Sunteți pe pagina 1din 157

METODOLOGIA CERCETĂRII

PSIHOPEDAGOGICE

Bază de discuție pentru curs


Lect.dr. Ioana Topală
Ce ne propunem?

Studenții vor fi capabili să proiecteze și să


implementeze, conform standardelor metodologice
și deontologice în vigoare, proiecte de cercetare
psihopedagogică relevante pentru ameliorarea
practicilor educaționale.
Despre ce vom discuta?
Cunoaștere empirică vs. Cunoaștere
științifică. Cunoașterea științifică în
educație și etapele unui demers de
cercetare – 2h
Drumul cunoașterii științifice de la teorii la
paradigme. Cercetarea cantitativă și
cercetarea calitativă - 2h
Problematica unei cercetări: ce investigăm
în domeniul științelor educației? – 2h
Despre ce vom discuta?
Operaționalizarea conceptelor. Variabile în
cercetarea psihopedagogică – 2h
Coordonatele cercetării: Obiective de
cercetare. Ipoteze de cercetare – 2h
Designul cercetării și resurse de cercetare
- 2h
Metodologia cercetării: metode și
instrumente de cercetare psihopedagogică-
2h
Despre ce vom discuta?
Metoda observației – 2h
Metoda interviului - 2h
Metoda anchetei - 2h
Metoda autobiografică.Anamneza- 2h
Metoda sociometrică - 2h
Metoda studiului de caz - 2h
Metoda experimentului - 2h
Bibliografie recomandată
Chelcea, S. (2007). Metodologia cercetării sociologice.
București: Editura Economică.
Dafinoiu, I. (2002). Personalitatea. Metode calitative de
abordare. Observația și interviul. Iași: Polirom.
David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Iași: Polirom.
Gorard, S. (2013). Research Design: Creating Robust
Approaches for the Social Sciences. Sage Publishing.
Iluț, P. (1998). Abordarea calitativă a socioumanului. Iași:
Polirom.
Moscovici, S., Buschini, F.(coord.)(2007). Metodologia
științelor socioumane. Iași: Polirom.
Popa, N.L., Antonesei, L. (coord), Labăr, A.V. (2009). Ghid
pentru cercetarea educației. Iași: Polirom.
Sava, F.A. (2011). Analiza datelor în cercetarea psihologică.
Cluj-Napoca: ASCR.
Sava, F.A. (2013). Psihologia validată științific. Ghid practic
de cercetare în psihologie. Iași: Polirom.
Webografie recomandată

https://www.edutopia.org/
https://ww2.kqed.org/mindshift/
http://www.sciencedirect.com/science/
journal/08830355/open-
access?sdc=1
https://www.ted.com/topics/education
https://ed.ted.com/lessons
Curs 1
Cunoaștere empirică vs. cunoaștere științifică
Cunoașterea științifică în educație
Etapele unui demers de cercetare
Pașii unui demers de cercetare:
Formularea unor
întrebări de cercetare
à problematica
cercetării
Studierea
problematicii de
cercetare din surse
credibile, relevante,
actuale à stabilirea
stadiului actual al
cercetării temei
/fundamentarea temei
Pașii unui demers de cercetare:
Operaționalizarea
conceptelor de
cercetareà aducerea
într-o formă
observabilă și
măsurabilă a
conceptelor ce vor fi
utilizate în obiective și
ipoteze
Stabilirea
coordonatelor
cercetării: formularea
obiectivelor si
ipotezelor cercetării
Pașii unui demers de cercetare:
Stabilirea designului cercetării
Alegerea metodologiei de cercetare și selectarea/crearea
instrumentarului cercetării
Pașii unui demers de cercetare:

Colectarea datelor de cercetare


Analiza, prelucrarea și interpretarea
datelor
Formularea concluziilor cercetării
Diseminarea rezultatelor cercetării
Curs 2
Cunoașterea științifică – de la teorie la paradigme
Paradigma pozitivistă și paradigma interpretativă
Scopuri în cunoașterea științifică
Accesarea cauzelor
comportamentelor umane

Generalizarea
concluziilor
privind
Realizarea de predicții valide validitatea
asupra comportamentului predicțiilor
uman
Etape în cunoașterea științifică
Ce este o teorie?
Teoria = ansamblu de enunțuri cu valoare
de adevăr (A sau F) privind relațiile dintre
fenomene (Chelcea, 2007).
Teoria are caracter general-explicativ.
Teoriile sunt structuri dinamice, care sunt
confruntate permanent cu realitatea și pot fi
oricând infirmate.
Teoriile sunt ”plasele pe care le aruncăm
pentru a prinde ceea ce numim ”lumea”;
pentru a o raționaliza, a o explica și
stăpâni. Ne străduim să facem ochiurile
plasei cât mai înguste.” (Popper, 1981)
Ce este un model?
Modelul este o reprezentare simplificată a
funcționării unei teorii.
Rolul modelului este:
de a descrie,
de a explica,
într-o manieră clară și comprehensivă
relațiile dintre fenomenele realității,
reflectate în teorii.
Ce este o paradigmă?
Th. Kuhn – Structura revoluțiilor științifice
(1962): progresul prin revoluție (a ideilor);
Paradigma este un cadru de referință în
abordarea – teoretică și practică - a unei
probleme de cercetare.
Paradigma = un exemplu/pattern de
formulare și rezolvare a problemelor
(puzzle-solving) à asigură unități de
consens în cercetare.
Structura unei paradigme

Metodologie
de cercetare

PARADIGMA

Modele Teorii
Evoluția paradigmelor

Confruntarea
paradigmelor
Paradigma pozitivistă și paradigma
interpretativă
Paradigma Paradigma
pozitivistă: interpretativă:
Abordarea cercetării: Abordarea cercetării:
descriere – explicație – descriere –interpretare –
predicție – control înțelegere (atribuire de
Cunoașterea este semnificație)
obiectivă Cunoașterea este
Studiul are dimensiune subiectivă
extensivă Studiul are dimensiune
Scopul cercetării: intensivă
descoperirea adevărului. Scopul cercetării:
Reprezentanți: A. Comte înțelegerea fenomenelor.
(pozitivism), J.S. Mill, W.Dilthey: ”Explicăm
Bertrand Russell, L. lucrurile, dar pe oameni îi
Wittgenstein. înțelegem.”
Reprezentanți: N.Denzin, Y.
Lincon, W. Dilthey.
Abordări în cercetarea socio-umană
Cercetarea cantitativă Cercetarea calitativă
Ø Scop: formularea teoriilor v Scop: înțelegerea
și descoperirea legiății; sensului/semnificației și
Ø Eșantionare generalizare teoretică;
reprezentativă – mulți v Număr mic de cazuri
subiecți (cercetare investigate (cercetare
extensivă); intensivă);
Ø Centrată pe măsurare și v Centrare pe
variabile; construirea de
Ø Testare de ipoteze; semnificații ale
experienței sociale;
Ø Instrumente cu structură
închisă (răspunsuri v Descrierea
prestabilite). fenomenelor sociale;
v Instrumente de
cercetare cu structură
deschisă.
Curs 3
Problematica unei cercetări: ce investigăm în
domeniul științelor educației?
Problematica cercetării à întrebări de cercetare
Surse ale întrebărilor de cercetare

Simțul comun – folclorul înțelepciunii populare


Observarea comportamentului uman à
curiozitatea științifica –valoare în cercetarea lumii
Teoriile – corpul explicațiilor științifice disponibile
(deseori provizorii) privind un fenomen/temă de
interes
Cercetări anterioare – întrebări rămase fără
răspuns clar/ probleme insuficient de clar explicate
de studii anterioare
Probleme practice – nevoia ameliorării practicii
sociale
Importanța întrebărilor de cercetare
Formularea întrebărilor de
cercetare
Întrebarea vizează un
fenomen sau un aspect
care se manifestă concret:
observabil,
măsurabil,
cuantificabil.
Contra-Ex: De ce unii copii
sunt răi?

