DEFICIENTA EMOTIONALA

Emotiile sunt acele expresii ale trairilor noastre psihice pe care apoi le exteriorizam in
functie de diferitele experiente traite. Deasemenea, sunt toate acele trairi manifestate ca raspunsuri
la stimuli.
Puinele ntlniri cu oameni sau prieteni, comunicarea rara sau ineficienta, acordarea atentiei
partilor materiale mai mult decat partilor emoionale sau sentimentale, superficialitatea, critica, lipsa
valorilor, a reperelor, nestabilirea prioritatilor ne adancesc intr-un univers unde nu exista emotie.
Societatea, de care suntem dependeni i care ne modeleaz n mare parte emotiile, ne ghideaza spre
ritualuri de control ale lor. Controlul emotiilor nseamna reprimarea lor.
In SUA deficienta la care face referire articolul se numeste deficienta emotionala. In
Romania corespondentul acestei afectiuni este cel de tulburare de comportament si conduita, fapt
pentru care, in cele ce urmeaza ne vom referi la aceste afectiuni ca fiind similare.
I

DEFINITII

a) Definirea persoanelor cu disabilitati, supuse actului educativ (IDEA)

Derivata dintr-o definitie anterioara creata de Bower (1959), definitia actuala, folosita in
concordanta cu normele care reglementeaza punerea in aplicare a actului educativ al persoanelor cu
dizabilitati (IDEA), este urmatoarea: "Instabilitate emotionala serioasa" si este definita ca fiind o
stare care prezinta una sau mai multe dintre urmatoarele caracteristici, pe o perioada lunga de timp
si intr-o masura semnificativa si afecteaza negativ performantele scolare:
Incapacitatea de a invata, care nu poate fi justificata de niveluri scazute senzoriale, ale
inteligentei sau stare de sanatate;
incapacitatea de a construi sau mentine relatii satisfacatoare cu colegii si profesorii;
comportamente sau sentimente neadecvate in conditii normale;
stare generala globala de nefericire sau depresie;
tendinta de a dezvolta simptome psihice sau fobii, asociate cu probleme personale sau
scolare.
Termenul include copii care sunt schizofrenici sau acustici si nu include copiii care sunt
neadaptati social, cu exceptia cazului in care se constata ca sunt serios instabili.
b) Definitia consiliului copiilor exceptionali
Diverse comitete si asociatii de sanatate profesionala au inaintat spre aprobare federatiei
Statelor Unite o noua definitie a tulburarilor emotionale grave:
Tulburarile emotionale sau de comportament (EBD) se refera la o stare in care raspunsurile
comportamentale sau emotionale ale unui individ in scoala sunt diferite de normele general
acceptate adecvate varstei, etniei sau culturii, care afecteaza negativ performantele
educationale in grija fata de propria persoana, relatiile sociale, autocontrol, progres
academic, comportament in clasa, sau adaptarea la sarcina;
EBD este mai mult decat un proces de tranzitie, este anticiparea unui raspuns la factorii de
stres din mediul copilului sau tanarului si pot persista chiar si cu interventii individualizate,
cum ar fi feedback-ul individului, consultatiile cu parintii sau famlia si/sau modificarea
mediului educational;
Decizia de eligibilitate trebuie sa se bazeze pe mai multe informatii referitoare la functiile
comportamentale sau emotionale a individului. EBD trebuie sa fie expuse in cel putin doua

