Funcția de planificare

Disciplina – Fundamentele managementului

Elev - Braileanu Gabriel

Grupa - BA222 FR
Profesor – Paladi Ion
 Cuprins
► Ce este Planificarea
► ” Ei bine, planul este pe jumătate făcut”
► Ce spun profesioniștii
► Pașii funcției de planificare
► Stabilirea obiectivelor
► Înființarea premiselor de planificare
► Alegerea unui curs alternativ de acțiune
► Formularea planurilor derivate
► Asigurarea cooperării
► Urmărirea/evaluarea planurilor
► Concluzie
 Ce este planificarea
A planifica înseamnă a privi în viitor și a stabili cursuri viitoare de acțiune care trebuie urmate. Este o
etapă pregătitoare. Este o activitate sistematică care determină când, cum și cine va îndeplini un anumit loc
de muncă. Planificarea este un program detaliat cu privire la cursurile viitoare de acțiune.
Planificarea nu este altceva decât gândirea înainte ca acțiunea să aibă loc. Ne ajută să aruncăm o
privire în viitor și să decidem din timp modul de a face față situațiilor pe care le vom întâlni în viitor. Ea
implică gândire logică și luarea deciziilor raționale.
” Ei bine, planul este pe jumătate făcut”

Se spune: „Bine planificat este pe jumătate făcut”. Managerii trebuie

să planifice activitatea ținând cont de toți factorii interni și externi care
favorizează sau nu atingerea obiectivelor stabilite. Odată finalizată
planificarea, managerul trebuie să organizeze activitatea în raport cu
departamentele necesare. Departamentalizarea sau organizarea dă naștere
nevoii de ocupare a posturilor astfel create și de menținere a acestora sau a
stadiului de încadrare.
Forța de muncă angajată prin personal are nevoie de îndrumare și
supraveghere la fiecare pas și apare nevoia de conducere. Un manager
bun, așadar, trebuie să aibă calități de lider. Deoarece toate acestea au loc
pentru a obține rezultatul și atingerea scopului organizației. Pot avea loc
abateri, ici și colo, în procesul de producție. Aceste abateri trebuie
identificate și rectificate/controlate de către manager în controlul, astfel
încât sistemul să poată produce rezultate în mod eficient și eficient.
 Ce spun profesioniștii

Potrivit lui Urwick, „Planificarea este o predispoziție mentală

de a face lucrurile în mod ordonat, de a gândi înainte de a acționa
și de a acționa mai degrabă în lumina faptelor decât a
presupunerilor”. Planificarea este să decidă cea mai bună
alternativă, printre altele, pentru a îndeplini diferite funcții
manageriale pentru a atinge obiectivele predeterminate.

Potrivit lui Koontz & O’Donell, „Planificarea înseamnă a

decide în avans ce să faci, cum să faci și cine trebuie să o facă.
Planificarea face o punte între locul în care ne aflăm și unde vrem
să ajungem. Face posibil să se întâmple lucruri care altfel nu s-ar
întâmpla”.
Lindall Urwick
 Stabilirea obiectivelor
 Planificarea necesită o abordare sistematică
 Planificarea începe cu stabilirea scopurilor și obiectivelor de atins
 Obiectivele oferă o justificare pentru întreprinderea diferitelor activități, precum
și indică direcția eforturilor
 Mai mult, obiectivele concentrează atenția managerilor asupra rezultatelor
finale de atins
 De fapt, obiectivele oferă nucleu procesului de planificare. Prin urmare,
obiectivele ar trebui formulate într-un limbaj clar, precis și fără ambiguități. În
caz contrar, activitățile întreprinse vor fi cu siguranță ineficiente
 Pe cât posibil, obiectivele ar trebui enunțate în termeni cantitativi. De exemplu,
numărul de bărbați care lucrează, salariile acordate, unitățile produse etc. Dar
un astfel de obiectiv nu poate fi enunțat în termeni cantitativi precum
performanța managerului de control al calității, eficacitatea managerului de
personal
 Astfel de obiective ar trebui specificate în termeni calitativi. Prin urmare,
obiectivele ar trebui să fie practice, acceptabile, viabile și realizabile
Înființarea premiselor de planificare