Întrebarea nu presupune
existența unor răspunsuri
apriorice.
Contra-Ex: De ce
învățătoarele refuză
integrarea copiilor cu CES
în clasa de masă?
Formularea întrebărilor de
cercetare
Întrebarea este clară.
Contra-Ex: Cât de
complexă este fibra
motivațional-afectivă a
raportării educatorului
la mediul de
provenientă a copilului?
Întrebarea este
specifică.
Contra-Ex: Cât este de
importantă societatea în
educația omului?
Formularea întrebărilor de
cercetare
Întrebarea își poate
găsi răpunsul prin
cercetare.
Contra-Ex: De ce mor
oamenii? De ce se
nasc oamenii?

Întrebarea este
relevantă pentru
cercetare.
Contra-Ex: Câți bani
câștigă părinții unui
copil de la o școală
centrală?
Formularea problematicii de cercetare

Ø Declararea clară, neechivocă a aspectelor de interes, a


întrebărilor ce speră că-și vor obține răspuns prin cercetare

Ø Cum expunem problematica cercetării?


R: Punând întrebările potrivite (cele pentru care
răspunsurile să ducă la conturarea unor concluzii
pertinente):

Ø Ex: Care este profilul de personalitate al liderului informal?


Ce au în comun liderii informali ai grupurilor?
Ø Ex: Care este efectul poziției ocupate de o persoană într-un
grup asupra performanțelor sale?
Ø Ex: Cum poate fi ameliorată relația dintre liderul formali și cel
informal, la nivelul unui grup?
Calitățile unei bune întrebări de
cercetare

https://www.youtube.com/watch?v=LWLYCYeCFak
Întrebări de cercetare?
Curs 4

Documentarea
temei de cercetare
Operaționalizarea
conceptelor
Variabile în
cercetarea
psihopedagogică
Documentarea temei de cercetare
Documentarea temei de cercetare =
consultarea surselor de informare
Ce surse au fost consultate?
Ø R: Cele primare
După ce criterii au fost alese sursele?
Ø R: noutăţii, prestigiului autorilor,
accesibilităţii
Când începe şi când se termină
documentarea?
Ø R: începe înaintea formulării ipotezelor---
continuă nelimitat, atâta timp cât există
interes pentru temă
Formularea temei de cercetare

Găsirea celei mai adecvate formulări


a temei date:
v Adecvat = clar, corect, complet, concis
v Adecvat = operaţional (care poate fi
transformat în observabil, măsurabil)
v Adecvat = incitant, intrigant
Operaționalizarea conceptelor
1. definirea (prin apel la
resursele teoretice
studiate) clară a
termenilor utilizati în
obiectivele și ipotezele
cercetării;
2. adoptarea
convențională a unei
perspective teoretice pe
baza căreia se va
desfășura cercetarea;
3. transformarea
conceptelor in termeni
măsurabili, cuantificabili
= variabile
Operaționalizarea conceptelor
Operaționalizareà obținerea de variabile:
ü Trecerea de la concepte abstracte la
dimensiuni;
ü Desfacerea dimensiunii potrivite temei de
cercetare în indicatori (operaţionali: concreţi,
observabili, măsurabili, cuantificabili);
ü Reţinerea indicatorilor cei mai caracteristici, cu
puterea de explicaţie cea mai mare pentru
studiu (variabilele cercetării).
Operaționalizarea conceptelor
- EXEMPLE
conceptul de interacţiune interpersonală are
următoarele dimensiuni:
Ø comunicare interpersonală
Ø colaborare în vederea realizării unei sarcini
Ø conflict
Ø ?
dimensiunea comunicare interpersonală poate fi
tradusă în aspecte:
ü frecvenţa adresărilor
ü distanţa spaţială Măsurabile
ü contact vizual Cuantificabile
ü frecvenţa alegerilor sociometrice
ü intensitatea preferinţelor sociometrice
Ce este o variabilă?
Variabilă = orice aspect (caracteristică, eveniment,
comportament) care are cel puțin două categorii sau valori
(orice caracteristică ce variază)
Exemple: extraversia, atitudinea, satisfacția față de învățare

Variabila = ceea ce măsurăm (conceptul măsurat)

Variabila ≠ concept
Conceptul ne ajută să înțelegem teoria
Variabila este ceea ce folosim pentru a măsura conceptul
Exemplu:
Conceptul: adaptare școlară (procesul de adaptare la rolul
de elev și la diferitele aspecte ale mediului școlar)
Variabila: nivelul de adaptare școlară (scorul la un inventar
de adaptare școlară)
Tipuri de variabile
Ex: gen, mediu de
proveniență,
Nominale apartenență etnică,
Ex: înălțime, stare civilă etc.
greutate,
vârstă, venit,
etc.

De raport Variabile Ordinale

Ex: atitudini
(față de
activitate, față
de sine, față de
Interval ceilalți, etc.)
Ex: IQ-ul, scoruri
la teste de
personalitate
Variabile experimentale
(design experimental)
Variabile independente – introduse/manipulate
de cercetător; variabile-cauză
Variabile dependente – rezultate/efecte măsurate
ale acțiunii variabilelor independente

Variabila Variabila
independentă dependentă
Acțiune directă
(cauză) (efect)
Medierea și moderarea
Variabile mediatoare (M) = variabile care
intervin în relația dintre Vi și Vd.
Ex: extraversie – socializare – număr de prieteni

Vi M Vd

Variabile moderatoare (Mo) = variabile


externe care afectează relația Vi-Vd.
! Mo nu este influențată de Vi.
Ex: vechime în muncă – satisfacția muncii

Gen Mo
Curs 5
Coordonatele
unei cercetări:
v Obiective de
cercetare
v Ipoteze de
cercetare
Ce sunt obiectivele unei cercetări?
Obiectivele cercetării = intenții de acțiune specifică pentru a
răspunde la întrebările cercetării.
Obiectivele se vor referi la acţiunile cercetătorului,
formulate în termeni de finalităţi.

Obiectivele stipulează:
ü ce urmărește cercetătorul (să descrie, să prezică, să
explice)
ü care sunt conceptele psihopedagogice investigate
ü care este populația la nivelul căreia se face cercetarea

Obiectivele direcționează și ghidează demersul de


cercetare
Atribute ale obiectivelor cercetării
Obiectivele trebuie să fie fundamentate teoretic
(justificat):
Ø Să explice relevanța cercetării în raport cu ceea
ce se cunoaște deja despre temă;
Ø Să prezinte relevanța cercetării pentru un
context social larg.

Formularea trebuie să fie clară, concisă,


specifică, să sugereze ce metodă de cercetare va
fi folosită

Rezultatele cercetării sunt prezentate cu referire la


obiectivele cercetării à obiectivele validează
rezultatele
Exemple de obiective de cercetare
Cercetare descriptivă: Obiectiv – descrierea principalelor
forme de manifestare a agresivității fizice și verbale la copiii
preșcolari

Cercetare predictivă: Obiectiv – stabilirea relației dintre


introversie și adaptarea școlară la elevii din ciclul primar

Cercetare explicativă: Obiectiv – stabilirea efectului pe


care modalitatea de evaluare (orală, scrisă) îl are asupra
performanțelor în învățare ale elevilor
Ce sunt ipotezele unei cercetări?

Ipoteza = un enunț formalizat care exprimă o


relație între variabile
Ipoteza =“o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi
verificata prin faptele de observatie” (Chelcea,
2007, p.105)
Ipoteza = o presupunere întemeiată, referitoare la
posibilele rezultate ale unui demers de cercetare
Ipoteza = asumpție (afirmație) care exprimă
așteptările legate de obiectivul cercetării
Ipoteza încearcă un posibil răspuns la întrebarea
de cercetare.
Cum se formulează o ipoteză?

