DESIGNURI EXPERIMENTALE

OBIECTIVE
-sa intelegem care sunt elementele necesare pentru a crea un design experimental corect;
-sa identificam diferite tipuri de designuri

DESIGN EXPERIMENTAL
Un design experimental => reprezinta un plan, o procedura specifica, folosita pentru a
cauta un raspuns la ipoteza cercetarii; cum se culeg si se analizeaza datele.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA DESIGNUL EXPERIMENTAL

- limitarile nivelului de control pe care cercetatorul il poate exercita asupra oamenilor din
sistemul social.
- slaba formulare conceptuala;
- validitatea redusa a instrumentelor;
- relatii complexe intre numarul mare de variabile;
- lipsa unor modele teoretice consolidate si dezvoltate.

CARACTERISTICILE UNUI BUN DESIGN EXPERIMENTAL

- designul experimental nu trebuie sa permita erori in estimarea si compararea efectelor
tratamentelor (interventiilor);
- experimentul trebuie sa faciliteze estimarea corecta a erorilor experimentale la nivelul unitatilor
experimentului;
- trebuie utilizat un numar adecvat de repetari ,astfel incat efectele tratamentului sa poata fi
estimate cat mai precis ;
-unitatile experimentale trebuie grupate pentru a controla sau balansa sursele de variatie externa;

CARACTERISTICILE UNUI BUN DESIGN EXPERIMENTAL

- designul experimental trebuie sa fie cat mai simplu in raport cu obiectivele studiului;
- resursele trebuie utilizate cat mai eficient.

DESCRIEREA DESIGNURILOR
 se realizeaza prin simboluri:
- Observatii ,masuratori (simbolizate prin O);
- pot fi reprezentate de masuratori unice de ex.:inaltimea,greutatea corporala,sau rezultatele
aplicarii unor chestionare, baterii de teste, instrumente ,aparate.
 dacă sunt masuratori specifice le vom nota cu O1 ,2
 interventii, programe,tratamente ( simbolizate prin X);
 pot fi interventii simple (interventia unui stimul perturbator in masurarea timpului de
reactie ) sau pot fi interventii complexe gen programe de training sau interventii
psihoterapeutice; la fel ca si in cazul observatiilor le vom diferentia prin :x1,x2

Grupuri => fiecare grup experimental are propria linie in structura design-ului; mai multe
grupuri insemna mai multe linii.
Modul in care grupurile sunt construite este simbolizat la inceputul fiecarei linii.

R-grupuri randomizate
N –grupuri non echivalente
C –balansare (construirea de grupuri similare ca structura).

Timpul –este reprezentat printr-o sageata trasata de la stanga la dreapta

EXEMPLU DE DESIGN

R O X O
R O O

R – indica selectia aleatoare a grupurilor

O - reprezinta etapele masurarii
X- reprezinta interventia (numai in grupul experimental)

Alinierea pe verticala  indica faptul ca pretestul si posttestul sunt masurate in acelasi timp la
ambele grupuri.
Concluzie : Imaginea => reprezinta un design experimental ,comparat pe grupuri randomizate
cu masurare pretest si posttest.

R O1 X O1,2
R O1 O1,2

O1 - in pretest a fost aplicata o proba iar in posttest pe langa proba O1 a mai fost aplicata si proba
O2 (indicii arata subseturi ale masuratorii).

CLASIFICAREA DESIGNURILOR
- Daca este selectia aleatoare atunci vorbim despre un experiment real sau randomizat;
- Daca nu exista selectie aleatoare ,grup de control sau masuratori multiple atunci vorbim despre
un non experiment.
- Daca nu exista selectie aleatoare dar exista grup de control sau masuratori multiple vorbim
despre un cvasi experiment.

TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL

R X O
R O
1 -Experiment randomizat numai cu posttest.

N O X O
N O O
2-Cvasi experiment cu pretest si posttest , grupuri non echivalente

X O
3. Numai posttest non experiment

Designul experimental cu doua grupuri:

 experimentul care explica interferenta ca una din cauzele majore ale uitarii.
 teoria interferentei postuleaza existenta unor efecte negative pe care invatarea unui
material le are asupra invatarii (retinerii )altui material.

Exista doua situatii de infuenta:

- interferenta retroactiva cand un material nou produce efecte asupra invatarii materialului vechi;
- interferenta proactiva cand informatia insusita anterior o influenteaza negativ pe cea nou
insusita.
Grup experimental  memoreaza o lista de cuvinte A si apoi o lista de cuvinte B ,iar dupa o
perioada I se cere sa reactualizeze lista A.(Inferenta retroactiva).
Grupul de control  memoreaza doar lista A pe care o reproduce dupa un interval de timp.

Modelul de design posttest cu doua grupuri randomizate

R X O
R O
Designuri experimentale cu mai multe grupuri:
R X 1 O1
R X 2 O1
R X3 O1
………………………….
R Xn O1
Exemplu 1. Experimentul cu privire la influenta cantitatii de marihuana din mancare asupra
capacitatii de invatare. (2,4,6,8,gr de THC)
Exemplul 2 . Experimentul cu privire la relatia dintre deprivarea de somn si concetrarea atentiei
la sarcini dificile (8,16,24,32,40 de ore fara somn).

Tipul de design experimental cu tip pretest-posttest cu mai multe grupuri :

O1 X1 O2
O1 X2 O2
O1 X3 O2
………………………….
O1 Xn On

Experimentele privind influenta diverselor forme de psihoterapie.

Designul experimental cu grupuri pereche

 presupune masurarea in cazul fiecarui subiect a nivelului unei variabile despre care stim
ca este corelata cu variabila independenta.
Ex: Experimentul cu privire la corelatia dintre efectele stresului generat de caldura si
capacitatea de rezolvare de probleme.

Designul de tip Solomon (1949)

R O X O
R O O
R X O
R O

Se folosesc patru grupuri : 2 experimentale si doua de control. Cate un grup experimental si de

control sunt supuse pretestului si posttestului. Celelalte doua grupuri sunt supuse doar
posttestului. Prin comparatii reciproce validitatea rezultatelor creste.

Designul cu schimbarea grupurilor:

R O X O O
R O O X O

Grupurile isi schimba rolurile generand un design experimental extrem de solid . Variatia
variabilei independente se produce asupra ambelor grupuri.
Designul experimental pe grupuri natural

 presupune cautarea unor relatii intre caracteristicile individuale ale subiectilor si

performantele acestora.
Ex: experimentul privind diferentele in capacitatea de memorare la tineri, varstnici si adulti. In
aceste conditii nu putem asigura echivalenta grupurilor decat in privinta nivelului variabilei
independente.

Exercitii
Trei grupuri de 40 de subiecti selectionati prin randomizare ,participa la o experienta asupra
influentei sociale.
1. Subiectilor li se cere sa acorde o nota de la 0 la 20 care sa exprime gradul de simpatie pe care
le –o inspira figura cuiva prezentata printr-o fotografie.
2. Dupa o saptamana ,cele trei grupuri sunt convocate din nou pentru aceeasi sarcina. Intre
timp,grupul 1 a fost supus unui discurs care a depreciat aceasta persoana, grupul 2 a fost supus
unui discurs care a apreciat aceasta persoana iar grupul trei nu a a fost supus nici unui discurs .
Care este designul experimental?

DESIGNUL EXPERIMENTAL

R O1 X1 O2
R O1 X2 O2
R O1 O2

Exp.2 Ne intereseaza realizarea unei cercetari asupra efectului barbituricelor cu privire la timpul
de reactie.
Grupul nr.1 nu a luat barbiturice
Grupul nr 2 a luat placebo
Grupul nr.3 a luat barbiturice
Care este design-ul experimental ?
 ETICA SI DEONTOLOGIE IN EXPERIMENTUL PSIHOLOGIC

DEONTOLOGIA

 reprezintă normele de conduită şi obligaţiile etice (morale) ale unei profesiuni

-Pentru desfăsurarea unui experiment psihologic deontologic , trebuie respectate o serie de

principii ,norme ,reguli,unanim valabile.
-Principii si standarde nationale si internationale de deontologie în psihologia experimentală

PRINCIPII SI STANDARDE DEONTOLOGICE NAŢIONALE

LEGEA NR.213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu liberă practică

înfiintarea,organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din Romania

Art.17 Obligatiile psihologului cu drept de liberă practică

-să cunoască şi să respecte prevederile legale în vigoare cu privire la exercitarea profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică
-să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă
practică
-să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat detinut
-să-şi asume intreaga responsabilitate fata de beneficiar ,manifestand constiinciozitate,şi
probitate profesională
-să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public şi cu exigentele profesionale

Normele metodologice de aplicare a Legii 213/2004

- psihologul este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de
orice tip (drept de iniţiativă,decizie,asumarea responsabilităţii, lucrul în echipă)
- psihologul este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele, şi informatiile de
care a luat la cunostinţa ,în exercitarea atribuţiunilor funcţionale,este interzisă utilizarea
informaţiilor în interes personal, sau în beneficiul unui tert
- în condiţiile legii psihologul este obligat să dezvăluie aspecte cuprinse în confidentialitatea
actului psihologic.
- confidenţialitatea persistă şi după încheierea relaţiilor profesional
- psihologul răspunde disciplinar pentru incălcarea principiilor confidentialităţii.
 CODUL DEONTOLOGIC AL PROFESIEI DE PSIHOLOG
CU DREPT DE LIBERĂ PRACTICĂ

Art.14.6.-Standarde internaţionale
In activitatea de cercetare sttintifică se vor promova pe cât posibil cele mai noi metodologii de
cercetare

Art.14.2. Acordul de cercetare

Atunci cand psihologii au nevoie de aprobare vor furniza toate datele necesare pentru acordarea
aprobării iar protocolul de cercetare să respecte aprobările primite

Art.14.3.Obţinerea consimtământului
Psihologii sunt obligaţi de a aduce la cunostinţa participanţilor:scopurile cercetării,
durata,procedurile,riscurile,beneficiile ,compensatiile,limitele confidentialităţii,dreptul de a se
retrage, orice alte date care pot vicia consimţământul. Sunt obligaţii să minimalizeze
riscurile,daunele şi suferinţa.

Art.14.4 Utilizarea de suport audio si video

Pentru inregistrări audio şi video se va obtine consimţamantul informat,cu oferirea de garanţii cu
privire la utilizarea inregitrărilor fără a produce daune de nici un fel celor implicaţi.

Art.14.5. Limitări ale informării

Designurile experimentale cu scopuri ascunse nu vor fi folosite decat in condiţa in care alternativa de
prezentare corectă nu este realitabilă stiinţific . Participantii în acest caz trebuie informatii,
stabilindu-se dreptul de ase retrage oricand al oricărui participant.

Art.14.6.-Excepţia de consimţământ
In activitatea de cercetare stinţifică psihologii se pot dispensa de consimţământul informat atunci cand
cercetarea nu produce daune sau cand aceasta este permisă de reglamentări legislative.

Art.14.7. Persoane si grupuri vulnerabile Examinarile,cercetarea se va efectua numai după luarea

tuturor măsurilor de protectie mai ales in cazul grupurilor vulnerabile

Art.14.8. Evitarea unor categorii de subiecţi.

