FUNCȚIILE

MANAGEMENTULUI
 Scurtă introducere
• Funcțiile managementului reprezintă esența procesului de management dintr-
o unitate economică, reprezentând activitatea de bază a managerilor în
activitatea de conducere.
• Cel care a identificat și definit funcțiile managementului pentru prima dată a
fost Henry Fayol.
 planificare

control organizare

comandă coordonare
 Funcțiunea de planificare
• (conform lui Peter Drucker a planifica este mult mai complex decât a
previziona, pentru că cuprinde pe lângă prevederea a ceea ce se întâmplă în
mediul extern și voința întreprinderii de a influența viitorul).
• Această funcțiune cuprinde toate activitățile prin care se stabilesc obiectivele
ce trebuie îndeplinite, dar se precizează obligatoriu și măsurile, acțiunile ce se
desfășară pentru acele obiective.
 Funcțiunea de planificare
• Peter Drucker spune că planificarea
este:
• Un instrument de coeziune, asigură
ajustarea între persoane, între
compartimente;
• Un instrument de motivație;
determină circulația informației astfel
încât fiecare să se simtă motivat
pentru reușita de ansamblu.
• În funcție de perioada de timp
pentru care se face planificarea,
aceasta se clasifică astfel:
• Planificare strategică sau pe termen
lung (3-5 ani);
• Planificare tactică sau pe termen
mediu (1-2 ani);
• Planificare operațională (luni,
trimestre)
 Planificarea strategică
• Este planificarea pe termen lung,
• Ia în analiză o perioadă de 3-5 ani;
• Urmărește să precizeze obiectivele ce trebuie atinse la sfârșitul perioadei,
necesarul de resurse interne și externe, politica adoptată, dezvoltarea prin
investiții, reducerea activității, reducerea numărului de produse obținute.
• Această planificare se realizează de către organele colective de conducere și
managerii de vârf.
 Planificarea tactică
• Se materializează în elaborarea unor planuri tactice,
• Pe termen mai scurt la nivel de subdiviziuni organizatorice ale unității
(producție, cercetare, marketing, financiar, de personal)
• Plecând de la obiectivele strategice ale unității.
• Se precizează etapele de elaborare a planurilor, resursele interne, externe,
umane și financiare.
 Planificarea operațională
• revine în general cadrelor de la nivelele ierarhice inferioare (ferme/secții,
servicii);
• se materializează în elaborarea unor planuri detaliate, grafice de lucrări,
norme, procedee care derivă din planurile tactice ale departamentului din care
face parte.
• Modul în care se asigură și se repartizează resursele în fiecare formă de
planificare se materializează în elaborarea bugetelor, care trebuie obligatoriu
să completeze planurile și programele.
 planificarea montelor și fătărilor

planificarea evoluției efectivelor

anuală lunară trimestrială

stabilirea numărului de zile animale furajate și a efectivului mediu furajat

planificarea producțiilor medii/animal și a tehnologiei de creștere

planificarea bazei furajere având în vedere rațiile și Z.A.F

planificarea bazei de cultură

planificarea producțiilor totale

producția marfă

planificarea veniturilor în urma valorificării produselor și produșilor

planificarea cheltuielilor, a costurilor și a rezultatelor financiare

 planificarea sortimentelor de produse și a cantităților

planificarea tehnologiilor de fabricație

planificarea necesarului de materii prime și a aprovizionării, ținând cont de

necesarul de mașini și instalații, dar și de necesarul de resurse umane, a fondului
de salarii, a normelor de protecția muncii

