Delimitări conceptuale

 Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi

definit ca fiind acea
formă de comportament orientate în sens distruci
v în vederea producerii unor daune,care pot fi
materiale, psihologice, morale sau mixte. Prin
urmare, actul agresivităţii, al comportamentului
agresiv poate fi îndreptat către obiecte, precum
casa, mobila, vesela, către ființele umane sau
ambele. La polul opus agresivității se
află comportamentul prosocial. Formele cele mai
fregvente și mai cunoscute ale comportamentului
agresiv sunt delicvența și infracționalitatea. O
definiție mai completă a agresivității ar fi aceea că
agresivitatea este orice formă de conduită
orientată către obiecte, persoane sau către sine,
în vederea producerii unor prejudicii, a unor
răni,distrugeri sau daune.
Manifestarea agresivităţii
 Agresivitatea se poate manifesta prin
numeroase comportamente începând de la
gesturile ameninţătoare şi mergând până la
crimă.
 În mediul şcolar agresivitatea se manifestă
prin: ridiculizarea colegilor, porecle, glume
dure, sarcasm, cinism, răspândirea de zvonuri
dăunătoare, punerea colegilor în situaţii
umilitoare, ameninţări verbale, intimidare sau
atac fizic .
Teoriile comportamentului agresiv

 Agresivitatea este înnascuta

Principal sustinator este Freud.

Agresivitatea este un instinct pur,este de natura
instinctuala si are un rol negativ. Singurele
modalitati de canalizare si reorientare a
acestor instincte sunt exprimate prin arta,
sport.Un alt adept al acestei teorii este Konsad
Lorenz. In lucrarea sa despre agresiune, el
accentueaza asupra naturii biologic-
instinctuale pe care-l gasim si la om si la
animale. In timp cela Freud, ea are o valoare
adaptiva, fiind esentiala pentru supravietuire
Teoriile comportamentului agresiv
 Agresivitatea este un comportament social
invatat-autor Albert Bondura.Agresivitatea se
invata prin:
a) direct- prin recompensare (pedepsirea) unor
comportamente
b) prin observarea (imitarea) unor modele de
conduita ale altora, iar aceste metode fiind
intalnite in:
* familie- parintii copiilor violenti, ai celor
abuzati, maltratati provin din familii in care s-a
utilizat pedeapsa fizica;
* mediul social-in comunitatile in care metodele
de conduita agresiva sunt acceptate, admirate,
valorizate, agresivitatea se transmite mult
mai usor noilor generatii
Teoriile comportamentului agresiv
 Teoria frustrare- agresivitate (Miller si Dollard).
Aceasta teorie are la baza 2 postulate specifice:
a)agresivitatea este intotdeauna o consecinta a
frustrarii
b)frustrarea conduce intotdeauna catre o anumita
forma de agresivitate. Aceasta teorie se bazeaza
pe faptul ca agresivitatea este determinata
de conditiile de mediu. Blocarea caii de atingere
a unui scop creeaza anumite frustrari. La randul
lor acestea se pot constitui in sursa de
manifestare a agresivitatii. Destul de frecvent
este agresiv, nu este orientata asupra sursei ci
redirectionata catre o alta tinta.
 Sursele agresivității
Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte
multe, li pot fi grupate pe trei categorii:
surse ce ţin de individ, de conduita şi de comportamentul
acestuia
» frustrarea este una din cele mai des întâlniţi factori
declanşatori ai agresivităţii
» atacul sau provocarea directă, de cele mai multe ori
verbală, dar şi fizică, poate duce la comportamente agresive
ale celui vizat.
» durerea, în formele ei fizică şi morală, poate duce la
creşterea agresivităţii
» căldura este şi ea un factor declanşator al agresivităţii, fapt
demonstrat de numeroase studii
» aglomeraţia este de asemenea un factor declanşator al
comportamentelor agresive, fiind un agent stresor pentru
unii oameni
» accesul la materiale pentru adulţi (filme, reviste, etc)
poate constitui un factor care duce la intensificarea /
declanşarea comportamentelor agresive.
 Formele agresivității

În funcţie de mijloacele utilizate în vederea

finalizării intenţiilor agresive, putem
împărţi agresivitatea în:
 Agresivitatea fizică şi agresivitatea verbală
 Agresivitatea directă, care are efecte directe
asupra persoanei agresate, şi agresivitatea
indirecta, în cazurile în care pot apare
intermediari între agresor şi persoana
agresată,victimă a comportamentului agresiv
Clasificarea agresivităţii în funcţie de Obiectivele
urmărite:
 Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit
obţinerea unor beneficii, a unui câştig material.
 Agresivitatea ce are ca principal scop rănirea
şi uneori chiar distrugerea victimei.

