate firmele pe care le
grupează.
• planificare la nivelul de unitate economică.
Criterii de clasificare a planificării
IV. În raport cu modul de formalizare:
• planificare formală - există un sistem bine pus la
punct cu compartimente specializate, se folosesc
metode şi tehnici bine determinate de calculare a
indicatorilor economici.
• planificare informală - nu are un caracter de
continuitate, nu este obligatorie, se folosesc
metode ce pornesc de la competenţa celor care
lucrează. Se utilizează, de obicei, în întreprinderile
mici.
Criterii de clasificare a planificării
V. În raport cu conţinutul activităţii de
planificare:
• planificare tehnico-economică sau agregată
se referă la stabilirea principalilor indicatori
cantitativi şi calitativi ai activităţii unităţii
economice.
• planificarea operativ-calendaristică.
Criterii de clasificare a planificării
VI. După obligativitatea îndeplinirii:
• Directivă – reprezintă procesul luării deciziilor,
având un caracter obligatoriu pentru toţi
subiecţii procesului de planificare.
• Indicativă. Are un caracter recomandabil.
Planul
este un document în care are loc
prezentarea acțiunilor care urmează a fi
întreprinse și a mijloacelor necesare pentru
a îndeplini un anumit set de obiective.
 Dimensiuni ale planificării și ale planului
• Pe termen lung
• Pe termen mediu
Timpul • Pe termen scurt

• Planuri strategice
• Planuri tactice
Domeniul

• De unică folosință -
• permanente
Frecvența

• De vârf
• Mediu
Nivelul • De bază
managerial
 Tipuri de planuri după frecvența utilizării

plan

de unica
permanent
folosință

proceduri
programe proiecte bugete politici reguli
standarde
 Planuri de unică folosință
un plan de unică folosinţă
creat pentru activităţi care
includ diferite funcţii şi
interacţiuni, în strânsă
corelaţie cu un obiectiv
principal care nu va mai
apărea în viitor sau cu o
probabilitate foarte mică de
repetare. Sunt compuse din
câteva proiecte
un plan de unică folosinţă ce
coordonează un set de
activităţi limitate ca scop.
Fiecare proiect reprezintă
responsabilitatea unor
persoane desemnate, cărora
li se pun la dispoziţie
resursele necesare (sub
forma unui buget) şi data
încheierii
reprezintă un plan de alocare
a unor resurse financiare
unor unităţi sau activităţi
organizaţionale. Bugetele
înregistrează intrările şi
ieşirile şi furnizează ţinte în
scopul controlării activităţilor
şi/sau unităţilor
 Planuri permanente
• reprezintă orientări generale ale procesului de

Politici
luare de decizii, orientează deciziile managerilor
şi permit implementarea planurilor strategice.
Politicile sunt de obicei definite de managerii de
pe nivele ierarhice superioare

Proceduri • reprezintă forme de planuri permanente, o

mulţime prescrisă de etape strâns legate, ce
trebuie întreprinse în anumite
standarde circumstanţe care au un caracter repetitiv

Reguli
• orientează acţiunile angajaţilor care trebuie
să îndeplinească anumite sarcini, şi singura
lor alegere este între a aplica sau nu regulile
respective.  
Nivelurile organizaționale ale planurilor
Elementele planului
acțiunile c care urmează a fi
executate;

sarcinile care trebuiesc îndeplinite

calendarul de termene care trebuie

respectat;

resursele necesare
1.2. Planul dezvoltării economico-socială
a unităţii economice. Ordinea elaborării

În cadrul planificării formale se recomandă

elaborarea un plan de dezvoltare economică şi
socială, prin cuprinsul căruia se precizează
indicatorii de bază cantitativi şi calitativi, ce
urmează să fie realizaţi, termenele de realizare,
resursele ce vor fi utilizate, nivelul prevăzut al
costurilor şi al profiturilor.
 Secţiunile recomandabile ale planului de
dezvoltare economico-socială
• 1.Programa de producţie. ( Planul fabricării şi comercializării producţiei);
• 2.Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare a acesteia;
• 3.Măsuri în vederea introducerii realizărilor progresului tehnico-ştiinţific;
• 4.Îmbunătăţirea calităţii producţiei şi a produselor;
• 5.Aprovizionarea tehnico-materială şi desfacerea;
• 6.Investiţii şi construcţii capitale;
• 7.Planul muncii şi al salarizării:
• - asigurarea, pregătirea şi perfecţionarea forţei de muncă;
• - productivitatea muncii;
• - salarizarea;
• 8. Activitatea economică externă;
• 9. Costuri de producţie, profitul şi rentabilitatea;
• 10. Organizarea protecţiei mediului ambiant;
• 11. Planul dezvoltării sociale;
• 12. Planul financiar.
 Portofoliu de comenzi

