AGRESIVITATEA – STUDIU

COMPARATIV OM-DELFIN

Asist. Univ. Mihaela Naidin

Lect.Univ.Drd. Mihaela Rus
Universitatea “Andrei Şaguna”
Constanţa

CLUJ
2006
 Agresivitatea – comportament destructiv şi violent
orientat spre persoane, obiecte sau spre sine,
ea semnificând atac, ofensivă, ostilitate, punere în primejdie.

Agresivitatea semnifică:
Tendinţa de a arăta ostilitate prin îndeplinirea unor acte de
agresiune;
Tendinţa de atacare a integrităţii fizice sau psihice a unei alte
fiinţe vii (Dicţionarul de Psihologie Larousse 1995)
Tendinţa de a domina în situaţii sociale.

rezultat al învăţării, al modelării comportamentului

în funcţie de mediul de dezvoltare → rezultat al interacţiunii
dintre organism şi mediu.
 Teorii ale agresivităţii
• 4 concepţii majore ale comportamentului agresiv:
1) Teoriile instinctuale - consideră că agresiunea este o
manifestare a unei pulsiuni sau
instinct înnăscut.
rdarea psihanalitică – după 1920 (“Dincolo de
principiul plăcerii”) Freud

uce un instinct al morţii

Thanatos complementar lui
Eross
b) Teoria etologică – Konrad Lorenz - lucrarea
2) Teoriile reactive - consideră comportamentul agresiv
“On Aggression” (1966)
ca o reacţie la situaţiile frustrante,
dezagreabile.
 Ipoteza frustrare/agresiune (Dollard, Miller):
- Orice agresiune este o consecinţă a frustrării;
- Orice frustrare generează o formă de agresiune.
3) Teorii ale învăţării - comportamentul agresiv este un
comportament achiziţionat prin
intermediul unor diferite mecanisme
- Condiţionarea clasică (I.P.Pavlov);
- Învăţarea instrumentală (B.F.Skinner);
- Învăţarea prin observaţie şi imitaţie (A. Bandura).

4) Abordarea cognitivă - care pune accentul pe procesele

cognitive centrale interne inserate între
stimuli şi răspunsul comportamental al
individului (Zillman);
- conduitele agresive pot fi induse motivaţional prin
crearea la indivizi a unei stări de mânie şi furie.
Evoluţia filogenetică a omului şi delfinului
 - Creierul delfinului are dimensiuni considerabile în raport cu omul
(greutatea creierului delfinului este mai mare cu aproximativ 250g decât
cea a omului), datorită dezvoltării deosebite a centrilor legaţi de auz,
procesarea sunetelor şi producerea lor;
- Creierul uman prezintă o dezvoltare a aceloraşi zone, dar într-o
măsură mai mică.
 Obiectiv general:
Studiu comparativ al comportamentului agresiv la om
şi delfin în baza cunoştinţelor teoretice privind
originea, evoluţia şi similarităţile neurofiziologice ale
acestora.

Obiective specifice:
- Identificarea similarităţilor şi diferenţelor între
comportamentele agresive în situaţii asemănătoare
la om şi delfin;

- Evidenţierea eventualelor modificări ale

comportamentului delfinului induse prin relaţia
persistentă cu omul.
 Ipoteze:

Hs. 1. Se prezumă că între comportamentul agresiv

la om şi delfin există similarităţi susţinute de
asemănările neuofiziologice între specii.
Hs. 2. Se prezumă că o relaţie susţinută între om şi
delfin
poate induce modificări comportamentale
prin acţiunea reciprocă.
reciprocă
Lotul de subiecţi:
- 40 de subiecţi umani
- 2 delfini specia Tursiops truncatus ponticus

Instrumente folosite:
- chestionar de evaluare a manifestărilor
comportamentale la om;
- grila de observaţie pentru comportamentul
delfinului.
 Manifestări comportamentale generate de foame

Om Delfin
17,50%
10%

10%

40%

72.50%
50%

nervos nervos
agresiv
agresiv
indiferent
indiferent
Comportamentul alimentar
Manifestări comportamentale ale delfinului
când nu este recompensat contingent

Nervos
Agresiv
Impasibil

În situaţia în care delfinul nu este recompensat pentru

activitatea desfăşurată la cerinţa dresorului,
acesta devine nervos (22,5%)
şi agresiv dacă situaţia persistă (65%)
 Respectarea habitudinilor spaţiale

