Vârsta școlară mică (marea copilărie) 6/7 – 10/11 ani

Considerații generale
 Vârsta 6/7 -10/11 ani reprezintă cântecul de lebădă al copilăriei – miturile care au
populat acest univers mirific se destramă treptat – copilăria adultă sau maturitatea
afectivă (Debesse).
 Intrarea copilului în şcoală îl plasează pe copil sub influenţa forţelor iradiante ale
culturii.
 Dobândirea scris-cititului şi al calcului aritmetic restructurează substanţial capacitatea
de cunoaştere a individului.
 Oricât de mult îl fascinează jocul, acesta cedează din teren activităţii de învăţare.
EVOLUŢIA SOMATO-FIZIOLOGICĂ
 La 6/7 ani ritmul creşterii trenează, ulterior devine alert, la debutul pubertăţii copilul
creşte în greutate cu apox. 10 kg, iar în înălţime cu circa 20 cm.
 Corpul şi extremităţile se lungesc, ceea ce provoacă o modificare a proporţiei dintre
cap şi trup – proba Philippină.
 Sistemul muscular progresează, îndeosebi sub raportul masei sale.
 Creşte forţa musculară, precizia şi viteza motrică – se accentuează caracterul
ambidextru.
 Se trece treptat la dentiţia permanentă.
 În ceea ce priveşte sistemul nervos, asistăm la o creştere a creierului (aprox. 1200 gr)
şi la o organizare de căi funcţionale noi.
 Starea de sănătate – copilul este mai rezistent decât în etapele anterioare
 Datorită apetitului faţă de exerciţiu fizic, şcolarul trebuie antrenat în activităţi de călire
a organismului (prin sport, alimentaţie corectă).
 Se întăresc o serie de deprinderi igienice şi de autoservire.
EVOLUŢIA PSIHOLOGICĂ
 PE PLAN SENZORIAL
 Achiziţionarea scris-cititului solicită complex întreaga paletă de senzaţii, percepţii,
reprezentări.
 Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mâinii, dar şi cea vizuală şi auditivă.
 Creşte vederea la distanţă şi capacitatea de apeciere vizuală a mărimii.
 Mobilitatea oculară face progrese prin activitatea de citit – la 8 ani poate să realizeze
imaginea vizuală a mişcărilor.
 Auzul fonematic evoluează considerabil - receptează mai bine structurile melodice.
  Pe plan gustativ şi olfactiv creşte abilitatea individului de a identifica şi clasifica
gusturile şi mirosurile.
 Sub raport tactil, asistăm la o evoluţie deosebită a chinesteziei mâinii prin scris,
desen, lucru manual.
 Spiritul de observaţie, etapă superioară a percepţiei, face progrese, devenind
deliberat, sistematic, analitic.
 La 10 ani evoluează în direcţia artistică.
 Achiziţionează elemente noi în ceea ce priveşte percepţia mărimii şi greutăţii.
 Ameliorări survin şi în planul percepţiei spaţiului şi a timpului.
 Face progrese şi în aprecierea direcţiei spaţiale (dreapta-stânga, sus-jos).
 Se dezvoltă capacitatea de a percepe şi aprecia corect durata de desfăşurare a
fenomenelor – percepţia timpului.
 Citirea corectă a ceasului, cunoaştera succesiunii anotimpurilor, a lunilor şi a zilelor
săptămânii sporesc abilitatea de adaptare la problemele existenţei.
 Apariţie spaţiului mic (al literelor, cuvintelor), precum şi a timpului pedagogic (ora de
şcoală, recreaţia).
 Reprezentările sporesc în volum. Apar reprezentări noi: istorice, geografice,
topografice.
Pe plan intelectual
MEMORIA
 Predomină memoria mecanică, cea involuntară şi cea de scurtă durată.
 Reţine preponderent ceea ce l-a impresionat mai mult (încărcătura afectogenă a
memoriei).
 Uitarea vizează, mai ales, comportamentul copilului – uită frecvent tema de pregătit
pentru ziua următoare, îşi lasă acasă deseori diverse rechizite şcolare (penrul, caietul
etc).
 Din clasa a treia micul şcolar face eforturi de a-şi cultiva voluntar memoria – apelează
la repere ajutătoare pentru a o eficientiza – el înţelege şi rolul repetiţiilor.
 Raportul dintre capacitatea de recunoaştere şi reproducere se modifică – la 6/7 ani,
procesul de recunoaştere este mai uşor de realizat, pe măsura înaintării în vârstă creşte
posibilitatea de reproducere.
 Progres semnificativ în ceea ce priveşte capacitatea de reproducere – iniţial
reproducerea era cât mai fidelă, pe măsura acumulării de cunoştinţe, şcolarul este
tentat să facă mici reorganizări ale textului.
