Metode calitative și cantitative de

cercetare în sectorul public

Lect.univ.dr. Florin POPA

Ce este cercetarea

 O investigatie sistematica, controlata, empirica si

critica asupra unor ipoteze privind relatiile prezumate
intre anumite fenomene;

 O activitate pentru descoperirea adevarului.

 Experienta, atitudine, arta investigarii stiintifice, efortul

de a dobandi noi cunostinte;

 Activitatea de a gasi raspunsuri la intrebari.

Tipuri de cercetare

 Teoretica (fundamentala): cercetare ‘pura’, pentru

dezvoltare teoretica, conceptuala, formularea de idei
abstracte, modele explicative. Nu orice cercetare
teoretica este si fundamentala, in sensul de a aduce
contributii importante, de a revolutiona un domeniu.
 Empirica (opusă cercetarii teoretice): se bazeaza
pe observarea directa a realitatii; porneşte de la
concepte şi modele teoretice, verificǎ teoria dar, prin
constatǎrile şi concluziile sale, poate contribui la
îmbogǎţirea teoriei.

 Cercetarea empiricǎ poate fi:

– Cercetare calitativa
– Cercetare cantitativă
TEORETIC vs EMPIRIC
Calitativ vs Cantitativ

 Calitativa: analize micro

– strategie de cercetare inductiva
– generatoare de teorii
– isi propune sa interpreteze evenimente cu semnificatie
istorica si culturala
 Cantitativa: abordeaza chestiuni macro
– o strategie de cercetare deductiva
– testeaza teoria
– este predictiva
– identifica modelul general si legaturile dintre variabile
Metoda mixta-calitativa si cantitativa

 Chestionare cu intrebari deschise. Trebuie sa se

cunoasca metodologia elaborarii de chestionare,
tipurile de intrebari, stabilirea esantionul pentru
aplicarea chestionarului
 Discutii cu persoane implicate (factori de decizie,
responsabili cu punerea in aplicare etc.);interviu in
profunzime
 Focus group
 Completarea unor formulare
 Rapoarte asupra temei cercetate
Studiul de caz

 Cercetatorul se bazeaza pe teorii, abordari personale,

descrierea cazului-situatiei, interpretare, formularea unor
constatari; se pune sub semnul intrebarii posibilitatea de
generalizare, dat fiind numarul mic de cazuri, cercetare
pe scara mica; totusi, exista posibilitati de generalizare

 Este o metodă care se definește mai ales prin

circumscrierea cercetării la o anumită entitate, care poate
fi individuală (un anumit elev sau pacient de ex.) sau
colectivă (o anumită organizație)
 Ce cuprinde un studiu de caz?
– Culegere de informatii detaliate asupra cazului

– Naratiune cu privire la obiectul studiat

– Ideea centrala a cazului, asupra careia se concentreaza

studiul

– Comparatii cu alte cazuri similare, pentru a gasi ‘best

practices’
Formularea problemei de cercetat

 Ce vrem sa cercetam: problema pe care o ridica

tema. Formularea unei probleme: ce anume vreau
sa cercetez in cadrul respectivei teme. Presupune o
foarte buna documentare anterioara, cunostinte
anterioare, pentru a nu propune fie o problema
demult solutionata, fie una imposibil de solutionat in
conditiile actuale, ci una observata atat de catre alti
cercetatori
Ipoteze

 O ipoteza este un enunt cu privire la o relatie

probabila de cauzalitate, care poate şi urmează a fi
verificată empiric.

 Propunerea unei ipoteze: afirmatie/presupunerea

cercetatorului cu privire la anumite legaturi dintre
fenomene, supozitie, bazata pe cunostinte, pe
cercetari anterioare, pe rezultate
comunicate/publicate cu privire la acele legaturi.
 Disertaţia

 Ce temă să alegem?

 Aportul ştiinţific?

 Mă ajută în găsirea (consolidarea) unui loc(unui) de

muncă?

 Este acceptată tema de colectivitatea academică?

 Cu ce mă îmbogăţeşte pe mine tema?

 Calitatea cercetării

 Este semnificativă problema cercetată?

 Abordarea este originală?
 Sunt instrumentele de investigare satisfăcător de
fidele şi solide?
 Este măsurarea strâns legată de variabilele
vizate în cercetare?
 Se testează suficient ipotezele anunţate?
 Se respectă standadele etice?
 Rezultatele cercetării sunt aplicabile?
 Originalitatea cercetării
 A efectua cercetări empirice (de teren) pe teme care nu au mai fost
abordate niciodată;
 A da o noua interpretare unor idei vechi;
 A aduce noi dovezi pentru problemele deja cunoscute;
 A elabora sinteze noi;
 A utiliza cunoştinţele acumulate în studierea realităţilor socio-
umanedin alte ţări;
 A experimenta metode şi tehnici de cercetare în contexte
socioculturale diferite;
 A realiza cercetări interdisciplinare;
 A analiza dintr-o altă perspectivă teoretică realităţile socioculturale;
 A prezenta cunoştinţele dobândite într-o manieră care nu a mai fost
încercată.
Evaluarea cercetării

