Ancheta sociometrică

Considerată de mulţi teoreticieni ca fiind o formă specifică de anchetă

psihosociologică, analiza sociometrică s-a impus odată cu apariţia lucrării lui J. L.
Moreno, „We shall survive”, prin care el îşi manifesta intenţia de a găsi o modalitate de
sondare a relaţiilor interpersonale din cadrul grupurilor mici, mai cu seamă a celor de
natură preferenţială. Principalul instrument utilizat în cadrul metodelor sociometrice îl
constituie testul sociometric, care, de la Moreno şi până astăzi, a fost utilizat cu o dublă
destinaţie:
a) să permită determinarea locului pe care îl ocupă un individ oarecare în contextul
relaţiilor interpersonale din grup (cât de popular sau, dimpotrivă, cât de izolat,
respins, ignorat este);
b) să permită detectarea structurii psihologice globale a grupului, cu diferitele lui
substructuri, în centre de influenţă, grade de coeziune etc.
Prin intermediul acestui instrument se încearcă o studiere a structurilor de grup prin
prisma factorilor psihologici, mai ales a atracţiilor şi respingerilor ce se manifestă în
cadrul grupului.
Cercetarea cu ajutorul testului sociometric parcurge câteva etape distincte:
A) alcătuirea şi aplicarea testului sociometric;
B) despuierea testului şi alcătuirea sociomatricei;
C) întocmirea sociogramei;
D) reorganizarea grupului potrivit imaginii rezultate din test.
A. În cursul primei etape se construiesc şi se aplică itemii sociometrici, prin care li
se cere subiecţilor să îşi exprime preferinţele, repulsiile şi indiferenţele faţă de ceilalţi
membri ai grupului, din care fac parte în prezent sau din care ar putea face parte în viitor,
în legătură cu participarea la o activitate comună (munca, învăţătura, petrecerea timpului
liber) sau la o situaţie comună (locuitul în comun). Nu sunt vizate toate relaţiile
interpersonale, ci numai relaţiile preferenţiale (simpatetice, afective) şi relaţiile
perceptive având drept conţinut reflectoriu preferinţa simpatetică.
George Bastin, pentru a îmbunătăţi sistemul de obţinere a datelor cu privire la
alegerile preferenţiale, transforma testul sociometric într-un chestionar, încercând să
obţină răspunsuri la anumite tipuri de întrebări. Astfel, un asemenea chestionar va
cuprinde următoarele părţi:
a) motivaţia (de ce se cere completarea chestionarului);
b) crearea unei stări de încredere a subiecţilor (ei vor fi încredinţaţi de faptul că
acel chestionar va avea un caracter confidenţial);
c) determinarea situaţiei preferenţiale; aici se va avea în vedere:
- stabilirea limitelor ariei preferenţiale (clasa, echipa de lucru etc.);
 - precizarea calităţii preferinţei (alegere, respingere, indiferenţă);
- criteriul de alegere – unul sau mai multe;
- limitarea sau nelimitarea numărului de alegeri (respingeri);
- utilizarea unei scări preferenţiale şi descrierea ei; de exemplu:
„Scrieţi în ordinea preferinţelor, începând cu cel cu care doriţi cel mai
mult să fiţi în aceeaşi echipă”.

Chestionarul este destinat sa ofere date atat cu privire la afirmarea preferintelor de catre
un subiect (pe cine alege sau respinge), cat si asupra perceptiei de catre el a atitudinii
afective exprimate de ceilalti membri ai grupului (cine crede ca l-a ales si cine nu). Acest
ultim aspect si insemnatatea sa pentru sporirea eficientei unui astfel de instrument de
investigare a fost semnalat de catre Taguiri. El o numeste „perceptie sociometrica” si
mentioneaza totodata faptul ca „nici un comportament interpersonal nu ar putea fi inteles
fara a cunoaste maniera in care este perceputa relatia de catre persoanele implicate”. „Un
om plasat intr-un grup – afirma George Bastin citat de Jean-Claude Abric (2002, p. 132) –
actioneaza si reactioneaza nu in functie de statutul sau sociometric real, ci conform
pozitiei sociale pe care crede ca o are, in functie de perceptia sa cu privire la legaturile
care il unesc cu ceilalti”.