Nu vor fi folosite categorii de persoane vulnerabile sau incapabile daca cercetarea poate fi
finalizată la fel de bine cu persoane capabile sau invulnerabile.
Art.14.9.Manipularea prin cresterea compensatiilor.
Se va evita utilizarea compensatiilor excesive pentru participarea la cercetare sau obţinerea
consimţământului mai ales în condiţiile in care sunt evidenţe clare că există riscul producerii de
suferinţa si daune.

Art.14.10 Utilizarea animalelor în cercetare.

Se va evita pe cat posibil generarea de suferinţe animalelor implicate in cercetare.

Art.14.11 Corectitudinea datelor

Psihologii nu au voie să prezinte date false,pentru care nu s-au facut măsurători.In caz de constatare a
erorilor acestea se vor corecta, altfel ele vor anula cercetarea.

Art.14.12 Plagiatul
Este interzisă prezentarea de catre psihologi de date sau rezultate din alte studii sau cercetări ca
apartinându-le lor.

Art.14.13 Abuzul de status

Creditarea psihologilor pentru cercetările făcute se va face in funcţie de contribuţia fiecăruia si nu in
funcţie de statusul detinut.

Art.14.14. Transmiterea datelor

Atunci cand există solicitări de folosire sau de verificare a datelor acestea se vor realiza numai în
măsura în care se asigură confidenţialitatea acestora

Art.14.15.Protejarea datelor
Datele cercetării trebuie păstrate în condiţii de securitate.

Art.14.16. Onestitatea stiintifică

Pe durata întregii cercetări psihologii vor manifesta :imparţialitate,obiectivitate,respect pentru dreptul
de proprietate intelectuală,relevanţa stiintifică,

Art.14.16. Onestitatea stiintifică

Pe durata întregii cercetări psihologii vor manifesta :imparţialitate,obiectivitate,respect pentru dreptul
de proprietate intelectuală,relevanţa stiintifică,

Art.14.17.Buna conduită în cercetarea ştiintifică. Se va evita :ascunderea sau înlăturarea rezultatelor

nedorite,confectionare de rezultate, inlocuirea rezultatelor cu date fictive,interpretarea deliberat
distorsionată a rezultatelor,deformarea concluziilor,plagierea rezultatelor,sau a publicatiilor altor
autori,neatribuirea corectă a paternităţii,deturnarea de fonduri ale cercetării,nerespectarea
condiţiilor de confidenţialitate.
REGLEMENTARI DEONTOLOGICE ALE ASOCIATIEI AMERICANE DE PSIHOLOGIE

Cinci principii majore si zece standarde etice:

Principii
1.Trebuie protejat statutul personal, financiar, social, organizational, politic al participanţilor.
2.Fidelitatea si responsabilitatea psihologului
3.Psihologii sa-si respecte profesia sa-si promoveze elemente clare si corecte in practica lor
4.Psihologul sa-si cunoască limitele competentei si sa nu-si folosească cunostintele in scopuri de
calitate indoielnica
5.Psihologii să respecte diferentele interumane incepând de la varsta pâna la religie sau orientare
sexuală

Standarde
1.Respectarea codului de etică in orice conditii
2.Necesitatea imbunatatirii permanente a competentelor profesionale
3.Relatiile interumane
-excluderea discriminării de orice fel
-interdicţia de a hartui persoanele cu care intră in contact pentru scopuri personale
-psihologii nu au voie să se afilieze unor persoane care la afecteaza obiectivitatea
-nu au voie să exploateze persoanele care se află in subordinea sau supervizarea lor.

5.Interzicerea decalratiilor false privind pregatirea,competentele,experienţa sau taxele percepute

6.Taxele percepute trebuie să corespundă realităţii
7.Educatia psihologilor.Acestia trebuie să dea informaţii clare ,corecte ,complete şi să nu aibă nici un
fel de relaţie altfel decat profesională cu studentii sau cu alte persoane cau care lucrează
8.Activitatea experimentală trebuie să fie completa si corectă
9.Testele realizate de acestia trebuie să fie in concordanţa cu procedurile psihometrice,cu
standardizarea si validitatea unui test
10.Terapia aplicată de psihologi .Psihologul are voie sa incheie procesul de psihoterapie in momentul
in care acesta nu mai este necesar sau cand se simte amenintat de pacient sau de vreun apropiat al
acestuia.
 FORMULAREA IPOTEZELOR

1.Invatarea procedurilor de găsire a problemei de cercetat

2. Deprinderea cu specificarea problemei de cercetare
3. Invatarea procedurilor de formulare a ipotezelor legate de cercetare

FORMULAREA SPECIFICĂ A PROBLEMEI DE CERCETARE

- Modul de formulare va ghida intregul proces de cercetare

- Tema de cercetare trebuie formulată in termenii unui “obiect de cercetare”
- Tema de cercetare trebuie să a aibă un caracter specific,precis.
- Problema de cercetare este o intrebare sau o propozitie care se referă la o relatie intre
două variabile.
- Să fie rezolvabilă prin metode stiintifice
- Să aducă un răspuns care să contribuie în mod semnificativ la progresul cunoaşterii

Exemple:

FORMULAREA IPOTEZELOR

“Formularea ipotezei este cea mai importanta faza creativă a experimentului” (Paul Fraisse)
- Cercetătorul isi imaginează relaţia care ar putea să existe intre două fapte
- Anuntă posibiliatea existenţei unei relaţii între variabila independentă si cea dependentă

CERINŢE ALE UNEI IPOTEZE STIINTIFICE

 Să fie verificabilă, testabilă,cu o validitate care să poată fi demonstrată
 Sa fie economica
 Sa fie exprimata sub forma operationala –transpusa in comportamente direct
observavile
 Sa fie verosimila adica in consonanta cu alte ipoteze din acelasi domeniu
 Sa vizeze posibilitatea generalizarii datelor

TIPURI DE IPOTEZE
- Ipoteza stiintifica (Hs) ce defineşte relaţia posibilă/probabilă între variabilele investigate
- Ipoteza nulă (Ho) care se referă la afirmaţia că nu există nici o relatie intre variabilele
investigate.
Ipoteza indusă - are la bază observarea directă a faptelor
Ipoteza dedusă - decurg pe cale raţională din relatiile deja cunoscute sau din teorii
VERIFICAREA IPOTEZELOR
 Presupune testarea ipotezei ,confirmarea sau infirmarea acesteia prin intermediul
experimentului organizat
 Pentru a fi verificată o ipoteza trebuie operationalizată adică transpusă in termeni:
măsurabili,cuantificabili,observabili

Verificarea este :
 directă cand observăm ambii termeni ai relatiei ipotetice
 indirectă cand unul din termenii relatiei ipotetice nu este observat
Exemple: experimentul cu lista de cuvinte si experimentul cu privire la relatia dintre
excitabilitate si extroversiune.

VARIABILELE EXPERIMENTALE

VARIABILA => reprezintă orice caracteristică a organismului, mediului sau situaţiei

experimentale, ce poate lua diferite forme de la un organism la altul de la un mediu la altul,
de la o situatie experimentală la alta.
Ex: QI,TR –numarul de incercari pentru a obtine o perfomanta, doza de medicament, un anumit
comportament

CATEGORII DE VARIABILE

VARIABILA INDEPENDENTA (V.I.)

-este variabila al cărei nivel este modificat, variat de experimentator în diferite
situatii,momente,
-este variabila stimul

VARIABILA DEPENDENTĂ
-este variabila care măsoară, influenta, efectul, modificările comportamentale.

CATEGORII DE VARIABILE
o Variabile discrete (grupate in categorii –o persoana este femeie sau barbat un stimul este
prezent sau absent )
o Variabile continue (acelea care se manifesta de-a lungul unui continuum-latenta unui
raspuns)
o Variabile cantitative ( masurabile intr-o unitate de măsura si calitative (de tip, eticheta ,
diagnostic-atractivitate –nonatractivitate)
VARIABILA INDEPENDENTĂ

 sunt factorii pe care experimentatorul îi manipulează în scopul de a stabilii influenţa

aupra comportamentului

Caracteristici fundamentale ale VI sunt:

- să poata fi izolată în cadrul variabilelor stimul

- sa varieze independent, fara sa atraga dupa sine modificarea altor variabile indepepndente
- sa poata fi variata, manipulata

MODIFICAREA, VARIEREA VARIABILEI INDEPENDENTE

 variatia V.I trebuie să fie diferită faţă de evenimentul aleator

 se realizeaza sub controlul celui care conduce experimentul
 variatia ,manipularea presupune ca V.I.să fie prezentă în cel puţin 2 forme
Ex: medicament -placebo

MODALITATI DE VARIERE A VARIABILEI INDEPENDENTE

Prezenta sau absenta stimulului

Ex: medicament -placebo
Administrarea unor nivele, mărimi diferite ale variabilei
Ex: Influenta marijuanei asupra retinerii unui material
Varierea tipurilor de variabile utilizate
Ex: Reactia unei persoane fata de alta este determinata de eticheta data de un tert

MANIPULAREA EXPERIMENTALA A VARIABILEI INDEPENDENTE

Manipularea experimentală => reprezintă situatia in care experimentatorul administrează intr-o

manieră controlată un nivel al variabilei la un grup şi un
nivel diferit al aceleaşi variabile la un alt grup.
Experimentul lui Shuell –influenta exercitiilor in retentia de lunga durata.

MANIPULAREA EXPERIMENTALA A VI
Se realizeaza prin:
- manipularea instructajului
- manipularea evenimentelor
- manipularea diferentelor individuale prin intermediul variabilelelor etichetă (ex,nivelul
stimei de sine,al anxietăţii,etc)
Manipularea instructajului

Un grup primeste un instructaj, cel de-al doilea grup primeste alt instructaj
Experimentul 1. Ipoteza : Nivelul de anxietate creste performanta mnezica
Limite ale acestui tip de manipulare:
-solicita un nivel crescut de atentie
-complexitatea manipularii prin instructaj trebuie sa fie scazuta.

Manipularea evenimentelor

- doza diferita de medicament ,nivelul diferit al stimulului ,existenta unui experimentator

complice, etc
Exp.3. Ipoteza : Simpatia fata de altii este partial determinata de comportamentul manifestat de
acestia .Complicele manipulat in mai multe situatii.

Manipularea diferentelor individuale prin intermediul variabilelelor etichetă

- variabile invocate sau eticheta : sex, pregatire scolara, ocupatie, QI

- este de fapt un criteriu de selectie a subiectilor

Manipularea variabilei intermediare

Daca manipularea exerimentala are ca obiect manipularea unei stari psihologice interne care apoi
influenteaza comportamentul, atunci avem o situatie de manipulare a unei variabile intermediare.
Exp.4 –Ipoteza : Frustrarea duce la cresterea furiei si ulterior a agresivitatii.

Manipularea variabilei intermediare

Variabilele intermediare sunt niste agenţi care mediază intre mediu si comportament
-o stare de moment
-o trasătură permanentă

CONSTRUIREA SI NUMARUL VARIABILELOR INDEPENDENTE

 definirea variabilei independente

 transformarea variabilei independente in termeni operationali concreţi
 apar dificultăţi in cazul in care VI sunt conctructe abstracte (instabilitate,frustrare)
 numarul de variabile independente manipulate in experimentul tipic variaza de la 2 la 4 .
VARIABILA DEPENDENTA

 este definită ca variabila comportamentală desemnată pentru a măsura efectul VI

răspunsurile organismului la modificarea variabilei independente

Caracteristici:

-observabilă
-inregistrabilă
-cuantificabilă
-sensibilă la modificările VI
-nu este modificată direct de experimentator.