Formularea se raportează la
problematica cercetării/întrebările de
cercetare
Formularea se face în funcție de
obiectivele cercetării
Formularea depinde de tipul cercetării
(descriptivă, predictivă, explicativă)
Modalități de formulare a ipotezelor
Designuri experimentale
(relații cauză-efect):
Ø Dacă X, atunci Y.
Ø Cu cât X, cu atât Y
Ø X influențează pe Y

Designuri corelaționale:
Ø Există o corelație
(legătură) între X și Y
Ø X se asociază pozitiv cu Y
Ø Există diferențe între G 1
și G 2 sub aspectul X
Tipuri de ipoteze

Ipoteze Ipoteze
unidirecționale bidirecționale

Cauzale Non-cauzale Cauzale Non-cauzale

X determină X se asociază X se asociază


X influențează
creșterea pozitiv cu Y cu Y
pe Y
nivelului lui Y
Caracteristici ale unei bune ipoteze
Poate fi verificată? (testabilă)
Poate fi infirmată? (falsificabilitate - K.Popper)
Se referă la relații probabile între variabile?
(plauzibilitate)
Este clară, fără ambiguităţi? (claritate)
Are cea mai simplă formă posibilă? (parcimonie)
Este formulată ca o explicație, în termeni
afirmativi? (asertivă)
Se referă la o singură problemă/relaţie între
variabile? (specificitate)
Poate fi testată și de alți cercetători?
(reproductibilitate)
Este utilă? (utilitate)
Relația întrebare de cercetare-
obiectiv-ipoteza
Întrebarea de cercetare: Care este relația dintre vechimea în
învățământ și satisfacția muncii, la cadrele didactice din
învățământul primar?

Obiectiv: Stabilirea relației dintre vechimea în învățământ a


învățătorilor și satisfacția lor în muncă.

Ipoteza (variante):
a. Cadrele didactice cu vechime mai mare în învățământ exprimă o
satisfacție a muncii mai mare.
b. Vechimea în învățământ se asociază pozitiv cu satisfacția muncii,
la cadrele didactice pentru învățământ primar.

! Asociere pozitivă între 2 variabile = direcția variației este aceeași


! Asociere negativă între 2 variabile = direcția variației diferă (ex: când
o variabilă crește, alta scade)
Dacă învățăm la Metod. cercetării,
atunci....................................

Completați spațiul punctat cu varianta cea mai


plauzibilă pentru dvs.
Curs 6

Designul de cercetare
Resurse de cercetare
Ce este designul de cercetare?

Mod de configurare a demersurilor de


a răspunde științific la întrebările
cercetării
Mod de a organiza un proiect de
cercetare, de la începutul până la
concluziile sale à maximizarea
șanselor de a obține răspunsuri
valide la întrebările de cercetare.
Designul de cercetare...
nu depinde de metodele de colectare
a datelor.
nu depinde de modalitațile de analiză
datelor.
nu depinde de o încadrare
paradigmatică (interpretativist,
pozitivist, etc.).
presupune o abordare responsabilă
și robustă a unei cercetări.
De ce avem nevoie de design de
cercetare?
În esență, designurile de cercetare
servesc la a convinge o varietate
mare de sceptici că acele concluzii
ale unei cercetări, care stau la baza
unor decizii importante, sunt cât se
poate de sigure (Gorard, 2013).
Designurile de cercetare probeză
relevanța și eficiența cercetării.
Elementele unui design de
cercetare (Gorard, 2013)
Participanții la studiu
Modurile în care participanții pot fi
alocați în sub-grupuri
Secvențele de timp alocate colectării
datelor
Eventuale intervenții/manipulări de
variabile (experiment)
Tipul de date colectate
Niveluri la care gândim designul

Explicație

(Intervențieà
stabilirea relațiilor
cauză-efect)

Corelație
(stabilirea și descrierea relațiilor)

Descriere
(colectarea unui volum mai mare de date)

Explorare
(arii puțin cunoscute ale psiho-socialului)
Tipuri de design de cercetare

După gradul de activism (Gorard,


2013):
Designuri active: presupun intervenție –
experimente, cvasi-experimente
Designuri pasive: presupun descriere
sau comparație, fără intervenție – studii
de caz, studii longitudinale, studii
transversale, studii comparative
Tipuri de design de cercetare

După repetabilitatea măsurătorilor


(Gorard, 2013):
Designuri longitudinale: presupun faze
repetate de măsurare asupra aceluiași
grup – experimente, studii de caz, studii
de cohortă
Designuri transversale: presupun faze
unice de măsurare pentru cazuri/grupuri
diferite – studii comparative
Exemplu
Avem designul pentru o cercetare care
încearcă să stabilească eficiența unui curs
de comunicare pentru angajații unei
companii.
Grupul 1 (G1) este format din voluntari care
participă la cursul de formare;
Grupul 2 (G2) este format din colegii lor, care
nu au participat la cursul de formare.

N O X O (grupul 1)
N O (grupul 2)
Întrebări:
Câte grupuri de participanți sunt în acest design?
Cum s-au format grupurile (aleator sau non-
aleator)?
Care grup a fost testat înainte și după intervenție?
Care grup credeți ca are abilități de comunicare
mai bune? Cum justificați?
Dacă G1 are abilități mai bune, care ar putea fi
explicațiile, altele decât eficiența cursului?
Ce metode putem folosi pentru a colecta date
relevante pentru problematica cercetării?

N O X O (grupul 1)
N O (grupul 2)
Exercițiu
Reprezentați prin schemă designul unei
cercetări care vrea să urmărească traseul
unor copii instituționalizați, după ieșirea lor
din centrul de plasament, într-o anumită
lună.
Cercetătorul va intervieva fiecare persoană
o dată, imediat după ieșire, și după un an,
pentru a afla: procentul de angajabilitate,
procentul de întemeiere a unei familii, etc.
Rezolvare:

N O1 O2

A doua secvență de
colectare a datelor.
Un singur Prima
grup de secvență de
participanți, colectare de
ales non- date.
aleator.
Resurse în cercetare
Documentare: Cum pot afla mai multe despre
problematica cercetării?
Participanți: Cine pot fi participanții? Cât de accesibili sunt
(locație; disponibilitate; număr)?
Timp: Cât timp avem la dispoziție pntru colectarea datelor?
Metode: Ce metode putem folosi pentru colectarea datelor?
Instrumente: De ce instrumente avem nevoie? Ce
instrumente trebuie să construim? Ce instrumente putem
adapta?
Analiză: Ce modalități de analiză trebuie să accesăm?
Diseminare: Cum putem face cunoscute concluziile
cercetării?
Impact: Cum estimăm impactul lor?
Finanțare: Am resursele bănești necesare să susțin
cercetare? Cum pot accesa finanțare pentru cercetare
(granturi de cercetare)?
Curs 7
Metode de
cercetare
psihopedagogică
Instrumente de
cercetare
psihopedagogică
Ce sunt metodele, în cercetare?
Metoda = ”mod de cercetare, sistem de
reguli și principii de cunoaștere și de
transformare a realității obiective”
(Chelcea, 2007, p.68)
Metodaà element activ al demersului de
cunoaștere, asigurând:
ü coerență logică internă;
ü concordanță între reprezentarea mintală
și realitate.
v Unitatea științei stă în metodă!
Tipuri de metode
Metode de
cercetare

Gradul Funcția îndeplinită


Criteriul temporal
de intervenție în cercetare

Metode
Metode
longitudinale Metode Metode de
transversale Metode Metode de
(observația, Cvasi- prelucrare
(observația,
biografia, Experimentale culegere de date
Interviul, ancheta,
studiul de caz,
experimentale a datelor
sociometrice)
Experimentul)