Planul aprovizionării Planul muncii şi al

tehnico-material Programa de remunerării muncii
producţie

Planul investiţiilor şi Planul financiar

a tehnicii noi
Consumatorii
producţiei

Fig.1 Structura generală a planului întreprinderii

 1.3. Programa de producţie: importanţa,
cerinţele de bază pentru elaborare
• Programa de producţie determină volumul
de producţie necesar în perioada de plan,
corespunzător după nomenclatură, sortiment şi
calitate cerinţelor planului de vânzări.
• Nomenclatura reprezintă enumerarea
agregată a produselor fabricate de întreprindere.
• Sortimentul serveşte pentru detalierea
producţiei în tipuri, desene. Sortimentul se
schimbă mai des ca nomenclatura.
• Planificarea sortimentului înseamnă
determinarea raportului cantitativ între diferite
feluri de produse.
• Planificarea programei de producţie constă în
determinarea sortimentului produselor,
cantităţii, perioadei de timp în care urmează să
fie livrată producţia pe piaţă.
Structura programei de producţie
constă din 2 compartimente:
• Planul de fabricare în unităţi naturale
(convenţional-naturale)
• Planul de fabricare în unităţi valorice.
Importanţa planului “ Programa de
producţie “
• Concentrează misiunea unităţii economice.
• Corectitudinea calculării determină viabilitatea
și profitabilitatea unității economice.
• Servește drept bază pentru calcularea altor
indicatori economici (necesarul de materiale, de
personal etc.).
Cerinţe pentru elaborarea planului de producție:

• Includerea în nomenclatorul de fabricaţie a unor

produse cu caracteristici calitative superioare.
• Asigurarea valorificării superioară şi raţională a
resurselor materiale
• Produsele incluse în plan vor trebui să aibă
desfacerea asigurată.
• Includerea unor produse care să faciliteze
menţinerea întreprinderii pe anumite segmente
de piaţă.
Etapele elaborării compartimentului
”Programa de producție”
• Concretizarea nomenclaturii producţiei de fabricat, a cantităţii şi
calităţii respective.
• Elaborarea planului de producţie în unităţi fizice cu defalcarea
calendaristică.
• Determinarea stocurilor de producţie neterminată.
• Stabilirea capacităţilor de producţie, compararea producţiei
prevăzute cu mărimea capacităţilor de producţie, determinarea
gradului de utilizare a acesteia.
• Elaborarea măsurilor tehnico-organizatorice care să asigure
condiţiile necesare pentru îndeplinirea planului de producţie.
• Crearea cadrului organizatoric şi precizarea modului de efectuare a
controlului sistematic asupra îndeplinirii planului producţiei
fabricate .
 1.4. Unităţile de măsură în clasificarea
indicatorilor secţiunii "Programa de producţie"
 

• Unități naturale (fizice). Ei exprimă

destinaţia şi însuşirile naturale ale produselor şi
se exprimă în unităţi corespunzătoare. De
exemplu, 2000 m de ţesătură, 100 t fontă, 1 mln
kwh energie electrică ş.a. În acest caz, parametrii
de bază sunt , t, kwh ş.a.
Unităţi convenţional-naturale

• O unitate convenţional-naturală reprezintă o

unitate de măsură fizică a unui produs
considerată în mod convenţional ca etalon
pentru o grupă de produse cu caracteristici
asemănătoare.
Criterii de alegere a produsului etalon
• Produsul considerat cel mai reprezentativ pentru
firmă din punct de vedere al caracteristicilor
principale;
• Produsul din care se realizează cea mai mare
cantitate;
• Produsul cel mai rentabil
• Produsul etalon primește algoritmic coeficientul
1, iar pentru celelalte produse se determină
coeficientul de echivalență, în mod convențional,
ca raport între caracteristica specifică fiecărui
produs și cea a produsului etalon.
• Transformarea producţiei în unităţi convenţional-
naturale se efectuează prin înmulţirea cantităţii
de producţie exprimată în unităţi fizice, a fiecărui
produs cu un coeficientul de echivalență.
Unităţile de timp de muncă
reprezintă acele unităţi de măsură care exprimă
volumul producţiei planificate prin cantitatea de
muncă necesară executării ei, de regulă, în om-ore
sau om-zile normate.
Unităţile valorice
reprezintă unităţile folosite în mod obligatoriu
pentru exprimarea producţiei. Cu ajutorul lor se
determină volumul şi dimensiunea unei producţii
neomogene, nivelul productivităţii muncii în
condiţiile unei producţii variate.
1.5. Indicatorii valorici ai producţiei fabricate

• producţia marfă fabricată;