Exp. Empatia proastei dispozitii

VD –empatia
VI –proasta dispozitie
Vom selecta acea variabila dependenta VD care reprez. raspunsul cel mai sensibil la variatia VI

MODALIATATI DE ABORDARE A VARIABILEI DEPENDENTE

 Observatia directă
 Masuratorile indirecte
 Opiniile despre stimul
 Raportul verbal –descrierea evenimentelor care au loc în interiorul subiectului.

Exercitii

Exp.1: Levine,Chein ,Murphy privind denumirile acordate unor stimuli ambigui ,cromatici si
acromatici
Rezultat: nesatisfacerea nevoi de hrana influenteaza printre altele si continutul perceptiei.
I? -Care este variabila independenta ?
-Este o variabila cantitativa sau calitativa ?
-Ce valori ale VI sunt folosite
-Care este VD ,si ce tip de variabila este ea?

Exp.2 Studentii si lista de silabe.

 METODA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE

Definitii:

Experimentul = un studiu în care toate posibilele variaţii ale unei cauze ce pot produce un efect
sunt eliminate, cu excepţia uneia singure care este obiectul investigaţiei

Leon Festinger (1963) - definea experimentul ca fiind observarea şi măsurarea efectelor

manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente într-o situaţie în care
acţiunea altor factori (prezenţi efectiv, dar străini studiului) este redusă la minim.

Eysenck (1966) - preciza că esenţa experimentului în ştiinţă este dată de capacitatea de a

exercita controlul asupra variabilelor care influenţează rezultatele experimentului.

Zimney ( 1961) - defineşte experimentul psihologic ca fiind observarea obiectivă a unui

fenomen care urmează să se producă, în situaţia strict controlată, în care unul sau mai mulţi
factori sunt modificaţi şi alţii sunt menţinuţi constanţi.

Observarea obiectivă presupune:

 imparţialitate;
 evitarea erorilor.

Fenomene care urmează să se producă:

Orice comportament observabil, cum ar fi:

 acţiuni;
 comportamente;
 manifestări verbale;
 răspunsuri la chestionare;
 procese subiective (inteligenţă, stări afective etc.)

- în situaţia unui control strict
- eliminarea influenţei altor variabile faţă de cele supuse manipulării de către
experimentator. Fără control, cauzalitatea nu poate fi realizată;
- în care unul sau mai mulţi factori sunt variaţi şi alţii sunt menţinuţi constanţi;
- regula unei singure variabile, toate condiţiile experimentale trebuie menţinute constante
cu excepţia uneia; care este variată, iar rezultatele acestei variaţii sunt măsurate ca variabile
de răspuns
 Avantaje:
1 – Relaţii cauzale – Permite stabilirea unei relaţii cauză – efect.
2 – Replicabilitatea – mai uşor de realizat decât observaţia.
3 – Utilitatea – sugerează soluţii la probleme practice.

Dezavantaje:
1 – Condiţii artificiale – condiţia de subiect (participant). Condiţiile sunt cu totul diferite de viaţa
reală – grijă în generalizare.
Studierea omului în situaţia în care se află = experiment natural.
2 – Percepţiile participanţilor şi aşteptările experimentatorului.
Participanţii se poartă în funcţie de modul cum percep sarcina şi de scopul pe care cred ei
că îl are experimentul. Pentru prevenire se apelează la metoda „simplu orb” (single blind),
adică nu se comunică scopul cercetării decât după ce datele au fost colectate(duble blind)

Tipuri de experimente:

1. Experiment crucial – prezentat iniţial atunci când avem 2 sau mai multe ipoteze care se
bat cap în cap.
2. Experimentul de confirmare – punct de plecare pentru o ipoteză şi se doreşte stabilirea
unei relaţii de cauzalitate.
3. Experimentul pilot – experiment preliminar la care se utilizează un număr restrâns de
subiecţi şi care urmăreşte verificarea prealabilă a unor proceduri.

ETAPELE EXPERIMENTULUI

1.Alegerea problemei
2.Studierea a literaturii de specialitate
3.Stabilirea obiectivului cercetării
4.Definirea constructelor ipotetice
5.Stabilirea şi operaţionalizarea variabilelor
6. Formularea ipotezelor
7. Alegerea metodei
8. Stabilirea instrumentelor şi a aparaturii
9. Selecţia subiecţilor
10. Procedura
11.Planul experimental (proiect sau design experimental).
ALEGEREA PROBLEMEI

-delimitarea problemei
-trecerea in revista a literaturii
-analiza fezabilitatii cecetarii
-formularea specifica a problemei de cercetare

STABILIREA INSTRUMENTELOR SI A APARATURII

Instrumentele şi aparatura reprezintă mijloacele tehnice prin intermediul cărora se realizează

experimentul. Alegerea unui instrument nu trebuie să constituie punctul de plecare al exper.
Exemple de selecţionare a aparaturii.

SELECŢIA SUBIECŢILOR

 Selecţia si distribuţia aleatoare a subiecţilor reprezintă cea mai frecventă metodă de a

creea grupuri comparabile.
Pentru ca datele obţinute să poată fi comparate se utilizează de regulă două grupuri:
- un grup experimental
- un grup de control

Metode de selecţie aleatoare

1.Selecţia simplă - prin tragere la sorţi

2.Selecţia stratificată - populaţia este împărţită pe straturi după unul sau mai multe criterii
,pentru fiecare strat se realizează o selecţie aleatoare.
3.Selecţia multistadială –indivizii sunt slecţionaţi în mod indirect prin intermediul selecţiei
grupurilor din care provin.
4.Selecţia multifazică -se alege initial un esantion de dimensiuni mai mari pe care se realizează
unele faze ale cercetării extensive ,apoi din acesta se selectează un eşantion pentru realizarea
altor faze cu caracter intensiv.

Grupurile experimentale

 Grupurile constituite in baza legilor hazardului sunt grupuri independente.

 Grupurile structurate după un factor comun se numesc grupuri perechi sau corelate.
 Grupul experimental şi de control se vor constitui astfel incât ele vor avea puteri egale
din perspectiva tuturor celorlalte variabile străine ce pot influenţa variabila dependentă.
PROCEDURA

 descrie experimentul propriuzis în cele mai mici detalii. Reprezintă o structurare logică,
raţională, precisă a secvenţelor acestuia.
 in protocolul de examinare trebuie descrise toate situaţiile aşa cum au fost gândite de
experimentator.
 in cadrul procedurii se elaborează planurile de cercetare

PLANUL EXPERIMENTAL

- Temeni echivalenţi cu planul de cercetare sunt: proiect, model, design

- Reprezintă un plan o procedură specifică,folosită pentru a căuta răspunsul la ipoteza

cercetării.

Tipuri de design experimental

Cand s-a folosit randomizarea sau distributia aleatoare vorbim despre un experiment
randomizat sau real; este utilizat cel mai des in demonstrarea cauzalităţii.
Dacă există un grup de control sau mai multe măsuratori chiar dacă nu s-a folosit
randomizarea vorbim despre un cvasi experiment.
Dacă nu s-au folosit mai multe măsurători şi nu există grup de control vorbim despre non
experiment.
 METODA OBSERVAŢIEI

DEFINITII

- metoda care permite răspunsuri la întrebarea „ce se întâmplă aici

- metoda observatiei reprezintă urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică, a
diferitelor manifestări comportamentale ale subiectului precum si a contextului situaţional ain
care evoluează acesta .

Etimologie: "observare" (latină): a privi, a fi atent la

 Prin observaţie se înregistrează comportamentul efectiv al oamenilor şi multitudinea de
factori ce determină acţiunile şi interacţiunile lor.
 Scopul observaţiei este acela de a înţelege ce fac oamenii în anumite situaţii şi nu
neapărat de a cerceta ce gândesc ei despre ceea ce fac.

Scopurile observaţiei
 de a descrie contactul şi persoanele observate pentru a permite înţelegerea a ceea ce se
întâmplă acolo;
 de a contextualiza, social şi istoric, evenimentele observate, pentru a fi corect înţelese;
 de a integra, a vedea viaţa socială ca un proces de evenimente interconectate;
 de a evita utilizarea prematură a teoriei şi conceptelor înainte ca fenomenul respectiv să
fie cu adevărat înţeles;
 de a oferi un design de cercetare flexibil care să permită o investigare deschisă spre
aspectele neaşteptate şi neprevăzute

Caracteristici:
 are un caracter flexibil;
 gradul de structurare poate varia de la un grad mare de structurare până la o
situaţie liberă de orice tentă de urmărire sistematică;
 observaţia se poate focaliza pe aspecte şi dimensiuni specifice, înguste sau
poate avea un caracter general.
 caracterul său de non-intervenţie.

Formele observaţiei

a) după orientarea actului observaţional avem:

- auto-observaţia
- observaţia propriu-zisă (spre alte persoane,heteroobservatia).
b) prezenţa sau absenţa intenţiei de a observa
-ocazională (întâmplătoare, nu ţine cont de reguli).
- sistematică, care urmăreşte înregistrarea obiectivă a faptelor, face apel la un proiect care
reduce câmpul studiat.
c) prezenţa sau absenţa observatorului
-directă (observatorul este prezent şi subiecţii sunt conştienţi de prezenţa sa);
- indirectă (observatorul este plasat în spatele unor geamuri cu vedere unidirecţională sau
TV cu circuit închis);
- cu observatorul uitat, ignorat (observatorul este cunoscut foarte bine de grup);
- cu observatorul ascuns (după draperii, paravane) care oferă posibilitatea unei desfăşurări
naturale a comportamentului
d) implicarea sau non-implicarea observatorului
- pasivă (fără implicare directă);
- participativă

Observaţia naturală

- Presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane sau grupuri de persoane în

mediul lor de viaţă.

- Pentru aceasta, observatorul nu trebuie să interfereze cu mediul observat şi să nu

stingherească derularea comportamentelor supuse observaţiei.

- Cele mai utilizate tehnici de observaţie naturală sunt cele cu observator vizibil şi ignorat,
cu observator ascuns sau cele care folosesc diverse metode de înregistrare.

Limite ale metodei observaţiei naturale:

o nu poate fi utilizată în toate situaţiile;
o este mai puţin utilizată în studiul unor ipoteze bine definite, în condiţii bine specificate.
o gradul redus de implicare al observatorului

Observaţia sistematică

- S-a dezvoltat din nevoia de a controla anumite variabile din mediul natural.

- În observaţia sistematică se pot crea situaţii specifice în scopul studierii

comportamentului urmărit.
Ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- debutează cu stabilirea unui scop precis
- faptele trebuiesc notate cât mai exact, evitând interpretările de orice natură
- manifestările pasagere şi situaţionale nu fac obiectul unor observaţii cu concluzii de
valabilitate generală

Probleme metodologice în cadrul observaţiei sistematice

-echipamentele
-reactivitatea
-concordanţa între observatori: Gradul de acord între observaţii simultane asupra aceluiaşi
comportament făcute de către observatori diferiţi.
Pentru a utiliza o grilă de observaţie, gradul de acord (concordanţa interevaluatori) trebuie să fie
de cel puţin 70%.
-eşantionarea: presupune alegerea comportamentelor ce vor fi observate

Autoobservaţia

 s-a impus, în special, în studierea sinelui, considerându-se că dubla postură de obiect şi

subiect al unei investigaţii favorizează o înţelegere mai aprofundată a lumii cercetate.