Metode de
Metode de interpretare a
Observație datelor
(m.comparative,
m.interpretative, etc.)
Relația problematică-obiective-metode
de cercetare

Problematica
cercetării determină
Obiective de
cercetare selectează Întrebări de
cercetare
Obiective de
cercetare

Metode de
cetcetare date pentru a
răspunde la

Întrebările de
cercetare Metode de
(problematica cercetare

cercetării)
Metode de cercetare
psihopedagogică
M. Observației M. Studiului de caz
M. Interviului M. Experimentului
M. Anchetei
M. Sociometrică

M. Biografică !!! Utilizarea


M. Studiului convergentă a mai
documentelor multor metode în
M. Analizei produselor cercetare
activității
Ce sunt instrumentele de
cercetare?
= forma fizică prin care se
produce colectarea de date de
cercetare;
= dispozitiv prin care sunt
măsurate variabilele;
= ”unelte materiale de care se
slujește cercetătorul pentru
cunoașterea științifică a
fenomenelor
socioumane.”(Chelcea, 2007,
p. 69).

Ex: fișe, chestionare, ghiduri,


scale, teste; diverse aparaturi.
Calitățile psihometrice ale unui
instrument de cercetare

Validitatea –
calitatea de a
măsura ceea ce își
propune
Fidelitatea
(Reliability) –
calitatea de a fi stabil
în măsurare
Sensibilitatea (în
cazul testelor) –
calitatea de a
surprinde diferențele
inter-individuale
Tipuri de validitate
De criteriu (concurent sau predictiv) – măsurătoarea
instrumentului:
corelează cu o măsurătoare omoloagă la o probă-
criteriu (Ex: notele de la teza de matematică
caracterizează comportamentul de răspuns de la clasă
al unui elev?)
prezice un comportament viitor la o probă-criteriu (Ex:
notele de la școală prezic succesul în viață?)
De conținut – măsurătoarea instrumentului corespunde
unei bune reprezentări a conceptului măsurat (Ex: testul
acoperă aria de cunoștințe/abilități ce se vrea evaluată? )
De construct – măsurătoarea corespunde unei abordări
teoretice (concept) (Ex: un test de creativitate măsoară
chiar creativitatea?)
Tipuri de reliabilitate (fidelitate)
Fidelitate codificării – echivalența
măsurărilor efectuate de mai mulți
cercetători.
Fidelitatea test-retest – stabilitatea
scorurilor la aceleași măsurători efectuate
la anumite intervale de timp.
Consistența internă – împărțirea în
jumătate a testului (split-half) și
compararea scorurilor obținute.
Relația metode-instrumente, în cercetare

Metode de cercetare Instrumentar


Observația Fișa de observație
Grila de observație
Protocol de observ.
Interviul Ghidul de interviu

Ancheta Chestionarul

Metoda sociometrică Chestionarul sociometric


Sociomatricea
Metoda biografică Documente biografice
Autobiografia
Metoda analizei produselor Produse personale rezultate în
activității urma unor activități liber alese (cu
caracter artistic)
Metoda studiului documentelor Diverse documente cu caracter
oficial sau neoficial
Relația metode – instrumente, în cercetare

Metoda studiului de caz Fișe de observație


Ghiduri de interviu
Teste, inventare
Scale
Autobiografia
Produse artistice
Metoda experimentului Fișe de observație
Ghiduri de interviu
Chestionare
Teste, inventare
Scale
Diverse aparaturi
Tabelul de corelare a elementelor
cercetării
Întrebarea Obiectivul Ipoteza Metoda de Instrumentul
de cercetare cercetării cercetare de cercetare

Care este Stabilirea Metoda Fișa de


profilul unui caracteristicilor -- observației observație
învățător bun? atitudinale Se formulează a
(Cum poate fi specifice unui posteriori. Metoda Ghid de interviu
descris un învățător bun: interviului
învățător bun?) - din
perspectiva
colegilor (O1); Metoda Chestionar
anchetei privind
- din
perspectiva percepția
elevilor (O2); asupra eficienței
unui cadru
- din didactic
perspectiva
părinților (O3).
Curs 8

Metoda observației
Instrumentarul
metodei
observației
Ce este observația științifică?
Observația științifică = metodă de
cercetare care presupune urmărirea
sistematică şi înregistrarea exactă
a:
manifestărilor comportamentale ale
individului sau grupului, cât şi a
elementelor;
contextului situaţional în care acestea
se produc.
Ce putem investiga prin observație
științifică?
simptomatica stabilă: structura persoanei
(înălţimea, greutatea, perimetrul cranian,
perimetrul toracic, lungimea şi grosimea
membrelor etc), trăsăturile fizionomice (forma
craniului, a feţei, relaţia dintre etajele feţei sau
dintre elementele ei anatomice: ochi, nas, gură,
apoi frunte, bărbie, obraji etc.)

simptomatica labilă: comportamentul verbal


(vorbirea, scrierea), non-verbal (mimica, gestica,
pantomimica, mersul), paraverbal (intonația,
accentul, pronunţia, timbrul, debitul, fluenţa,
intensitate, etc.), conduita expresivă (râs, plâns,
etc.)
Care sunt scopurile observației
științifice?
Conferirea unei semnificaţie lucrurilor
şi proceselor percepute à
înțelegere +semnificare
Identificarea unei regularități de
producere a fenomenelor à baza
pentru inițierea unor demersuri
experimentale ulterioare.
Pregătirea pentru observație
Înainte de începerea cercetării de teren,
observatorul își va stabili obiectivele cercetării;
Tehnicile de observare şi procedeele de notare a
faptelor de observaţie trebuie precis formulate şi
suficient de mult repetate – asigurarea validității
observației;
Înainte de a observa, cercetătorul va memora lista
unităţilor de observare (rubricile din ghidul de
observație)
Consemnarea imediată a faptelor de observație
–timpul dintre observare și notare este de ordinul
minutelor, sau (în cazuri speciale) de ordinul
orelor.
Care sunt condițiile unei bune
observații științifice?
stabilirea clară a obiectivului urmărit;
selectarea formelor de observaţie celor
mai potrivite în raport cu obiectivele;
elaborarea unui ghid riguros de
observaţie;
consemnarea imediată a celor constatate
în protocoalele de observaţie anume
alcătuite;
colectarea unui număr optim de
observaţii, în condiţii cât mai variate.
Înregistrarea datelor observate
Consemnarea observațiilor se face într-un
protocol de observație;
Protocolul de observație:
trebuie să includă: data, ora, durata
observaţiei, locul desfăşurării evenimentelor,
circumstanţele observării, aparatele utilizate în
observaţie, factorii de mediu care pot influenţa
comportamentele (temperatura, iluminatul,
zgomotele etc.), precum şi modificările care au
survenit în timpul observării;
nu trebuie să includă opiniile, ipotezele,
interpretările cercetătorului.
Tipuri de observație științifică

În funcție de gradul de implicare al


cercetătorului în contextul observației:
Observaţia pasivă;
Observaţia participativă.
În funcție de gradul de structurare al
observației:
Observaţia nestructurată (spontană);
Observaţia structurată (sistematizată).
Observația pasivă
Situarea observatorului se face în afara
contextului observat;
Observarea comportamentelor care apar în mod
natural;
Cercetătorul nu poate interveni, influența sau
modifica mediul sau contextul în care se
manifestă comportamentul observat;
Cercetătorul trebuie să aștepte până
comportamentul sau fenomenul investigat se
manifestă;
Cei observați nu conștientizează prezența
observatorului.
Observaţia participativă
Descrierea se face prin prisma oamenilor aflaţi
într-o anumită situaţie sau într-un cadru bine
determinat;
Vizează aspecte din viaţa de zi cu zi a oamenilor
în mediul în care aceştia îşi duc existenţa;
Cercetătorul care utilizează observaţia
participativă trebuie să joace rolul de participant
la viaţa de zi cu zi a celor observați;
Cercetătorul interacţionează cât mai natural cu
cei pe care îi studiază, însă trebuie să rămână,
totuşi, observator
Observația nestructurată
constituie adesea primul pas în
cercetarea de teren;
nu este fundamentată de o anumită
teorie;
este conjuncturală, nu are o regulă
precisă, fiind provocată de caracterul
aleatoriu al faptului relevant observat;
datele observate se înregistrează într-
un protocol de observație.
Observația structurată
Este proiectată prealabil;
Este fundamentată de un model teoretic;
Presupune formularea unui obiectiv de cercetare
și stabilirea unităților de observat

Unitățile de observat = clase de comportamente şi


fenomene omogene, în care sunt reuniţi indicatorii
relevanţi şi care permit, prin codificare, analiza
statistică a proceselor şi relaţiilor sociale.