 Premisele de planificare sunt ipotezele despre forma plină de viață a

evenimentelor din viitor
 Ele servesc ca bază de planificare
 Stabilirea premiselor de planificare se preocupă de a determina unde se tinde
să se abată de la planurile reale și cauzele unor astfel de abateri.
 Este de a afla ce obstacole există în calea afacerii în timpul operațiunilor
 Este de a afla ce obstacole există în calea afacerii în timpul operațiunilor
 Localurile de planificare pot fi interne sau externe. Internul include politica de
investiții de capital, relațiile de muncă din conducere, filosofia
managementului etc. În timp ce extern include schimbări socio-economice,
politice și economice
 Premisele interne sunt controlabile, în timp ce cele externe sunt
necontrolabile.
 Alegerea unui curs alternativ de acțiune
 Când sunt disponibile previziuni și sunt stabilite premisele, trebuie luate în considerare o serie de cursuri alternative de
acțiune
 În acest scop, fiecare alternativă va fi evaluată prin cântărirea avantajelor și dezavantajelor sale în lumina resurselor
disponibile și a cerințelor organizației
 Meritele, demeritele, precum și consecințele fiecărei alternative trebuie examinate înainte de a se face alegerea.
 După o evaluare obiectivă și științifică, se alege cea mai bună alternativă.
 Planificatorii ar trebui să beneficieze de diverse tehnici cantitative pentru a evalua stabilitatea unei alternative
Formularea planurilor derivate

 Planurile derivate sunt subplanurile sau planurile secundare care ajută la

realizarea planului principal.
 Planurile secundare vor decurge din planul de bază. Acestea sunt menite să
sprijine și să accelereze realizarea planurilor de bază.
 Aceste planuri detaliate includ politici, proceduri, reguli, programe, bugete,
programe etc. De exemplu, dacă maximizarea profitului este scopul principal
al întreprinderii, planurile derivate vor include maximizarea vânzărilor,
maximizarea producției și minimizarea costurilor.
 Planurile derivate indică programul de timp și secvența îndeplinirii diferitelor
sarcini
 Asigurarea cooperării

 După ce au fost stabilite planurile, este necesar mai degrabă

recomandabil să luați în încredere subordonații sau cei care trebuie
să implementeze aceste planuri.
 Scopurile din spatele luării lor în încredere sunt: -
 Subordonații se pot simți motivați deoarece sunt implicați în
procesul de luare a deciziilor
 Organizația poate fi capabilă să obțină sugestii valoroase și
îmbunătățiri în formularea și implementarea planurilor
 De asemenea, angajații vor fi mai interesați de executarea acestor
planuri
 Urmărirea/evaluarea planurilor
 Urmărirea/evaluarea planurilor
 După alegerea unui anumit curs de acțiune, acesta este pus în acțiune.
 După ce planul selectat este implementat, este important să se evalueze eficacitatea acestuia.
 Acest lucru se face pe baza feedback-ului sau a informațiilor primite de la departamentele sau persoanele interesate.
 Acest lucru permite conducerii să corecteze abaterile sau să modifice planul.
 Acest pas stabilește o legătură între funcția de planificare și control.
 Urmărirea trebuie să fie paralelă cu implementarea planurilor, astfel încât, în lumina observațiilor făcute, planurile
viitoare să poată fi realizate mai realiste.
 Concluzie
În concluzie, planificarea strategică este foarte importantă pentru orice organizație
pentru a-și atinge obiectivele pe termen scurt și lung. În special, odată cu boom-ul și
crizele economiilor globale din ultimele decenii, a devenit și mai important pentru companii
să-și execute strategiile cu atenție. O parte foarte importantă a strategiei este să ne
pregătim pentru orice schimbări viitoare și să fii bine plasat pentru a face față provocărilor
aduse de aceste schimbări. De-aceea; strategia ar trebui să fie capabilă să minimizeze
amenințările și să maximizeze oportunitățile aduse de schimbare.