Cele mai utilizate tehnici:

 jurnalele;
 fişele de monitorizare;
 autoraportul.

Condiţiile unei bune observaţii:

1 - stabilirea clară, precisă a scopului;

2 – selectarea formelor potrivite, a condiţiilor şi mijloacelor necesare (cronometre, casetofoane,
aparate foto, filme);
3 – elaborarea unui plan riguros de observaţie (de la ce sistem conceptual şi de la ce ipoteze se va
porni, unde şi când va fi efectuată, cât timp va dura etc.);
4 – consemnarea imediată a celor observate (protocol de observaţie);
5 – efectuarea unui număr optim de observări;
6 – desfăşurarea în condiţii cât mai variate;
7 – discreţia.
Elemente care pot afecta observatia si modalitati de evitare

- dispoziţiei în care se afla observatorul în momentul efectuării observaţiei;

- tendinţa observatorului de a decodifica faptele observate în conformitate cu teoria la care aderă;
- tendinţa ca aşteptările şi anticipările observatorului să inducă rezultate în conformitate cu
acestea (efecte „de anticipare”); observarea unui fapt de mai mulţi observatori; analiza
comparativă a protocoalelor de observaţie; observaţia pe baza unor grile comune.

Stadiile observaţiei

1.De ce se iniţiază observaţia? Care sunt întrebările la care cercetarea trebuie să răspundă?
Întrebările pot fi formulate în termen de ipoteze sau ca simple afirmaţii:
- ipoteze: "Pacienţii cu anxietate redusă interacţionează mai bine cu personalul medical
comparativ cu cei cu anxietate crescută";
- afirmaţii: "Urmărim modalităţile de interacţiune între pacienţi şi personalul medical".
Formularea întrebărilor cercetării trebuie să pornească de la asimilarea literaturii de specialitate
relevante
2. Cine va fi observat? Cine vor fi subiecţii? În ce tip de activitate vor fi ei urmăriţi?
Ce caracteristici socio - demografice trebuie să îndeplinească?
"Pacienţi, femei şi bărbaţi, cu afecţiuni cardio-vasculare, cu educaţie medie şi
primară".
De ce s-a optat pentru acel grup de persoane?
3.Unde va fi realizată observaţia?
"În clinici, servicii ambulatorii, loc public".
4.Pe ce perioadă de timp se va întinde observaţia?
Observaţia se realizează:
-Continuu;
-repetitiv
5.Care sunt aspectele comportamentului verbal şi non-verbal care vor fi observate şi cum se va
face înregistrarea datelor obţinute?
6. Notarea detaliată a procesului observat

Notarea detaliată a procesului observat

 descrierea contextului în care are loc observaţia, notând aici detalii de ambianţă fizică,
data, momentul zilei;
 descrierea participanţilor - cu toate particularităţile de vârstă, sex, etnie, religie, educaţie,
statut socio-profesional;
 detalii despre observator - cine este, sex, vârstă, dacă are vreo legătură cu subiecţii
observaţiei;
  descrierea acţiunilor participanţilor: comportamente verbale şi non-verbale, incidente
intervenite;
 interpretarea situaţiilor, găsirea de semnificaţii comportamentelor urmărite, semnificaţii
care pot deriva din comportamentul participanţilor, din experienţa observatorului sau din
proiecţia experienţei observatorului;
 oferirea de interpretări alternative, discutarea interpretărilor cu o altă persoană familiară
cu tema cercetată;
 analiza reflexivă vizează explorarea reactiv-emoţională a observatorului şi analiza
problemelor etice pe care a trebuit să le depăşească.
7.Analiza datelor observaţiei

Poate urma unul sau mai multe din următoarele criterii:

Criteriul cronologic;
Evenimentele - cheie – când sunt prezentate şi interpretate evenimentele majore fără a se ţine
cont de ordinea în care au avut loc;
Contextul – fiecare loc în care a avut loc observaţia, constituind un studiu de caz de care se va
ţine cont în analiză;
Persoanele – indivizii sau grupurile de persoane devin unitate de analiză;
Procesele – datele observaţiei sunt organizate astfel încât să descrie procese relevante pentru
cercetare. Ex: luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme;
Problema - cheie, când rezultatele observaţiei au rolul de a face lumină cu privire la anumite
aspecte. Ex: cum se adaptează elevii la noul sistem curricular.

Avantajele observaţiei

 este o metodă mai puţin intruzivă;

 are caracter flexibil, permiţând o nouă perspectivă asupra unor fenomene studiate
anterior;
 furnizează date bogate într-o perioadă scurtă de timp;
 are o mare validitate ecologică (datele sunt luate din viaţa reală, nu sunt schimbate cu
nimic);
 observatorul nu lucrează cu categorii teoretice prestabilite şi el este acela care
construieşte teoriile ce vor genera, lega, diferitele categorii relaţionale;
 observaţia permite accesul la fenomene care sunt şi mai puţin evidente prin alte tehnici şi
poate fi replicată (repetată).
Limite observaţiei

 dificultatea de a controla toate variabilele implicate în fenomenul investigat (există

variabile perturbatoare);
 dacă prima verigă a procesului de cercetare (De ce se realizează observaţia?) nu este bine
formulată ea poate duce la urmărirea unor aspecte irelevante sau chiar greşite;
 categoria de subiecţi poate fi incorect aleasă;
 este o metodă costisitoare financiar, din punct de vedere al timpului şi personalului
calificat necesar;
 calitatea rezultatelor obţinute prin metoda observaţiei depinde de experienţa şi abilitatea
observatorului

Instrumente de observaţie. Grila de observaţie

- o listă de rubrici care oferă cadru de clasificare a datelor brute;

- mijlocul cel mai sigur care facilitează recoltarea şi compararea datelor de observaţie.
- ea nu trebuie să cuprindă mai mult de 12 categorii.
Categoriile pe care le vom folosi:
- trebuie să fie disjuncte;
- trebuie să epuizeze principalele aspecte ale fenomenului care urmează să se studieze;
- se stabilesc pe baza unui material empiric, strâns în faze preliminare şi condensat în concepte.

Coeficientul de concordanţă K (Cohen)

 Coeficientul de concordanţă interevaluatori a fost propus de Cohen pentru a verifica

fidelitatea evaluării unor comportamente prin grile de observaţie. Se utilizează în situaţia
în care grila de observaţie folosită are la bază o scală nominală

PO va fi dată de raportul dintre numărul total de concordanţe (securizant şi insecurizant) şi

numărul total de observaţii realizate
P e se calculează prin determinarea probabilităţii de concordanţă întâmplătoare a alegerilor celor
doi observatori

Probabilitatea pentru ca opţiunea „securizant” si insecurizant să coincidă din întâmplare este:

Valoarea coeficientului K

Pentru o valoare alui K mai mare de 0,7 avem o grilă de observaţie cu o bună fidelitate.
 OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

DEFINITII

Experimentul - este demersul prin care extragem un eşantion din realitate spre a-l supune
verificării în vederea cunoasterii
- este o manipulare deliberată a unui esantion de realitate
Metoda experimentală - presupune utilizarea unor instrumente ,reguli de conduită,dispozitive
tehnice ,proceduri strategii, planuri experimentale ,modalităti de
culegere si interpretare adatelor
Psihologia experimentală => reprezintă ansamblul normelor si regulilor care stau la baza
organizării si desfăsurării experimetului în psihologie cu scopul
obţinerii de date verificate asupra realităţii psihice
Psihologia experimentală = este disciplina care vizează fundamentele cercetării ştiinţifice
aplicate în psihologie

Obiectul de studiu al psihologiei experimentale = reprezentat de problemele vietii reale

identificate si asupra cărora cercetătorul avansează
ipoteze ce urmează a fi testate prin
experimente controlate şi replicabile în vederea
avansării unor predicţii verificabile statistic
privitoare la generalizarea rezultatelor
obtinute si evoluţia comportamentelor studiate

1. Metode de achiziţie a cunoaşterii

1.1. Metoda perseverenţei = metoda de achiziţie a informaţiilor bazată pe superstiţii şi obiceiuri.

Probleme care diminuează valoarea acestei metode:

1) – informaţiile astfel achiziţionate nu sunt acurate;
2) – perseverenţa nu oferă un mecanism pentru a corecta erorile determinate de superstiţii şi
obiceiuri în faţa evidenţelor contrarii.

1.2. Metoda intuitivă = metoda de achiziţie a informaţiilor ce presupune obţinerea unei

certitudini fără a utiliza raţionamentul sau inferenţa logică.

1.3. Metoda autorităţii = se bazează pe acceptarea informaţiei, deoarece este emisă de o sursă
foarte respectată
-Informaţia emisă de autoritate nu trebuie confundată cu cea emisă de experţi.
1.4. Metoda raţionamentului = o modalitate de achiziţie a informaţiei bazată pe raţionament.

1.5. Metoda empirică = metoda de achiziţie a cunoştinţelor bazată pe experienţa directă cu un

fapt ce constituie singurul criteriu de adevăr acceptat. Se bazează
pe premisa „dacă eu am experienţă într-un domeniu, aceasta este validă şi
adevărată”. În general, toate informaţiile care derivă din experienţă
sunt acceptate şi sunt mai greu respinse.

1.6. Metoda ştiinţifică = cea mai bună metodă de achiziţie a cunoştinţelor pentru că informaţiile
descoperite
Cercetarea ştiinţifică porneşte de la o idee teoretică, pe care, cu ajutorul datelor adunate din
realitatea concretă, o verifică, urmând ca, în final, să o accepte sau să o reformuleze, îmbinând
aspectele teoretice cu cele practice. se bazează, pe cât posibil, pe o realitate investigata
controlata.

2. Etapele cercetării ştiinţifice

2.1. Identificarea problemei şi formularea ipotezelor

2.2. Realizarea design-ului (planului) cercetării
2.3. Desfăşurarea cercetării
2.4. Testarea ipotezelor
2.5. Comunicarea rezultatelor cercetării

3. Caracteristicile cercetării ştiinţifice

3.1. Controlul
3.2. Definirea operaţională sau operaţionalizarea unui construct teoretic
3.3. Replicarea implică posibilitatea de a reproduce rezultatele obţinute în urma unui studiu. Cu
alte cuvinte, aceleaşi rezultate trebuie obţinute dacă studiul este repetat.