Unitățile de observat sunt incluse intr-un ghid


(grilă) de observație, care va fi aplicat de
cercetător în momentul derulării metodei
Instrumentarul observației
Model de notare a Protocol de observaţie Observaţii
observaţiei (Banister, nestructurată
Burman, Parker, 1995)

Descrierea contextului Data/ Ora:...........................


Locul:..................................
Descrierea participanţilor Context/ Situaţia:................
Persoana observată: .........
Vârstă, Genul, Școala/
Descrierea observatorului Profesie/ Nivel de educaţie/
Religie/ Mediu de
Descrierea acţiunii provenienţă.......................... Comportamente verbale şi
participanţilor Observator:.......................... nonverbale, secvenţele
Vârstă, Genul, Şcoala/ comportamentelor, incidente
Profesie/ Nivel de educaţie/ survenite
Interpretarea situaţiilor Religie/ Mediu de Găsirea de semnificaţii
provenienţă.......................... comportamentelor urmărite;
Desfăşurare:........................ Oferirea de interpretări
.............................................
alternative
Analiza reflexivă Explorarea reactivităţii
emoţionale a observatorului
Grila de observație Bales (1951) pentru studierea interacțiunilor
în cadrul discuțiilor de grup

A. Valenţă socio-afectivă (reacţii 1. Manifestă solidaritate, încurajează, ajută, îi


valorizează pe ceilalţi.
pozitive)
2. Destinde atmosfera, glumeşte, râde,se declară
mulţumit.
3. Îşi exprimă acordul, acceptă tacit, înţelege.

B. Tipul de intervenţie (răspunsuri) 4. Face sugestii, indică o direcţie respectând


libertatea celorlalţi.
5. Formulează opinii, analizează, îşi exprimă
dorinţele.
6. Orientează, informează, repetă, confirmă.

C. Tipul de intervenţie 7. Solicită o orientare, informaţie, repetare,


confirmare.
8. Solicită o opinie, evaluare, analiză, exprimarea
unui sentiment.
9. Cere sugestii, direcţii, mijloace de acţiune
posibile.
D. Valenţa socio-afectivă (reacţii 10. Dezabrobă, refuz pasiv, nu oferă ajutor.

11. Manifestă tensiune, frustare, se retrage de la


negative) discuţie.
12. Antagonism, opoziţie, îi denigrează pe ceilalţi,
se afirmă pe el însuşi în defavoarea celorlalţi.
Limite ale metodei observației
Orice observaţie este reactivă:
cel observat își modifică, voluntar sau involuntar,
comportamentul;
trebuie să aşteptăm ca faptul studiat să se
manifeste sau să se producă;
fenomenele cele mai relevante pot fi mai puţin
evidente, submanifeste sau mascate de altele mai
puternice, dar nerelevante;
prezenţa observatorului modifică datele
observației: variabilele de natură personală (sexul,
talia, aspectul feţei, vocea, vârsta, biotipul etc.) se
repercutează asupra observaţiilor, generând
efecte subtile, greu anticipabile.
Limite ale metodei observației
Efectul Rosenthal = tendința
cercetătorului de a identifica mai rapid (mai
pregnant) acele comportamente (reacții) pe
care le-a anticipat și astfel, să nu observe
comportamente relevante pentru obiectivul
său.
Concluzia experimentului Rosenthal-
Jacobson: așteptările profesorilor
influențează performanțele elevilor.

!!! Profeția cu auto-împlinire


Curs 9

Metoda
interviului
Metoda
anchetei
Specificul metodelor interogative în
cercetare
Se bazează pe schema operațională
Întrebare-Răspuns (Î-R)
Presupun existența unui intervievator
(cercetător) și a unui respondent (în
anchetă à N>=30) – rolurile NU
sunt interșanjabile
Colectează date despre: opinii, păreri,
atitudini, credințe, motivații, orientări,
valori, stil de viață, date factuale.
Metoda interviului
Scopuri:
Descrierea științifică a unor fenomene socio-
umane
Identificarea caracteristicilor unor variabile
Verificarea unor relații dintre variabile
Presupune capacitatea și disponibilitatea
intervievatului de a își exprima verbal:
Opinii, păreri, așteptări, credințe;
Interese, valori, orientări, atitudini;
Particularități legate de modul de viață, de
muncă etc.
Date factuale.
Metoda interviului
Condiții:
Experiența relevantă a intervievatului legată
de tema interviului;
Datele necesare nu pot fi obținute decât prin
relatarea subiectivă a intervievatului;
Principiul consistenței relației dintre vorbă și
faptă;
Neutralitatea în opinare a cercetătorului;
Crearea unui climat psihologic confortabil,
prielnic dezvăluirilor autentice;
Analiza și interpretarea datelor colectate în
contextul social aferent;
Tipuri de interviu
După durata interviului:
Intensive (1-2 ore);
Extensive (aprox 10-15 min).
După gradul de intervenție a cercetătorului
în convorbire:
Nondirijate / Nestructurate
Semi-dirijate / Semi-structurate
Dirijate / Structurate
După numărul de intervievați:
Individuale
De grup (focus-grup)
Specificul tehnicii Focus-grup
(R.K.Merton)
Interviuri focus-grup= interviuri de grup în
profunzime;
T= 2 ore
N= 6-8 participanți
S= 4-6 discuții de grup/temă
Scopuri:
evidențierea atitudinii membrilor unui grup față
de o experiență comună/tematică familiară;
evidențierea dinamicii atitudinilor sub presiunea
grupului.
Instrumentarul interviului
Ghidul de interviu:
Tematica
Obiective ale cercetării
Respondent/-ți
Durata estimată
Context social
Ø Probleme ce vor fi abordate în interviu
Ø Posibile întrebări derivate

!! Libertatea formulării spontane de


întrebări
Avantaje ale metodei interviului
Acces la psihologia intimă a persoanei;
Flexibilitate în obținerea unor răspunsuri
cât mai complete;
Rata ridicată a răspunsurilor;
Corelarea în timp real a răspunsului verbal
cu cel non-verbal și cu elemente de
paraverbal;
Colectarea unor răspunsuri spontane,
autentice.
Limite ale metodei interviului
Resurse multiple implicate în desfășurare
(costuri mai ridicate);
Bias-uri induse de intervivat:
Ø Rezistențele personale (inhibiții, mecanisme de
apărare a Eului, etc.);
Ø Declanșarea fenomenului de dezirabilitate
socială (răspunsuri conforme cu ceea ce este
social acceptabil);
Ø Minciuna deliberată – înșelarea cu bună-știință;
Bias-uri induse de intervievator:
Ø Efectul de operator – influența
comportamentului intervievatorului;
Metoda anchetei
Urmărește identificarea atitudinilor, opiniilor,
comportamentelor, intențiilor, intereselor și preferințelor
la nivelul unei populații

