Adler – Psihologia individuală

curs
 Descrierea personalității
Ideea centrală a teoriei adleriene este că factorii de context
socio-cultural condiționează dezvoltarea personalității,
subliniind rolul important al influențelor educative (familie,
societate) în formarea Eului, fără a neglija substratul biologic.
Interpretarea comportamentului ca expresie a personalității
trebuie să țină seama de influențele sociale concretizate în două
aspecte:
 adaptarea (schimbarea parametrilor personali, în funcție de
mediu);
 modelarea (schimbarea parametrilor mediului, în funcție de
configurația personală).
Adler descrie personalitatea ca pe o structură integrală, ca pe o
confluență a tendințelor care are la bază, tendința spre
perfecționare, spre totalitate și integrare.
 Descrierea personalității
Adler consideră că elementul esențial de descriere a
personalității este motivația, analiza și înțelegerea personalității
nefiind alceva decât identificarea cauzelor, a motivației
comportamentelor umane.
 Sentimentul de inferioritate / superioritate
 Motivația umană fundamentală este lupta pentru perfecționare, trecerea de la
”un minus al situației la o pozitivare a acesteia, de la sentimentul de
inferioritate, la totalitate și integrare socială” (Adler, 1996).
 Sentimentul de inferioritate este unul natural la vârste mici, deoarece
supraviețuirea copilului depinde de grija și atenția adultului; mai târziu, însă,
eliminarea sau menținerea acestui sentiment depinde de experiența subiectivă
centrată pe comparațiile cu ceilalți;
 Comparația cu ceilalți vizează:
 capacitățile fizice și mentale
 roluri și statute sociale
 rezultatele unor activități
 Descrierea personalității
Sentimentul de inferioritate poate fi compensat, atenuarea
intensității sale fiind dată de obținerea unor rezultate foarte
bune într-un domeniu de activitate sau poate fi chiar supra-
compensat, individul obținând rezultate superioare,
performanțiale.

Compensarea sau supra-compensarea se realizează într-o

manieră:
 directă, atunci când performanța se manifestă chiar în domeniul vizat de
inferioritate;
 indirectă, când performanțele se obțin într-un domeniu diferit de cel care s-
a manifestat sentimentul de inferioritate.
 Descrierea personalității
Sentimentul de superioritate se instalează atunci când
individul are dorința de a fi foarte bun într-un anumit
domeniu al vieții psihice sau fizice.
Cele două noțiuni (sentimentul de inferioritate/superioritate)
au semnificație diferită de cea a complexului de
inferioritate/superioritate.
În cazul în care compensarea inferiorității eșuează, se va instala
complexul de inferioritate;
Complexul de superioritate se referă la convingerea persoanei
că este superioară celorlați;
 Dacă prin sentimentul de inferioritate, individul dorește să fie bun în
anumite domenii, prin complexul de superioritate, vrea să fie cel mai
bun.
 Descrierea personalității
Unitatea personalității
Pentru a sublinia importanța abordării și înțelegerii
personalității ca unitate, Adler introduce noțiunea de stil de
viață.
 Debutat ca proces compensatoriu, stilul de viață reprezintă totalitatea
concepțiilor persoanei despre propriul Eu, capacități, abilități, limite,
precum și despre viață, relații, societate.
 Toate aceste aspecte asigură consistența persoanlității sale, iar modul în
care ne definim stilul de viață reprezintă un aspect de individualizare.
 Stilul de viață reprezintă conștientizare propriului Eu și a relaționării
acestuia cu ambianța.
 Descrierea personalității
 Având ca și criteriu, notele predominante ale stilul de viață Adler
descrie 4 tipuri de persoanlitate:
Descrierea tipurilor de personalitate

TIPURI DE TRĂSĂTURI PRINCIPALE

PERSONALITATE
TIPUL DOMINANT - agresiviate, dorință de putere, sentiment de
superioritate, egocentrism, impulsivitate
TIPUL DEPENDENT - dorință de a-i ajuta pe alții, supunere, atitudine pasivă,
tendințe depresive
TIPUL EVITANT - incapacitatea decizională, evitarea conflictului,
persevență scăzută
TIPUL SOCIAL - contacte sociale bune, adaptabilitate, senzitivitate
socială, conduită prosocială
iiiiiii
 Dezvoltarea personalității
Stilul de viață, element definitoriu al personalității, se
formează sub incidența atât a factorilor educaționali, cât și a
experinețelor personale analizate, filtrate. Dezvoltarea
personalității devine, astfel, formarea și consolidarea unui
stil de viață.
Dezvoltarea timpurie a personalității este dependentă de
aspecte care țin de familie, principalii factori ai dezvoltării
fiind, după Adler, comportamentul parental și constelația
familială.
Comportamnetul parental
 se referă la acțiunile și atitudinile figurilor parentale față de copil. Figura
maternă, în special, va pune bazele dezvoltării unor sentimente sociale și
a unei atitudini cooperante (stil social) a viitorului adult.
 Dezvoltarea personalității
Din punct de vedere al relației părinte copil, Adler descrie trei
tipuri de modele parentale:
Hipertolerant – caracteerizat prin indulgență, toleranță excesivă,
suport emoțional, protecție, asigurarea unui sentiment de
securitate;
Rejectiv – caractarizat prin ignorarea necesităților copilului, prin
indiferență;
Adaptativ – caracterizat prin relaționare bazată pe respect,
dragoste, încredere, independență.
Adler consideră că primele două modele vor determina o
adaptabilitate deficitară a viitorului adult la cerințele și
solicitările mediului, inducând copilului un sentiment de
inferioritate.
 Dezvoltarea personalității
Constelația familială
 joacă de asemenea un rol important în dezvoltarea ulterioară a
personalității și implicit, în conturarea stilului de viață, adică a
proiectului existențial.
 Adler deosebește următoarele situații:
 Primul născut încearcă sentimentul de inferioritate odată cu apariția celui de-
al doilea copil față de care, în general, va avea o atitudine protectoare
(compensarea geloziei prin protejare); - ca adulți dezvoltă o tendință de
supraevaluare a autorității, se vor conduce după valori predominant
conservatoare;
 Al doilea născut va dezvolta spiritul de compeției față de primulcare, uneori,
poate lua note agresive; - ca adulți, vor fi stimulați de situații provocatoare,
de ambiție, se vor conduce de valori predominant liberale, chair radicale, vor
subaprecia autoritatea sau semnele ei;
 Copilul singur la părinți, datorită comparațiilor restrânse, are tendința de
atașare îndelungată în special de figura maternă, copilul putând dezvolta
chiar un ”complex matern” care poate duce la o înțelegere nerealistă a
propriilor capacități.