47.

Principiile pentru stabilirea obiectivelor:

-membrii grupului care sunt responsabili cu îndeplinirea obiectivelor trebuie să aibă un cuvânt
de spus în stabilirea lor deoarece ei știu mai bine decât managerii lor care este situația de la
locul de muncă.

-obiectivele trebuiesc stabilite cât mai concret

-trebuie scoase în evidență rezultatele așteptate (angajații trebuie să știe modul prin care
managerii stabilesc dacă un obiectiv a fost sau nu îndeplinit)

-obiectivele trebuie stabilite suficient de înalte pentru ca salariații să depună eforturi pentru a
le îndeplini, dar nu atât de înalte încât aceștia să renunțe la încercarea de a le îndeplini

-obiectivele trebuie prezentate clar și simplu

-se stabilesc numai obiective care au treabă cu alte obiective

48. Factorii care afectează eficacitatea planurilor

-Complexitatea este gradul de detaliere și încărcare cu informație de care beneficiază un

plan.=se consideră cu suprainformarea este la fel de periculoasă ca și informarea. O mulțime
de informații, detalieri etc cu privire la soluții, decizii, pot face ca șansele unui plan să scadă.

-orizontul de planificare=reprezintă cât timp este necesar din momentul în care managerul și-a
planificat un anumit obiectiv până când începe îndeplinirea lui.

-numărul de instituții, departamente și membrii implicați=se consideră că cu cât un plan

privește mai mulți membrii, mai multe departamente sau instituții, cu atât crește probabilitatea
eșecului.

-vulnerabilitatea față de factorii necontrolabili= oricum se va realiza planificare, întotdeauna

vor exista factori de risc.
49. Caracteristicile puterii:

-este inevitabilă și neutră, intrinsec nici bună, nici rea

-sistemul de putere în include pe toți

-sistemul puterii în orice societate e subdivizat în subsisteme din ce în ce mai mici, incluse
unul în altul

-datorită faptului că relațiile umane se schimbă încontinuu, relațiile de putere se schimbă și ele
continuu.

-egalitatea de putere chiar dacă este realizată, inevitabil se vor produce noi inegalități

50. Autoritatea formală

-este dată de poziția pe care o ocupă managerul în instituție

-managerul nu depune nici un efort pentru a i se recunoaște autoritatea

-managementul este realizat prin instrumente de genul: sistemul de recompense-pedepse,

subordonare

-subordonații respectă de fapt autoritatea funcției și nu autoritatea liderului care ocupă poziția

-autoritatea formală și puterea managerului trebuie să se afle într-un raport de egalitate

-autoritatea formală este mult mai accentuată în sistemele militare, de ordine și siguranță
publică

51. Nivelurile unui manager din cadrul organelor de urmărire penală:

Nivelul 1-nivelul de debut:

-să cunoască în cel mai mic detaliu descrierea funcției pe care o îndeplinește
-să cunoască cele mai importante date privind istoricul instituției

-să se poată integra în chipa managerială în care a fost repartizat și își desfășoară activitatea

Nivelul 2-nivelul relațiilor

-să facă dovada că are o autentică dragoste de membrii grupului

-să facă tot ceea ce ține de el pentru ca cei cu care lucrează să aibă și ei succes în plan
profesional

-să aibă capacitatea de a-și recunoaște limitele, greșelile

Nivelul 3-nivelul rezultatelor

-să pună în mișcare întregul mecanism pentru ca acesta să fie orientat spre performanță

-să construiască un sistem decizional flexibil, modern

Nivel 4-nivelul formării oamenilor

-să fie conștient că membrii grupului reprezintă avutul cel mai de preț

-să pună accent în primul rând pe formarea și perfecționarea subordonaților

Nivel5-nivelul forței personalității

-se constată că adepții săi sunt loiali și gata de sacrificii

-ești în situația de a te bucura de succesul subordonaților pe care i-a format ca lideri

52. Stilurile clasice de management

-stilul autocratic= în care liderul decide ce se va face și cum, are o importanță mare în anumite
instituții. Chiar dacă managerul trebuie să fie prezent, altfel muncă se oprește, stilul este
benefic atunci când inițiativa subordonaților este mică sau lipsește.

-stilul democratic=este cel mai popular și cel mai corespunzător cerințelor. Prima
caracteristică a acestui stil este aceea că promovează participarea subordonaților și încurajează
inițiativa.

-stilul liber=este centrat pe ideea că managerul nu este interesat de ceea ce fac subordonații și
nu se implică în muncă acestora.

53. Etapele evoluției unei crize

-pregătirea crizei=etapă de avertizare, în care identificarea potențialului de criză al unor

evenimente poate duce la luarea unor măsuri de preîntâmpinare sau chiar anulare a crizei.

-criza acută=acesta este momentul care identifică criza. Se consideră că instituția poate avea
un anume control asupra momentului și modului în care criza va izbucni, în cazul în care nu
poate avea control asupra crizei, ea poate încerca să controleze când și cum vor fi distribuite
informațiile referitoare la acest eveniment.

-faza cronică a crizei= poate lua mai mult sau mai puțin timp și poate conține anchete ale
diferitelor instanțe de control, dezbateri publice etc.

-terminarea crizei=scopul acțiunilor de gestiune a crizei trebuie să fie atingerea cât mai rapidă
a acestei faze.