• producţia globală;
• producţia marfă încasată (producţia realizată);
• valoarea adăugată
Producţia marfă fabricată
• Exprimă valoric rezultatele finale (produse
finite, semifabricate, lucrări industriale) livrate
sau destinate livrării către alte unităţi, la export
sau pe piaţa internă ori folosite în sectoarele
neindustriale ale întreprinderii.
Producția marfă include:
• valoarea produselor finite destinate livrării, prin utilizarea
materiei prime, materialelor proprii sau achiziţionate (Pf );
• valoarea prelucrării materiei prime şi a materialelor primite
de la clienţi (Pc );
• valoarea semifabricatelor din producţia proprie destinate
livrării (Sev)
• valoarea lucrărilor cu caracter industrial, executate pentru
diferiţi clienţi din afară (Li);
• valoarea reparaţiilor capitale terminate, executate pentru
utilajele şi mijloacele de transport proprii (R);
• valoarea pieselor de schimb, executate de întreprindere,
destinate a fi consumate pentru reparaţii capitale (Ps ).
• PM= Pf + Pc + Sev + Li + R + Ps
• Produsele finite reprezintă acele produse a căror
prelucrare a fost terminată în întreprinderea respectivă,
care corespund actelor normative de reglementare a
calităţii sau condiţiilor tehnice impuse în contractele
clienţilor şi sunt destinate livrării.
n
PF   Qi  Pi ,
i 1

• Qi – cantitatea de produse din sortimentul „i”

• Pi – prețul unitar al produsului „i”
• Lucrările cu caracter industrial sunt cele
executate de agenţii economici în cadrul unor
acţiuni de cooperare, în care nu se prevăd
transformări esenţiale ale formei produselor
supuse prelucrării
Producţia globală (PG)

PG include toate elementele care se includ în

producţia marfă, la care se mai adaugă:
• - creşterea sau descreşterea stocurilor de
semifabricate şi combustibil din producţia
proprie;
• - creşterea sau descreşterea stocurilor de
producţie neterminată.
 PG  PM   S f  S i    N f  N t ,
unde
• Sf, Si – stocurile de semifabricate, respectiv la
finele şi la începutul perioadei de gestiune;
• Nf, Ni – stocurile de producţie neterminată,
respectiv, la finele şi începutul perioadei de
gestiune.
 • reprezintă un element intermediar între
materia primă şi semifabricat ori între
Producție semifabricat şi produsul finit şi reprezintă
producţie a cărui proces de execuţie nu a
neterminată fost terminat, procesul tehnologic fiind în
curs de derulare.

• reprezintă produse obţinute din producţia

proprie, care au parcurs unul sau mai
semifabricat multe stadii de prelucrare şi care fie trec la
următoarele secţii pentru terminarea
e prelucrării în vederea obţinerii unui
produs finit, fie sunt livrate ca atare altor
agenţi economici
Producţia realizată

PR  PM  ( N epf  N epi )  (S df  S di ),
• Nepf, Nepi – producţia finită livrată beneficiarului,
neplătită (adică nu s-a încheiat procesul de
decontare între beneficiar şi furnizor), respectiv
la finele şi începutul anului;
• Sdf, Sdi – producţia finită ce nu a fost livrată şi se
află la depozitul întreprinderii, respectiv la finele
şi începutul anului.
Valoarea adăugată
•evidenţiază partea de valoare pe care întreprinderea a
adăugat-o materiilor prime şi materialelor în procesul de
obţinere a producţiei. Calcularea indicatorilor „valoare
adăugată” se face cu ajutorul a două metode:
•- metoda de producţie;
•- metoda de repartiţie.
Metoda de producție
• VA = PG – CM
•CM – cheltuieli materiale corespunzătoare producţiei globale pentru
calculul valorii adăugate
Cheltuielile materiale (CM) conţin următoarele elemente de cheltuieli:
•a) valoarea materiilor prime, a materialelor de bază şi auxiliare (din
afară), din care se scade valoarea materialelor recuperabile;
•b) piese şi subansamble (din afară);
•c) combustibil, energia şi apă (din afară)
•d) amortizarea mijloacelor fixe
•e) alte cheltuieli materiale;
Metoda de repartiție
• VA = S +CAS + P + Av ,