15,5%

27,5%

57,5%

nervos
agresiv
indiferent

Aşezarea unei familii în jurul mesei

- locurile la masă ocupate de membrii familiei
sunt menţinute consecvent – fiecare respectă locul celuilalt.
 Respectarea habitudinilor spaţiale
17,5%
37,5%

45%

nervos
agresiv
indiferent

- la delfin, conflictul motivat de hrană apare doar în

condiţii de captivitate, unde cantitatea de hrană este
limitată - liderii mai puternici împiedică accesul la
puntea de hrănire prin urmărirea şi lovirea celorlalţi
delfini - acest tip de agresivitate nu ajunge pînă la
uciderea partenerului de bazin, delfinul mai mic putând
aduna bucăţile de peşte căzute pe fundul bazinului.
 Manifestări comportamentale generate de
încălcarea teritoriului (proprietăţii):
Om Delfin

nervos
nervos
agresiv
agresiv
curios
curios

Comportamentul agresiv de atac

se manifestă cu predilecţie când delfinul se află într-un
teritoriu familiar; în caz contrar el fuge în loc să atace.
 Manifestări comportamentale când o persoană
necunoscută se apropie foarte mult
(încalcă spaţiul intim)
Om Delfin
17,50%
42,50%

40,00%
nervos
nervos agresiv
agresiv curios
curios
 Agresivitatea manifestată în situaţii de rivalitate

Om Delfin

nervos nervos
agresiv agresiv

Oamenii concură pentru a obţine favoarea unor anumiţi congeneri:

când tinerii rivalizează pentru a obţine favoarea unei fete devin foarte
nervoşi (40%) şi uneori agresivi (60%).
Acest tip de agresivitate survine şi în cadrul luptelor dintre masculi
rivali, asigurându-se astfel o selecţie sexuală ce intervine în selecţia
naturală, cu un important rol adaptativ, deoarece pentru viitorul
speciei este foarte important ca rivalul cel mai puternic să cucerească
femela curtată.
Agresivitatea manifestată în situaţii de ameninţare
a copilului (puiului)
Delfin Om

nervos nervos
agresiv agresiv

Agresivitatea mamei îndreptată

este împotriva tuturor atunci când
copiii ei sunt ameninţaţi (55,5%)
– o singură categorie este acceptată:
copii săi, faţă de care desfăşoară
un comportament matern reclamat
de cerinţele imperioase ale unor
făpturi neajutorate.
 Comportamentul de pedeapsă

nervos
agresiv
indiferent

Agresivitatea manifestată de părinţi faţă de copii - efect negativ –

deoarece răul pe care părinţii îl fac bătând copilul la mânie este mai
mare decât greşeala pe care a făcut-o el. Copilul bătut cu mânie
devine el însuşi violent, agresiv – a-i corecta în acest fel greşeala
înseamnă a crea două lucruri rele: un lucru rău fiind cel pe care vrem
să-l corectăm şi rămâne din încăpăţânare şi cel de-al doilea fiind acela
că, prin bătaie copilul învaţă violenţa.
Cum vă manifestaţi dacă aţi fi despărţit de familia dvs?

Om Delfin

nervos
nervos
agresiv
agresiv

Din diagramele expuse observăm că ambele specii manifestă

o stare de nervozitate, agresivitatea fiind
mult mai crecută la delfin decât la om
 IV. CONCLUZII
 Între comportamentul agresiv studiat
la om şi delfin există similarităţi;

Comportamentele agresive asemănătoare se relevă

în următoarele situaţii:
- respectarea habitudinilor spaţiale;
- apărarea copiilor (puilor);
- rivalitate pentru a obţine favoarea unui congener.
Diferenţele între comportamentul agresiv la om şi delfin sunt
evidenţiate prin:
- manifestările comportametale generate de foame;
- recompensă – delfinul devine nervos, chiar agresiv
atunci când nu i se oferă hrană sau nu este recompensat.

O relaţie susţinută între om şi delfin poate

induce modificări comportamentale ce pot
ajunge până la agresivitate.
VĂ MULŢUMIM PENTRU
ATENŢIA
ACORDATĂ!