În funcţie de forma de manifestare a
agresivităţii aceasta poate fi:
1) Agresivitatea directă/ostilă (actul agresiv este un scop în sine
urmărindu -se explicit provocarea unui rău) vs. agresiunea
indirectă/instrumentală (suferința este folosită pentru atingerea
unui scop – sancționarea prin violență a unui comportament
indezirabil);
2) Agresivitatea activă (răul este rezultatul acțiunii nemijlocite a
agresorului – ex.:lovirea unei persoane) vs agresivitatea pasivă
(răul este provocat prin neintervenție – ex.: persoana care
nuintervine pentru protejarea unei victime supuse violenței, deși
ar putea să o facă);
3) Agresiunea fizică, psihică, sexuală sau verbală privind din
perspectiva actului provocator de suferință, toate având
componentă afectivă (suferința psihică);

4) Agresiunea spontană (declanșată conjunctural sau de un

concurs de împrejurări neanticipate de către agresor)vs.
agresiunea premeditată (pregătită din timp, pentru a atinge un
anumit scop);

5) Agresiunea provocată (victima a oferit un pretext
agresorului, chiar și indirect) vs. agresiunea neprovocată;

6) Agresivitatea manifestă (consumată într un act provocator

de suferință) vs. agresivitatea Latentă (existând un
potențial agresiv, agresorul virtual căutându-și un pretext
pentru a se manifesta);

7) Agresivitate intenționată (declanșată conștient și voit de

către agresor asupra victimei) vs.agresivitate neintenționată
(declanșată de circumstanțe independente de
voința agresorului, chiar accidental);

8) Agresivitate autoprovocată, interpersonală, familială,

grupală sau publică (după numărul de persoane implicate,
locul și contextul social în care se produce);

9) Agresivitatea privită din punctul de vedere al stării de

discernământ a agresorului, în strânsă legătură cu
responsabilitatea juridică și morală a acestuia.
Portretul adolescentului agresiv
 Este necinstit şi nemilos
 Evită responsabilitatea
 Sfidează autoritatea
 Violează normele sociale
 Îşi asumă riscuri mari
 Se controlează greu
 Este des în conflict cu părinţii
 Nu este conştient de comportarea sa
 Nu este ataşat de colegi sau familie
 Lumea îi pare ostilă
 Nu vrea să se schimbe
 Nu admite că este pe o cale greşită şi nu îi pasă de ceea ce
îi se întâmplă
 Este nepăsător faţă de ceea ce simte victima şi blamează
victima pentru conflictul iscat
 Lipsa compasiunii
Strategii pentru elevii agresaţi
Ce poţi face când eşti agresat:
 Nu reacţiona;
 Consideră ca agresiunea este problema lui nu a
ta;
 Fii categoric şi calm;
 Dă-i agresorului impresia că eşti de acord cu el,
spune-i că are dreptate şi îndepărtează-te;
 Mergi cu capul sus, arată prin poziţia corpului că
nu eşti vulnerabil şi că nu te afectează atacul lui;
 Încearcă să ai umor, încearcă să glumeşti pe
seama ta pentru a nu răspunde agresorului aşa
cum doreşte;
 Nu răspunde la violenţă cu violenţă, nu folosi forţa
fizică, violenţa nu rezolvă niciodată problema, nu
ştii niciodată ce va face agresorul;
 Cere ajutor dacă eşti urmărit şi depăşit de situaţie:
discută cu profesorii, părinţii, psihologul şcolii.
 Dinpunct de vedere practic, putem interpreta
manifestarea agresiunii ca sistem care inter-
relaționează următoarele
componente: Agresorul, Mediul în care se
produce agresiunea și Persoana agresată.
 Astfel se face necesară remedierea
comportamentului agresiv pe cât la agresor,
prin indentificarea cauzelor individuale ale
agresivității, evitarea motivelor de criză,
stabilirea regulilor clare de comportament,
precum și aceeași încurajare și evitarea
etichetării, pe atât a persoanei agresate,
aceasta fiind– totodată – și cea mai flexibilă
componentă a sistemului.
O modalitate științifică ce serveste acestui
scop este analiza funcțională.
Comportamentele problemă trebuie
identificate întotdeauna dupa funcția
acestora. Ca un comportament să apară, să
se mențină și să se repete pe viitor, trebuie
să existe întotdeauna o cauză. B.F.Skinner a
fost primul cercetator care a utilizat
termenul de “funcție “ a unui comportament
atunci când a vrut să identifice care sunt
cauzele acestuia.
 Analiza funcțională a comportamentului