Proiect realizat de: Guseila Maria

Marcu Claudia Daniela

Oancea Madalina
FISA PSIHOPEDAGOGICA A UNEI DEFICIENTE
(DEFICIENTA EMOTIONALA)
Nu de putine ori defiecienta emotionala, numita si tulburare de comportament, s-a datorat in
mod special mediului din care provine copilul si, mai putin, unor dereglari functionale ale creierului.
Identificarea acestor tulburari revin in sarcina cadrului didactic, atunci cand deficienta este manifestata de un copil, sau de familie, colegi de serviciu, prieteni, cand sunt manifestate de o persoana care
nu mai frecventeaza institutii de invatamant.
Tulburarile de comportament se refer la persoane cu probleme sociale, acestia incalcand
legile si comportandu-se intr-o maniera anti-sociala si se pot identifica numai daca acestea sufera de
simptome mai mult de 6 luni. Pentru identificarea posibilelor tulburari intocmirea unei anamneze va
fi facuta de un profesionist si va urma o directie specifica: profilul de personalitate.
Tanarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente
neplacute si care simte ca traieste intr-o lume disconfortanta, amenintatoare. Sentimentul de autoapreciere pare sa fie subminat, de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar incarcerat.
Neavand vreun statut social de aparat, teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se
conforma normelor sociale. Mai mult, fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni, fie
ca pe toti si considera asemanatori, el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea
mult pret pe opinia lor. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el in
vederea incercarii de a-l reeduca.
I.

DATE DESPRE MEDIUL FAMILIAL

Climatul familial joaca un rol important in explicarea conduitelor antisociale, in special

conduita parentala. Astfel, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritatii parintilor, a
controlului precum si a afectiunii acestora, ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. De
asemenea, familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din
punct de vedere psihoafectiv si psihomoral afecteaza in mare masura procesul de maturizare
psihologica si psihosociala a personalitatii copiilor.
In familiile in care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv,

copilul nu are alta alternativa decat supunerea oarba, neconditionata in raport cu cerintele si
pretentiile parintelui, cu efect negativ imediat in planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii
viitorului tanar. La agresivitate si ostilitate copilul raspunde prin atitudini si chiar actiuni agresive si
autoagresive.
Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului
hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste, prin forme de conduita agresiva sau
autoagresiva.
Pe de alta parte, exista si climatul familial hiperpermisiv in care parintii sunt superprotectori,
invadeaza pur si simplu copilul cu investitii afective, creeaza in mod exagerat conditii de
aparare a copilului impotriva pericolelor si prejudecatilor. Acest tratament educational poate
conduce la conduite antisociale explicabile in cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la
frustrare (Oancea Ursu, 1985).
O alta teorie este cea care insista asupra conditiilor economice, materiale, deoarece realitatea
arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate.
Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a
lipsit nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii
educationale corespunzatoare.
II. DATE MEDICALE SEMNIFICATIVE
O sursa importanta de informatii cu privire la comportamentul copilului poate fi constituita
din datele medicale semnificative. Este important de stiut daca tulburarea copilului se datoreaza
unor evenimente sau conjuncturi nefavorabile din viata copilului sau au aparut ca urmare a unor
antecedente medicale. De exemplu, un copil care are astm nu poate participa la activitatile sportive
ale clasei, fapt care ii da stari de agitatie continua pentru ca se plictiseste. Tensiunea acumulata in
timp, ca urmare a frecventelor stari de frustrare se va elimina prin descarcari bruste, prin forme de
conduita agresiva sau autoagresiva.
Agresivitatea poate fi privita si sub aspect patologic, caz in care se disting doua forme:
agresivitatea constitutionala (la epileptici unde periodic au loc descarcari paroxistice si la cei cu
caracter paranoic unde actul este lucid, exercitat la rece) si agresivitate accidentala sau castigata,
datorata unor factori si imprejurari precum: imprejurarile toxice acute si cronice, encefalopatiile
infantile, traumatismele cranio-cerebrale, psihoze (Oancea Ursu, 1985).
III. SITUATIA SCOLARA

Un aspect important la copiii si tinerii cu tulburari de comportament il reprezinta esecul

