ALCĂTUIREA PROFILULUI INFRACTORULUI

Cuprins
Ce reprezintă alcătuirea profilului infractorului? ...................................................................................... 1
Definiții și distincții .............................................................................................................................. 2
Analiza scenei crimei și alcătuirea profilului infractorului ................................................................. 2
Portretul robot și conținutul profilului infractorului ......................................................................... 2
Activitate, finalitate și aplicabilitate ..................................................................................................... 3
Momente istorice în evoluția alcătuirii profilului infractorului .................................................................. 3
Primele experiențe: crime si infractori cu impact puternic asupra societății ......................................... 3
Crimele în serie din cartierul Whitechapel (1988) ............................................................................ 3
Predicții asupra comportamentului lui Adolf Hitler (1943) ............................................................... 5
Cazul „Genistul nebun din New York” (1940-1957) .......................................................................... 6
Adevăratul început: alcătuirea profilului infractorului din cadrul FBI .................................................... 8
Înființarea Unității de Studii Comportamentale și primii ani de experiență (1972-1985) ....................... 8
Cazul omuciderilor în serie din Atlanta (1979-1981) ......................................................................... 9
Validare internațională neașteptată și surprinzătoare: cazul lui Andrei Chikatilo ............................ 10
Analiza scenei crimei.............................................................................................................................. 11
Colectarea și examinarea probelor..................................................................................................... 11
Coroborarea și organizarea probelor ................................................................................................. 11
Alcătuirea filmului crimei ................................................................................................................... 11
Alcătuirea profilului infractorului ....................................................................................................... 11
Folosirea profilului în investigare ....................................................................................................... 12
Aprecierea potrivirii profilului ............................................................................................................ 12
Referințe bibliografice ........................................................................................................................... 12

***
“La originea alcătuirii profilului infractorului se află credința că prin studiul atent
și minuțios al caracteristicilor crimei se pot deduce caracteristicile criminalului.
Altfel spus, alcătuirea profilului infractorului presupune folosirea tuturor
informațiilor disponibile despre crimă, scena crimei și victimă în scopul
elaborării profilului infractorului (deocamdată) neidentificat” (Ainsworth, 2001).

Ce reprezintă alcătuirea profilului infractorului?

Alcătuirea profilului infractorului (API; în engleză criminal profiling sau offender

profiling) este probabil una din cele mai fascinante dar și extrem de dificile activități profesionale
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

care cel mai adesea cade în sarcina polițiștilor judiciari, anchetatorilor, psihiatrilor sau
psihologilor criminaliști. În același timp, API este și cea mai mediatizată activitate a acestora.
Mass-media a creat în legătură cu API un mit al „citirii minții criminale” care se apropie pe
alocuri de esoterism sau paranormal. În continuare ne propunem cel puțin să distilăm, dacă nu
chiar să volatilizăm acest mit, arătând cât de mult această activitate este aproape de metode și
tehnici de cercetare solide implicând raționamentul logic și psihologic, inferență statistică,
elaborarea și gestiunea unor baze de date complexe și chiar folosirea unor soft-uri specializate.
Bineînțeles, experiența profesională vastă care duce la intuiții excepționale nu trebuie uitată, dar
nici exagerată.
Vom începe prin a oferi o scurtă definire a ceea ce înțelegem prin „alcătuirea profilului
criminalului” încercând să delimităm această activitate de investigație criminalistică de altele
similare sau conexe.

Definiții și distincții

Elaborarea profilului infractorului este o activitate de investigație criminalistică ce poate

fi definită ca fiind „procesul de generare a inferențelor despre caracteristicile suspectului pornind
de la detaliile acțiunii din timpul crimei” (Cantor, 1995, p. 343).

Analiza scenei crimei și alcătuirea profilului infractorului

Unii autori afirmă că „alcătuirea profilului infractorului” este doar un nume mai modern și
atractiv pentru a face trimitere de fapt la o tehnica criminalistică clasică definită ca fiind „analiza
scenei crimei”. În opinia noastră cele două activități –„analiza scenei crimei” și „alcătuirea
profilului infractorului” – sunt părți sau etape în investigația criminalistică: odată descoperit locul
faptei se face analiza scenei crimei și, în baza acestei analize cuplate cu bazele de date existente
și alte probe relevante, ulterior se alcătuiește portretul sau profilul infractorului. Mai mult decât
atât, având în vedere că metoda de alcătuire a profilului infractorului promovată de FBI poartă
același nume – „analiza scenei crimei” – e important să folosim această sintagmă preponderent
pentru a ne referi la perspectiva americană.