situatii diferite, cel putin una dintre ele trebuie sa aiba legatura cu scoala. EBD pot coexista
cu alte afectiuni, asa cum sunt definite in lege (IDEA).
Aceasta categorie poate include copii sau tineri cu schizofrenie, tulburari afective sau cu alte
tulburari, afectiuni sustinute de comportament, atentie sau capacitate de adaptare.
Caracteristicile acestei nou propuse definitii reprezint avantaje semnificative in detrimentul
definitiei anterioare (IDEA), si anume :
includerea deficientelor comportamentului adaptativ, cum reiese din diferentele emotionale,
sociale sau comportamentale;
utilizarea standardelor normative de evaluare din mai multe surse, inclusiv luarea n
considerare a factorilor culturali i / sau etnici;
examinarea sesizarii preinterventiilor i ale celorlalte eforturi pentru a ajuta copiii nainte de
clasificarea lor oficiala ca handicapati ;
poteniala includere a indivizilor afectati anterior ca fiind neadaptati social.
II CLASIFICARE
Sistemele de clasificare ofer un mijloc pentru a descrie diferite tipuri de probleme de
comportament ale copiilor. Totodata, ele ofer un set comun de termeni pentru a comunica cu alte
persoane. Medicii i alti specialisti de ngrijire a sanatatii vor folosi aceste caracteristici ca baza
pentru diagnosticarea si tratarea acestor copii. Zona de tulburri de comportament este larga i
include mai multe tipuri de probleme, fapt pentru care, pentru a le clasifica, au fost utilizate mai
multe abordari. Din pcate, nu exist nici o utilizare consecvent a unui set standardizat de criterii
pentru a stabili natura i severitatea tulburrilor de comportament. Unele sisteme de clasificare
descriu persoanele fizice n conformitate cu categoriile derivate statistic, alte sisteme de clasificare
sunt orientate clinic.
1. Sistemele de clasificare statistica
De cativa ani, cercetatorii au colectat informaii despre copiii cu tulburri de comportament.
Datele au fost colectate de la parinti si profesori prin intermediul chestionarelor, interviurilor i
scalelor de rating comportamental, care au fost analizate folosind o varietate de tehnici statistice
avansate. Analizele statistice ale datelor obtinute din aceste studii, au depistat doua categorii mari de
comportamente: externalizarea simptomelor si internalizarea simptomelor.
Alti cercetatori, (Euay, 1975, L979; Von Isser, euay, & Love, l980) folosind metodologii similare,
au identificat n mod fiabil patru categorii distincte de tulburri de comportament la copii:
1. Tulburari de conduita, care implica caracteristici precum agresiunea deschisa (atat verbala cat
si fizica), negativism, iresponsabilitate, sfidarea autoritatii si alte comportamente care sunt in
contradictie cu expectantele scolii sau ale altor institutii sociale.
2. Anxietatea-retragere se afl n contrast considerabil cu celelalte tulburari si implica
anxietate, retragere sociala, sensibilitate si alte comportamente care implica retragerea si
evitarea mediului social mai degraba decat un raspuns ostil la acesta.
3. Imaturitatea, care implica preocupari neadecvate, interval prea scurt al atentiei concentrate,
visare, tembelism si alte comportamente care nu sunt in acord cu un anumit stadiu de
dezvoltare.
4. Agresiune sociala, implica activitatile in banda, furtul, intrare prin efractie, etc
2. Derivate clinice de clasificare a sistemelor
Sistemul utilizat medical de catre personalul medical si de catre psihologi este Diagnostic

