Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihoterapie Adleriana
Psihoterapie Adleriana
Psihoterapia adleriana a fost intemeiata de medicul si psihoterapeutul austriac Alfred Adler, cel care a pus bazele
scolii de psihologie individuala, ca rezultat al desprinderii de scoala psihanalista.
Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat in conflict cu cele ale lui Freud si
care a parasit cercul psihanalistilor, pentru a forma o scoala independenta de psihoterapie, cu o noua
teorie asupra personalitatii umane.
Conceptia sa asupra omului este inclusa in psihologia individuala, care studiaza omul din punct de
vedereholistic. Spre deosebire de psihanaliza, la Adler sexul nu mai reprezinta un factor esential in
dezvoltare, iar in centrul personalitatii se situeaza constientul. Oamenii sunt considerati fiinte
sociale si culturale, motivati deinterese sociale.
Psihologia adleriana vs. psihanalizaAtat Adler cat si Freud si-au dezvoltat teoriile pe baza cazurilor clinice
intalnite si a propriilor experiente din copilarie si in cadrul familiei. Deosebirea intre cei doi este ca pacientii lui Freud
proveneau din burghezia vieneza, care avea in principal probleme de natura sexuala, iar pacientii lui Adler proveneau
din paturi sociale marginase, ale caror probleme erau de natura sociala. In al doilea rand, Freud a fost marcat
de relatia cu parintii, iar pentru Adler cele mai importante relatii au fost cele cu fratii si cu prietenii de aceeasi
varsta - "intelegerea omului prin prisma pozitiei sale fata de sarcinile sociale".
Teoriile lui Freud s-au axat in special pe cauzalitate si trecut, in vreme ce Adler este interesat definalitatea vietii,
scopurile umane si viitor. Abia psihologia lui Jung va lua in considerare ambele aspecte. O alta deosebire intre
psihologia adleriana si psihanaliza consta in continuturile inconstientului. Daca la Freud inconstientul contine
instincte si pulsiuni promordiale, la Adler continutul este format din dorinta de autoafirmare si sentimente de
inferioritate. In privinta cauzei starilor de nevroza, Adler s-a pronuntat pentru esecul inlocuirii sentimentelor de
inferioritate cu cele de superioritate, in timp ce Freud argumenta pentru rezolvarea defectuoasa acomplexului lui
Oedip.
Pe de alta parte, psihologia adleriana a dezvoltat unele teorii esentiale ale psihanalizei: deosebirea intre starea
patologica si cea de sanatate psihica este doar de grad si nu de calitate (ca si Freud, Adler va edifica o psihanaliza a
starii de sanatate pornind de la psihopatologie); prima copilarie este decisiva pentru dezvoltarea personalitatii; teoria
celor doua planuri - constient si inconstient; psihoterapia se bazeaza pe analiza inconstientului si a primei copilarii, cu
scopul constientizarii continuturilor inconstientului.
de 5 ani, adica modul in care traim, ne rezolvam problemele si dezvoltam relatiile interumane ("un tipar generalizat
de raspunsuri in majoritatea situatiilor, unic fiecarui individ"). Potrivit lui Adler, omul are patru convingeri despre stilul
de viata: conceptul despre sine (cine sunt); sinele ideal (cine ar trebui sa fiu pentru a-mi gasi locul in
lume);imaginea despre lume (convingerile despre ceilalti); convingerile etice (codul personal de bine si rau).
Respingand incadrarea oamenilor in categorii cu caracter exclusiv, doar din ratiuni didactice, Adler a propus o tipologie
formata din patru tipare ce pot domina stilul de viata in general:
Tipul dependent - cel care ia fara sa dea inapoi. Pentru a face fata dificultatilor in viata trebuie sa se sprijine pe
cei din jur. Cantitatea de energie sau interesul social este foarte scazut, iar in momentul in care se simte coplesit
poate dezvolta tulburari psihice precum fobii, obsesii, compulsii, anxietate generalizata.