planificarea cheltuielilor și a costurilor/produse

planificarea veniturilor și a rezultatelor financiare

Etapele pentru elaborarea unui plan anul într-o întreprindere din industria alimentară
 Funcțiunea de planificare
• În condițiile creșterii concurenței, exercitarea funcției de planificare trebuie
să fie orientată spre piață, spre studii de marketing care să ofere informații
despre preferințele consumatorilor.
• Rezultatele ce se programează pentru anul de plan sunt redate sub forma
indicatorilor și se precizează nivelul factorilor de producție, rezultatele și
eficiența economică, și sunt prezentați în unități fizice (capete, hl, buc, tone ),
valorice (lei), de timp (ore-om pe kg spor), convenționale (zile animale
furajate, unități nutritive).
 Funcțiunea de planificare
• Se elaborează mai multe variante de planuri de lucrări și se alege pe baza unui
sistem de indicatori varianta optimă din punct de vedere al eficienței
economice.
• Elaborarea planului de producție și a bugetului de venituri și cheltuieli
reprezintă o activitate complexă în care se întrepătrund cunoștințele tehnice,
tehnologice și economice, indicatorii tehnici trebuind să aibă o justificare
economică, iar indicatorii economici trebuie să aibă o fundamentare
tehnologică corespunzătoare.
 Planificare incubatiei și a livrarii

planificarea evoluției efectivelor

anuală lunară trimestrială

stabilirea numărului de zile animale furajate și a efectivului mediu furajat

planificarea producțiilor în ferma de tineret și de reproductie

planificarea bazei furajere având în vedere rațiile și Z.A.F

planificarea producțiilor totale

producția marfă

planificarea veniturilor în urma valorificării produselor și produșilor

planificarea cheltuielilor, a costurilor și a rezultatelor financiare

Etapele pentru elaborarea unui plan anul într-o fermă de creștere a prepelitelor
 Planificare normelor de populare

Planificarea necesarului de furaje

planificarea evoluției efectivelor

anuală lunară trimestrială

stabilirea numărului de zile furajate și a efectivului mediu furajat

planificarea producțiilor totale

producția marfă

planificarea veniturilor

planificarea cheltuielilor, a costurilor și a rezultatelor financiare

Etapele pentru elaborarea unui plan anul într-o exploatație piscicolă

 Funcțiunea de organizare
• include o serie de activități de stabilire a proceselor de muncă necesare
pentru îndeplinirea obiectivelor fixate prin planificare.
• Aceste activități sunt specifice managerilor de pe fiecare treaptă.
 Managerul general
• Precizează structura de organizare internă;
• Pt ferme- câte ferme, ce tip de fermă;
• Întreprinderile de industrie alimentară: câte secții, profilul secțiilor;
• Precizează nivelul ierarhic, liniile ierarhice, posturile de conducere, persoanele care ocupă aceste
posturi;
• Întocmește fișa postului de conducere;
• Repartizează mijloacele de producție pe subdiviziuni;
• Întocmește R.O.I., R.O.F.,
• Se precizează sistemele și metodele care se vor aplica în relațiile cu mediul extern al unității;
 Managerul de mijloc (cu producția, comercial,
economic)
• Organizarea modului de funcționare a relațiilor cu managerii de primă linie (șef de
fermă/secție) în sensul că se optimizează tehnologiile ce se aplică;
• Se organizează procesul de valorificare a producției (managerul comercial) –
stabilește, organizează relațiile cu șefii de fermă/secție pentru preluarea producției
marfă în vederea vânzării.
• Organizează depozitarea producției obținute;
• Informează șefii de secție/fermă nivelul prețurilor studiate la care se pot vinde
produsele;
• Organizează activități de păstrare a sănătății animalelor;
 Șefii de fermă/secție- managerii de primă linie

• Organizează procesele de muncă pe baza tehnologiei stabilite;

• Organizează procesele de depozitare a materiilor prime, transport;
• Organizează oamenii în fiecare zi de lucru, repartizându-i pe posturi și
stabilește sarcinile.
• Organizează procesele de producție;
 Funcțiunea de coordonare
• Cuprinde acțiunile ce urmăresc armonizarea și sincronizarea activităților,
corelarea deciziilor cadrelor de conducere situate pe nivele ierarhice diferite
cu scopul asigurării unității de conducere.
• Trebuie să se manifeste la toate nivelele ierarhice, începând cu verigile
superioare, unde predomină sarcinile management până la nivelul formațiilor
de lucru unde predomină sarcinile de execuție.
 Funcțiunea de coordonare
• Necesitatea aplicării acestei funcțiuni decurge din:
• Complexitatea activităților a căror componente trebuie corelate;
• Diversitatea lucrărilor ce se desfășoară;
• Necesitatea corelării activității compartimentelor și a integrării oamenilor;
• Existența factorilor perturbatori;
 Funcțiunea de coordonare
Deci funcțiunea de coordonare se manifestă la toate nivelele însă cu obiective specifice.