and Statistical, Manual of Mental Disorders (4th ed.) (DSM-IV). A fost dezvoltat si testat pentru
utilitatea sa de catre grupuri si comitete de psihiatri, psihologi, si alti specialisti in domeniul
sanatatii. Categoriile si subcategoriile lui DSM-IV au fost dezvoltate dupa ani de investigare si
testare.
Manualul curent, DSM-IV (American Psychiatric Association, 1994), identific zece grupe
majore de tulburri care pot fi expuse la sugari, copii i adolescenti. Mai multe dintre aceste
afectiuni se suprapun cu alte conditii cum ar fi retard mintal, autism i tulburri de deficit de atenie:
- Tulburri pervazive de dezvoltare. Copiii cu aceste tulburari sunt omniprezente i grave n
mai multe domenii de dezvoltare. Aceste deficite pot include probleme semnificative n legatura cu
parinii, fratii i altele, abilitati de comunicare foarte sarace i comportamente neobisnuite probate
n gesturi, posturi, expresii faciale s.a...
- Deficit de atenie i tulburarile de comportament perturbator. Copiii cu aceste tulburari
manifesta o varietate de simptome. De exemplu, copiii cu deficit atentie au dificultti in a raspunde
bine la sarcinile academice i sociale tipice, precum in controlul nivelului lor de activitate fizica.
Copiii cu tulburri de comportament perturbator pot provoca frecvent ru fizic altor persoane sau
animale, de multe ori se angajeaza n comportamente distructive pentru proprietatea altora,
participa n mod repetat n activitatile de furt i nselatorie i ncalca n mod regulat normele i alte
convenii sociale
Tulburrile de anxietate - Categoria tulburrilor de anxietate din copilarie sau adolescenta
este foarte asemanatoare cu categoria anxietate - retragere, derivat statistic din cadrul sistemului
de clasificare. Copiii cu tulburari de anxietate au probleme cu situatiile care provoaca anxietate i
cu separarea. De asemenea, au griji nerealiste despre evenimentele viitoare, ngrijorare despre
capacitatea de realizare, nevoia excesiva pentru asigurare i plangeri somatice.
Tulburari de alimentatie - Una din aceste tulburari este pica si se refera la hranirea cu
substante nonnutrivitive , de exemplu, panza, ipsos, vopsea, detergent, etc. Anorexia si bulimia sunt
tulburari de alimentatie comune care ies dintr-un comportament alimentar neadecvat.In cazul
anorexiei , indivizii au o perceptie distorsionata asupra greutatii corporale si a propriilor forme,
atitudinea fiind una de scarba .In cazul bulimiei , individul se indoapa apoi isi induce stari de voma
voma. Ambele din aceste tulburari sunt cauzate de depresie, stima de sine scazuta , izolare sociala.
Tulburari tic - Se manifesta sub forma unor miscari, vocalize, repetate ostentativ, involuntare
si rapide. Adesea stresul genereaza aceste stari.
Tulburri eliminare constau in comportamente de a face cu murdrie i de umectare la
copii mai mari.
Tulburrile de conduit se ncadreaz n patru grupe principale:
Conduit agresiv, care cauzeaz sau amenin cu vtmarea fizic a altor oameni sau
animale:
- adesea tiranizeaz, amenin sau intimideaz pe alii;
- iniiaz adesea bti;
- a fcut uz de arm care poate cauza o vtmare corporal serioas altora (ex: b, crmid,
cuit, arm de foc);
- a fost crud fizic cu ali oameni;
- a fost crud fizic cu animalele;

- a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poete);

- a forat pe cineva la activitate sexual.
Conduit nonagresiv, care cauzeaz pierderea sau prejudicierea proprietii:
- s-a angajat deliberat n incendieri cu intenia de a cauza un prejudiciu serios,
- a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel dect prin incendiere).
Fraud sau furt
- a intrat prin efracie n casa, dependinele sau autoturismul cuiva,
- minte adesea pentru a obine bunuri sau favoruri ori pentru a evita anumite obligaii (adic
ii excrocheaza pe alii),
- a furat lucruri de valoare mare fr confruntare cu victima (ex: furt din magazine, dar fr
efracie).
Violri serioase ale regulilor
- adesea lipsete de acas noaptea n dispreul interdiciei prinilor, ncepnd nainte de
vrsta de 13 ani,
- a fugit de acas (noaptea) de cel puin dou ori n timp ce locuiete n casa printeasc sau
a substitutului parental (sau odat, fr a reveni acas o lung perioad de timp),
- chiulete adesea de la coal, ncepnd nainte de a mplini 13 ani.

