Managmentul

comportamentului
agresiv la copii
Definiție

Comportamentul agresiv este o

însușire a acelor tipuri de
comportament care sunt
orientate în sens distructiv,
ce provoacă daune materiale,
morale, psihologice.
 "Agresivitatea este înnăscută" susține
Sigmund Freud.
Oamenii se nasc cu predispoziția sau impulsul
de a fi violenți și de a agresa. Deoarece
aceste predispoziții nu se pot înlătura,
trebuiesc găsite modalități constructive de
canalizare a energiei negative.
Cauze ale apariției agresivității
- familii dezmembrate, situaţie materială precară;
- provin din familii în care există un climat
conflictual, din familii hiperpermisive;
-
modele de comportament ineficiente, unde se atestă lipsa de
cultură şi de educaţie;
- lipsa comunicarii atât în familie,
cât şi la scoală, cu colegii şi cu profesorii.
- relaţia negativă
învăţător – elev.
- plecarea unuia/ambilor părinţi la muncă în străinătate (se
simte singur şi abandonat manifestându-și neliniştea şi
frustrarea prin agresivitate asupra celorlalţi);
- mass-
media (în special televiziune, care ofera zilnic modele de
conduită agresivă, fizică sau verbală).
 Perioada senzitivă a dezvoltăriii
socioemoționale 0-7 ani.
 Se socoate perioada optimă de management
de prevenire a emoțiilor agresive. Dacă nu se
intervine în acest interval de timp ca
consecință apare comportamentul de
autovătămare, duce la tulburări de
personalitate, suicid, agresivitate cu sine
însuși.
 Studiile au demonstrat, că arcuirea spatelui
bebelușului în brațele mamei duc la
agresivitate la vârsta mică, autoagresivitate la
vârsta mare
 Dacă la 4,5 ani un copil se comportă urât
în comparație cu ceilalți, aceasta nu
înseamnă că este clinic bolnav, doar așa
este temperamentul lui.(La baza tipului
de sistem nervos este excitația, la alții
este exhibiția).Precum nu putem schimba
culoarea ochilor, așa nu putem schimba
temperamentul copilului.Mai des se
gestionează comportamentul la copilul
excitat.
 Temperamentul, particularitățile de
vârstă sunt inevitabile în manifestarea
comportamentului.
Etiologie