4. Obiectivele cercetării ştiinţifice

4.1. Descrierea
- descrierea proceselor sau fenomenelor, după care au fost identificate variabilele existente
- presupune stabilirea, de către cercetător, a însuşirilor care au importanţă şi definiţiile
operaţionale pentru variabilele corespunzătoare acestora
- reprezintă relaţiile fenomenului studiat cu diverse alte fenomene.
4.2. Explicarea
- identificarea cauzelor care determină fenomenele.
4.3. Predicţia
- constă în anticiparea desfăşurării unor evenimente sau al apariţiei fenomenelor pe baza
cunoaşterii exacte a condiţiilor care favorizează apariţia fenomenului.
4.4. Controlul
În psihologie, controlul poate lua trei forme:
 compararea grupurilor (existenţa unui grup de control);
 eliminarea influenţei variabilelor străine;
 manipularea condiţiilor anterioare pentru a schimba comportamentul

5. Metodă versus tehnică

Metoda = un procedeu regulat, explicit şi reproductibil, o înşiruire de etape intelectuale şi de

reguli operatorii necesare pentru a rezolva o problemă
Tehnica este o manieră specifică prin care metodele ştiinţifice sunt implementate

6. Rolul cercetătorului în ştiinţă

Caracteristici specifice cercetătorilor

-Curiozitatea presupune permanente întrebări de genul: ce, cum, când, unde, care sunt puncte de
pornire în investigarea ştiinţifică
-Răbdarea
-Obiectivitatea
-Acceptarea schimbării
 PSIHOFIZIOLOGIE EXPERIMENTALĂ

II.MODIFICĂRI GENERATE DE SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

MODELE DE REACTIVITATE PSIHOFIZIOLOGICĂ

1.MODELE DE REACTIVITATE SPECIFICE TRASEELOR RESPIRATORII

2.MODELE DE REACTIVITATE SPECIFICE TRASEELOR CARDIOVASCULARE

3.MODELE DE REACTIVITATE SPECIFICE REACTIEI ELECTRODERMALE

 modificarile amplitudinii ritmului respirator

 modificari ale duratei ritmului respirator
 paternuri reactive in traseele respiratorii
 descesterea linie de aza a traseelor cardiovasculare
 cresteri, descresteri de ritm cardiac
 ritmul cardiac
 amplitudinea reacţiei electrodemale
 monoflexia, biflexia,triflexia,multiflexia
 amplitudinea reacţiei electrodermale
 rezistenţa electrică medie

ELECTROMIOGRAFIA

În timpul unei contracţii musculare, activitatea mecanică de scurtare a fibrelor musculare este
însoţită de fenomene electrice de slabă intensitate, curentul electric fiind proporţional cu
activitatea musculară, iar înregistrarea lui constituind o bună reprezentare a acestuia

Electromiografia = o metodă de explorare prin care se înregistrează grafic potenţialele de acţiune

ale fibrelor musculare atât în condiţiile fiziologice, cât şi în cele fiziopatologice.

Electrozii pot fi aşezaţi

-la suprafaţa unei grupe mai mari musculare
-în profunzime (ace de captare).

Indicatorii electromiogramei utilizaţi în laboratorul de psihologie experimentala sunt

superficiali, de suprafaţă şi ei dau informaţii asupra structurii acţionale şi ideomotrice a
comportamentului.
Ei oferă date cu privire la :
-sensibilitatea muşchiulară,
-mecanismele mişcărilor voluntare şi involuntare,reflexe
- la starea de încordare,
- pregătirea pentru realizarea unei sarcini motorii.
- procesele ideomotorii de reconstruire mentală a acţiunilor .

CRONAXIMETRIA

Reobaza => reprezintă intensitatea cea mai mică a unui curent electric care este capabil să
provoace o reacţie motorie denumită secusă musculară.

Cronaxia => reprezintă un parametru cronologic al excitabilităţii unui ţesut definit ca durata de
stimulare suficientă pentru a obţine un răspuns în cazul în care prin ţesut
trece un curent constant de intensitate dublă faţă de curentul liminar(reobaza).

Aparatul care determină reobaza şi cronaxia se numeşte cronaximetru

Această tehnică este o modalitate de explorare a sensibilităţii neuromusculare de verificare a

integrităţii şi a excitabilităţii şi conductibilităţii neuronale subsecvente acesteia.
În condiţiile în care vorbim despre o structură neuronală izolată de orice influenţă centrală,
intervalul de timp poartă denumirea de cronaxie de constituţie.
În cazul în care măsurăm cronaxia unei structuri neuronale conectate la nevrax, vorbim despre o
cronaxie de subordonare.
 PSIHOFIZIOLOGIE EXPERIMENTALĂ

~ Tehnici de Investigare a Sistemului Nervos Central ~

1.1. Electroencefalografia (EEG)

1.2.
Electroencefalografia = o metodă electrofiziologică de explorare a sistemului nervos central,
constând în înregistrarea grafică a activităţii electrice corticale transmisă transcranian
Principiul metodei este dat de faptul că biopotenţialele corticale (spontane sau induse prin
excitanţi naturali sau artificiali) prezintă aspecte grafice variabile, în funcţie de:

 starea fiziologică sau patologică a subiectului,

 de vârstă sau de statusul endocrin,
 de repaus sau activitate,
 prezenţa sau absenţa tensiunii emoţionale; activitatea electrică provine din activitatea
metabolică şi funcţională a neuronilor corticali şi a reţelelor complexe neuronale

Traseul EEG  este alcătuit din patru ritmuri principale corespunzatoare celor 4 tipuri de unde
(alfa - α, beta - β, teta – θ şi delta - Δ).
Ritmul este constituit din unde de acelaşi fel emise cu o frecvenţă constantă, fiind caracterizat de
următorii parametrii :
- frecvenţa (cicli pe secundă);
- amplitudinea (microvolţi)
- morfologia (aspectul grafic)
- localizarea topografică a ariilor corticale în care apare.

În funcţie de proporţia în care se găsesc diferitele unde, se disting patru tipuri de ritm:
- ritm dominant (peste 75 %)
- ritm subdominat (50-75%)
- ritm mixt (25-50%)
- ritm sărac (sub 25%).
a. Undele alfa – α, cu frecvenţa de 8-12 cicli/secundă, cu o amplitudine între 50 şi 100 de
microvolţi. Acest ritm caracterizează starea de relaxare mintală şi senzorială a omului în
repaus şi, în general, în întuneric. Punctul de pornire este zona occipitală, din acest motiv
au fost asociate şi cu activitatea analizatorului vizual. Media se situează în mod sensibil la
10 cicli pe secundă.
b. Undele beta – β, cu frecvenţa de 14-30 de cicli pe secundă şi o amplitudine de 15-25
microvolti . În mod general, este observat în zonele frontoparietale şi, în general, în creier
în cursul activităţii provocate
c. Undele teta – θ, cu o frecvenţă de 4-7 cicli pe secundă şi o amplitudine de 10-20 microvolţi.
Provin din zona temporala si temporo-parietala
d. Undele delta – Δ, cu o frecvenţă de 1-7 ciclii pe secundă şi cu o amplitudine de 200 de
microvolţi. Ritm fiziologic la sugar .Prezenţa unor frecvenţe sub 7 ciclii pe secundă indică,
întotdeauna, o suferinţă cerebrală la adult aflat in stare de veghe:
- 0,3-0,5 ciclii pe secundă - stare comatoasă,
- 1-3 ciclii pe secundă - cu leziuni mediane
La adult pot apare unde delta in stare de somn profund.
Astfel, la adultul tânăr şi sănatos, în stare de veghe, traseul este format din ritmul dominant – 85-
90%, alfa, beta si teta 10-15% .Undele delta lipsesc.

Factorii care pot influenţa EEG :

- Ora din zi în care se efectuează electroencefalograma: dimineaţa predomina alfa, seara -
beta.
- Temperatura ridicată poate induce ritmuri rapide alfa şi beta, iar temperatura scăzută,
hipotermia, induce unde lente teta şi delta.
- Factorii emoţionali produc desincronizării în starile de anxietate şi apariţia de bufeuri, de
unde teta în stările de furie.
- Somnul ,unde predominante teta si delta
- Terapia medicamentoasă cu neuroleptice (haloperidol – ritmuri alfa lente, tranchilizantele
- trasee beta sinusoidale).

Utilizarea tehnicii electroencefalografice în psihologie :

- studiul continuumului stare comatoasă - somn profund, stare de veghe, stare de vigilenţă
maximă.
- starea de relaxare, măsurată prin undele alfa, poate fi învăţată prin intermediul unui
proces de biofeed-back.
- studiul unor procese precum afectivitatea, atenţia,stress, somnul reflexul de orientare .

Decelarea stării de sănatate sau suferinţă cerebrală.

- este unul din primele instrumente care înregistrează activitatea cerebrală şi care, realizează
conexiunea dintr-o reprezentare grafică ca formă a unui proces fiziologic şi expresia psihologică
a acestuia (exemplu: activism cerebral, atenţia umană- unde beta ).
- ajuta la selectionarea bolnavilor pentru psihoterapie (numai cei cu traseu normal raspund la
diferite forme de psihoterapie )
-cercetarea reactiei de orientare

1.2. Potenţialele evocate

au fost interpretate ca fiind suma curenţilor extracelulari din neuronii corticali activaţi
simultan
imaginea difazică grafică apare pe electroencefalogramă.
prin intermediul calculatorului se permite vizualizarea potenţialului evocat, a zonelor corticale
pe care o stimulare le activează.

a- Potenţiale evocate senzoriale care apar în primele 250 de ms după stimulul senzorial
(auditiv, vizual sau somestezic). Ele sunt expresia excitării unor arii corticale primare sau
secundare după ce influxul nervos a parcurs căile ascendente specifice. Aceste unde (modificări)
sunt vizibile permanent oricare ar fi atitudinea subiectului în raport cu stimulul.

Potenţialele endogene evocate:

- contrar primelor, sunt asociate mai mult unor evenimente psihologice decât celor fiziologice. ---
ele nu variază în funcţie de modalitatea senzorială, iar distribuţia lor topografică principală se
află în zonele fronto-centrale şi centro-parietale.
- apar, mai ales, în situaţiile în care subiectul este implicat într-o activitate perceptivă legată de
un proces de decizie.

Utilizarea tehnicii potenţialelor evocate în psihologia experimentală:

- studiul traseelor analizatorilor senzoriali;
- analiza ariilor corticale implicate în fenomenele de procesare a informaţiei senzoriale;
- decelarea unor afecţiuni de conductibilitate a traseelor senzoriale (programul „Octavus”
pentru analizatorul auditiv );
- corelaţii între diferite procese psihologice privind decizia senzorio-motorie şi ariile
corticale aferente acestora;
- relaţia dintre caracteristicile stimulului şi ariile de proiecţie corticală
1.3. Tehnicile imagistice moderne

1.3.1. Computer Tomograf

 descoperita de Oldendorf in 1961 .

 1979 se obtine un Premiu Nobel pentru elaborararea unor modele ale circulatiei sangvine
cerebrale.
Initial s-a folosit ca substanta de contrast xenonul .
Initial corpul a fost supus unor raze X, (radiografii )apoi unui izotop radioactiv, unei emisii de
pozitroni (PET).

1.3.2. Imagistica funcţională prin rezonanţă magnetică (FMRI)

 este una din cele mai recente tehnici de investigare a activităţii cerebrale.
Principiul de la care porneşte este acela că la anumite stimulării există tendinţa de a creşte debitul
sanguin şi activitatea structurilor neuronale din ariile corticale implicate. Această diferenţă de
activism poate fi detectată tocmai datorită magnetizării celulelor roşii din sânge.
Tehnica dă posibilitatea redării unor adevărate hărţi funcţionale.
În momentul în care rezolvăm o sarcină, desfăşurăm o activitate intelectuală sau strict fizică în
baza afluxului sanguin al zonelor corticale implicate.
Prin tehnica FMRI putem reconstrui dimensiunea anatomo-neurologică a actului respectiv.