Cele mai primare nevoi emotionale sunt nevoia de a te simti dorit si iubit. Numai cand
acestea sunt atinse, persoana (copilul) se poate simti bine si poate avea respect pentru sine. Nevoile
intelectuale trebuie construite pe aceasta fundatie emotionala solida.
III CAUZE/ETIOLOGIE
De-a lungul istoriei filosofii, fizicienii, teologii i multi alii au incercat sa explice de ce
oamenii se comporta intr-un anumit fel. Din punct de vedere istoric, oamenii care aveau probleme
mentale erau descrii ca fiind posedai de spirite rele, pentru care tratamentul era religios. Mai
tarziu, Sigmund Freud i alii au promovat noiunea potrivit careia comportamentul ar putea fi
explicat in termeni de femomen subcontient sau ca experiena traumatica timpurie. Mai recent, unii
cercetatori au atribuit tulburarile ca invaaturi insuficiente i interaciuni compelexe care au loc intre
indivizi i mediul lor. Dintr-o perspectiva biologica, alii au sugerat ca comportamentul aberant este
cauzat de anumite substane chimice, anormalitai cerebrale sau rani i nereguli cromozomiale.
Cu astfel de explicaii etiologice bogate, este uor de vazut de ce practicienii au ales abordari
diferite in tratarea i prevenire diverselor tulburari. Totui, varietatea si perspectivele cadrelor
teoretice ofera clinicienilor un numar mare de alegeri in explicarea anumitor comportamente.
1. Abordarea biologica. Cadrul biologic explica tulburarea de comportament ca o funcie
motenita sau condiie biologica anormala in corp sau leziune la nivelul sisteului nervos central.
Problemele de comportment probabil prezinta o suprafaa ca urmare a unor boli fiziologice,
biochimice sau anormalitai genetice.
2. Abordarea psihanalitica. Procesele incontiente, predispoziile sau instinctele i
experienele traumatice timpurii explica prezena tulburarilor de comportament din perspectiva
psihanalitica. Procesele interne sunt evenimete neobservabile care au loc in minte, printre
constructele psihice binecunoscute ale Id-ului (componenta impulsionala), Ego (componenta
realista) i Superego (componenta continei). Ca indivizi obin o perspectiva in conflictele lor
psihice prin mijloace psihoterapeutice, ei pot fi capabili sa-i elimine sau rezolve problemele lor
comportamentale. Pentru a se reintoarce la normalitate pot fi ajutai de catre un terapeut sau
profesor. Pentru copii, acest proces teoretic apare in terapia prin joc, prin care conflictele interne
sunt dezvaluite i secvenial rezolvate prin terapie familiala i joc terapeutic, experimentate cu aduli
suportivi.