Se poate realiza prin 2 tehnici:


Chestionar
Interviu (operator de anchetă)

Investighează un număr mare de persoane (>30) dintr-o


populaţie foarte largă;

Scopul final este de a generaliza o explicație prin


extrapolarea rezultatelor obținute, la întreaga populaţie din
care a fost extras eșantionul;

Extrapolarea este posibilă numai dacă persoanele care


participă la anchetă reprezintă un eșantion reprezentativ
din populație.
Eșantionarea în cercetarea socio-
umană
Eșantionarea = procedură tehnico-
metodologică ce presupune
selectarea unităților de cercetare, în
baza unor criterii, folosind o serie de
reguli statistice.
Eșantionarea are ca scop asigurarea
reprezentativității grupului de
participanți investigați în cercetare.
Reprezentativitatea în eșantionare

Reprezentativitatea = ”calitatea unui


eșantion de a avea aceeași distribuție a
caracteristicilor ca și populația din care a
fost selectat ” (Chelcea, 2007, p.690)
Un eșantion este reprezentativ atunci
când reproduce la nivelul său toate
caracteristicile de bază ale populației din
care a fost extras;
Eșantionarea presupune folosirea unor
procedee statistice de calculare a
reprezentativității.
Procedee de eșantionare
Neprobablistice:
E. pe cote – reprezentarea proporțională în eșantion a
grupurilor de populație care constituie universul cercetării
(Chelcea, 2007
Eșantionul va cuprinde persoane care vor reprezenta, la scara lui,
ansamblu caractersticilor populației sondate;
Probabilisitice:
E. Simplă/Aleatorie – bazată pe șansă- procedura loteriei
E. Stratificată – clasificare în straturi (categorii) a populației +
selecție aleatoare proporțională pe straturi a unităților de
eșantionare
Ex. dacă atitudinea părinților față de școală este puternic
dependentă de nivelul de educație al acestora, atunci pentru
estimarea gradului de răspandire a opiniei în rândul populației
selectăm un esantion stratificat în baza criteriului “nivel scolar”
Clasificarea după criterii multiple.
E. multistadială – implică mai multi pași (stratificare, aleator
locații, aleator participanți)
Tipuri de eșantioane (apud
Chelcea, 2007)

v Eșantion de conveniență – nereprezentativ,


compus din persoanele disponibile;
v Eșantion ad libitum – nereprezentativ, compus
după bunul plac și posibilitățile cercetătorului;
v Eșantioane neprobabilistice (non-aleator) - Ex:
pe cote; tip ”bulgăre de zăpadă”; teoretic, etc.
v Eșantioane probabilisitice (aleator) – Ex:
aleator simplu; stratificat; cluster-multistadial,
etc.
Scale de măsurare

Scalarea = proces de asociere a unor


simboluri, în baza unor reguli
explicite.
Tipuri de scale:
Nominală (numește obiecte)
Ordinală (permite ordonarea)
De interval (stabilește distanțe)
De raport (are o valoare de 0 absolut)
Chestionarul – instrument al
anchetei
CHESTIONARUL (de
cercetare) = succesiune
logică şi psihologică de
întrebări scrise sau de
imagini cu funcţie de
stimul, în raport cu
ipotezele cercetării, care
determină din partea
respondentului un
comportament verbal sau
nonverbal care urmează a
fi înregistrat (Chelcea,
2007).
Tipuri de întrebări/itemi

Întrebări închise – variante de


răspunsuri precodificate
Întrebări deschise – formularea în
întregime a răspunsului de către
respondent
Întrebări semideschise – variante
precodificate + formulare răspuns
Structura unui chestionar (Chelcea,
2007)
= tipurile de itemi şi la raporturile dintre aceștia à alcătuire
organică

Întrebări introductive:
Ø Au rolul de a sparge gheaţa, de a seta atmosfera, de a stabili o
relație de încredere;
datele de identificare nu se solicită la începutul
chestionarului (sunt uneori foarte personale)
prima întrebare à cu structură închisă
nu se abordează problema esenţială a chestionarului

Exemplu:
✓Credeţi că ar fi mai bine să trăim fără a munci?
Da/Nu

X Ce aveţi de gând să faceţi după terminarea facultăţii?


Structura unui chestionar (Chelcea,
2007)
Întrebări de trecere:
au scopul de a marca, în structura chestionarului, apariţia unei
noi grupe de întrebări, referitoare la o altă problemă;
stabilesc cadrul de referinţă pentru răspunsurile ulterioare;
se încearcă motivarea unor răspunsuri oneste.
Întrebările de trecere pot fi înlocuite cu o adecvată punere în
pagină: distanţarea grupurilor de întrebări din domenii
diferite, chenare

Exemplu:
✓ Credeți că programa școlară pentru clasa a IV-a ar trebui să
cuprindă și alte competențe? DA NU

Și acum câteva întrebări despre competențe:


✓ Care competențe considerați că sunt esențiale pentru
domeniul limbă și comunicare?
Structura unui chestionar (Chelcea,
2007)
Întrebări filtru:
au o funcţie contrară întrebărilor de trecere --
ele opresc trecerea unor categorii de subiecţi la
întrebările succesive (următoare),
realizează în acelaşi timp un control al calităţii
Exemplu:
✓ Jurnalul Național a publicat anul acesta vreun articol referitor
la domeniul dvs. de activitate? Da/Nu/Nu ştiu.
Pentru cei care aţi răspuns DA:
✓ L-aţi citit? DA/NU
✓ Aţi fost de acord cu felul în care s-a pus problema? DA/NU
Structura unui chestionar (Chelcea,
2007)
Întrebări bifurcate:
separă sensurile pro și contra, dar nu opresc subiectul de a
urma succesiunea întrebărilor şi nici nu califică răspunsurile
date.

Exemplu:
✓ 12) În mod obişnuit aplicaţi copilului dvs. pedepse corporale?
Da/Nu

Dacă răspunsul este DA continuați cu întrebarea 13, dacă


răspunsul este NU continuați cu întrebarea 14:
✓ 13) care este motivul pentru care aplicaţi copilului dvs.
pedepse corporale?
✓ 14) care este motivul pentru care nu aplicaţi copilului dvs.
pedepse corporale?
Structura unui chestionar (Chelcea,
2007)
Întrebări „de ce”:
au funcţia de a provoca explicaţii în raport cu diferite
opinii exprimate;
cer o justificare a comportamentului, ca si cum acesta ar
fi greşit;
sunt imprecise;
au o valoare informativă scăzută;
valoarea unui chestionar este invers proporţională cu
numărul întrebărilor „de ce” din structura lui.

Exemplu:
x De ce tragi sfoara? „De capul ei!” „Pentru că nu pot
să o împing!”
Structura unui chestionar (Chelcea,
2007)
Întrebări de control: nu aduc informaţii noi, ci verifică
fidelitatea, constanţa opiniei respondentului.