 Sistemul limbic se află într-o legătură slabă

cu cortexul de la 0-10 ani. Ele funcționează
consecutiv.
 Cortexul își începe dezvoltarea la 8-10 ani.
De la această
vârstă sistemul limbic începe a interacționa
cu cortexul, adică sistemul emoțional începe
a interacționa cu cel rațional.
 La 26 de ani cortexul este dezvoltat complet
denumit ca creierul deștept.
Agresivitatea la preșcolari
Forme ale agresivitrății la copiii
preșcolari
 Mușcă, împinge, trage de păr,
rănește, se năpustește asupra altuia,
bate din picioare, gesticulează din
mâini, izbucnește în plâns nervos şi
nu pot să mai comunice cu adulţii, fac
orice pentru a atrage atenţia celor din
jur.
Consecințe
Frica gestionată greșit duce prin toată
gama de emoții.
 Frica - generează anxietate;
 Furia – agresivitate;
 Tristețea – depresie;
 Dezgustul - tulburări de alimentație;
 Uimirea – dezechilibrul motivațional
pentru învățătură.
Necesități
 De la 0-3 ani copiii au nevoie de limite(ei
nu au nevoie de reguli,căci fiind mici nu știu
de riscuri).
 De la 3-6 ani vor învăța obligator
reguli(aceasta este foarte important ).
 Ca predecesor al învățatului de citit-scris
este mâncatul de sinestătător,nicidecum
hrănitul(este o legătură directă).
Emoțiile de bază
 Frica - răspunsul natural al creierului la stres. Stresul
generează frică (emoție de bază).
 Furia
 Tristețea apare când nu-i iese un puzzlu.
Nici într-un caz nu invalidăm această emoție,ci
intervenim cu mesajul: știu că-ți este greu, hai să ne
liniștim și să vedem ce se poate de făcut (identificăm
și recunoaștem emoția și nu o invalidăm).
 Dezgustul - o emoție de siguranță.
 Uimirea
 Curiozitatea - cea mai valoroasă,de bază dintre
emoții (din curiozitate apare mersul, limbajul,...)
Emoțiile de bază
 Bucuria - ajută să explodeze
anxietatea, depresia.
 Recunoștința - emoția folosită în
terapie de recuperare(văd
soarele pe cer, am un serviciu)
pentru creșterea stării de bine.
Tehnici de eliminare/combatere a
agresivității la preșcolari:
Tehnici de disciplinare
 Orice mecanizm de disciplinare începe
cu liniştirea.(liniștirea pe pieptul
tatălui...)
 Atingerea – tip mângâiere(experimentul
cu maimuțele);
 Îmbrățișarea – crește încrederea și
starea de bine;
 Masarea urechii.
Microtehnici
de liniștire
 Panica scade concentrația de oxigen,crește concentrația de
bioxid de carbon(amețește).
 Stresul crește adrelina în exces (pericol,pericol,pericol)care
ucide sistemul imunitar. Ea provoacă o agitație
psihomotorie, nu te poți liniști,adormi.
 Pentru maturi:
Respirație profundă 5-10 minute.
Pentru cei mici:
 Suflăm în lumînare/păpădie;
 Propunem copiilor să alerge.Alergatul este o activitate
sigură, care liniștește corpul și-l relaxează;
 Covorașul relaxării (maturul se asază de la egal la egal și
începe a respira profund și copilul imită după un oftat,apoi
explici regula sau limita(apoi permiți să intre în joc cu
ceilalți sau intri în magazin).
Tehnici de disciplinare(ascultare)
 Știu că regulile sunt grele de
realizat,dar eu te voi ajuta.Tu nu
greșești față de mine,tu greșești față
de dințișorii tăi(ca consecință ei se
vor îmbolnăvi).
Agresivitatea la școlarii mici
Gestionarea comportamentului
agresiv al copilului:

– Oferiți copilului exemplul personal prin

reacţii adecvate la furie/frustrare.
-Identificați
corect cauza furiei şi acordați-i sprijin şi
indrumare consecventă pentru
dobândirea controlului emoţional.
– Lăudați-l atunci când are reacţii
adecvate în situaţii frustrante.
Gestionarea comportamentului
agresiv al copilului:
– Atunci când copilul îşi exprimă emoţia de furie
într-o manieră care îl poate pune în pericol sau
este nepotrivită (lovește sau trântește obiecte
care se pot sparge, jignește), spuneţi-i că
înţelegeţi ceea ce simte denumind emoția
(”Înţeleg că eşti furios”) dar, în acelaşi timp
este important să-i corectaţi comportamentele
indicându-i alternative prin care îşi poate
exprima emoţiile, astfel încât să nu le facă rău
altora sau lui (”Ai putea încerca să iei o pauză
pentru a te linişti”).
Gestionarea comportamentului
agresiv al copilului:

– Validați emoția copilului

(“Este firesc să fii furios
pentru că sora ta ţi-a luat
jucăria, dar nu este în regulă
să loveşti….)
Gestionarea comportamentului
agresiv al copilului:
– Ajutaţi-l pe copil să manifeste un comportament
adecvat legat de exprimarea emoţiei de furie.
„Erai furios pe prietenul tău pentru că ţi-a
stricat construcţia, dar nu este permis să
arunci cu piesele. Cum altfel ai putea să-ţi
exprimi furia?” (Încurajaţi-l să găsească
alternative: să numere până la 3 în gând şi să
respire ca să se liniştească sau să-şi imagineze
că, atunci când inspiră miroase o floare
preferată şi atunci când expiră, suflă uşor într-
o lumânare fără să o stingă).
Gestionarea comportamentului
agresiv al copilului:
– Adresaţi-i întrebări deschise “Cum te
simţi atunci când…?” și astfel îi veți
oferi posibilitatea de a identifica şi
verbaliza ceea ce simte.
– Apreciaţi eforturile copilului de a-şi
exprima adecvat emoția de furie şi
oferiţi-i aprecieri verbale. (”Bravo! Ai
fost furios atunci când colegul tău ţi-a
stricat construcţia dar ai reuşit să te
îndepărtezi şi să rămâi calm.”)
Tehnici de relaxare

