CUNOAŞTERE

CUNOAŞTERE ŞI
ŞI
AUTOCUNOAŞTERE
AUTOCUNOAŞTERE
 Cunoaşterea
• determinarea caracteristicilor specifice fiecărei individualităţi

• proiectarea condiţiilor celor mai potrivite condiţii de

desfăşurare a activităţilor

• identificarea dificultăţilor de învăţare

• identificarea problemelor comportamentale

• selectarea acţiuni de asistenţă şi intervenţie

comportamentală (colaborarea cu psihologul)
 Întrebări
• cum pot să dobândesc cunoştinţe despre
capacităţile fiecărui elev

• care sunt cunoştinţele de care am nevoie

• ce fel de decizii cu privire la procesul

instructiv pot să iau dacă dispun de aceste
cunoştinţe
• Cunoaşterea şi acceptarea de sine =
variabile fundamentale în funcţionarea şi
adaptarea optimă la mediu social, în
menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale
• Autocunoaştere – procesul de explorare şi
structurare a propriilor caracteristici în
urma căreia rezultă imaginea de sine
• Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv,
afectiv şi motivaţional individual, cu influenţe
puternice de mediu
 Învăţământul modern, centrat pe
elev, are ca principii aplicative:
• Fiecare elev este unic şi are o individualitate proprie;
• Fiecare elev doreşte să se simtă respectat;
• Nu pretinde atitudini şi comportamente similare din
partea elevilor;
• Respectă diferenţele individuale; încurajează
diversitatea;
• Nu generaliza comportamentele prin etichete
personale;
• Evaluează doar comportamentul specific;
• Subliniază rolul stimei de sine ca premisă în
dezvoltarea personală;
 Imaginea de sine
Cine sunt eu? Ce pot eu să fac?

= modul în care o persoană îşi percepe propriile

caracteristici fizice, cognitive, emoţionale, sociale
şi spirituale

= reprezentare mentală a propriei persoane

= structură organizată de cunoştinţe despre sine

care ghidează comportamentul social
 Imaginea de sine
negativă
• scăderea performanţelor şcolare
• subestimarea resurselor
• neasumarea responsabilităţilor
• relaţii nearmonioase în cadrul familiei
• relaţii deficitare cu cei de aceeaşi vârstă
• nerespectarea drepturilor celorlalţi şi
valoarea lor
 Structura imaginii de sine
• Eul actual
– Eul fizic
– Eul cognitiv
– Eul emoţional
– Eul social
– Eul spiritual
• Eul viitor
• Eul ideal
Modalităţi de manifestare
a imaginii de sine negative
• Evitare. „Dacă nu încerci nu greşeşti”.
• Agresivitate defensivă. atacă sursa
frustrării
• Compensare minimalizează importanţa
• Motivaţie scăzută
• Rezistenţă la schimbare (reduc astfel
riscul unui eşec în situaţiile dificile)
 Metode de autocunoaştere

Externe Interne
• Ajutaţi copilul şi adolescentul să se • Observarea propriilor gânduri, emoţii,
descopere pe sine comportamente

• Informaţii verbale şi nonverbale primite

• Încurajaţi autoreflexia de la alte persoane

• Ajutaţi tinerii să îşi identifice • Analiza retrospectivă a traiectului de viaţă

structurile Eului
• • Estimarea resurselor individuale şi sociale
• Discutaţi cu elevii modul în care
structurile Eului le influenţează • Identificarea intereselor
convingerile, emoţiile şi
comportamentele
• Analiza aspiraţiilor şi scopurilor

• Valorizaţi aspectele pozitive ale • Identificarea priorităţilor/valorilor

copilului şi adolescentului personale
 Tehnica SWOT
• Strenghts = puncte tari
• weakness = puncte slabe
• opportunities = oportunităţi
• threats = ameninţări
Imagine de sine Imagine de sine
negativă pozitivă
• scăderea • creşterea
performanţelor performanţelor
şcolare şcolare
• relaţii • relaţii armonioase
nearmonioase în în cadrul familiei
cadrul familiei
• relaţii deficitare • relaţii bune cu
cu cei de aceeaşi colegii şi prietenii
vârstă de aceeaşi vârstă
 Autocunoaştere şi
intercunoaştere
(comunicarea interpersonală – sursă de autocunoaştere)

Informaţii pe Informaţii pe
care le ştiu care nu le am
despre mine despre mine
Informaţii I. II.
accesibile Deschis către Închis către
altora mine mine
Informaţii III. IV.
inaccesibile Închis câtre Blocat
altora alţii
Fereastra lui Johari
 Stima de sine
= modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de
"buni" ne considerăm comparativ cu propriile
expectanţe sau cu alţii

= dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine

Stima de sine pozitivă este sentimentul de

autoapreciere şi încredere în forţele proprii
 Elevii cu o stimă de sine
pozitivă …
• îşi asumă responsabilităţi
• se comportă independent
• sunt mândri de realizările lor
• realizează fără probleme sarcini
noi
• îşi exprimă atât emoţiile pozitive
cât şi pe cele negative
• oferă ajutor şi sprijin celorlalţi
colegi
Elevii cu o stimă de sine
scăzută …
• sunt nemulţumiţi de felul lor de a
fi
• evită să realizeze sau să se implice
în sarcini noi
• se simt neiubiţi şi nevaloroşi
•
• îi blamează pe ceilalţi pentru
nerealizările lor
• pretind că sunt indiferenţi
emoţional
• nu pot tolera un nivel mediu de
frustrare
• sunt uşor influenţabili
• nu îşi asumă responsabilităţi, este
prea “cuminte”;
• pare rebel, nepăsător
Experienţe din copilărie care formează:
Imagine de sine echilibrată:
• Este încurajat,lăudat
• Este ascultat
• I se vorbeşte cu respect
• I se acordă atenţie şi este
îmbrăţişat
• Are performanţe bune în
activităţile extraşcolare
• Are prieteni de încredere
Imagine de sine scăzută:
• Este des criticat
• I se vorbeşte pe un ton
ridicat
• Este ignorat, ridiculizat
• Ceilalţi aşteaptă să fie
întotdeauna “perfect”
• Are eşecuri în activităţile
extraşcolare sau şcolare
• Comparaţii frecvente între
fraţi
• Standarde exagerate a
părinţilor privind
performanţele sale şcolare
 Modalităţi greşite de a gândi despre
sine
• suprageneralizarea
• etichetarea
• gândirea polarizată
• autoînvinovăţirea
• „citirea gândurilor celorlaţi”
• responsabilitatea
 Activitate
• Scrieţi 4 modalităţi prin care dvs. aţi
putea creşte stima de sine a unui elev
Pentru ca elevii să dezvolte stima de sine, PROFESORUL trebuie:

• să creeze oportunităţi prin care elevul să obţină succes

• să identifice ariile în care este competent şi prin care să

îşi exprime calităţile faţă de grupul de colegi şi prieteni

• să creeze situaţii în care elevul să aibă oportunitatea de a

oferi ajutor celorlalte persoane

• acceptarea necondiţionată

• dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere,

rezolvare de probleme, abilităţile de a face faţă
situaţiilor de criză
 Pentru ca elevii să dezvolte stima de
sine, PROFESORUL trebuie:
• Să exprime expectanţe rezonabile faţă de vârsta copilului

• Să planifice din timp activităţile

• Să formuleze clar ceea ce aşteaptă de la elevi

• Să se focalizeze asupra aspectelor pozitive ale elevilor

• Să ofere posibilităţi şi opţiuni elevilor de câte ori este posibil

• Să ofere recompense
 AUTOEFICACITATEA
• Autoeficacitatea percepută =

convingerile oamenilor despre propriile

abilităţi necesare pentru atingerea
obiectivelor şi îndeplinirea sarcinilor
propuse.
 Paternul de gândire
• capacitatea individului de a–şi stabili
scopuri
• tipul scenariilor despre derularea
activităţii viitoare.
– Cei care au un nivel ridicat de autoeficacitate,
vizualizează scenarii cu rezultate pozitive
(succese).
– Cei care nu au încredere în eficacitatea lor,
creează de obicei scenarii reprezentând
eşecuri.
 Procesele motivaţionale
• Tipul de atribuiri cauzale
– elevii care se percep ca având un nivel ridicat
de autoeficacitate, atribuie eşecurile unor
eforturi reduse.
– cei cu autoeficacitate redusă susţin că
eşecurile lor se datorează lipsei unor abilităţi.
• Rezultatele aşteptate
– multe persoane cu nivel redus de
autoeficacitate refuză nenumărate posibilităţi
atractive, cu şanse mari de reuşită,
 Influenţele autoeficacităţii :

• Alegerii sarcinilor

• Cantităţii efortului depus

(perseverenţa şi rezistenţa)

• Nivelul stresului şi anxietăţii resimţite

 Elevii cu un sentiment puternic de
auto-eficacitate:
• abordează sarcinile dificile ca fiind mai degrabă provocări decât ameninţări
care ar trebui evitate

• se implică mai mult în activităţi

• îşi stabilesc obiective mai complexe şi mai provocatoare, perseverând până la

finalizarea acestora

• în cazul unui eşec, ei sporesc efortul depus

•
• de obicei atribuie nereuşitele unui efort insuficient, cunoştinţelor deficitare
sau lipsei unor abilităţi
•
• abordează situaţiile ameninţătoare cu sentimentul că le pot (le vor putea)
controla.
 Mecanisme de adaptare
• Anticiparea
• Autoobservarea/automonitorizarea
• Sublimarea
• Umorul
• Compensarea
• Flexibilitatea
• Socializarea
 Mecanisme de apărare
• Negarea
• Raţionalizarea
• Proiecţia
• Substituţia
• Represia
• Intelectualizarea
• Conversia
• Negarea
• Regresia
• identificarea