Portretul robot și conținutul profilului infractorului

De asemenea este important să atenționăm că „profilul infractorului” nu se suprapune

peste un alt termen folosit frecvent: „portretul robot”. Acesta din urmă se referă la o parte din
ceea ce poate conține profilul infractorului și anume aspecte generale legate de aspectul fizic, mai
ales cu referire la trăsăturile generale ale fizionomiei. Termenul de „portret robot” își are originea
în tehnici automatizate de reconstrucție a aspectului fizic care implică folosirea unor seturi de
caracteristici triate pentru a construi, de cele mai multe împreună și cu ajutorul martorilor oculari,
o schiță sau o poză virtuală a infractorului.
Profilul infractorului conține mult mai multe elemente. În componența sa pot intra virtual
orice informație sau elemente de individualizare a persoanei precum cele legate de aspectul fizic
(inclusiv „portretul robot”), statut social, ocupație profesională etc.
De cele mai multe ori însă profilul este grupat pe trei categorii de informații:
I. Psihologice. Aici se includ elemente de stil comportamental, modul de comunicare cu
potențialele victime, sugestii legate de experiențe şi antecedente criminale, abilități
generale și sau speciale, deprinderi particulare, atitudini, fantasme sau idei

2
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

compulsive, nivelul de agresivitate estimat, elemente de stil vestimentar care exprimă

anumite caracteristici psihologice
II. Sociale. Aici se regăsesc ocupația sau profesia, statutul marital, componența familiei
primare, domiciliu posibil, anturaj social, stilul de viață
III. Biologice. Includem aici genul, rasa, constituția / somatotipul, portretul / schița robot,
starea sănătății

Activitate, finalitate și aplicabilitate

API poate fi privită din mai multe perspective. Apreciată ca o activitate API presupune
analiza scenei crimei, a victimei şi a tuturor probelor pentru identificarea conduitei probabile pe
care a avut-o infractorul în timpul crimei și deducerea caracteristicilor acestuia.
Din perspectiva finalității sau ca un produs al activității, API este un raport criminalistic
ce conține inferențe cu privire la caracteristicile probabile ale infractorului (“profilul ipotetic al
infractorului”).
Când se folosește API? Virtual, API se poate face pentru orice crimă, mai ales cu
violență; în realitate însă, având în vedere lipsa de personal specializat și caracterul cronofag, API
se realizează în mod special în crime cu fundal sexual (viol, omucideri cu elemente sexuale,
crime în serie) și mai ales când pistele alternative de investigare se dovedesc ineficiente sau s-a
ajuns la un impas și ancheta nu mai progresează.

Momente istorice în evoluția alcătuirii profilului infractorului

Unii autori au tendința de a găsi originile API încă în perioade istorice îndepărtate, dar
având în vedere distanța mare în timp și imposibilitatea de a avea certitudine sau detalii cu privire
la multe aspecte, majoritatea surselor actuale consideră că începuturile acestei activități pot fi
localizate în a doua jumătate a secolului XIX. Primele momente în care API a fost folosită, cu
succes sau fără nici un rezultat semnificativ, corespund unor crime ce au devenit, împreună cu
infractorii care le-au comis, subiecte de dispute și momente de istorie.

Primele experiențe: crime si infractori cu impact puternic asupra societății

Crimele în serie din cartierul Whitechapel (1988)

Cel mai controversat și mediatizat caz de infracționalitate din istoria Angliei – crimele din
cartierul Whitechapel (1988) – marchează totodată și debutul formal al API. Despre această serie
de omucideri s-au scris sute de cărți și articole. Reluăm aici doar detaliile descriptive necesare
pentru a prezenta modul și forma în care API a ajuns să fie parte din investigarea polițienească a
infracțiunilor.
În 1888, în cartierul Whitechapel din estul Londrei, au fost omorâte cinci prostituate într-
un interval relativ scurt (31 august - 8 noiembrie). Se întâmplau destul de des omoruri ale unor
astfel de persoane în epocă, dar ceea ce a tras atenția anume față de aceste omucideri, a fost
modul în care s-au produs. Toate vădeau același mod de operare, unul care instalase spaimă și
oroare printre londonezi: infractorul folosea un cuțit cu lamă foarte lungă pentru a desface
abdomenul victimelor și a extragere sau elimina organele interne. Modul de operare era similar

3
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

de fiecare dată, dar avea și unele elemente de evoluție: cu fiecare noua crimă creștea
meticulozitatea cu care era realizată desfacerea abdomenului și aranjarea organelor interne
extrase (intestine, uter, ovare etc.); primele infracțiuni s-au realizat direct în stradă, ulterior
infractorul trece în încăperi unde disecarea victimelor se poate realiza fără grabă. După primele
trei victime poliția a primit și o scrisoare semnată “Jack Spintecătorul” care anunța că alte
prostituate vor fi omorâte în continuare. Întrucât veridicitatea scrisorii a fost contestată în presă
iar criminalii în serie pot fi foarte interesați și atenți la reflectarea socială a crimelor sale,
criminalul a trimis și o a doua scrisoare împreună cu o jumătate de rinichi a celei de-a patra
victime și afirmarea că cealaltă parte a rinichiului a fost mâncată. Examinarea anatomică realizată
a arătat faptul că rinichiul era afectat de boala Bright și astfel reprezenta o dovadă puternică că
realmente aparținea celei de-a patra victime despre care se știa că era afectată de această boală.
Autorul necunoscut se oferea să trimită şi cuțitul plin de sânge. Finalul scrisorii conține și o
provocare la adresa poliției londoneze: “Prindeți-mă dacă puteți!”.