3. Abordarea comportamentalista. Aceasta abordare se focuseaza pe aspecte ale mediului,

care produc, recompenseza, diminueza sau pedepsete anumite comportamente. Prin tratament,
adulii i copiilor le sunt date oportunitai pentru a invaa noi comportamente adaptive prin
identificarea de eluri realiste i primind reintariri pentru obinerea acestor eluri: gradual,
comoprtamentul aberant este eliminat sau inlocuit de catre cele mai adecvate.
4. Abordarea fenomenologica. Din punctul de vedere al acestei abordari, comportamentele
anormale apar din sentimente, ganduri i evenimete trecute legate de percepia de sine sau conceptul
de sine. Percepile greite sau sentimentele sunt ganduri care determina indivizii sa se comporte intrun anumit fel care este contra-productiv spre auto-imlinire. Terapia care folosete aceasta abordare
este centrata pe ajutorul persoanei dezvoltand percepii satisfacatoare i copmortamente care sunt in
acord cu valorile lor.
5. Abordarea social-ecologica. Acest model conine de departe cea mai cuprinzatoare
explicaie a tulburari de comportament. Comportamentele aberante sunt presupuse a fi cauzate de
catre o varietate de interaciuni i tranzii cu alte persoane. Pentru unii, comportamentele deviante
sunt invaate ca fiind parte a unei culturi. Pentru alii, comportamentul este o funcie de etichetare.
Indivizii eticheteza delicvena juvenila potrivit cu aceasta perspectiva, graduat adopta patternul
comportamentul care este asociat cu etichetele alocate. in adicie, alii care sunt contieni de
eticheta incep sa trateze indivizi etichtai ca i cum ei ar fi intr-adevar delicveni. Un astfel de
tratament teoretic promoveza comportamentul delicvent.
Alta sursa a comportamentului aberant cu acest model este asociaia difereniala, care este
apropiat legata cu transmiterea culturala a explicaiei devianei: oamenii intampina probleme de
comportament in incercarea de a se conforma cu acele dorine i expectane ale grupuilui la care
dorete sa adere sau sa manina afilierea.in final, perspectiva social-ecologica vede prezena
comportamentului aberant ca o funcie a unor varietai de interaciune i tranziii, care sunt derivate
ditro are larga ale setarilor mediului.
Fiecare dintre aceste modele cazuale ofera diferite explicaii pentru etiologia tulburari de
comportament. Din nefericire, clinicienii sunt rareori capabili sa izoleze exact cauza la un copil cu
astfel de tulburare, dar avem o abordare a mai multor condiii i factori care contribuie la tulburarea
de comportament. Muli coincid cu Wicks, Nelson i Israel (1984) care au scris: ,, Cu puine, daca
nu cu nicio expectanta, comportamentul poate fi explicat doar prin multiple influene i cu
interaciunile lor continue. O arie vasta de variabile-funci i structuri biologice, pot fi moteniri
genetice, status emoional/social, familia, clasa sociala.
Familia i mediul familial joaca un rol critic in apariia tulburari de comportament. Saracia,
malnutriia, vagabondajul crescut, neinelegerile familiale,divorul, practicile de cretere a copilului
i abuzul au un impact profund in comportamentul obesrvat al copilului. Tinerele mame care sunt
malnutrite in timpul sarcinii au probleme de a da natere la copii slabi dezvoltai, copii cantaresc
mai puin cu 4-5 kg, au riscul de a dezvolta o varietate de probleme (ex. tulburare deficitara de
atenie, epilepsie i alte tulburari neurologice). Tinerele mame in medile sarace sunt adesea singure
i fara experiena in creterea copilului. Altele sunt experimentate in creterea copilului, dar sunt
impovarate cu sarcini de supravieuire ca furnizarea hranei, hainelor i adapostirea lor i a copiilor
lor. Puinul timp i energia ramase pot fi folosite pentru stimularea i interacionarea cu copii lor. in
lipsa stimularii adecvate, aceti copii sufera intelectual, cognitiv, social i emoional.
Neinelegerile familiale i divorul joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea tulburarilor
comportamentale la unii copii. Impactul divorului la copii este influenat de o varietate de factori
(ex varsta copilului, statusul financiaral familiei, genul copilului, relatia dintre parini) deci este
dificil de prezis cu acuratee care copil va fi afectat cu severitate de divor. Ca o regula, baiei par a
fi influenai mai negativ decat fetele. Fetele care sunt afecatate, adesea experimenteza
comportamente asociate cu anxietatea i retragerea. Baiei, in contrast, devin agresivi i au
comportament hiperactiv.

Manegementul copilului i procedurile dispciplinare, de asemenea joaca un rol important in