• S - salariile muncitorilor;
• CAS - contribuţiile la asigurările sociale;
• P - profitul;
• Av - alte cheltuieli cu munca vie.
Bibliografie
• Bărbulescu C. Managementul producţiei industriale, Bucureşti, 1995
• Cornescu Viorel, Elena Druica, Întreprindere: Management-Profit, Editura
All Beck, Bucureşti, 2005
• Cotelnic A. Sisteme de planificare în afaceri, Chișinău, DEP ASEM, 2018
• Nicolescu, O.; Verboncu, I. Managementul organizaţiei, Editura Economică,
Bucureşti, 2007
• Steiner George A. Strategic Planning. A step by step guide, New York, 1997
• Ильин А.И., Планирование на предприятии, Минск, 2004
• Куприянов Ю.В. Планирование ассортиментного выпуска продукции:
уточнение понятийно- категориального аппарата, Российское
предпринимательство, Том 18 • Номер 18 • сентябрь 2017.
• Уорнер М., Витцель М. Виртуальные организации. Новые формы
ведения бизнеса в XXI веке. / Пер. с англ. – М.: Добрая книга, 2005.
 Alegeți răspunsul corect
Care din elementele de mai jos nu sunt considerate dimensiuni ale planului și ale procesului
de planificare în întregime:
• Timpul
• Domeniul
• Strategia
• Frecvența
• Nivelul managerial
Nu sunt incluse în valoarea producţiei marfă fabricate :
• a) valoarea produselor finite destinate livrării;
• b) valoarea reparaţiilor utilajelor şi mijloacelor de transport;
• c) valoarea lucrărilor cu caracter industrial;
• d) cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe.
Care din afirmațiile de mai jos sunt juste?
• planificarea formală are un caracter continuu şi nu se utilizează în întreprinderile
mici;
• planificarea informală presupune existenţa unor compartimente specializate şi se
practică în majoritatea întreprinderilor;
• produsele finite reprezintă acele produse, a căror prelucrare a fost terminată în
unitatea respectivă şi sunt destinate livrării.
Alegeți răspunsul corect
• În funcţie de nivelul ierarhic la care se
execută activitatea de planificare, aceasta
poate fi:
• a) planificare formală;
• b) planificare de perspectivă;
• c) planificare operativă;
• d) planificare de corporaţie;
• e) planificare informală.
- Stocurile de produse finite , aflate la depozitul
întreprinderii sunt incluse în valoarea:

• Producției marfă fabricată;

• Producției marfă realizată;
• Producției globală.
Stocurlie de producție neterminată sunt încluse în
valoarea:
• Producției marfă fabricată;
• Producției marfă realizată;
• Producției globală.
Bifați răspunsul corect
1. Planificarea se concretizează în documente scrise;
a). Adevărat
b). Fals
• 2. În aceste documente sunt trecute rezultatele activităţii economice a întreprinderii din perioadele
anterioare.

a).Adevărat
b). Fals
3. Gradul de formalizare al activităţilor de planificare este un criteriu de grupare al planurilor.

a).Adevărat
b). Fals
• 4. Conform criteriului prezentat în punctul 3 face parte planificarea operativă.

a). Adevărat
b). Fals
• 5. Planificarea formală are un caracter discontinuu şi se utilizează în întreprinderile mici.

a). Adevărat
b).Fals
•6. Planificarea informală presupune existenţa unor compartimente specializate şi se
practică în majoritatea întreprinderilor.

a).Adevărat
b). Fals
• 7. În funcţie de orizontul de timp la care se referă, există planificare de perspectivă.

a). Adevărat
b). Fals
•8. În cadrul planificării de perspectivă are loc o corectare a indicatorilor în funcţie de
condiţiile concrete ale fiecărei perioade.

a). Adevărat
b). Fals
• 9. Planificarea operativ-calendaristică este de două feluri: planificare curentă şi planificare
de perspectivă.
a). Adevărat
b). Fals
• 10. Planificarea tehnico-economică cuprinde planuri de activitate pentru diferitele
subunităţi ale întreprinderii şi pe perioade scurte de timp.

a). Adevărat
b). Fals
• 1. O categorie de unităţi de măsură a volumului producţiei fizice sunt unităţile valorice.

a). Adevărat
b). Fals
• 2. O categorie de unităţi de măsură a volumului producției fabricate sunt cele convenţional
constante.

a). Adevărat
b). Fals

• 3.Unităţile valorice sunt folosite în mod obligatoriu pentru exprimarea volumului unei
producţii omogene.

a). Adevărat
b). Fals
• 4. Unităţile convenţional-naturale se folosesc pentru exprimarea volumului total al unei
producţii neomogene.

a). Adevărat
b). Fals
• 5. Unităţile naturale reprezintă acele unităţi de măsură care corespund însuşirilor fizice şi
destinaţiei produselor.

a). Adevărat
b). Fals
• 3. Producţia neterminată nu cuprinde:
• a) valoarea materialelor intrate în procesul de
fabricaţie;
• b) valoarea semifabricatelor aduse prin
cooperare;
• c) valoarea combustibilului pentru nevoi
tehnologice;
• d) valoarea semifabricatelor în curs de fabricare;
• e) cheltuieli de manoperă pentru prelucrarea
materialelor şi semifabricatelor