Sunteți pe pagina 1din 4

Cursurile obligatorii:

1. Introducere in psihologia adleriana. Dictionarul psihologiei adleriene


2. Principiile de baza ale psihologiei adleriene
3. Istoria psihologiei adleriene
5. Interviul si Evaluarea
5. Evaluarea Stilului de viata. Manualul Stilului de viata
6. Tehnici de lucru in psihoterapia adleriana
7. Psihoterapia adleriana si tulburarile psihiatrice (2 module)
8. Psihoterapie de cuplu
9. Psihoterapia familiei
10. Practica clinica din perspectiva adleriana
11. Psihosexualitatea din perspectiva scolii adleriene
12. Principiile de crestere a copiilor. Scoala parintilor
13. Psihoterapia adolescentei
14. Probleme de etica in practica psihoterapiei
15. Psihologia la locul de munca
16. Psihoterapia copilului
17. Curs de Amintiri timpurii
18. Psihoterapia prin arta
19. Psihoterapie de grup
20. Psihoterapia prin metafora
21. Psihologia si psihoterapia adictiilor
22. Trauma si suferinta
23. Psihologia viselor. Aplicatii
24. Terapia de scurta durata

Cursuri optionale (din cele 7 cursuri, se vor alege 5, pana la finalul pregatirii integrale):
1. Psihoterapia incurajarii
2. Being Single. Familia monoparentala
3. Provocarile imbatranirii. Psihologia imbatranirii
4. Tulburarile psihiatrice si cuplurile disfunctionale
5. Utilizarea testelor si a chestionarelor in psihoterapia adleriana
6. O comparatie intre psihoterapia adleriana si celelalte tipuri de psihoterapie

7. Identitate sexuala

Psihoterapie adleriana
Concepţia lui Adler despre individ
Adler nu privea oamenii drept colecţii de ID-uri, ego-uri şi complexe. A văzut omul ca un individ complet, cu
aspecte care sunt prea legate unele de celelalte pentru a le putea explica separat.

Spre deosebire de Freud, Adler şi-a schimbat de-a lungul anilor părerea despre oameni. La început a evidenţiat
sentimentele naturale de inferioritate despre care se presupune că apar foarte devreme în viaţa unei persoane şi
care se...

Citeşte mai mult...


Adler - Omul
Alfred Adler s-a născut la Viena, în 1870, într-o modestă familie de evrei. În fragedă copilărie a suferit de
rahitism, iar la vârsta de cinci ani era să moară de pneumonie.

Ca student, Adler nu s-a distins în vreun fel. Universitatea din Viena i-a acordat diploma de doctor în 1895, dar
nu a impresionat nici un profesor suficient de mult pentru a dezvolta o relaţie profesor - student, ca aceea dintre
Freud şi Jung. În această perioadă era interesat de marxism...

Citeşte mai mult...

Alfred Adler - cronologie


1868 – Naşterea lui Sigmund Adler (fratele mai mare al lui Alfred)
1870 – Naşterea lui Alfred Adler, la 7 Februarie
1871 – Naşterea Herminei Adler (soră)
1873 – Naşterea lui Rudolf Adler (frate)
1874 – Naşterea Irmei Adler

 moartea lui Rudolf Adler, în patul de lângă Alfred (care împlinea 4...

Citeşte mai mult...

Psihoterapie adleriana

Psihoterapia adleriana a fost intemeiata de medicul si psihoterapeutul austriac Alfred Adler, cel care a pus

bazele scolii de psihologie individuala, ca rezultat al desprinderii de scoala psihanalista.

Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat in conflict cu cele ale lui Freud si care a parasit
cercul psihanalistilor, pentru a forma o scoala independenta de psihoterapie, cu o noua teorie asupra
personalitatii umane.

Conceptia sa asupra omului...

Psihoterapia adleriana a fost intemeiata de medicul si psihoterapeutul austriac Alfred Adler, cel care a pus bazele
scolii de psihologie individuala, ca rezultat al desprinderii de scoala psihanalista.

Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat in conflict cu cele ale lui Freud si care a parasit
cercul psihanalistilor, pentru a forma o scoala independenta de psihoterapie, cu o noua teorie asupra
personalitatii umane.

Conceptia sa asupra omului este inclusa in psihologia individuala, care studiaza omul din punct de vedere
holistic. Spre deosebire de psihanaliza, la Adler sexul nu mai reprezinta un factor esential in dezvoltare, iar in
centrul personalitatii se situeaza constientul. Oamenii sunt considerati fiinte sociale si culturale, motivati de
interese sociale.

Holismul
Copilul trebuie vazut in totalitatea comportamentelor sale. Daca accentul se pune pe comportamentul problema
acesta va fi amplificat. De exemplu, cand musca sau scuipa, daca parintii sau cei din jur se concentreaza pe
masuri de oprirea unui astfel de gest copilul il va repeta cu insistenta, iar daca va renunta la el o va face doar in
favoarea ltui gest nedorit. Insa daca atentia este concentrata pe schimbari in atitudinea fata de copil, in atmosfera
din jurul lui, apar imbunatatiri si in zona comportamentelor problematice. Nu de putine ori parintii vin ingrijorati la
mine deoarece cred ca fetita sau baietelul lor are un comportament sexualizat inca de la varste foarte fragede.
Ceea ce poate fi considerat masturbare, in cazul copiilor de cateva luni sau cativa ani nu este un comportament
sexual, ci un gest repetitiv ce are drept scop dobandirea unei sentiment de confort si de control. Vazand situatia
holistic adesea aflu ca in familie relatiile sunt tensionate, atmosfera sufera schimbari bruste si astfel luptand cu

gestul copilului nu as face decat sa-i cresc gradul de anxietate, sentimentul de lipsa de control.

Unicitate
Fiecare copil este unic si isi alege un rol unic in familia sa. Copilul trebuie incurajat sa-si dezvolte abilitatile nu
comparat, judecat, masurat. Personalitatea sa este influentata si de ordinea nasterii. Fiecare rol (prim nascut, al
doilea nascut, copil de mijloc, mezin sau copil unic) are o serie de caracteristici ce trebuiesc dezvoltate. Au aparut
cursuri de leader pentru copii intre 6-12 ani. Insa nu toti copiii au vocatie de lider. Poate pentru un prim nascut
sau un copil unic e un curs potrivit, dar pentru un mezin, care are drept caracterstici sociabilitatea, creativitatea,
pot fi inutile si poate chiar descurajante.

Subiectivism
Copiii sunt excelenti observatori, dar interpreteaza prost lucrurile. Adesea se simt vinovati de certurile dintre
parintii, devin descurajati sau, dimpotriva, devin foarte responsabili. Ajung sa faca tot posibilul pentru a-i tine pe
parinti ocupati cu ei si in acest fel ii tine impreuna. Este important ca parintele sa-i spuna adevarul copilului, sa
comunice cu el, nu sa incerec sa-l protejeze gandindu-se ca nu ar intelege. Nu e nevoie de un discurs ci de un
joc. Jucariile preferate (masini, papusi) capata roluri de mama, tata, copil etc iar micutul este incurajat sa faca o
poveste.

Finalism – scop
Comportamentele nedorite ale unui copil pot avea 4 scopuri gresite: atragerea atentiei, obtinerea puterii,
razbunarea, retragerea. Copilul trece de la un scop la urmatorul pe masura ce se simte tot mai descurajat. Un
copil neascultator, „rau” este de fapt un copil descurajat.

Sentimentul de comuniune sociala


Copilul invata mult mai usor de la semeni decât de la adulti. Un copil devine „problema” daca nu este integrat intr-
un grup social, iar un copil „problema” isi adapteaza comportamentele atunci când se afla intr-un grup. Conditia
este sa fie incurajat sa participe si nu comparat, dat de exemplu negativ. Un copil etichetat va avea grija sa nu
dezminta eticheta. Sustin socializarea timpurie a copilului.

S-ar putea să vă placă și