dezvoltarea tulburari de comportament. Parini care sunt extrem de permisibili, prea restrictivi,
i/sau agresivi, adesea produc copi care au conduita dezordonata. Medile familale care sunt lipsite
de reguli consistente i consecine asupra comportamentelor copiilor, in care supravegherea, care
reintaresc comportamentul agresiv i cele in care sunt parini agresivi sau care au practici ale
manegemntului abuziv asupra copilului produc copi care au un risc foarte mare de a dezvolta
tulbrari de comportament. De asemnea neinelegerile, certurile, separarile familiei i divorul sunt
gasie ca fiind mai frecvent in familile copiilor sau tinerilor identificai ca avand tulburare de
conduita.
Abuzul asupra copilului joaca un rol major in dezvoltarea agresivitaii i altor
comportamente problematice la copii i tineri. Rogeness, Amrung, Macedor, Haris i Fisher (1986)
au demonstrat ca abuzuri serioase in timpul copilariei tarzii i adolescenei, au fost urmate adesea de
comportamente distructive, noncompliante i agresive la copii. MacFarlone (1978) s-a referit la
abuzul sexual ca ,,bomba psihologica. Impactul ,,bombeieste o funcie a catorva factori: varsta la
care copilul sau tanarul a fost abuzat, gradul violenei implicate, relaia dintre abuzator i copil sau
tanar, durata abuzului, raspunsul parinilor sau profesionitilor la abuz i gradul de vina sau
disconfort exprimat de catre copilul afectat sau tanar. Majoritatea victimelor care raporteza abuzul
sunt fete cu varsta cuprinsa intre 11 i 14 ani. Puin cercetatori au fost devotati cautarii impactului
asupra barbailor abuzai sexuali.
IV TULBURARI EMOTIONALE SAU DE COMPORTAMENT - trasaturi
Persoanele cu tulburari emotionale sau de comportament, cum ar fi Eric, Nick, Amy,
prezentate anterior, intampina mari dificultati in relationarea corespunzatoare cu colegii, fratii,
parinti si profesori. Ei au, de asemenea, dificultati in realizarea sarcinilor academice si sociale,
componente esentiale ale scolarizarii, evidente, in unele cazuri, in comportamentele lor. De
exemplu, plasarea lui Eric in centru pentru copii a avut rolul sau in comportamentul necooperant si
agresiv. In alte cazuri, persoanele cu probleme comportamentale sau emotionale nu si-au insusit
abilitatile sociale necesare pentru a participa cu succes la programele institutiilor de invatamant,
dupa cum a demonstrat Nick. El, din multe motive, nu a invatat cum sa relationeze bine cu colegii si
sa accepte corectiile profesorilor. Amy, asa cum este descrisa de mama sa, si-a pierdut treptat
apetitul, i-au aparut ganduri suicidare si a afost tratata de catre profesori si apropiati intr-un mod
inacceptabil. Cu toate acestea, acum ea face mari progrese cu ajutorul cadrelor didactice, a
formatorilor profesionali si cu stomatologul cu care lucreaza.
1. Identificarea comportamentului normal
Modul in care percepem comportamentele celorlati este influentat de numerosi factori:
convingerile personale, standardele si valorile care constituie comportamentul normal. Nivelul
nostru de toleranta variaza foarte mult, fiind influentat de situatie si de comportament.
Comportamentele agresiv si de opozitie ale lui Eric nu au fost tolerate la gradinitele unde a fost
inscris pentru perioade foarte scurte de timp. In plus, ce poate fi privit ca normal de unii, poate fi
vazut de catre altii ca fiind anormal. De exemplu, parintii pot avea o minima baza pentru
determinarea unui comportament normal, deoarece perceptiile lor sunt adesea limitate, in general, de
lipsa de experienta cu copiii. Ei pot vedea comportamentul copilului lor ca fiind oarecum
provocator, dar nu anormal.
Contextul in care apar comportamente influenteaza dramatic opiniile noastre privind gradul
de adecvare. De exemplu, profesorii si parintii se asteapta ca copiii sa se comporte destul de bine in
mediul in care au lucruri interesante de facut sau cand fac ce le place. Sunt numeroase situatii cand
acesti copii cu tulburari emotionale sau de comportament se comporta necorespunzator. Uneori, ei
par a nu mai vedea mediul in care se afla. Unii au abilitatile sociale pentru a actiona in mod

corespunzator, dar aleg sa nu le foloseasca.