 Creşte volumul memoriei
Limbajul
  Intrarea copilului în şcoală accelerează procesul asanării limbajului de anumite clişee
parazitare, elemente dialectale, jargoane, pronunţii deficitare – are acces în mod
organizat la limbajul cult.
 Potenţialul lingvistic la începutul clasei întâi diferă mult în funcţie de educaţia primită
în familie, de formula sa temperamentală.
 Vocabularul se dublează, ajungând în finalul etapei la o zestre de 4000-4500 de
cuvinte.
 Progrese evidente se înregistrează şi în ceea ce priveşte debitul verbal oral şi cel scris
 Impactul cu limba literară provoacă modificări calitative:
 Exprimarea se rafinează şi nuanţează;
 Se ameliorează şi pronunţia, odată cu dezvoltarea auzului fonematic;
 Pe măsura însuşirii bazelor gramaticii se îmbunătăţeşte corectitudinea
gramaticală a limbajului;
 Copilul învăţă sinonimele, omonimele, antonimele;
 Până la nivelul clasei a patra, limbajul interior acompaniază, în forme sonore,
actul scrierii.
 Pot apărea defecţiuni de vorbire – cauzate de schimbarea dentiţiei provizorii, fiind însă
pasagere.
 Sunt frecvente sunetele parazitare de tipul: “î”, “ă”, la începutul propiziţiei şi la
sfârşitul propoziţiei, apoi “şi”, “si pe urmă” etc.
 Asimilarea scrierii corecte se realizează după 6 ani – iniţial identifică cu greu
fonemele (sunetele) ce compun un cuvânt.
 Eleziunea e frecventă (“îtreabă”, în loc de “întreabă” etc.), dar şi confuziile între
diftongi, triftongi (ce, ci, che, chi etc).
Gândirea
 Evoluţia gândirii face posibilă abandonarea concepţiei animistte şi naiv realiste despre
lume, pentru a face loc unei concepţii realist-naturaliste.
 Din perspectiva teoriei piagetiene, acum se instalează gândirea operatorie concretă
– se realizează trecerea de la cunoaşterea intuitivă, nemijlocită a realităţii (cu
ajutorul reprezentărilor) la cea logică, mijlocită (cu noţiuni şi relaţii dintre ele).
 Aparea caracterul operatoriu al gândirii - posibilitatea de a manipula obiectele şi
fenomenele pe plan mental, fără a le deforma.
 Ideile abstracte îi mai cauzează unele dificultăţi.
 Operaţiile au un caracter concret – nu poate raţiona apelând doar la propoziţii verbale
şi recurge la acţiuni de manipulare a obiectelor.
  La 7-8 ani este capabil numai de conservarea cantităţii (înţelege că îngustând o
bucată de plastilină, cantitatea ei nu se modifică).
 La 9-10 ani apare şi capacitatea de conservare a greutăţii.
 Conservarea volumului apare doar pe la 11-12 ani.
 Apariţia caracterului operatoriu al gândirii îmbracă, atât forme nespecifice, cât şi
specifice.
 Apelează tot mai frecvent la algoritmi (ansamblu de reguli, indicaţii cu ajutorul cărora
se rezolvă o serie de probleme, din diverse domenii).
 Gândirea şcolarului mic uziteză de noţiuni, judecăţi, reţionamente.
 O multitudine de studii autorizate (Piaget, Bruner, Al. Roşca, B. Zorgo) pledează
pentru solicitarea precoce a gândirii în scopul stimulării ei.
 Eficientizarea procesului de învăţare reclamă cunoaşterea particularităţilor pe care le
înregistrează această activitate (J. Majorossy, 1994):
 Incapacitatea de a face deosebire între lucrurile esenţiale şi cele neesenţiale;
 Pentru că doreşte să fie cât mai expeditiv şi să asimileze lecţia imediat, nu
zăboveşte şi asupra înţelegerii materialului respectiv;
 Foloseşte mult învăţarea pe de rost;
 Nu reproduce independent cele învăţate.
Imaginaţia
 Vârsta şcolară mică oferă teren fertil şi pentru dezvoltarea imaginaţiei, ceea ce îi va da
posibilitatea copilului să domine orice timp şi spaţiu.
 Imaginaţia reproductivă îi permite micului şcolar să înţeleagă timpul istoric, raportul
dintre evenimete şi fenomene.
 Se dezvoltă imaginaţia creatoare – prin joc, prin desene, compuneri literare.
 Desenul copilului se particularizează.
 Deschiderea creatoare a copilului se manifestă şi în construirea de mici dispozitive
tehnice, maşini, aeromodele, avioane.