54. Comunicarea de criză

Implică 4 activități:

1 Evaluarea riscurilor =această activitate se bazează pe identificarea diferitelor amenințări

existente în mediul în care operează instituția. În acest scop, se poate face apel la consultanți
din cadrul unor firme specializate.
2. Planificarea comunicării de criză= pentru un management eficient al crizei este nevoie să se
întocmească, încă din perioadele de calm, un plan de comunicare de criză, care este realizat de
specialiști în administrație publică. Acest plan trebuie să cuprindă
:coperta, introducerea, scopuri și obiective, componența celulei de criză.

3. Răspunsul=reprezintă aplicarea planului de comunicare de criză. Dacă planul de

comunicare de criză este corect, instituția va fi recompensată prin limitarea efectelor negative
ale crizei și păstrarea încrederii membrilor grupului.

4. Refacerea instituției=constituie ultima etapă și este marcată, în primul rând, de evaluarea

calității răspunsului aplicat.

55. Modalități pentru gestionarea situațiilor de criză mediatică

Gestionarea crizelor mediatice

În gestionarea lor trebuie să se evite greșelile: ezitarea, confuzia, răzbunarea, autocunoașterea,

confruntarea, irascibilitatea.

Modalități de soluționare a crizelor:

-desemnarea de către managementul instituției, a unui colectiv de criză care va coordona de la

început până la sfârșit operațiunile de ieșire din impas

-furnizarea cu sinceritate a informațiilor, exactitatea acestora eliminând posibilitatea

denaturării adevărului

-acordarea unei atenții sporite primei apariții publice, care trebuie să arate preocuparea de a
cerceta

-punerea la dispoziția presei a materialelor de informare

-transmiterea informațiilor trebuie să se realizeze coerent asigurându-se o legătură logică între

momentele prezentate
56. Principiile controlului

-legalitatea controlului, ce impune ca activitățile specifice să fie circumscrise exigențelor și

cerințelor reieșite din actele normative care reglementează acest domeniu.

-obiectivitatea controlului este unul din principiile de maximă importanță prin care sunt
evaluate în mod direct și cât mai aproape de realitate rezultatele obținute, cauzele devianțelor
și stabilirea măsurilor înlăturării ori diminuării efectelor lor.

-eficacitatea controlului își găsește locul în oportunitatea și finalitatea acestuia, pentru

desfășurarea corespunzătoare a procesului de management și activității sistemelor supuse
acestui control.

-economicitatea controlului=acest aspect are în vedere unitatea de timp și loc, componența

colectivelor de control dacă este cazul, în așa mod încât cu eforturi minime să se obțină
rezultate maxime.

-desfășurarea controlului=acest aspect are în vedere unitatea de timp și loc, componentele

colectivelor de control dacă este cazul, și așa mod încât cu eforturi minime să se obțină
rezultate maxime.

-desfășurarea controlului=în zonele determinate, constituie principiul care reliefează

necesitatea identificării și verificării punctelor importante din cadrul sistemelor determinate în
realizarea activității

-adaptarea controlului

-principiul simulării

-principiul controlului

57. Atributele funcției de control:

-atributul perfectiv de reliefare a modului în care sunt aplicate în practică legile țării, celelalte
acte normative ce reglementează activitatea

-atributul preventiv de înlăturare anticipată a abaterilor și situațiilor critice potențiale

-atributul recuperativ de înlăturare a deficiențelor existente

-atributul apreciativ-simulativ de atestare și confirmare a rezultatelor obținute, de

recompensare sau sancționare

-atributul educativ de gestionare a rezultatelor pozitive și învățămintelor deprinse din

activitatea de îndeplinire a sarcinilor

-atributul informativ, de furnizare a informațiilor cu caracter generalizator

-atributul reglator, de eliminare a factorilor perturbatori asupra deciziilor luate

58. Obiectivele inspecțiilor și controalelor

-stilul de muncă al managerilor și și modul cum aceștia sunt implicați în activitatea instituției

-pregătirea generală a organelor de urmărire penală

-ordinea și disciplina interioară

-activitatea de secretariat, documente clasificate și relații cu publicul

-cooperarea și colaborarea cu organele locale ale administrației publice

-activitatea de cunoaștere, pregătire, selecționare și promovare a personalului

-stadiul de pregătire pentru intervenție sau situații deosebite

59. Etapele principale ale controlului, în cadrul organelor de urmărire penală

1. pregătirea controlului=se referă la planificarea și organizarea integrală a tuturor elementelor

necesare derulării activității.
2. Organizarea controlului= se referă la problemele organizatorice și tehnice cum ar fi: fixarea
datei începerii etapei și datei finalizării controlului, identificarea mijloacelor identificate,
stabilirea componenților comisiei

3. Instruirea comisiei de control care face de către manager înainte de deplasarea la sistemul
ce urmează a fi controlat este cel mai important moment în cadrul organizării controlului.

4. Desfășurarea controlului cuprinde anunțarea managerului ce conduce instituția care trebuie

controlată, într-o perioadă de timp rezonabilă despre activitățile care urmează a fi efectuate.

5. Evaluarea și aprecierea rezultatelor controlului se caracterizează într-un material scris

denumit raport, referat, notă sau proces-verbal, iar în unele situații sunt consemnate numai în
registrul de control al sistemului controlat.