Uneori intensitatea sau frecventa cu care apar anumite comportamente ne face sa suspectam
prezenta unui comportament sau problema emotionale. Mama lui Eric a devenit dezorientata, nu
numai datorita intensitatii comportamentelor fiului ei ci si a frecventelor lor. Parea ca nu e zi in care
Eric sa nu rupa sau sa deterioreze ceva din casa.
2. Variabile in tulburari emotionale sau de comportament
Comportamentul persoanelor cu tulburari emotionale sau de comportament este influentat de
numerosi factori: stilul managerial al parintilor si profesorilor; mediul scolar sau familial; valorile
sociale si culturale ale familiei; climatul social si economic al comunitatii; raspunsurile colegilor si
fratilor; caracteristicile academice, intelectuale, social-emotionale ale persoanelor cu tulburari.
Scurtele discutii cu Eric, Nick si Amy ne ajuta partial sa intelegem severitatea diferitelor
tulburari de comportament. Desi comportamentele lui Eric au fost destul de severe si persistente
inainte de a fi inscris in centrul de copii, acesta a facut progrese considerabile in mai multe domenii.
Nick, care a fost plasat initial intr-o sala de clasa de normala, acum isi petrece cea mai mare parte a
zilei in clasele de educatie generala si unele pentru supradotati ale scolii. Timp de 2 ani
comportamentele lui Amy au fost destul de severe. Cu toate acestea, ea este acum in prag de
absolvire si pare a fi destul de bine pregatita sa intre pe piata muncii ca asistent stomatolog.
3. Externalizarea si internalizarea tulburarilor
Este remarcabil faptul ca profesionistii au fost folositi numerosi termeni pentru a descrie
persoanele cu probleme emotionale, sociale si de comportament. Acesti termeni includ, printre altii,
tulburarile de comportament, inadaptare sociala, tulburari emotionale. Problemele de comportament
din copilarie, varsta adolescentina sau adulta pot fi grupate in doua mari categorii, care se
suprapun: tulburari de externalizarea si de internalizare. Aceasta din urma categorie se refera la
comportamente care par sa fie indreptate mai mult spre sine decat spre altii.
Depresiile si fobiile sunt exemple de comportamente care sunt internalizate; unii medici ar descrie persoanele cu aceste stari ca fiind instabile emotional.
Copiii care prezinta tulburari de externalizare pot fi descrisi ca avand actiuni care ii
angajeaza in comportamente indreptate mai mult spre altii decat spre ei insisi. Aceste comportamente pot avea un impact observabil asupra parintilor, fratilor si profesorilor. Delicventul juvenil
care se angajeaza frecvent in infractiuni care implica pagube materiale sau vatamarea altor persoane
ar putea fi clasificat ca fiind neadaptat social. Distinctia dintre cele doua categorii nu este clara. De
exemplu, localizarea controlului la adolescentii care au depresii severe este interna sau emotionala,
chiar daca familiile lor sunt foarte afectate.
Pe parcursul acestui capitol, termenul de tulburare de comportament este folosit pentru a
descrie persoanele cu ambele probleme interne si externe (emotionale). Utilizarea acestor termeni de
catre noi reflecta interesul pentru comportamentele observabile. Observatiile noastre si cele ale
altora ajuta pentru a determina daca un copil sau de tanar este deprimat, agresiv, cu tendinte
suicidare, anxios, delincvent, hiperactiv, retras social sau extrem de timid. Deci, tineti cont de faptul
ca tulburarile de comportament poate fi interne (emotionale) sau/si externe (sociale). Le
constientizam prezenta in functie de capacitatea noastra de a le observa si masura.
V STUDIU DE CAZ
Lui Peter i s-a atras atentia de catre profesori pentru grijirea sa precara. Primul su profesor
a raportat c este adesea foarte agresiv, n plus ea s-a plans de faptul c igiena sa este foarte srac i
ca vine adesea la coal obosit. n momentul sesizrii prinii lui au refuzat s participe la activitile
colii i s-au aratat ostili fa de personalul colii.