Pe plan reglatoriu
ATENŢIA
 Creşte capacitatea de mobilizare voluntară a atenţiei, este în plină evoluţie –
fluctuaţiile sunt frevente.
 Pe lângă fenomenele normale de neatenţie fortuită, există şi neatenţie activă
(agitaţie motrică care deranjează pe cei din jur) dar şi neatenţie pasivă (ce sub o
mască de implicare aparentăascunde, de fapt, deturnarea traiectului intelectiv în cu
totul altă direcţie).
  Aceste cazuri de neatenţie trebuie rezolvate prin cunoaşterea exactă a cauzelor care le-
au alimentat (biologice, psihologice, educaţionale).
Voinţa
 Se exersează caracterul conştient, voluntar al conduitei şi se pun bazele unor
deprinderi, priceperi automatizate, ce vor fi active prin voinţă.
 Toate procesele psihice se impregnează volitiv – va spori randamentul activităţii în
general.
 Demararea unei activităţi este declanşată de forţa autorităţii adultului (are la bază o
motivaţie extrinsecă)
Afectivitatea
 Intrarea în şcoală modifică şi universul afectiv al copilului.
 Viaţa sa emoţională devine mai echilibrată.
 Noile exigenţe, cele şcolare, diversifică registrul afectiv, astfel apare sentimentul
datoriei.
 Şcolaritatea mică oferă teren fertil şi pentru dezvoltarea sentimentelor morale,
intelectuale şi estetice.
 Pot apărea şi stări negative: invidia, pârâtul, dezinteresul faţă de studiu.
 Familia şi şcoala trebuie să acţioneze deliberat şi consecvent pentru consolidarea
trăsăturilor pozitive, cu asanarea celor negative.
 Imitaţia adultului, dorinţa de a demostra că nu mai este mic, constituie o altă cale de
socializare afectivă.
 Se modifică şi exprimarea reacţiilor emoţionale – devine mai cenzurat, mai discret – la
7 ani este reţinut, meditativ; la 8 ani devine mai expresiv, mai bine dispus; la 9 ani
recade într-o stare meditativăă; la 10 ani dobândeşte o mare expresivitate a feţei.
Personalitatea
 Sub raport temepramental se produce o mascare a formulei temperamentale, adică a
trăsăturilor primare, generate de tipul de activitate nervoasă superioară (impulsivitatea
se domesticeşte etc.).
 Datorită cerinţelor morale asistăm la o forjare a trăsăturilor de caracter, indeosebi în
efortul copilului de a depăşi dificultăţile inerente muncii şcolare.
 În formarea trăsăturilor caracteriale o contribuţie importantă o au cărţile şi mijloacele
mass media.
 Se pun bazele convingerilor morale fundamentale.
 Se pot profila o serie de trăsături negative de caracter: lenea, dezordinea, minciună,
trişaj – reclamă eforturi educative suplimentare.
ACTIVITATEA
  Activitatea fundamentală este învăţarea, ce restructurează profund toate dimensiunile
de personalitate ale micului şcolar.
 Prin învăţare se realizează două obiective cruciale:
◦ dobândirea unor instrumente care vor juca un rol decisiv în destinul său
cultural (scris, citit, socotit);
◦ asimilarea unor noţiuni fundamentale (număr, timp, lege, cauzalitate etc.)
 Jocul ocupă un loc important în registrul activităţilor preferate (table, şah).
 La 8 ani este cuprins de un veritabil “delir la colecţionării” (timbre, ilustrate, scoici,
plante, maşinuţe) care evocă nevoia de ordonare, de sistematizare în plan cognitiv.
 Este prezentă plăcerea de a construi ascunzători, colibe, refugii – vârsta lui Robinson.
 Către 9 ani manifestă atracţie faţă de bicicletă, patine, schi.
 Lectura, filmul, emisiunile TV ocupă un loc important în gugetul sau de timp liber.
 Activarea deschiderii faţă de tehnică (mai ales, pentru băieţi).
EXIGENŢELE EDUCATIVE
 Dintre factorii educativi implicaţi, alături de familie, intră în scenă, şcoala şi strada,
ce constituie o bună ucenicie a spiritului de observaţie, iniţiativă. Mass media exercită
influenţe educative dintre cele mai importante şi contactul cu natura, având în vedere
imensele sale virtuţi formative, el trebiue reconsiderat.
 Educaţia micului şcolar se constelează multiplu, vizând toate dimensiunile de
personalitate.
 Dezideratul educativ crucial este inocularea dragostei faţă de carte.
 Rolul cardinal al dascălului.
 “Nu învăţăm pe ceilalţi ceea ce vrem, nici ceea ce ştim ci, mai ales ceea ce suntem”.
J. Jaures