Fig. nr. 1 - Ariile corticale activate în procesul de decizie cu privire la conţinutul afectogen al
stimulilor (galben - roşu = teamă şi albastru pentru dezgust (FMRI)
Fig. nr. 2 - Distribuţia zonelor cerbrale care au fost activate cu ocazia comportamentului sincer
(sus) versus nesincer (jos) (Langleben, Shroeder, Gur şi col., 2002)

13.3.Stimularea magnetica transcraniana

Procedeul presupune amplasarea unei bobine magnetice in apropierea capului unei persoane
,pentru a genera un camp magnetic sub forma de impulsuri care stimuleaza celulele cerebrale.
 SCURT ISTORIC AL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE

REPERE PRESTIINTIFICE

Leonardo da Vinci (1452–1519)

- primele observatii asupra miscarilor si atitudinilor umane,
- preocupat de perceptia umana considerand-o ca prima sursa de de informatie,
- studii anatomice cu privire la contractia pupilara ,prezenta cristalinului ,vederea stereoscopica,
dubla inversare a imaginii pentru a ajunge corect pe retină(punct de vedere eronat),creierul
ca loc in care ajung toate simturile.

Juan Luis Vives (1492-1540)

- insistă ca medicamentele sa fie utilizate mai întâi pe sobolani ,
- cercetări privind memoria. Boala, alcoolul, varsta ,inteligenta sunt câţiva factori care
influentează abilitatea noastră de a memora. O imagine memorată poate fi stearsa in
totatitate ,caz in care este necesară reinvatarea pentru o reinstalare a imaginii .
- reamintirea este facilitata de orice imagine care este puternic asociată cu imaginea pe care
trebuie să ne-o reamintim.

George Berkley ( 1685-1753)

studiind perceptia spatială, a fost primul care a facut afirmatii despre ceea ce se va numi mai
tarziu “sinestezie senzorială”(o imagine puternic colorată va creea o senzatie tactila de
apropiere,in timp ce una care nu impresioneaza va creea o senzatie contrară.

David Hartley(asociationist şi utilitarist 1705-1757 )

o teorie psihologică ce stă la baza psihosomaticii leagă elementele fizice de cele psihice
Plăcerea este rezultatul unor vibratii ,al unor particule “medulare”din nervi. Ea induce vibraţii
moderate iar durerea poate induce senzaţii care pot distruge legaturile nervoase.

James Mill (1773-1836) => reprezentant al asociationismului.

consideră ca există opt categorii de senzaţii,care alaturi de fenomenul asociatiei , stau la baza
intregii vietii psihice . Aceste senzaţii sunt: văzul ,auzul gustul mirosul ,pipăitul ,senzaţia
unei afecţiuni într-o parte a corpului, senzaţiile musculare si senzaţiile tractului digestiv.

Rene Descartes ( rationalist ,1596-1650)

a studiat fiziologia ,corpul uman este asemenea unui mecanism cu pompe si parghi,
a urmarit rasul si plansul ca fenomene fiziologice (lacrimile sunt rezultatul sentimentelor
foarte puternice care forteaza inima sa pompeze o cantitate mare de sange si in consecinta multi
vapori de aer la ochi.
a afirmat ca muschii cresc in dimensiune numai datorita energiei vitale si ca exista o legatura
foarte stransa intre sistemul muscular si ventriculele din creier,intermediata de niste filamente
minuscule
transmiterea informatiei se realizeaza extrem de rapid chiar instantaneu.

Gotfried Wilhelm Leibnitz(1646-1716)

vorbeste despre perceptii mici sau slabe care stau la baza perceptiei principale.El prefigureaza
teoriile cu privire la pragurile absolute ,diferentiale si a perceptiei subliminale.
opune dictonului lui Locke”nu se găseşte nimic în intelect care să nu fi trecut prin simturi
calamburul “nimic cu exceptia chiar a intelectului însusi”.

Ian Swammerdam (medic olandez ,orientare mecanicistă, 1637-1680)

experimentele pe broaste. După ce taia piciorul unei broaste acesta continua sa se contracte
.Este unul dintre promotorii stiintei experimentale concrete.

Inceputurile statisticii
Francisc Galton - a formulat si uztilizat anumite concepte statistice (medie ,procent)
Incercand sa stabileasca statistic daca exista vreo legatura intre caracteristicile fizice ale
parintilor si copiilor el a definit valoarea medie a unei distribuţii (tendinţa centrală).
Descoperirea curbei de distributie inventate de Karl Friederich Gauss si Pierre Simon de la Place.

PSIHOFIZICA
- studiul relatiei dintre proprietăţile fizice ale stimulilor si modul in care acestea se transmit
pe plan intern subiectiv

PARINTII FONDATORI

Ernst Heinrich Weber,(1795-1878) => profesor la Universitatea din Leipzig

- sudiază pragurile diferenţiale ale sensibilităţii cutanate prin intermediul esteziometrului. Fiecare
parte a corpului are o sensibilitate diferită(mai mare în zona buzelor si a degetelor si
scazuta in zona spatelui )
- daca cele doua puncte ale aparatului sunt aplicate simultan sensibilitatea tactila scade iar daca
sunt aplicate la un un anumit interval de timp sensibilitatea creste,(principiu valabil in
situatie de presare a pielii cu greutaţii si in ceea ce priveste diferentele de
temperatură,aplicate pielii).
El enunta legea ΔS/S = K in care ΔS este valoarea care trebuie adaugată ,sau scazută pentru ca
subiectul să perceapă diferenţa,
S = este valoarea initiala a stimulului
K = este constanta.
Lucrarea de baza –”Simtul tactil”
Gustave Theodor Fechner (1801-1887) =>profesor la Leipzig ,grav afectat de orbirea partiala
(1839) urmată de o destabilizare psihică, In urma experimentelor formuleaza si el o lege
apropiată de a lui Weber si anume
E= k logx + C
K si C =sunt constante specifice fiecarui analizator ,
E = intensitatea senzatiei
X= stimulul
Log X = reprezinta rata de progresie geometrica a intensitatii stimulului
Legea Bouguer Weber Fechner
La cresterea intensitatii stimulului in progresie geometrică, intensitatea senzatiei resimtite de
subiect va creste proportional in progresie aritmetică.
Lucrarea de referinta –Elemente de psihofizică.

Herman von Helmholtz (1821-1894)

- stabileste că energia naturală a subiectului este direct influentata de modul in care organismul
metabolizează mancarea
- in lucrarea “Ghidul de optică fiziologică” descrie componentele ochiului,corneea cristalinul
tratează subiecte perceptia adâncimii, percepţia cromatică,falsele percepţii sau iluziile,
- introduce termenul de “deductie inconstienta” ( in mod inconstient copii invaţă să asocieze
obiectele cu modul in care sunt acestea sunt asociate prin limbaj.
- fundamenteaza teoria tricromatica alaturi de Maxwell si Young.

Wilhelm Maximilian Wundt(1832-1920) => ”parintele psihologiei experimentale”

- 1879 primul laborator de psihologie experimentală de la Leipzig
- 8 ani a a fost asistentul lui Helmholtz
- 1875 se muta la Universitatea de la Leipzig unde va deschide primul laborator.
Wundt - a fost un promotor al psihologiei ştiinţifice moderne şi primul mentor (dascăl,
conducător de doctorate şi iniţiator în promovare) al psihologilor veacului al XX-lea.
In ceea ce priveste afectivitatea ,Wundt a formulat teoria tridimensionala a afectivitatii
Există trei perechi complementare de emotii :placere/durere, relaxare/incordare, excitare/liniste
- a derulat cercetări asupra reflexelor
- a descoperit ca o temperatură a corpului in scădere poate creşte magnitudinea reflexului
iar o temperatura normala o scade.
- a pus accent pe masuratori ,in special a proceselor psihice primare ,psihologia a primit
statutul de stiinta
- a publicat 53.735 de pagini, dintre care cele mai cunoscute sunt:
„Contribuţie la o teorie a percepţiei senzitive” (1868);
„Lecţii asupra sufletului animalelor şi al omului” (1863);
„Principii de psihologie fiziologică”, denumită ulterior „Studii de psihologie” (1874);
„Psihologia popoarelor” (1900).
 - a pus bazele primei reviste de psihologie, denumită iniţial „Studii de psihologie”.

LABORATOARE ,ASOCIATII SI PUBLICATII

1878 - Primul laborator de psihologie experimentală,Wundt,Leipzig

1879 - Al doilea laborator ,G.E. Muller ,Gottingen.
1882 - Societatea pentru cercetare psihica,FW Meyers,O Ladge,Londra.
1883 - primul laborator de psihologie experimentala la Universitatea “John Hopkins”,Stanley
Hall, Baltimore,SUA
1884 - primul laborator de psihologie experimentala din Italia,Giuseppe Sergi.
1885 - Britsh Psychological Society
1886 - Societatea de psihologie din Moscova si I’ul laborator de psihologie pe langa Univ Kazan
1887 - American Journal of Psycology
1890 - Se infiinteaza Asociatia Psihologilor Americani
1892 - Primul Congres de Psihologie americana ,
1893 - 16 laboratoare de psihologie
1896 - Revista de Psihiatrie,Neurologie, si Psihologie Experimentala, din Rusia
1896 - Primul Institut de psihologie Experimentala dinm lume – Hildebrandt ,Insbruck ,Austria,
1912 - Journal of Experimental Psychology

PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA ÎN ROMANIA

EDUARD GRUBER
În ţara noastră, primul laborator de pihologie a fost înfiinţat în 1893 la Iaşi de către EDUARD
GRUBER, doctor al Universităţii din Leipzig, cu o teză asupra luminozităţii culorilor,
coordonată de W. Wundt
- Eduard Gruber deschide la 21 octombrie 1893 primul curs de psihologie experimentală
din România (120 ani )

NICOLAE VASCHIDE (1873 – 1907)

Din 1895, Vaschide  va lucra ca ataşat în laboratorul lui Binet (până în 1899), apoi în alte
laboratoare;
Din 1901  este director adjunct al laboratorului de psihologie patologică de lângă Sorbona,
condus de Ed. Toulouse
Vaschide tratează şi problema somnului. El susţine, printre altele, că o cercetare a ar fi
similară cu un studiu experimental al viselor. A scris peste 170 de lucrări şi a colaborat la 12
cărţi
a avut un aport în construirea unor aparate ca dinamometre, esteziometre.
intreaga opera psihologică a lui Vaschide se caracterizează prin fundamentarea ideii
că psihologia este o ştiinţă experimentală.
CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU (1868 – 1957)
- obţine licenţa în filosofie la Bucureşti şi continuă studiile la Paris şi Leipzig în
laboratoarele lui Wundt.
- a lucrat inclusiv în laboratorul de psihofiziologie de la Sorbona,
Până în 1897 - funcţionează ca bibliotecar, după care obţine titlul de conferenţiar la Facultatea
de Litere şi Filosofie
în 1897 - ţine primul curs de Psihologie Experimentală la Universitatea din Bucureşti. Din 1906
va înfiinţa şi primul laborator de psihologie experimentală,
Principalele sale lucrări:
o Problemele psihologiei, 1908;
o Din psihologia poporului român, 1937;
o Curs de psihologie, 1923;
o Personalismul energetic, 1929;
o Despre suflet, 1899.

FLORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ (1881 – 1958)

- psiholog român, profesor de psihologie la Universitatea din Cluj
- începând cu 1919. a fost şi el elevul lui Wundt în cadrul laboratorului de la Leipzig
- a elaborat teza de doctorat „Cercetări experimentale asupra simţului cromatic”, publicată
în revista lui Wundt
- in 1922, laboratorul de psihologie experimentală va fi transformat în primul Institut de
psihologie comparată şi aplicată din România.
- el va pune, astfel, bazele Şcolii de Psihologie de la Cluj.
- s-a preocupat de crearea de sevicii de psihologie la poştă, telegraf, justiţie, armată,
penitenciare.
Publică următoarele lucrări:
o Măsurarea inteligenţei, 1940;
o Selecţia capacităţilor şi orientarea profesională, 1928.
o Înfiinţează Revista de psihologie, la care vor publica psihologi de renume mondial, ca:
Henri Pieron, G.W. Allport, C.E.Spearman.

1931- Revista de Psihologie experimentală si practică,

1934 - Societatea Romana de Cercetari psihologice
1938 – Revista de Psihologie
1939 - Institutul Psihotehnic Militar
1955 - Institutul de Psihologie al Academiei Romane
 TIMPUL DE REACȚIE

Timpul de reactie = durata care se scurge între începutul prezentării unei stimulări și începutul
răspunsului

Repere istorice

1795 - Maskelyne,directorul observatorului din Greenwich il concediaza pe Kinebrook,

asistentul sau,deoarece acesta nota mereu cu intarziere de o zecime de secunda trecerea
unei stele prin dreptul meridianului .
1850 - Helmholtz s-a folosit de timpul de reactie ca modalitate pentru masurarea vitezei de
propagare a influxului nervos (pe nervul motor de broasca )
1861 - Se inventeaza cronoscopul Hipp (mecanism de ceasornic si contacte electrice pentru
masurarea momentelor de prezentare a stimulului si de reactie a subiectului
1862 - Hirsch a facut cercetari si a stabilit -200ms TR la stimuli vizuali ,150ms TR la stimuli
auditivi si 140 ms la soc electric.
Repere istorice
1868 - Donders a extins cercetarile la TR specific proceselor mentale
1879 - Wundt cercetari centrate pe durata proceselor mentale

MODELUL DONDERS
-> REACȚII DONDERS DE TIP A,B,C <-

1.REACȚIE DE TIP A - reacţie simplă (un singur stimul un singur răspuns)

2.REACȚIE DE TIP B- reacție de alegere (mai multi stimuli și pentru fiecare, subiectul trebuie
să aleagă reactia potrivita)
3.REACȚIE DE TIP C-reactie complexă( mai multi stimuli și doar la unul răspundem, la restul
ne abtinem )

Particularităţi ale utilizării timpului de reacţie

1.Constrângeri temporale puternice
- pentru a evita o dispersie prea mare a rezultatelor este de dorit să se elaboreze situaţii
experimentale în care constrângerile temporale să fie puternice:
1.1.-stimulul să fie prezentat câteva secunde;
1.2.- constrângerile temporale sunt menite să oblige subiectul să proceseze stimulul şi să
răspundă cât mai repede posibil;
2.Complexitatea stimulului
Stimulul poate fi :
2.1.Simplu - o literă ,un semn ,un cuvânt, o cifră, un sunet o lumină de o oarecare culoare,
2.2.Complex - o propoziţie, o frază (rareori ) o imagine ;
Dacă stimulul este mai complex (propoziţie, frază), durata de expunere trebuie să fie mai lungă
(10 sec.) şi în acest caz nu mai avem de-a face cu timpul de reacţie propriu-zis ci cu latenţa
de răspuns , care se măsoară începând cu momentul în care s-a încheiat prezentarea
stimulului şi începutul răspunsului;

3.Simplicitatea acțiunii
răspunsul trebuie să fie simplu de dat: apăsarea pe un buton, pe o tastă, pronunţarea unui
cuvânt şi să nu implice instructaje sofisticate care să presupună procesări suplimentare

4.Durata reacției măsurate

timpul de reacţie este măsurat de obicei în milisecunde (pentru durate superioare nu se mai
vorbeşte de timp de reacţie ci de latenţa de răspuns);

5.Utilizarea experimentală a timpului de reacție

timpul de reacţie ca variabilă dependentă este măsurat într-o varietate de sarcini
experimentale: detecţie, localizare, discriminare, estimare, lectură, denumiri, recunoaşteri,
reamintiri, decizie lexicală s.a.m.d

CLASIFICAREA TIMPULUI DE REACTIE

1.Clasificare în funcție de complexitatea sarcinii și a stimulilor

1.Timp de reacție simplu
2.Timp de reacție complex
3.Timp de reacție de discriminare
4.Timp de reacție de alegere

Factori care influenteaza timpul de reactie

- modalitatea in care se prezinta stimulii
- influenta instructajului
- influenta emotivitatii,anxietatii ,memoriei
- influenta mediului ambiant (presiunea atmosferica creste durata reactiei)
- trasaturile individuale(varsta ,sex,personalitate)
- substante psihotrope,alcool,(experimentul cu gangul si masina)
- substante sedative,tranchilizante,antihistaminice
- afectiuni neurologice si neuropsihice (parkinson, epileptici, schizofrenici, deficienti mentali)
2. Clasificare a timpului de reacţie se poate face și prin raportarea la natura sarcinii şi a
răspunsului, în acest caz putem vorbi despre :

2.1.Timpul de reacţie electrofiziologic presupune măsurarea unui fenomen electrofiziologic,

potenţial evocat, reacţie electrodermală. În aceste situaţii nu se obişnuieşte utilizarea
termenului de timp de reacţie ci de latenţă a răspunsului

2.2. Timpul de reacţie motor este reprezentat de răspunsurile motrice implicate în reacţia la un
semnal. Acesta este de fapt timpul de reacţie obişnuit, caracterizat printr-un nivel de
complexitate şi măsurat în milisecunde

2.3. Timpul de reacţie verbal măsoară latenţa unui răspuns exprimat sub o formă verbală.
Prezintă dificultăţi de înregistrare şi nu este un timp de reacţie veritabil ci un timp de
latenţă a răspunsului.

APARAT DE TESTARE SENZORIO-MOTORIE COMPLEXĂ CU

CONFLICTOMETRU (CST-2)

DESTINAŢIA ŞI ARIA DE UTILIZARE A APARATULUI

Aparatul de testare senzorio-motorie complexă cu conflictometru, care se poate utiliza
pentru testarea timpului de reacţie (TR) simplu, de alegere, complex şi de decizie (de selecţie),
totodată se poate utiliza pentru testarea preciziei şi rapidităţii coordonării capacităţilor perceptive
(auditive şi vizuale) şi de reacţie (acţionare manuală şi cu picioare), precum şi pentru testările
care simulează situaţii de conflict.

FUNCŢIONAREA APARATULUI
Cu ajutorul aparatului se pot administra stimuli luminoşi de diferite culori, stimuli sonori sau
combinaţiile acestora sub forma stimulilor perechi, la care subiectul testat trebuie să
reacţioneze prin apăsare prin intermediul mâinii sau al piciorului.

Modurile de funcţionare ale aparatului

1.Măsurarea timpului de reacţie simplu:

- se apasă butonul simple/choice (6). Programele: 0,1,2 existente prin construcţia aparatului sau
programele 5,6,7,8,9, care se pot alcătui liber.
- se reacţionează apăsând butoanele sau pedalele la apariţia stimulilor omogeni (luminoşi sau
sonori).
2.Măsurarea timpului de reacţie de alegere:
- butonul simple/choice (6) nu este apăsat. Programele: 0,1,2, existente prin construcţia
aparatului sau programele 5,6,7,8,9, care se pot alcătui liber.
- se reacţionează apăsând organul de reacţie corespunzător la apariţia celor 9 feluri de stimuli (5
culori, 2 lumini cu poziţie diferită, 2 sunete). Oferta de stimuli poate fi redusă după plac în
cadrul programării.

3.Măsurarea timpului de reacţie de decizie (de selecţie):

- butonul simple/choice (6) nu este apăsat. Programele: 3,4, existente prin construcţia aparatului.
- apar stimuli-perechi diferiţi prin culoare şi poziţie. Se reacţionează doar la stimulii-perechi
identificaţi.
- stimuli-perechi: culoare-culoare, sunet-culoare.

4.Măsurarea timpului de reacţie simplu, amestecat:

- in modul de funcţionare conflictometru, programul 9, existent prin construcţia aparatului.
- se reacţionează apăsând butoanele sau pedalele la stimulii luminoşi şi sonori, care apar aleator.

5.Măsurarea timpului de reacţie la conflict:

-În modul de funcţionare conflictometru, programele 1-8, existente prin construcţia aparatului.
-Potrivit instructajului, se reacţionează după evaluarea situaţiei date, prin apăsarea butoanelor
aflate pe partea opusă la stimuli luminoşi de culoare roşie şi verde.
Administrarea stimulilor poate fi:
-Automată (cu ritm impus), cu 10 tipuri de timpi de expunere.
-Autotempo (cu ritm liber), depinde de tempoul de lucru al subiectului testat.

Rezultatele oferite de aparat

1.La sfârşitul testării aparatul afişează:
 numărul total al stimulilor administraţi,
 numărul reacţiilor eronate,
 numărul reacţiilor omise,
 numărul reacţiilor anticipate,
 numărul reacţiilor întârziate,
 numărul reacţiilor corecte întârziate
2.Aparatul oferă şi următoarele rezultate:
 media timpilor de reacţie,
 dispersia timpilor de reacţie,
 selecţia erorilor pe tipuri de stimuli-reacţii,
 valorile dispersiilor pe tipuri de stimuli-reacţii,
 selecţia valorilor medii pe tipuri de stimuli-reacţii.
Programele aparatului

Programele cu codurile „0-1-2”:

- programe de măsurare a TR de alegere, butonul simple/choise (6) nu este apăsat, sau
- programe de măsurare a TR simplu, butonul simple/choise (6) este apăsat.
-
Programele cu codurile „3-4”:
- sunt programe de măsurare a TR de decizie (de selecţie).
-
Programele cu codurile „5-6-7-8-9”:
- sunt programe care pot fi alcătuite de către utilizatori (psihologi examinatori şi
cercetători) pentru măsurarea TR simplu sau de alegere.
- pot fi alcătuite şi stocate programe individualizate care pot fi reprogramate oricând.
 TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL II

DESIGNURI EXPERIMENTALE
 Sa învatam tipurile de design cu masuri repetate
 Sa identificam modalitatile de control a efectului repetitiei ,
 Sa distingem particularitatile designurilor factoriale
 Sa intelegem conceptul de interactiune a variabilelor.