 Orice mecanism de disciplinare începe

cu liniștirea.
 Atingerea (tip mângâiere).
 Îmbrățișarea care duce la reducerea
stimulilor, liniștește sistemul
parasimpatic,restabilește starea de
liniște,respirația.
 Masarea urechii.
Acţiuni care să conduc la
combaterea agresivităţii
Iată câteva dintre acţiunile care, exercitate permanent
asupra copilului, vor conduce, în timp, la combaterea
agresivităţii şi violenţei juvenile :
 -să spunem clar copilului ce are voie să facă şi să îi
explicăm de ce nu are voie să facă anumite lucruri ;
 -să apreciem şi să lăudăm orice faptă bună pe care o
face copilul ;
 -de câte ori face un lucru neacceptat, să fie pus în
situaţia de a explica această conduită ;
 -să ajutăm copiii să înţeleagă consecinţele faptelor
lor ;
 -să oferim permanent copilului modelul unui
comportament corect, ştiut fiind faptul că acesta este
mai receptiv şi mai sensibil la ceea ce vede şi trăieşte
efectiv, decât la explicaţii ;
Acţiuni care să conduc la
combaterea agresivităţii
 -să nu răspundem cu violenţă la manifestările similare
ale copilului ;
 -să nu pedepsim cu duritate comportamentul agresiv
al copiilor deoarece, sub imperiul fricii şi al spaimei,
copilul îşi va înăbuşi sentimentele, va creşte
interiorizat, neincrezător în sine şi în acţiunile sale ;
 -lipsa de diplomaţie din partea adulţilor va conduce la
acutizarea crizei prin care trece copilul, iar
sentimentele de ură ale acestuia nu vor dispărea ;
 -să asigurăm copilului un climat de afectivitate şi
siguranţa, astfel încât acesta să nu cunoască
sentimentele de ură, violenţă, neîncredere, spaimă .
Agresivitatea la adolescenți
Studiu de caz
 O tânără de 16 ani, care fusese victima
agresivităţii manifestate de tatăl ei vitreg şi
de colegii ei de şcoală, spune că a devenit
ea însăşi o persoană agresivă când a ajuns
în clasa a VII-a. Ea recunoaşte: „De fapt,
fierbeam de mânie. Mă legam de toţi, de
oricine. Durerea are un impact puternic
asupra ta. Odată simţită, vrei să-i faci şi pe
alţii s-o simtă“. Deşi agresivitatea fizică nu
este caracteristică fetelor, mânia din
spatele ei este!”
Factorii care predispun adolescenţii
către un comportament agresiv

Factori biologici:
 Hipotalamusul şi amigdala – guvernează
funcţii instinctive şi afective.
 Un nivel scăzut de serotonină-
neurotransmiţător implicat în inhibarea
reacţiilor impulsive la frustrare.
 Un nivel crescut de testosteron.
Adolescenţii care au niveluri mai înalte de
testosteron răspund mai agresiv când sunt
provocaţi.
Factorii care predispun adolescenţii
către un comportament agresiv

Factori de mediu:
 Mediu familial - membrii familiei sunt primii
de la care copii încep prin a învăţa că
bătaia, urletele şi crizele de furie pot fi
mijloace eficiente pentru asigurarea
rezultatului dorit.
 Mediu social cu o situaţie economică
precară, slăbiciunea mecanismelor de
control social, criza valorilor morale şi
mass- media.
Factorii care predispun adolescenţii
către un comportament agresiv

Factori de personalitate:
 Personalitatea agresorului se caracterizează
prin trăsături care reflectă lipsa reglajelor
voluntare, egocentrism şi impulsivitate.
 Putem conchide că rolurile factorilor
învăţaţi şi înăscuţi nu pot fi descrise într-o
manieră exclusivă.
 Ereditatea şi învăţarea socială sunt factori
complementari în agresiunea umană.
Strategii de intervenţie
 Strategii pentru elevii agresaţi
 Ce poţi face când eşti agresat:
 Nu reacţiona;
 Consideră ca agresiunea este problema lui nu a ta;
 Fii categoric şi calm;
 Dă-i agresorului impresia că eşti de acord cu el, spune-i
că are dreptate şi îndepărtează-te;
 Mergi cu capul sus, arată prin poziţia corpului că nu eşti
vulnerabil şi că nu te afectează atacul lui;
 Încearcă să ai umor, încearcă să glumeşti pe seama ta
pentru a nu răspunde agresorului aşa cum doreşte;
 Nu răspunde la violenţă cu violenţă, nu folosi forţa fizică,
violenţa nu rezolvă niciodată problema, nu ştii niciodată
ce va face agresorul;
 Cere ajutor dacă eşti urmărit şi depăşit de situaţie:
discută cu profesorii, părinţii, psihologul şcolii.
Strategii de intervenţie
Strategii pentru adolescentul agresiv