Tipul evitant - cel care evita contactul social, de teama esecului sau de a fi respins. Are cel mai scazut nivel de
energie sau interes social si este predispus la psihoza.
Tipul conducator - caracterizat inca din copilarie de tendinta de a fi dominant si agresiv. Nivelul ridicat de energie
il face sa urmareasca puterea personala cu orice pret. Este predispus la comportament antisocial - sadic, alcoolic,
dependent de droguri, sinucigas.
Tipul util social - cel sanatos, deschis si activ. Are un nivel optim de energie si interes social. Este o persoana
matura, pozitiva, adaptata, grijulie cu cei din jur. Nu doreste sa fie superioara celorlalti, ci doreste sa-si rezolve
problemele astfel incat sa fie de folos si celorlalti.
Spre deosebire de Freud, care considera ca omul este motivat de instincte ce trebuie sa fie controlate sau
transformate pentru a avea un comportament acceptat de societate, in cadrul psihologiei adleriane comportamentul
este invatat si se afla sub control. Dinamica psihologiei umane este explicata prin existenta unor obiective si idealuri
de perfectiune care ne motiveaza.
Omul este privit ca o fiinta sociala dominata mai degraba de constient decat de inconstient. Ceea ce suntem si ceea
ce facem depinde in totalitate de noi si nu de continutul inconstientului; ne controlam singuri soarta si nu suntem o
victima a acesteia. Fiecare isi construieste realitatea din jurul sau, in functie de modul in care priveste lumea.
Din perspectiva adleriana oamenii nu sunt fundamental buni sau rai, insa pot alege sa fie buni sau rai, in functie de
evaluarea situatiei si a eventualelor beneficii. Interesul social este innascut si reprezinta capacitatea si vointa de a
participa si contribui la societate. Pentru sanatatea psihica este necesar suficient interes social - prea putin sau prea
mult duce la deficiente si neadaptare. Apartenenta sociala este un obiectiv urmarit pe toata durata vietii si se reflecta
in efortul de "a ne gasi locul in lume".
Compensarea
Compensarile sunt modalitati prin care se indeparteaza se inlocuieste sentimentul de inferioritate cu un sentiment
pozitiv al valorii proprii. Compensarile reale actioneaza asupra cauzelor ce au produs sentimentul de inferioritate,
pentru a le corecta. Cand acest lucru nu este posibil, se trece la dezvoltarea unei alte dimensiuni ale personalitatii,
pentru a compensa deficienta.
Pseudocompensarea actioneaza la nivelul sentimentului si nu a cauzei, indepartandu-l din constiinta. Exista trei tipuri
de pseudocompensare: protestul viril - denigrarea calitatilor feminine si promovarea celor masculine ("invidia
penisului" la Freud), contraidealul sau dezidealizarea - raportarea la o realitate umana egala sau inferioara valorii,
precum si resentimentul - dorinta de razbunare, ura, invidia.
Supracompensarea duce la mai mult decat la echilibrarea autoestimatiei, la performanta deosebita. Adler credea
ca geniile se nasc din procesul de supracompensare si avem multe exemple de acest gen: muzicieni cu deficiente de
auz, scriitori orbi, oratori cu defecte de vorbire. Urmarirea depasirii defectelor cu orice pret poate duce in acelasi
timp la nevroza.
Constelatia familiala
Adler a utilizat acest termen pentru a descrie alcatuirea familiei sau pozitia subiectului in cadrul sistemului familial.
Constelatia familiala mediaza factorii genetici ai copilului si factorii culturali. Caracteristicile personalitatii fiecarui
membru al familiei, sexul fratilor, dimensiunea familiei si ordinea nasterii sunt factori care influenteaza locul asumat
de subiect in aceasta lume. Fiecare persoana interpreteaza in mod subiectiv locul detinut in familie si isi formeaza
propria lume, in functie de perceptii. Comportamentul nostru este determinat de ceea ce credem ca suntem si nu de
ceea ce suntem cu adevarat.