Exemplu:
✓ Peste 25 de ani rolul şcolii în formarea generală a oamenilor
va fi:
a) mai mare b) ca şi astăzi c) mai mic

✓ ? de control: Credeţi că peste 25 de ani şcoala va juca un rol


mai însemnat în formarea generală a oamenilor?
Da/Nu/Nu ştiu

Date de identificare: gen, vârstă, nivel de şcolarizare,


situaţie profesională
Tehnici de structurare a
chestionarelor (Chelcea, 2007)

Tehnica pâlniei
presupune trecerea de la general la particular;
presupune mai întâi formularea unor întrebări
deschise, urmată de formularea unor întrebări
închise;
realizează o trecere firească spre o întrebare
vizând experiența personală à evidenţiază
raportul dintre comportamentul declarat şi
comportamentul manifestat.
Tehnici de structurare a
chestionarelor (Chelcea, 2007)

Tehnica pâlniei răsturnate


urmăreşte drumul invers, de la particular către
general;
respondentul este ajutat să dea răspunsul la o
întrebare care vizează generalul;
se recomandă utilizarea în chestionarea
persoanelor cu un nivel de şcolarizare scăzut
Formularea întrebărilor
Fiecare întrebare trebuie să vizeze o singură problemă
Fiecare întrebare trebuie analizată din perspectiva
următoarelor aspecte:
– Există greutăţi de înţelegere a limbajului?
– Întrebarea este prea abstractă?
– Depăşeşte elocvenţa celui anchetat?
– Este obositoare?
– Este plictisitoare?
– Generează teamă?
– Generează reacţie de prestigiu?
– Tema este prea intimă?

Întrebările trebuie formulate clar, concis, fără înflorituri


stilistice, corect gramatical.
Se vor evita negaţiile, formulările negative.
Se va evita sugerarea răspunsului.
Avantaje ale anchetei
Economicoasă - colectarea unui
volum mare de date diverse într-un
timp scurt;
Obținerea unor răspunsuri sincere,
oneste – cu condiția asigurării
anonimatului chestionarului !!
Permite o analiză mai ușoară a
datelor (colectarea de date
cantitative).
Dezavantaje ale anchetei

Acuratețea răspunsurilor nu poate fi


verificată
Întregistrarea non-răspunsurilor/rate
mici de răspuns
Nu poate investiga profund aspecte
de intimitate psihologică ale
respondenților
Reacția de prestigiu
Curs 10

Metoda
biografică.
Autobiografia
Anamneza
Analiza
produselor
activității
Metoda biografică
Îsi propune reconstituirea cât mai detaliată a vieții
unui individ, prin:
culegerea de date semnificative despre viața
acestuia,
descrierea evenimentele cele mai relevante
pentru istoria personală a individului.
Presupune utilizarea unor modalități precum:
interviul, studiul documentelor, analiza produselor
activității.
Are o natură interpretativă – presupune o
abordare calitativă a datelor colectate
Autobiografia

Este povestea vieții unei persoane,


prezentată de persoana în cauză;
Aduce informații prețioase privind:
evenimentele importante din istoria
personală,
episoade marcante,
atitudini, valori, relații,
abilități, aptitudini ale individului
povestitor
Analiza și interpretarea autobiografiei
FORMĂ CONȚINUT

Analiză Cum sunt organizate și La ce


prezentate informațiile? evenimente/persoane
Ce formă ia povestirea? face referire mai des?
Ce expresii verbale/cuvinte Asupra căror aspecte
specifice folosește în povesire? insistă în descriere?
Cum sunt
descrise/portretizate
personajele/evenimentele
importante?
Interpretare Inferențe legate de: Inferențe legate de:
-Aptitudini, talente, abilități -Atitudini, preferințe,
-Stil cognitiv relații
-Stil de comunicare -Abilități, aptitudini,
activitate
-Aspecte marcante, cu
potențial de influență
(posibile explicații
cauzale)
Anamneza
Metodă de culegere a unor informații relevante
legate de istoria unei persoane, cu referire la:
Date pre- si perinatale (antecedente ereditare, evoluția
sarcinii, scor APGAR, evenimente semnificative care au
insoțit nașterea, etc.)
Evenimente semnificative – accidente, evenimente
familiale importante (deces, divorț, etc.), etc.
Stare de sănătate- boli, tulburări, tratamente, schema de
vaccinare, etc.
Dezvoltare psihomotorie- evoluția din perioada copilăriei
Statut socio-economic al familiei
Se operaționalizează prin interviuri cu subiectul
cercetării și cu persoanele apropiate acestuia.
Analiza produselor activității
Presupune evaluarea produselor unor
activități liber alese, cu puternic caracter
artistic creativ, precum: desene, compuneri
literare, modelaje, construcții, jurnale,
colecții etc.
Are funcție psihodiagnostică, privind:
Interese, pasiuni, motivații, preferințe
Aptitudini, capacități, abilități, atitudini ale unei
persoane.
Are o natură interpretativă – presupune o
abordare calitativă a datelor culese
Curs 11

Testul
sociometric
Sociomatricea
și indicii
sociometrici
Sociograma
Testul sociometric

Scop: cercetarea grupurilor sociale


sub aspectul relațiilor interpersonale
care se stabilesc între membri lor.
Evidențiază modul de raportare a
membrilor unul la celălalt prin:
atracții, respingeri sau indiferență.
Utilizează ca instrument:
chestionarul sociometric.
Chestionarul sociomteric
Structura chestionarului (numărul și tipul itemilor)
depinde de:
dimensiunile și caracteristicile grupului,
obiectivele cercetării,
resursele cercetătorului.
La baza construcției stau diverse criterii
sociometrice:
ü Activitatea comună care vizează obținerea performanței
(”Cu cine ați dori să lucrați la un proiect important?”)
ü Petrecerea timpului liber (”Cu cine ați merge într-o
excursie prelungită?”)
ü Coabitarea (”Cu cine v-ar plăcea să locuiți?”)
ü Atracție erotică (”Cu cine ați ieși la o cafea?”)
Sociomatricea și indicii sociometrici
Sociomatricea = un tabel cu intrare dublă, cuprinzând pe
prima linie și pe prima coloană inițialele membrilor grupului
(în aceeași ordine), în care se consemnează intensitatea
preferințelor, alegeri (+) sau respingeri (-), exprimate în
chestionarele sociometrice, pentru fiecare membru.
Cei mai importanți indici sociomterici:
Numărul alegerilor emise (A.e.);
Numărul respingerilor emise (R.e.);
Numărul alegerilor primite (A.p.);
Numărul respingerilor primite (R.p.);
Numărul alegerilor reciproce (A.r.);
Numărul respingerilor reciproce (R.r.);
Indicele de statutul sociometric (Iss)– poziția ocupată în grup:
Iss(Participant)=Nr.alegeri primite/N-1
Indicele de statut preferențial (Ipp)– gradul de integrare în grup:
Isp(Participant)=Nr.alegeri emise-Nr. respingeri primite/N-1
Coeficientul de coeziune (Cc) – gradul de coeziune a grupului
Sociomatricea
Sociograma
Categoriile puterii preferențiale
Valoarea Isp
Membri foarte > 0,5
populari
Membri populari 0,2 - 0,5
Membri acceptați 0 - 0,2
Membri indiferenți 0
Membri respinși <0
Curs 12: Studiul de caz
Ce este studiul de caz?
Studiul de caz = metodă de cercetare care
presupune abordarea intensivă a unei
persoane, cu scopul înțelegerii profunde a
aspectelor comportamentale pe care
aceasta le manifestă.
Studiu de caz este o metodă holistică,
sintetică, reunind eforturi de cercetare
diverse (observații, interviuri, teste, analiza
produselor activității, autobiografie, studiul
documentelor) à natură descriptivă și
interpretativă.
Particularități ale metodei
Are ca scop surprinderea unicității persoanei à
metodă predilectă pentru investigarea
personalității.
Presupune documentarea intensivă privind
cazul:
Surse multiple în colectarea informațiilor;
Metodologie diversă de cercetare – coroborarea datelor
colectate din diverse surse.
Presupune eșantionarea
comportamentelor/aspectelor relevante de
investigat
Solicită experiență în angajarea relațional-umană
+ intuiție + acribie (conștiinciozitate) în
cercetarea psiho-socialului.
Structura unui studiu de caz
A. Date despre subiect
1. Date biografice
ü Data și locul nașterii
ü Componența familiei
ü Date demografice relevante (mediu de domiciliu, statut profesional, stare
financiară etc.)
2. Date medicale
ü Evoluția din timpul sarcinii
ü Aspecte legate de naștere
ü Evoluția și dezvoltarea în primii ani de viață
ü Boli din timpul copilăriei
ü Antecedente/incidente patologice
ü Stare actuală de sănătate
3. Date psihologice
ü Nivel de dezvoltare a proceselor psihice
ü Coeficient de inteligență
ü Sistem aptitudinal (performanțe la diverse teste de aptitudini)
ü Constanțe comportamentale
ü Sistem atitudinal (Ex.atitudini față de sine, atitudini față de activitate)
ü Aspecte legate de specificul comunicațional
ü Particularități relaționale în ceea ce privește familia
ü Paricularități relaționale în ceea ce privește grupurile de apartenență
Structura unui studiu de caz
4. Date pedagogice
ü Parcurs școlar
ü Stil de învățare
ü Interese, motivație pentru învățare
ü Rezultate școlare
ü Activități extracurriculare
ü Absenteism (dacă e cazul)
ü Eșec școlar (dacă e cazul)
Structura unui studiu de caz