O problema importanta ce tine de intocmirea chestionarului o constituie caracterul

formalizat al preferintelor. Subiectilor li se cere sa raspunda prin (+) pentru alegeri, (-)
pentru respingeri si (0) sau (X) pentru atitudinea de indiferenta. In alte cazuri li se cere sa
insire intr-o ordine preferentiala, de obicei de la 1 la 5 pe cei cu care doresc sau nu sa stea
in grupul respectiv (Eugen David, 2000, p. 145). Un exemplu de test sociometric este
prezentat in anexa 3.

B. Dupa obtinerea datelor testului sociometric ele trebuie despuiate si prelucrate pentru
aflarea locului preferential pe care il ocupa individul in grup. O prima operatie in acest
caz o constituie construirea matricei sociometrice, adica a unui tabel cu doua intrari in
care, atat pe orizontala cat si pe verticala se trec cu initiala numele indivizilor grupului.
La despuierea datelor se citeste numele celui care a intocmit testul si se trec raspunsurile
formalizate (de la 1 la 5) pe orizontala in dreptul rubricilor verticale care indica pe
membrii din grup, fie alesi, fie respinsi. Pot fi luate in considerare si raspunsurile date de
subiecti unor intrebari ce vizeaza modul in care acestia percep preferintele posibile fata
de ei ale colegilor din grup. Ele se trec in rubrica celui care a intocmit testul, in dreptul
celor pe care ii presupune ca l-au ales sau l-au respins (de regula se foloseste culoarea
albastra pentru alegere si rosie pentru respingere). Perceptiile se trec in paranteze pentru a
se distinge de preferintele exprimate. Pentru 3 criterii se vor trece 3 cifre, fiecare din ele
exprimand intensitatea alegerii facute (534, de pilda, exprima faptul ca pentru primul
criteriu a fost exprimata o alegere in primul rand, pentru al doilea criteriu in al treilea
rand si pentru al treilea criteriu un vot in al doilea rand). Pe baza datelor inscrise in
sociomatrice se pot calcula o serie de indici sociometrici.
 Anexă

Testul sociometric – indicator al relaţiilor în cadrul clasei de elevi

Nume şi prenume…………………………
Data…………..

1. Dacă ai avea de făcut o lucrare împreună cu un coleg, pe care l-ai alege?

1..……………………………..…
2…………………………………
3..………………………………..

2. Dacă ai avea de făcut o lucrare cu un coleg, cu care nu ai vrea să lucrezi?

1…………………………………
2…………………………………
3. …………………………………

Datele obţinute în urma aplicării testului sociometric, se prelucrează, realizându-se

pentru început matricea sociometrică:

MATRICEA SOCIOMETRICĂ

Sub. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
Ab
Va
Rb
Vr
Is

Ab- alegeri brute

Va- valoarea alegerilor
Rb- respingeri brute
Vr- valoarea respingerilor
Is- indice de status

Indicele sociometric permite efectuarea de aprecieri referitoare la poziţia ocupată

de un anumit membru al grupului din perspectiva atitudinii faţă de colectiv, a expansiunii
sociale şi a atitudinii colectivului faţă de el, respectiv a incluziunii sociale. Calculul
indicelui sociometric se realizează după următoarea formulă:
n
I= , unde n este reprezentat de numărul alegerilor primite de subiectul
N-1

respectiv, iar N numărul total al membrilor grupului.

Calculul indicelui de coeziune se calculează după formula:

R●q
Ic =
U●p
k
unde p =
N- 1, iar q = 1-p.

Datele obţinute în urma realizării matricei sociometrice şi a calculării indicilor

mai sus prezentaţi sunt transpuse în sociograme care redau grafic relaţiile în cadrul
grupului. Aceste sociograme pot fi individuale sau colective.

SOCIOGRAMA CLASEI DE ELEVI

IZOLAŢI

POPULARI

FOARTE POPULARI

LIDER