Ordinea nasterii
In psihoterapia adleriana, ordinea nasterii sau locul ocupat in cadrul familiei influenteaza relatia subiectului cu
parintii, interactiunile sale cu ceilalti membri ai familiei si sentimentele specifice de inferioritate experimentate in
viata. Adler a identificat cinci pozitii pe care le poate ocupa o persoana in cadrul familiei: primul nascut, cel de-al
doilea nascut, copilul mijlociu, mezinul sicopilul unic. Fiecare pozitie poate avea consecinte favorabile si
nevaforabile asupra dezvoltarii copilului. Ordinea nasterii exercita o influenta majora in formarea unui stil de viata,
precum si asupra slabiciunilor si punctelor forte ale aparatului psihic.
- primul nascut - este rasfatat de multi parinti si prin urmare obtine un loc sigur in familie, asta pana se naste cel deal doilea copil, care il detroneaza din pozitia sa (pierderea privilegiilor). In acest caz primul copil devine plin de
resentimente si incepe o lupta pentru a-si recastiga pozitia. Copiii care au fost rasfatati excesiv ajung sa-si deteste
fratele mai mic. Ca adulti, primii nascuti autendinta de a fi nostalgici, conservatori, organizati, constiinciosi sau,
dimpotriva, nesiguri si dependenti de ceilalti.
- al doilea nascut - creste stiind ca trebuie sa imparta timpul si atentia parintilor. Nu este preocupat de pierderea
puterii, ci este optimist, competitiv, ambitios. Daca este ajutat de fratele mai mare se dezvolta in mod pozitiv insa,
daca este detastat de catre acesta, al doilea copil are tendinta sa-si stabileasca obiective in indeplinirea carora care
va esua. Deznodamantul depinde de perceptia sa asupra locului pe care il ocupa in familie.
- copilul mijlociu - trebuie sa imparta totul inca de la inceput. Simte deseori ca se afla intr-o postura ingrata. Datorita
pozitiei, invata aptitudini de negociere si manipulare. Pot fie sa dezvolte un interes social puternic, fie sa devina
rebeli si invidiosi.
- mezinul - are tendinta sa fie rasfatatul familiei. Ceilalti frati au grija de el si risca sa devina "jucaria" familiei. Avand
atatea modele de urmat in familie, mezinul poate sa devina competitiv si se desprinda de ei pentru a-si ocupa locul in
constelatia familiei, sau poate sa se simta inferior celorlalti.
- copilul unic - poate fi rasfatat, asemeni mezinului. Adler spune ca acest copil nu este predispus sa adopte un spirit
competitiv, ci mai degraba o parere exagerata despre propria importanta. Poate adopta un stil de viata caracterizat de
timiditate si dependenta fata de altii.
Adler nu a oferit un sprijin stiintific pentru teoriile sale in privinta ordinii nasterii iar cercetarile au rezultate
neconcludente, insa ipotezele sale sunt recunoscute pentru includerea fratilor in psihologia individului, depasind
modelul freudian, ce includea doar parintii.
Psihoterapia adleriana
Pentru a avea acces la viata si psihicul subiectului, Adler analiza pozitia nasterii in familie,amintirile din prima
copilarie si visurile. Terapia adleriana il va ajuta pe pacient sa aiba un stil de viata sanatos, depasind sentimentele de
inferioritate. Un stil de viata patologic este egocentrist si bazat pe obiective eronate.