 Învață să vorbești despre ceea ce simți; dacă nu poți,

descrie prin ce treci. Exersează mai întâi cu un
prieten/prietenă sau cu părinții;
 Exprimă-ți clar nemulțumirile, neplăcerile sau
supărarea, fără să te bați;
 Asculă-l atent pe celălalt, încearcă să îl înțelegi și
răspunde-i fără să te superi;
 Negociază - rezolvă problemele, căutând soluții
alternative și compromisuri.
 Time- out;
 Evită situațiile sau circumstanțele care sporesc
agresivitatea (căldura, aglomerația, consumul de
alcool).
 Sublimă-ți instinctul agresiv prin sport, artă și creație.
Strategii de lucru la agresivitate

 Normali (tipici) cuprinși 1-3 ani,folosim

liniștirea copilului.
 Cu deficit de abilități cuprinși între
3-7 ani se recomandă un program de
dezvoltare de abilități.
 Cu simtologie patologică (cu tulburări de
conduită de la 3-4 ani).
 De regulă în 70 de procente din cazuri,
trebuie de lucrat cu părinții,în 30 cu
copiii.
Strategii de lucru la agresivitate
 Când lucrăm cu un copil cu
comportament agresiv,ideal ar fi de
lucrat cu un grup din aceiaș clasă, de
aceiaș vârstă,din acelaș nivel de
dezvoltare de abilități.
 Se propun 3-4 reguli și consecințele
logice.
 Când zicem nu se poate de alergat (el va
alerga în continuare - regula mortului),
dar trebuie de zis: mergi mai încet.
Strategii de lucru la agresivitate
 Când se impune o regulă,ea trebuie respectată
de toată familia(atunci este eficiență,cu
consecvență).
 Conectare cu copilul este esențială (intri în
camera copilului, spui te iubesc, mă bucur să te
văd...);
 Stimulăm comportamentul de reparare cu cuv:Î-
mi pare rău,iartă-mă pentru că...mai trebuie să
faci comportamental ceva plăcut (ca recompensă
morală) o surpriză,ordine în cameră etc.
 Prin verbalizare,după ritmul copilului depășim
frica copilului (gradat,treptat- nu arucatul în
apă).
Managmentul comportamentului
agresiv
 Numim emoția;
 Recunoaștem emoția;
 O identificăm în diferite situații (î-ți
mai amintești ce a făcut eroul...);
 Oferim suport,sugestii în găsirea de
soluții;
 Schimbăm gândurile;
 Schimbăm comportamentul.
Regula de aur a stării de
bine

Nu
fac rău, nu-mi fac rău!
100 de emoții pozitive per zi!
Combaterea agresivităţii

Se tratează cu două ,,medicamente’’ :

 dragostea, oferită copiilor de către
adulţi (părinţi şi cadre didactice);
 educaţia.
Acestea două se vor administra doar
împreună, pentru a obţine efectul
dorit : îndepartarea violenţei şi
agresivităţii de sufletele gingașe şi
pure ale copiilor.
Sfârșit!!!
– Bătaia, cearta, critica sunt cele mai
ineficiente mijloace de descurajare a
comportamentelor indizirabile ale copilului.
În schimb, disciplinarea pozitivă, cu tact şi
răbdare, fără panică şi exagerări,
observarea cauzelor care determină aceste
comportamente şi găsirea, împreună cu
copilul de modalităţi alternative de a se
comporta şi a reacţiona în diverse situaţii,
pot preveni comportamentul agresiv la
copii.
Mulțumim!!!