Originalitatea

0-1 Rigurozitatea
Tema

Semnificatia teoretica
0-1 0-2
si aplicativa
Metodele

Indicele de
0-1 0-2 0-3 evalu
are

Rezultatele

0-3 0-4 0-3 0-10

Total
 Cerinţele cercetării ştiinţifice

 Cercetarea are în vedere un obiect recognoscibil şi definit

astfel încât să fie recunoscut şi de ceilalţi;
 Cercetarea trebuie să afirme despre acest obiect lucruri
care nu au fost spuse ori să revadă într-o optică diferită
ceea ce s-a spus deja;
 Cercetarea trebuie să fie folositoare şi celorlalţi;
 Cercetarea trebuie să furnizeze elemente care să
contribuie la demonstrarea caracterului ipotezelor pe care
le prezintă şi elemente pentru a fi continuată.
 Sa aduc probe;
 Sa spun cum am procedat;
 Sa spun cum ar trebui procedat în continuare;
 Sa precizez detaliile descoperirii.
 Subiecte istorico-teoretice sau experienţe
actuale?
 Cum transformi un subiect de actualitate în temă
ştiinţifică?
 EARS

 Elimină ceea ce nu ajută la atingerea scopului propus.

 Adaugă acolo unde argumentaţia este nesatisfăcătoare

 Reorganizează. Planul lucrării şi lucrarea finală sunt două

lucruri diferite.

 Substituie. Se vor înlocui argumente mai slabe cu unele

mai puternice cu valoare de generalizare mai mare
 Stilul lucrării
 Proprietatea: alegerea cu atenţie a dicţionarelor;
 Claritatea: definirea termenilor;
 Concizia;
 Varietatea: alterarea frazelor cu propoziţii scurte;
 Eficienţa:reliefarea ideilor prin intermediul unor cuvinte cu grade
diferite degeneralitate sau prin folosirea verbelor în detrimentul
substantivelor;
 Euforia: evitarea cacofoniilor, a stilului declamator şi oratoriu sau
hiperbola;
 Naturaleţea: “ceea ce este bun este de două ori mai bun dacă e
scurt”. De asemenea trebuie evitat apelul la jargon;
 Expresivitatea: utilizarea limbajului referenţial;
 Eleganţa;
 Originalitatea.
 Titlul

 Arta titlului
 Elipsă: absenţa, suprimarea anumitor cuvinte;
 Hiperbatul:scoaterea în relief a unui termen.
 Metaforele;
 Ştiinţa titlului: maxim 10 -12 cuvinte care să
conţină acei termeni ce servesc la clasificarea ei.
 DE EVITAT: Consideraţii generale asupra...., Unele
aspecte...., Observaţii asupra...., Importanţa....Câteva
consideraţii...., Probleme ale...., Cercetări asupra....
 DE EVITAT: Studiul fenomenelor..., Abordarea experimentală
a....
 Tradutore-tradittore
Condiţiile prealabile ale unei cercetări:

 Tema aleasă trebuie să fie una la care să

lucreze cu plăcere;

 Cercetarea trebuie să fie restrânsă la un

domeniu precis;

 Încadrarea în subiect, adecvarea conţinutului la

tema ştiinţifică;

 Revizuirea textului
 Structura unui text ştiinţific

 Titlu
 Cuprins
 Introducerea
 Motivaţa alegerii temei;
 Importanţa şi actualitatea problemei cercetate;
 Stadiul la care a ajuns cercetarea în domeniul respectiv;
 Metodele principale de cercetare (cantitative, calitative,
structuraliste, textualiste)
 Eventuale dificultăţi;
 Clarificări terminologice;
 Perspective deschise de cercetarea în cauză.
 Lista siglelor şi abrevierilor