B. Situația subiectului la momentul


prezent
ü Particularitățide vârstă ale subiectului
ü Modul de manifestare a subiectului în
activitatea cotidiană
ü Aspecte particulare ale cazului
Structura unui studiu de caz

C. Identificarea nevoilor subiectului


ü Nevoi psihopedagogice ale subiectului în
cauză
ü Modalități de a răspunde acestor nevoi
specifice prin activități educative
(propuneri)
Structura unui studiu de caz
D. Intervenție și evoluție
I. Programe de intervenție terapeutică
implementate (de ce fel de intervenții a
beneficiat subiectul: psihologică, logopedică,
educațională) + stadiul lor
II. Evoluția subiectului în urma acestor
programe de intervenție
III. Prognoza evoluției subiectului pe termen
scurt, mediu și lung
IV. Sugestii și recomandări cu privire la
modalitățile de ameliorare și optimizare a
programelor de intervenție pentru specifice
cazului respectiv
Beneficii și riscuri ale studiului de
caz
Beneficii:
Aduce o imagine mult mai clară și mai complexă a
corelatelor personalității à demers intensiv de
cunoaștere
Permite o înțelegere de profunzime, cu specificități
valoroase, a comportamentului individului
Demers bogat, plastic, dinamic, holistic de cercetare.
Riscuri:
Distorsiuni ale realității cercetate (Ex. selectivitatea
perceptivă)
Interpretare și semnificare subiective
Generalizări premature à concluzii invalide.
Curs 13: Metoda experimentului
Caracteristicile metodei
experimentului
o modalitate de investigare în care
cercetătorul controlează deliberat
variabilele pentru a depista relaţiile
dintre ele;
presupune intervenţia activă asupra
realităţii cercetate;
are intenții explicative à testează
ipoteze cauzale
Tipuri de variabile în experiment
Variabile dependente (VD) - depind de valoarea
altor variabile (creșterea și descreșterea lor poate
fi pusă în legătură directă cu alte variabile)
Variabile independente (VI) – manipulate de
cercetător pentru a înregistra schimbările la nivelul
VD
VI = intervenția, manipularea contextului de către
experimentatorului
VD = răspunsul participantului la intervenție

!! VD și VI există exclusiv în cercetările


experimentale
Specificul variabilelor explanatorii
Variabila independentă (VI) = este un aspect al realității de
cercetare dobândit prin manipularea stimulului.
à Cercetătorul prezintă subiecţilor stimuli diferiţi ca intensitate,
complexitate sau cu caracteristici modificate.
Variabila dependentă (VD) = este un aspect al realității de
cercetare dobândit ca răspuns (variabil) la acțiunea VI.
à Măsura gradului de recunoaştere, discriminare, detecţie a
acestora.

Exemplu: Relația exercițiu – performanță în învățare


VI = nivel de exersare:
Ø după fiecare temă / la finalul unei unități de învățare;
Ø număr de exerciții
VD = performanța în învățare
Variabila independentă
Condiția validității:
validitate externă şi ecologică (măsura în care
situaţia de laborator poate fi generalizată la
situaţii naturale, reale, neartificiale);
validitate temporală (măsură în care relaţia
observată poate fi generalizată pe alte
secvenţe temporale).
Condiția manipulării – caracterul provocat
Condiția controlului:
ținerea sub observație a altor posibile variabile-
cauze;
asigurarea echivalenței de start.
Variabila dependentă (apud Radu
et al., 1994)
să fie sensibilă la variaţiile variabilei
independente;
să fie bine definită, operaționalizată;
să fie uşor de măsurat sau de determinat
(poate fi cantitativă sau calitativă);
efectele ei să fie statornice în timp şi nu
episodice, fluctuante;
să fie stabilă: în condiţii identice, repetarea
experimentului dă aceleaşi valori ale
variabilelor dependente ca şi cele
măsurate anterior (condiția repetabilității).
Variabilele exterioare
= factori ce intervin în rezultatele
măsurate fără a fi invocați
Pot fi: controlate sau necontrolate
Se impune ținerea sub
observație/control
Ex: momentul zilei în care se face
experimentul; starea de oboseala a
subiecților; personalitatea
experimentatorului
Variabile parazite
Sursa străină și greu de controlat de
variație a Vd
Pot proveni de la:
Ø experimentator (ex: efectul Rosenthal)
Ø grupurile participante (ex: tendința de
conformism/dezirabilitate socială;
atitudinea grupului exp.fată de cel
martor; maturarea grupului exp.;
moartea experimentală; efectul placebo)
Ø contextul experimental
Fazele unui experiment
Etapele
experimentale

Etapa pretest

Etapa experimentală

Etapa posttest
Planuri experimentale de bază

Cu un grup experimental – efectul


de maturare a grupului
Cu grup experimental + grup de
control (martor)

Cu măsurători intra-grupale
Cu măsurători inter-grupale
Cu măsurători intr- și inter-grupale
Desfășurarea unui experiment
Etape Grup Grup de control
experimentale experimental
Stabilirea nivelului de start al variabilelor de interers
Pretest (Vd)
Asigurarea echivalenței grupurilor sub aspectul
variabilelor dependente.
Ținerea sub control a variabilelor exterioare.

Intervenție Introducerea -
variabilei
independente
(Intervenție)
Re-evaluarea nivelului Evaluarea nivelului post-
Posttest variabilelor de interes intervenţie al variabilelor de
(Vd) interes (Vd)

Analize comparative (intergrupală și intragrupală) în urma obținerii


rezultatelor din etapa pretest și posttest.
Tipuri de experimente
Experiment natural – Experiment
artificial (J.St. Mill)
Experiment proiectat – Experiment ex
post facto (Chapin) (cvasi-experiment) à
cercetătorul nu manipulează/controlează
VI; à reconstituie mintal o situație
experimentală în care VI a fost provocată
natural.
Experiment natural - Experiment de
laborator – Experiment psihopedagogic
Avantaje și beneficii ale metodei
experimentului
Evidențiază relații de tip cauză-efect între
variabileà posibilitatea predicției
Rezultatele obținute pot avea o validitate
ridicată à controlul + manipularea
variabilelor cresc certitudinea relației
Facilitează replicabilitatea procesului
cercetării à Verificarea rezultatelor și
asigurarea validității lor
Limite și dezavantaje ale
metodei experimentului
Crearea unui mediu artificial de testare
(laborator)àlimitarea validității ecologice a
rezultatelor
Imposibilitatea de a controla toate
variabilele ascunse (cofounding variabile, a
treia variabilă) à
Dificultăți în a ajunge la explicații mai
profunde: de ce apare o anumită relație
între variabile?