Accesul la obiect: b)decuparea realului

- Unitatea pertinentă
- Nivel “molar” şi nivel “molecular”
- Structură şi funcţie
- Comportamente sau procese mentale ?
 Unitatea pertinentă
• Primul demers al unei ştiinţe empirice în explorarea
realului este observaţia. Alegerea unităţilor
elementare în care putem împărţi realitatea este un
pas dificil (celula-biologie, unde planteleformează
întregul).
• În psihologie, unde conduitele formează întregul,
unitatea de analiză se alege funcţie de:
- Nivelul pînă la care dorim să analizăm
- Distincţia între unităţile structurale şi funcţionale
- Stabilirea observatorului şi a inferabilului
 Nivel “molar” şi nivel “molecular”
Până în ce detalii putem fragmenta analiza ?
• Exemplul vulpii şi al pianistului, al căror
comportament îl putem percepe:
- Ca ansamblu, ca un tot (vânătoarea – interpretarea)
- Ori reducând analiza la acţiunile şi gesturile succesive
• Prima metodă reprezintă analiza molară, cu accent
pe general, scop final (cu atenţie scăzută la detalii)
• A doua metodă, analiza moleculară, pune accent pe
detalii (uneori pierzând din vedere semnificaţia de
ansamblu). Psihofiziologie/cogniţie – Lashley/Neisser
 Structură şi funcţie
Cum abordăm analiza ?
• Disecăm analiza în unităţi mici – abordăm structural
- Accent pe analiza elementelor definitorii ale fiecărei
acţiuni
• Analizăm per ansamblu comportamentul – funcţional
- Accent pe semnificaţia conduitei în existenţa
subiectului, nevoia pe care acesta doreşte să o
satisfacă, rezultatul final
- Respectiv pe corelaţia stimul/intenţie/scop şi
obiectivul de explicat în studiu
 Comportamente
sau procese mentale ?
Ce îl interesează pe psiholog?
• Iniţial psihologia a fost definită ca ştiinţa a
comportamentului (a “ce se putea vedea la exterior”)
- Behaviorism: metode obiective externe(stimul –
răspuns), introspecţia nu a fost validată tehnic
• Ulterior psihologia a fost redefinită ca ştiinţa a
mentalului (a “factorilor interni”)
- Cognitivism: metode tehnicizate (studii asupra
memoriei, imaginilor mentale)
• În prezent psihologia combină importanţa factorilor
interni cu finalitatea lor, anume acţiunile externe.