• La nivelul organelor colective de • Managerul general

conducere, coordonarea urmărește:
• Armonizarea activităților de producție
cu resursele materiale, umane și de
capital în vederea realizării
obiectivelor strategice, a obiectivelor
din planul de producție.
• Coordonează activitatea managerului
de mijloc;
• Urmărește deciziile luate de managerii
de mijloc și dacă există concordanță
între acestea.
 Funcțiunea de coordonare
• Managerii de mijloc • Managerii de primă linie
• Urmărește realizarea permanentă între • Coordonează activitățile oamenilor
resursele unității și obiectivele ce din subordine:
trebuie realizate;
• Modul și activitatea șefilor de primă
linie;
 Funcțiunea de coordonare
• Această funcțiune trebuie să evite apariția timpilor morți.
• Timpii morți determină pierderi pe toată linia având în vedere:
• că nu se realizează producție;
• calitatea producției este proastă;
• cresc cheltuielile (mașinile nu funcționează, oamenii stau);
 Funcțiunea de comandă
• Mai poartă denumirea de funcțiunea de decizie, de dispoziție sau de
conducere. Această funcțiune exprimă autoritatea unui post de conducere și
constă în următoarele acțiuni:
• luarea deciziilor;
• transformarea acestora în dispoziții pentru executanți;
• antrenarea întregului colectiv pentru realizarea obiectivelor unității;
• urmărirea și soluționarea conflictelor ce pot să apară;
 Funcțiunea de comandă
• Deciziile de conducere sunt hotărâri
pe care managerii le iau cu scopul de a
atinge obiectivele propuse.
• Dispoziția exprimă un raport de
relații între manager și subordonați,
relații care trebuie să aibă ca rezultat
antrenarea subordonaților în realizarea
sarcinilor, motivația având o
importanță deosebită pentru aceasta.
• Cerințele necesare în formularea unei
dispoziții:
• să se precizeze sarcinile ce revin
grupului de salariați;
• să se precizeze termenele de realizare a
dispozițiilor;
• să se precizeze metodele și procedeele
de execuție;
• să se precizeze motivarea luării deciziei
și deci a dispoziției;
 Funcțiunea de comandă
• Se recomandă să se precizeze motivarea deciziei, respectiv a dispoziției
pentru executanți și să se coreleze cu implicațiile directe și rolul fiecărui
angajat, pentru a mări responsabilitatea și coeziunea acestora.
• În cadrul unității un alt aspect important se referă la comunicare care poate fi
formală (oficială) sau informală.
• Comunicarea formală reprezintă acțiunea de transmitere a informațiilor
respectând liniile ierarhice.
 Funcțiunea de comandă
Comunicarea formală se poate clasifica în funcție de sensul de transmiterea a informației astfel:
• comunicare vertical-descendentă,
pleacă de la managerul general de-a
lungul liniilor ierarhice către cadrele
inferioare de conducere și la
executanți;
• În acest mod se transmit deciziile de
conducere, dispozițiile.
• comunicare vertical ascendentă,
informațiile pleacă de la salariați sau
cadrele de conducere de pe nivelele
inferioare către managerul general.
• Acestea informații se utilizează pentru
urmărirea modului de realizare a
dispozițiilor, a rezultatelor obținute.
• Se transmit nemulțumirile, inovațiile
salariaților.
 Funcțiunea de comandă
• comunicare de tip orizontală se • comunicare de tip diagonală
realizează între posturile de apare între posturile investite cu
conducere situate pe același nivel autoritate funcțională.
ierarhic.
• Are importanță în activitatea de
planificare, diverse proiecte în care
sunt angrenate mai multe
compartimente.
 Funcțiunea de control
• Rolul generic al controlului este de a ajuta managerii în luarea deciziilor,
analizând ce s-a realizat în trecut, urmărind prezentul și pregătind viitorul.
• Funcțiunea de control se caracterizează prin:
• acțiunile managementului îndreptate spre realizarea modului în care rezultatele obținute
corespund obiectivelor stabilite;
• sesizarea, depistarea și măsurarea eventualelor abateri, a factorilor și a cauzelor care l-au
determinat;
• stabilirea măsurilor pentru remedierea deficiențelor;
 Funcțiunea de control
• Dreptul de control aparține organelor colective de conducere, fiecare
manager fiind investit cu anumite drepturi de a controla activitatea
subdiviziunilor și persoanelor din subordine.
 Funcțiunea de control
Clasificarea tipurilor de control se face după mai multe criterii:
• După momentul efectuării:
• Control preventiv-se face la începutul activității de planificare, cu ajutorul lui se asigură
condițiile necesare îndeplinirii acțiunii.
• Controlul permanent sau continuu - se desfășoară pe tot parcursul anului, în timpul
proceselor de producție și are ca scop sesizarea apariției factorilor perturbatori .
• Controlul retroactiv (feed back) – se desfășoară la sfârșitul procesului de producție, la
sfârșitul zilei, luni, trimestrului, anului.
 Funcțiunea de control
• După poziția managerului față de actul de control în procesul
managerial:
• Control direct, se realizează prin contact nemijlocit între manageri și subordonați.
• Control indirect, se face pe baza informațiilor primite în scris sau verbal.
• Autocontrolul reprezintă o formă superioară de control și se pratică de fiecare angajat
asupra activității proprii.
• Control de conformitate, asigură aducerea fenomenelor la parametrii prestabiliți, previne
apariția unor perturbăriși favorizează desfășurarea acțiunii în conformitate cu obiectivele
stabilie.
 Funcțiunea de control
• După natura și obiectivele urmărite:
• Control tehnic se exercită asupra proceselor de producție și are în vedere respectarea
tehnologiilor, a calității produselor;
• Control economic se referă la realizarea indicatorilor, aplicarea gestiunii economice,
orientâdu-se către indicatorii economici;
• Control financiar urmărește modul de îndeplinire a planului financiar, asigurarea
echilibrului financiar dintre venituri și cheltuieli.
 Funcțiunea de control
• Pentru ca activitatea de control să fie eficientă trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
• Să aducă informații exacte, care să reflecte realitatea, pentru că informațiile deformate determină
decizii proaste;
• Să se efectueze sistematic și la termenul oportun pentru a se evita pierderile;
• Să fie completă, deci să nu urmărească aspectele neesențiale, formale ci să scoată în evidență
situațiile importante care necesită decizii, să determine cauzele și factorii care le-au determinat;
• Să fie obiectivă, deci să sesizeze factorii perturbatori pentru rezultatele obținute;
 Funcțiunea de control
• Pentru ca activitatea de control să fie eficientă trebuie să aibă următoarele
caracteristici:
• Să fie constructivă, să precizeze măsurile pentru remedierea deficiențelor;
• Să urmărească aspectele cantitative dar și calitative ale rezultatelor obținute;
• Sistemul de control să fie cunoscut și acceptat de toți colaboratorii și executanții, ducând la
scurtarea timpului de transmitere a informațiilor, reduce stare de inhibare a celor controlați;
• Să fie economică, respectiv să asigure un echilibru între costul punerii în aplicare a sistemului
de control ales și avantajele pe care le asigură.
 Funcțiunea de control
• Obiectivele esențiale care trebuie controlate sunt considerate următoarele:
• Nivelul costurilor de producție și a prețurilor de vânzare;
• Pragul de rentabilitate;
• Veniturile;
• Derularea activității de aprovizionare și valorificare;
• Nivelul producțiilor medii;
• Nivelul producțiilor totale, nivelul producțiilor marfă;
• Nivelul consumurilor specifice;
• Nivelul stocurilor; etc