 Lista ilustraţiilor

 Conţinutul

 Concluziile

 Bibliografia
 Texte ocazionale

 Mottoul

 Dedicaţia

 Jalonarea textului
 Speciile textului ştiinţific

 Nota – text scris care conţine o scurtă însemnare

 Recenzia – prezentarea succintă (la apariţie) a
unei opere literare sau ştiinţifice, cu comentarii şi
aprecieri critice
 Referatul – expunere succintă asupra unui
subiect ştiinţific sau literar bazat pe informaţia
bibliografică
 Articolul – lucrare de dimensiuni mai mari, având
un pronunţat caracter de originalitate, care
tratează o temă ştiinţifică bine stabilită;
 Studiul – apropiat de articol, dar implicând o
abordare ştiinţifică nu publicistică a unor
probleme.Forme:
 Lucrări independente;
 În volume colective;
 În reviste de specialitate;
 Ca studii introductive la diverse volume
 Prolegomena – partea introductivă care precedă
expunerea propriu-zisă într-o operă ştiinţifică;
ansamblu de noţiuni preliminare aparţinând unui
domeniu ştiinţific.
 Tratatul – lucrare sintetică de mari dimensiuni, în
care sunt abordate problemele fundamentale ale
unei discipline.
 Compendiul – expunere sintetică a unei lucrări,a
unei discipline sau a unei concepţii. De obicei
este scris după tredactarea unei lucrări;
 Manualul –lucrare de bază ale unei ştiinţe, ale
unei arte sau ale unei îndeletniciri, scopul său
fiind unul didactic.
 Eseul – studiu de proporţii restrânse asupra unor
teme filosofice, literare sau ştiinţifice, compus cu
mijloace originale, fără pretenţia de a epuiza
problema;
 Comunicarea ştiinţifică – variantă orală a unui
articol sau studiu ştiinţific;
 Prelegerea – un curs, o lecţie;
 Teza de doctorat
 Teza de licenţă
 Lucrarea de grad
 Prescurtări

 cf (confruntă, compară) – trimitere spre un text

diferit sau doar parţial asemănător făţă de cel
care face analiza;
 op.cit (opus citatum, opera citată);
 idem (acelaşi autor)
 Ibidem (acceaşi operă, în acelaşi loc)
 ed. (ediţie)
 etc. (et cetera, şi celelalte)
 apud – se foloseşte atunci când se citează
un autor, deşi nu a fost studiat în mod direct
şi s-a preluat o idee sau un citat din articolul
respectiv, citind-o sau citindu-l în lucrarea
altui autor. În această situaţie, lucrarea din
poziţia 1 va fi cea a autorului la care s-a avut
acces prin studierea lucrării care este
menţionată după Apud = citat după sau prin
intermediul... (ordinea cronologică)
 Reguli privind citarea

 Fragmentele citate trebuie să aibă o rezonabilă

amploare;
 Citatele trebuie să aducă ceva nou care confirmă
propriile afirmaţii;
 Un citat presupune acordul cu autorul,dar se
poate cita şi pentru a polemiza;
 Trebuie indicat cu maximă atenţie sursa citatului
 Sistemul expunerii şi trimiterea la nota de subsol (sistemul
autor-citat);
 Sistemul autor-dată (ATENŢIE LA BIBLIOGRAFIA
FINALĂ!!!!!)
 Se va utiliza cea mai bună ediţie critică;
 În cazul unui autor străin este recomandat să se
utilizeze limba iniţială;
 Pentru 2-3 rânduri se folosesc ghilimelele.
Pentru un pasaj mai mare se foloseşte tehnica
retragerii textului.
 Citatele trebuie să fie fidele;
Literatura de specialitate – ce sa facem

 Să identificăm şi să discutăm studiile cele mai

relevante în legătură cu tema care ne preocupă;
 Să includem cât mai multe materiale modeme,
de ultimă oră;
 Să acordăm atenţie detaliilor, cum ar fi
transcrierea numelor proprii;
 Să încercăm să fim reflexivi;
 Să evaluăm critic materialele consultate şi să
arătăm cum le-am analizat;
 Să dăm citate şi exemple pentru a justifica
evaluările şi analizele făcute;
 Să fim analitici, evaluativi şi critici faţă de
literatura consultată;
 Să orientăm informaţiile obţinute prin trecerea în
revistă a literaturii de specialitate;
 Să facem lizibilă trecerea în revistă a literaturii
prin claritate şi coerenţă, procedând sistematic;
 Literatura de specialitate – ce sa NU
facem

 Să nu omitem lucrările clasice sau relevante din

domeniu;
 Să nu discutăm lucrări depăşite, vechi, neactuale;
 Să nu scriem incorect numele autorilor sau să greşim
datele bibliografice;
 Să nu utilizăm termeni afectogeni sau concepte fără a le
defini;
 Să nu facem apel la termenii din jargon şi la un limbaj
discriminatoriu pentru a justifica puncte de vedere
limitate;
 Să nu înşirăm idei fără să le comentăm: o listă nu
echivalează cu trecerea în revistă a literaturii problemei;
 Să nu acceptăm orice punct de vedere sau credinţă ce se
regăseşte în literatura consultată;
 Să nu descriem doar conţinutul lucrărilor citite, fără a-l
evalua.
 Să nu includem informaţii necontrolate, inexacte.
 Să nu transcriem incorect termenii, în special paronimele.
 Să nu utilizăm un limbaj pretenţios
RATIONAMENT DEDUCITIV
RATIONAMENT INDUCTIV
Tradiție Explicativă Interpretativă
Reprezenta Durkheim Weber
nt
Model științele naturii discipline
umaniste
Perspectivă din afară dinăuntru
”de sus în jos” ”de jos în sus”
(structură) (agent)
Scop generalizări complexitate
Cunoaștere extensivă intensivă
Metodologie cantitativă calitativă
(preferință) adaptare după Hollis&Smith (1991),
della Porta (2008)