n ciuda acestor probleme Peter are abiliti intelectuale peste medie,dei rezultatele
academice nu confirma asta. La coal, aproximativ 70% din zi si-o dedica activit ilor extra colare.
Profesorul su nu a simit faptul c nevoile lui Peter nu ar mai fi fost ndeplinite n cadrul fluxului
principal. Evalurile iniiale au artat faptul c Peter a fost un copil cu comportamente necontrolate
semnificative care apar aproximativ la fiecare 5 minute.
Unele dintre cele mai periculoase comportamentele ale lui sunt cel din timpul orelor i se
manifest prin: srirea pe birouri, lovirea, scuiparea altor colegi sau chiar a profesorilor, iese n
strad, refuz s lucreze la activitile date de profesor. Prinii acestuia au reusit s elimine aceste
tipuri de comportamente atunci cnd el era acas. Ei au declarat c n mod constant se i-a la lupte cu
fratele su mai mic i c are patul umed n fiecare noapte, dar i faptul c love te orice apuc
inclusiv pe prinii si, fiind necesar supravegherea acestuia n permanen.
Evaluarea fcut acas a relevat o situaie extreme de restrictiv. Prinii rareori
interacioneaz cu copiii lor. Aveau o nelegere a normelor de dezvoltare pentru copii exprimate
prin sentimente ostile fa de acetia. Relaia lor intrafamiliala este una exploziv, deoarece n
timpul unui episod al unuia dintre copii, a fost rnit i a fost plasat ntr-un sistem de asisten social
pentru o perioad scurt de timp. Agenia de protecie a copiilor a considerat c a fost un poten ial
considerabil de abuz.
Inter-ageni de ngrijire i servicii intensive bazate pe familie
O echip interdisciplinar formata din prini i repreprezentani ai sntii mintale i a
serviciiilor sociale i de educaie au luat contact cu prinii lui Peter. Echipa interdisciplinar s-a
ntlnit pentru a stabili trei aspecte:
S planifice i s coordoneze servicii diferite pentru familia i copiii aceteia
S aduca la cunostinta ageniile specializate pe astfel de servicii, precum i posibilitati
de finanare
S masoare toate eforturile care au fost depuse pentru a oferi ngrijire mai pu in
restrictiv, nainte de a lua in calcul o posibila plasare a copilului ntr-o unitate cu
programe restrictiv
Din necesitatea de a intervenii imediat pentru a preveni plasarea copilului ntr-un mediu mai
restrictiv, a fost efectuata o evaluarea ecologic globala. Deoarece procesul de evaluare progreseaz,
serviciile i planurile au fost revizuite pentru a rspunde nevoilor individuale ale familie, copilului i
colii.
Un specialist de familie a efectuat 7 vizite la domiciliu i a iniiat programul de interven ii,
conceput pentru a ajuta prinii n dezvoltarea unei alternative. Evaluarea individual n curs de
desfuare a prinilor a relevant faptul c acetia nu tiu cum s se joace cu copiii lor i faptul c se
simt nesiguri cand interactioneaza cu acetia. Interveniile au fost apoi aplicate pentru a educa
situaiile noi aparute in jocurile cu copilul. n toate etapele procesului accentul a fost pus pe
identificarea nevoilor prinilor n asistarea serviciilor de dezvoltare, dei idenficarea nevoilor
prinilor nu au coincis ntrotdeauna cu prioritile clinicianului. Timp de doi ani, familiile cu
experien in acest program intensiv de acas au efectuat o varietate de interven ii menite s
satisfac nevoile individuale ale copilului dar i dou programe de educaie pe timp de var, pentru a
ajuta copiii din proximitate s se simta in siguran, sa isi insuseasca aptitudini sociale i s fie
cooperativi la joac.