TIPURI DE DESIGN EXPERIMENTAL

1. Design-uri cu măsuratori ,măsuri repetate
2. Design-uri experimentale complexe.

DESIGN-URI CU MASURI REPETATE

Design-ul cu masuri repetate este denumit si design intragrup
Toate tratamentele experimentale se aplica tuturor membrilor grupului experimental ,ceea ce
presupune un numar crescut de examinarii, masuratori.
Apar efectele repetitiei :
- participantii se pot plictisi , pot deveni abili, isi pierd motivatia, sau poate apare o
combinatie a acestor factori.
Design-ul cu masuri repetate
- complet
- incomplet,
In tipul de design complet ,fiecare subiect este supus fiecarei conditii de mai multe ori si
numărul de supuneri este multiplu cu nr. de conditii. Sa presupunem ca avem patru conditii
de tratament al unui grup de subiecti. (care sunt corelatiile consumului de coca-cola cu
capacitatea de discriminarea a acestei bauturi.
Avem patru categorii de coca cola: normal (a), light(b),lemon ©,fara zahar(d).In acest caz avem
un experiment cu masuri repetate. Cate modalitati de examinare am avea, tinând cont de
tipurile de băutura si de faptul ca ordinea consumarii acestor băuturi ar putea afecta
capacitatea de discriminare ?

DESIGN-URI CU MASURI REPETATE COMPLET

Am avea sase situatii de examinare si fiecare subiect va fi masurat de 24 de ori: bcda,
abdc,dcab,abcd , dacb, adcb.
Aceasta este tehnica randomizarii in bloc.
ea presupune ordonarea conditiilor de examinare astfel incat pozitia acestora in designul
examinarii sa nu genereze nici un efect.
o alta masura pentru a evita efectele repetarii este introducerea contrabalansarii de tip ABBA
(Balansarea reprezinta fenomenul stabilire a unor grupuri perfect echivalente ca masura de
pastrarea a validitatii interne)

Contrabalansarea de tip ABBA

Avem doua conditii experimentale A,B si supunem subiectii acestor conditii dupa ordinea mai
sus stabilita. Este o masura de limitare a efectelor repetarii.

EX. Experimentul cu modalitatea preferata de memorare.

Pentru limitarea acestor efecte se introduce tehnica contrabalansarii ABBA

DESIGN-UL CU MASURI REPETATE INCOMPLET

In cazul unui design cu 5 conditii diferite am avea deja 120 de masuri. Ce facem in conditiile in
care avem un design experimental cu 8,15 conditii?
Acest fenomen impune o selectare si construirea unui design incomplet
A,B,C,D,E sunt conditiile unui experiment. Vom alege in mod aleator un numar de combinatii
pentru a pune in evidenta influenta acestor conditii asupra comportamentului urmarit.
CEBDA
EBDAC
BDACE
ACEBD

DESIGNURI EXPERIMENTALE COMPLEXE

Un design complex = este un design experimental in care doua sau mai multe variabile sunt
studiate in cadrul aceluiasi experiment.Acest lucru se realizeaza prin combinarea factoriala
a variabilelor.Cele mai utilizate sunt planurile bi si trifactoriale.
Design experimental bifactorial .
Grad de dificultate , grad de perturbare si memorie
Metoda scaderii in stabilirea unei interactiuni semnificative intre nivelele variabilelor:
50-40 = 10- Pentru influenta factorului perturbator la sarcina usoara.
35-15= 20 - Pentru influenta factorului perturbator la sarcina dificila
50-35= 15 -Pentru influenta dificultatii sarcinii la perturbare mica
40-15 = 25 -Pentru influenta dificultatii sarcinii la perturbare mare
Prezenta unor diferente indica o interinfluenta.

Metoda compararii mediilor:

1.Influenta factorului perturbator, ca variabila de baza, in conditii de dificultate scazuta :
(50+40)/2 =45
2. Influenta factorului perturbator ,ca variabila de baza, in cazul unei dificultati crescute:
(35+15)/2=25
3.Influenta dificulatii sarcinii, ca variabila de baza,in conditiile unei perturbari reduse:
(50+35)/2=42,5
3.Influenta dificulatii sarcinii, ca variabila de baza,in conditiile unei perturbari crescute:
(40+15)/2=22,5
Concluzie:
 Dificultatea sarcinii este variabila cu efect mai intens decat factorul perturbator.

 Rezultatele pot diferii in functie de variabila asupra careia se pune accentul (chiar daca
interactiunea dintre variabile este unica.
 Atentie la generalizarea rezultatelor

Exercitiu

1. Un psiholog studiaza eperformantele ,memoriei ca functie a coerentei naratiunii in cazul

subiectilor apartinanad de clasa a II si a Via. Sunt pregatite doua tipuri de povestiri care
sunt identice cu exceptia faptului ca evenimetele dintr-o poveste sunt ordonate logic
,conform unei teorii a organizarii memoriei ,in timp ce in a doua povestire evenimentele
sunt in asa fel aranjate inct firul normal este intreupt.

2. Cercetatorul considera ca acei copii care sunt mai mici isi vor aminti mai putine lucruri
decat cei mai mari iar povestirea care are firul intrerupt va fi mai greu de retinut decat cea
organizata. Se prevede o interactiune intre cele doua variabile.

Participantii utilizati sunt cate 40 de copii din clasele II si a VI a ,deci grupuri de cate 20 de elevi
pentru fiecare dimensiune a designului complex.Copiilor le este prezentata povestea
inregistrata pe o banda de catre un narator profesionist. Li se cere sa-si aminteasca povestea
si sa o redea oral dupa terminare ei ,evaluaindu-se memoria dupa numarul de unitatii
povestire retinute. Rezultatele pot varia de la 0 la 100.
 VALIDITATEA CERCETARII

OBIECTIVE
- Sa intelegem notiunea de variabila straina si de ce trebuie controlata
- Sa analizam diferite tipuri de variabile care pot afecta validitatea interna
- Sa cunoastem diferenta dintre validitatea interna si cea externa

VALIDITATEA INTERNA

Validitatea internă =este determinată de măsura în care putem afirma că efectul observat al
variabilei independente este cauzat doar de condiţiile tratamentului experimental.
Trebuie inlăturate (controlate ) din designul cercetării toate variabilele străine care covariază cu
variabila independentă
Dificultatea este de a stabili daca efectul cauzat este determinat doar de variabila independenta.
(controlul tuturor variabilelor externe,exogene).
Exista variabile care variaza sistematic odata cu variabila independenta. (fenomenul de
contaminare)
Exp. Influenta meditatiilor asupra rezultatelor scolare.

FACTORI CARE COMPROMIT VALIDITATEA INTERNA

A. Efectul istoriei
Ex. Experimentele privind schimbarea atitudinilor.
B. Efectul de maturare
Se refera la schimbarile in conditiile interne datorita trecerii timpului. (procese biologice
,psihologice,oboseala).
Ex.Experimentele cu privire la utilizarea unor tehnici speciale pentru imbunatatirea
performantelor de citire ale elevului scolar mic.
C.Selectia subiectilor
Erori pot apare atunci cand nu se respecta acelasi principiu in selectia subiectilor grupurilor
experimentale si de control.
Ex.Eficienta terapiilor sugestive asupra nevrozei cardiace. Selectia subiectilor se realizeaza pe
baza de voluntariat.

D. Fluctuaţiile instrumentelor de măsura şi a factorului uman care le aplica.

E. Efectuarea mai multor măsurători. Măsurătorile curente sunt influenţate de cele anterioare.
Exp.Influenta probelor formative asupra dezvoltării inteligenţei.
Solutie -administrarea unui alt test echivalent .
F. Regresia statistica
- cresterea sau scaderea scorurilor extreme in experimente de tip pretest ,post test
- tendinta subiectilor ca in urma unor masuratori repetate sa obtina valori care tind catre media
grupului sau a populatiei investigate.
Ex. Experimentele cu privire la eficacitatea unei metode psihoterapeutice asupra anxietatii.
G. Pierderea de subiecti
se constata diminuarea esantioanelor:
-subiecti care parasesc experimentul datorita renuntarii sau indisponobilitatii
Ex. Experimentele privind tratarea etilismului
H. Efectele combinate.
Ex. Influentele maturarii si ale selectiei subiectilor.
Expectantele participantilor si ale cercetatorului
Asteptarile participantilor.
Persoanele implicate in cercetari experimentale formuleaza anumite asteptari in raport cu cadrul
cercetarilor

1.Interactiuni inter-tratament
-se prezinta intr-o lumina favorabila
-adopta comportamnte pe care ei le considera dezirabile
-perceptia personala asupra sarcinii
2.Interactiuni intra-tratament
Participanti diferiti la aceleasi conditii experimentale percep diferite moduri de a se prezenta intr-
o lumina favorabila.
Efectul Hawthorne apare atunci cand participantii raspund diferit in functie de atentia care li se
acorda.

Interventia cercetatorului
1.Atributele cercetatorului
2.Expectantele cercetatorului
Atributele cercetatorului
a. atribute biosociale (varsta, sex,religie rasa ,
b. atribute psihosociale .caracteristice de personalitate
c. factori situationali ( ex. Copii realizeaza performante mai bune in prezenta
examinatorului femeie si adulti se pare ca au perfomante mai bune in prezenta
examinatorului barbat)
-experimentatorul de cele mai multe ori este un agent activ :
-enunta ipotezele ,doreste ca aceste ipoteze sa fie validate
-uneori in mod inconstient si involuntar transmite informatii care sunt consonante cu
validarea ipotezelor.
VALIDITATEA EXTERNA
Prima este verificata validitatea interna. Daca ea a fost stabilita fara echivoc atunci se poate pune
in discutie validitatea externa.
Validitatea externa permite extinderea concluziilor fie la alte persoane fie la alte situatii decat
cele folosite in studiu.

Validitatea esantionului.
 se refera la reprezentativitatea esantionului de subiecti in raport cu populatia la care se doreste
extinderea esantionului.

Validitatea ecologica
 ea este considerata adecvată ,atunci cand subiectii percep mediul in care sunt examinati
ca avand proprietatile pe care cercetatorul le presupune a fi prezente.
O cercetare este valida ecologic atunci cand se reuseste punerea in relatie exacta a
caracteristicilor fizice ale situatiei in care se gsesc subiectii si conduitele pe care
acestia le produc in aceasta situatie.

EXERCITII

Analizati urmatoarele situatii si comentati fiecare caz,infunctie de cauza , ce afecteaza validitatea

interna a cercetarii.

1. Pentru a afla ce cantitate de alcool este consumata de locuitorii unui oras mic un cercetator
pregateste o ancheta si selectionaza 30 de gospodarii din cartea de telefon. Cercetatorul a
realizat interviuri in fiecare gospodarie cu cea mai varstnica persoana dintre adultii care au
deschis usa .Intrebarile au vizat consumul de alcool pe parcursul saptamanii ,indiferent de
companie.
2. Copii inscrisi intr-o gradinita au probleme de adapare .Educatoarea planifica un program de
povestiri care este destinat ajutorarii copiilor cu probleme de adaptare.Patru saptamani mai
tarziu observatiile arata ca toti copii s-au adaptat.
3. Un cercetator distribuie aleatoriu muncitorii dintr-o fabrica in doua grupuri diferite . Unul
primeste bonificatii pentru munca realizata iar cel de-al doilea nu primeste nimic. Pe
parcursul cercetari ce a urmat ,privind randamentul in munca ,membrii celui de-al doilea
grup afla ca cei din primul au primit bonificatii.