Psihoterapia adleriana are patru obiective esentiale:
- stabilirea si mentinerea unei relatii bune (bazata pe reciprocitate) terapeut - paciet;
- descoperirea dinamicii interioare a pacientului - stilul de viata, obiectivele, dinamica constelatiei familiale,
afectiunile din copilarie, erorile de baza din stilul de viata;
- dezvoltarea unor interpretari care sa culmineze cu iluminarea (insight) pacientului;
- reorientarea pacientului.
deficientele, sau pot fi o forma de indeplinire a dorintelor. Cu cat cineva are mai multe probleme, cu atat viseaza mai
mult. Analiza viselor implica examinarea partilor sale si a problemelor de inferioritate pe care le reprezinta. De
exemplu, caderea in gol poate insemna frica de zbor sau inaltime, ori pierderea unui statut. Terapeutii adlerieni nu
interpreteaza prea mult simbolurile obisnuite din vise, deoarece pot fi interpretate in mod diferit de la un pacient la
altul. Adler a vorbit insa despre simboluri cum ar fi zborul, caderea, a fi urmarit si a fi dezbracat in public.
Terapeutul strange si integreaza informatiile provenite din raspunsurile din chestionar, interviu, constelatia familiala,
primele amintiri, atuuri personale, greseli fundamentale, strategii de a face fata dificultatilor, intr-un rezumat pe
care il discuta cu pacientul. Acesta are dreptul sa modifice datele cu care nu este de acord.
III Autocunoastere si insight
Insight-ul (iluminarea) reprezinta intelegerea naturii cauzelor propriului comportament si a greselilor. La iluminare se
poate ajunge prin analiza discutiilor, viselor, fanteziilor, comportamentului, simptomelor sau a interactiunilor terapeut
- pacient. In timpul interpretarilor se pune accentul mai degraba pe descopirirea scopurilor decat a cauzelor unei
actiuni sau comportament.
Terapeutul prezinta pacientului interpretarea sa ca pe o posibilitate si nu ca pe un fapt sigur: "Este posibil ca..", "Crezi
ca...?". Pacientul poate accepta interpretarea, o poate nega sau poate oferi alternative. Adler credea ca simptomele
(sentimente, actiuni, comportamente) au o finalitate precisa, iar o buna interpretare poate dezvalui aceste scopuri.
Doar insight-ul nu este suficient pentru succesul unei terapii - pacientul trebuie sa participe activ, adica sa-si schimbe
comportamentul.
IV Reorientare si reeducare
In aceasta etapa subiectul trebuie sa castige curajul de a infrunta provocarile vietii si sa utilizeze informatiile despre
sine constientizate anterior pentru a-si schimba comportamentul si obiectivele. Cu ajutorul terapeutului va decide ce
atitudini va pastra si ce va elimina. Se utilizeaza cu preponderenta tehnica incurajarii.
Terapeutul ii da pacientului "teme" pentru acasa, pentru a-l familiariza cu situatiile care ii provoaca oroare. De
exemplu, unui depresiv i se cere sa faca ceva placut in fiecare zi, urmand un program zilnic; pentru a promova
interesul social se solicita munca in interesul societatii sau voluntariat.
Surprinde-te
Aceasta tehnica reprezinta tot o sarcina pentru pacient. Acesta trebuie sa incerce sa se surprinda "in flagrant" atunci
cand reia un comportament pe care trebuie sa-l evite. Scopul este de a constientiza vechile obiceiuri nedorite si de a
le inlocui cu un comportament nou. Pacientul trebuie sa anticipeze o situatie inainte ca aceasta sa aiba loc.
precum precizia, testabilitatea sivalidarea empirica. Concepte ca ordinea nasterii, primele amintiri din copilarie si
interesul social au fost foarte putin testate, pentru a le verifica eficacitatea in psihoterapie. Criticii afirma ca
psihologia adleriana are tendinta de a simplifica prea mult unele probleme umane complexe si ca se bazeaza prea mult
pe bunul simt. In plus, Adler a omis sa isi sistematizeze gandurile si ideile, astfel incat sa fie intelese cu usurinta de
ceilalti. El a preferat sa se axeze pe predarea principiilor teoriei sale, decat pe sistematizarea lor.