privind adaptarea si integrarea scolara. Copiii dezadaptati scolar intra in categoria copiilor
problema care adopta o conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare. Acestia
se caracterizeaza prin: insubordonare in raport cu regulile si normele scolare, lipsa de interes fata de
cerintele si obligatiile scolare, absenteismul, chiulul de la ore, repetentia, conduita agresiva in raport
cu colegii si cadrele didactice.
Unii cercetatori gasesc ca exista o corelatie intre tulburarile de comportament si rezultatele
scolare scazute sau abandonul scolar, in sensul ca, de regula, copiii cu tulburari de comportament,
prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazut, in special la copiii proveniti din familii
dezorganizate (Cosmovici, Iacob, 1998).
IV. PROFIL PSIHOLOGIC
Realizarea profilului psihologic implica investigarea comportamentului unei persoane,
motivele si contextul in care acesta se manifesta, cu scopul de a putea prevedea reactia persoanei
intr-o anumita situatie sau pentru a explica aceasta reactie daca a avut loc deja.
Profilul psihologic se refera la o analiza a informatiilor cu semnificatie psihologica destinata
realizarii unui profil comportamental. Pentru aceasta, se face o analiza a produselor activitatii
persoanei, a mediului social si educational in care aceasta traieste si isi desfasoara activitatea, a
temperamentului, a antecedentelor persoanei, a reletiilor de familie, a hobby-urilor, a anturajului, a
microexpresiilor faciale, a limbajului nonverbal sau oricaror alte aspecte care ne pot oferi informatii
relevante (Neculau, 1996). Analizand obiceiurile si ritualurile unei persoane putem observa niste
pattern-uri comportamentale si putem face unele presupuneri privind probabilitatea aparitiei unui
anumit comportament.
Informatiile astfel obtinute sunt destinate pentru a se putea lua decizii sau pentru a se putea
intocmi o strategie de atingere a obiectivelor, cunoscand punctele tari si promovandu-le si
identificand vulnerabilitatile (punctele slabe) si diminuandu-le.
V. VIATA DE GRUP
Relevanta acestui criteriu in cadrul fisei psihopedagogice consta in posibilitatea de a
identifica aspecte ale personalitatii si comportamentale ale copilului atunci cand desfasoara activitati
de grup. Prin modul in care stabileste (sa nu) relatii cu covarstnicii din zona proximala, prin
interesul si preferintele manifestate, se pot identifica aptitudini care ar putea fi dezvoltate dar si
aspecte ce tin de posibila tulburare emotionala, atunci cand manifesta dificultati sau respinge

interactiunea cu ceilalti.
VI. ORIENTAREA SCOLARA SI PROFESIONALA
Informatiile solicitate de acest criteriu ar putea constitui o serie de repere care ajuta la
identificarea aptitudinilor si intereselor copilului, facilitand intocmirea unor obiective si, ulterior, a
unui plan de interventii pentru copIi. Astfel, sub indrumarea parintilor, a unui bun consilier si a
personalului didactic, copilul poate dezvolta abilitati concordante cu orientarea scolara/profesionala.
VII. CONCLUZII SI RECOMNADARI
Tulburarile de comportament se constituie ca un fenomen complex, generat de o multitudine
de factori. Evidente in randul acestor factori sunt: predispozitiile innascute, sechelele datorate
leziunilor cerebrale (ca urmare a meningo-encefalitelor si a traumatismelor), modificarile endocrine
produse brusc in conditiile nefavorabile de mediu. Alti factori sunt mai putin cuantificabili, dar cu o
mare incidenta. Astfel, un loc aparte in determinarea tulburarilor de comportament il ocupa
disconfortul psihic chiar daca acesta provine din mediu formal sau informal. Lipsa de supraveghere
a tinerilor, lipsa implicarii parintilor in activitatile copiilor, sau neantrenarea in activitati extrascolare
pot conduce la abandonarea orelor de curs si la vagabondaj. De obicei, asemenea fenomene se
coreleaza cu carente de afectivitate sau subestimare a eului, de lipsa de respect pentru activitatea
celor din jur si de slaba integrare in activitatea grupului.
Frecventa tulburarilor de comportament este diferita de la o perioada la alta: acestea se pot
manifesta mai frecvent intre 14 si 16 ani, ca apoi sa se atenueze, sau se pot manifesta la varsta
adulta, care au tendinta sa devina stabile si cu repercursiuni tot mai evidente antisociale.
La baza conduitei deviante stau o serie de comportamente aberante (exemplu comportamentul aberant moral evolueaza mai cu seama dupa 6-7 ani). De cele mai multe ori, in tulburarile de
comportament ale tinerilor se produc o serie de modificari, care au o evolutie de la simplu la
complex. Adeseori, se manifesta abateri comportamentale simple, dar care semnifica formarea
particularitatilor negative ale personalitatii (exemplu, minciuna). Pana la pubertate si adolescenta un
asemenea comportament se manifesta ca inadaptare familiala, scolara, sociala. Ulterior, incepand cu
pubertatea, poate imbraca si forma unor manifestari antisociale, ca urmare a nedezvoltarii simtului
responsabilitatii, a constiintei de sine limitate, a imaturitatii socio-afective si sociale. In general,
conduitele aberante se produc in mod stereotip si pun in evidenta o incapacitate de progres sub
influenta educatiei (Neculau, 1996).
In cadrul examinarilor psihologice este foarte importanta identificarea copiilor cu tulburari

de comportament si conduite agresive, acestia putand ridica serioase probleme in procesul de

adaptare la rigorile vietii profesionale de viitor adult si de integrare in organizatii ca viitor angajat.
La adolescent, numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latenta:
minciuni, tulburari alimentare, fuga de acasa, proaste rezultate scolare, conduite marginale, fapte
antisociale).
Bibliografie
Neculau, A. 1996. Psihologie sociala. Iasi: Polirom.
Cosmovici, A si Iacob, L. 1998. Psihologie scolara. Iasi: Polirom.
Oancea Ursu, Gh. 1985. Ereditate si mediu in formarea personalitatii. ClujNapoca: Facla.