- Planificarea nu trebuie lăsată pe seama șansei.

Fiecare manager ar trebui să înlă ture

obstacolele și să încerce s ă stabilească un climat în care subordonații trebuie să
planifice. Aceasta cere, ca la fiecare nivel managerial, să se stabilească scopuri, să se
stabileasă și să se fac ă publice premisele planific ă rii, revederea planurilor și
realizarea lor de către subordona și și asigurarea c ă oamenii au asistență din partea
cadrelor de conducere și informații adecvate. Toate acestea întăresc recunoașterea că
planificarea nu se face de la sine și că facilit ățile de a o întreprinde trebuie asigurate.
- Planificarea trebuie să înceap ă de la nivelul top-managementului. în mod logic,
scopurile de baz ă de la care se dezvolt ă cele ce revin departamentelor trebuie să fie
aceleași pentru toat ă compania; de aceea, scopurile trebuie s ă fie stabilite la nivelul
top-managementului. De asemenea, c ă nd managerii de la nivelul strategic revăd cu
rigurozitate planurile subordonaților, interesul pentru planificare este stimulat în mod
natural înîntreaga companie.
- Planificarea trebuie să fie organizat ă. O bună structur ă organizatorică - prin
gruparea potrivit ă a activităților și delegare clar ă a autorității - crează un mediu pentru
performanță. în asemenea condiții, managerii au responsabilitatea planificării î n
interiorul ariei lor de autoritate și nu se separ ă procesul de planificare a activităților de
realizarea lor efectivă.
- Planificarea trebuie să fie clară și precisă. Deși uneori planificarea nu poate fi precisă î
n totalitate, ar trebui ca planul s ă reprezinte mai mult decăt dorință. Planurile devin mai
precise, dacă prevăd etape strategice pentru acțiuni și necesarul de resurse umane,
materiale și financiare pentru fiecare dintre ele. Cuantificarea informațiilor planului prin
evaluare poate, de asemenea, să sporeasc ă precizia planificării.
- Premisele, obiectivele, strategiile și politicile trebuie comunicate clar. Poate că cea mai
importantv cauză a planific ă rii necoordonate este lipsa managerilor de a înțelege
scopurile lor și premisele planific ă rii care afecteaz ă aria lor de acțiune. De asemenea,
cauza principală a eșecurilor planificării este neînțelegerea strategiilor și politicilor
companiei în domeniul în care managerul adoptă decizii. Aceste deficiențe pot fi evitate
printr-un sistem și un proces de comunicare clare, capabile să asigure informații
adecvate pănă la ultimul
nivel ierarhic.
- Planificarea trebuie să includ ă conștiența și acceptarea schimbării. Schimbarea este
totdeauna necesară pentru supraviețuirea organizației economice. Dar, deoarece
oamenii opun rezistență schimbării, un obiectiv al managerilor trebuie să fie crearea
conștienței schimb ă rii în organizația lor, a unei atitudini generale de acceptare și a
abilității de a o prevedea. Direcțiile principale în care trebuie să acționeze managerii
pentru realizarea acestor cerințe se pot stabili pornind de la următoarele idei:
- schimbarea este mai bine acceptată atunci când este înțeleas ă decât atunci când nu
se înțelege;
- schimbarea este mai mult acceptată când nu amenință siguranța;
- schimbarea este acceptată când rezultă din aplicarea unor principii impersonale
stabilite mai înainte, și nu atunci când este dictată prin ordine personale;
- schimbarea este mai bine acceptat ă când urmează unei serii de schimbări care au
determinat succes decât când urmeaz ă unei serii de eșecuri;
- schimbarea este mai bine acceptată când este introdus ă dup ă o alta important ă
care a fost asimilat ă decât când se suprapune unei confuzii provocaă de alte
schimbări;
- schimbarea este acceptată dacă a fost planificată și nu dacă este experimentată
direct;
- schimbarea este mai ușor acceptată de către oamenii noi în funcție decât de cei vechi;
- schimbarea este acceptată de oamenii care participă la beneficiile determinate de
aceasta;
- schimbarea este mai ușor acceptat ă când cei afectați au fost ajutați să o creeze decât
când a fost impus ă din afară;- schimbarea este mai mult acceptat ă dacă organizația a
fost pregătită, în ansamblul ei, să o accepte.