Raportul criminalistic realizat de Thomas Bond

Ancheta nu progresa de loc, nu existau piste noi și plauzibile care să ghideze căutarea și
identificarea suspectului. În disperare, în cazul ultimei victime, politia cere unui chirurg, Dr.
Thomas Bond, o descriere în detaliu a procedurilor de disecare și rănilor provocate de infractor
pentru a se putea afla dacă poate fi vorba despre un profesionist (chirurg sau măcelar). Spre
surprinderea poliției, Thomas Bond scrie un raport care e mult mai mult decât o simplă descriere
de autopsie clasică ci mai degrabă primul raport criminalistic al profilului infractorului.
Iată ce afirmă în raportul său chirurgul devenit pentru moment, fără să știe asta, un
criminalist ce face un profil al infractorului necunoscut:
”Crimele sunt motivate sexual. Modul de operare denotă ură față de femei și corpul feminin. Criminalul este
un bărbat având o vârstă medie, puternic, îndrăzneț, posedă calm. În mediu social sau în public este mai
curând un tip cuminte și retras, care trece neobservat. Hainele îi sunt tot timpul perfect curate și bine
aranjate; poartă o pelerină pe care o folosește şi pentru a ascunde petele de sânge de la victimele decimate în
stradă. Locuiește singur, fără o ocupație anume. Este excentric, instabil mintal, posibil suferă de o devianța
sexuală numită Satyriasis (la ora actuală aceasta corespunde diagnosticului de hipersexualitate). Cei care îl
cunosc mai de aproape pot confirma că nu este perfect sănătos din punct de vedere psihic sau mintal.
Criminalul nu posedă cunoștințe anatomice – nu este măcelar sau chirurg. Oferirea unei recompense ar
facilita prinderea prin declarațiile vecinilor”.

Există și opinii precum că Thomas Bond a greșit în legătură cu absența unor cunoștințe
sau deprinderi speciale din partea infractorului, acesta putând fi identificat drept chirurg.

Cine era totuși ”Jack Spintecătorul”?

Din punct de vedere oficial, cazul a rămas controversat și nesoluționat, seria de crime cu
același mod de operare întrerupându-se după cea de-a cincea și ultimă victimă pentru totdeauna.
Unii autori extind numărul victimelor și cazurilor și există o lungă listă de suspecți precum că ar
fi putut fi ”Jack Spintecătorul”. S-au scris sute de articole și cărți despre infracțiuni și criminal.
Când ajungi la Londra negreșit regăsești mai multe oferte de excursii pe urmele infractorului care
includ locurile crimelor, povești despre perioada istorică în care s-au întâmplat și ororile detaliate
comise de infractor. Dintr-un moment infracțional crimele din Whitechapel au devenit, treptat, un
fenomen mistic, artistic, istoric turistic și cultural și astfel tot mai puține șanse sunt să aflăm un
adevăr credibil despre infractor.

4
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

Proliferarea interesului pentru crime și criminali, mai ales în ultimele decenii și apariția
internetului, a favorizat o creștere exponențială a interesului publicului larg, dar nu numai. Astfel,
există chiar și o societate ce reunește persoane împătimite de povești cu detectivi, mistere și
istorie – The Whitechapel Society 1888 – care se declară interesată să promoveze studiul
crimelor din cartierul Whitechapel, atmosfera vieții victoriene din acele timpuri, precum și
impactul social și istoric pe care le-au avut aceste crime asupra Londrei de Est. Societatea are un
site online (accesibil la adresa: http://www.whitechapelsociety.com/) și inclusiv, printre altele,
realizează conferințe, publică cărți, toate centrate în jurul misteriosului ”Jack Spintecătorul”!
Printre multiplele cărți, am găsit chiar una scrisă recent în baza unei teze de doctorat, o teză de
doctorat dedicată în totalitate modului în care infracțiunile de la Whitechapel și criminalul care
le-a comis sunt reflectate în cultură și arta cinematografică de-a lungul timpului (Smith, 2016).

Predicții asupra comportamentului lui Adolf Hitler (1943)

Profilul infractorului se realizează în mod principal pentru a ghida anchetatorii în

determinarea și selectarea suspecților necunoscuți care pot fi cel mai probabil autorii unor
infracțiuni grave (vezi drept exemplu profilul realizat de Thomas Bond pentru autorul necunoscut
al crimelor din Whitechapel). În acest caz scopul profilului este identificarea autorului.
Uneori, persoana pentru care se face profilul este însă deja cunoscută, și totuși este nevoie
de un profil care să ne producă o mai bună, complexă și corectă înțelegere a modului în care
gândește și acționează, mai ales cu privire la momentele care urmează. În acest caz scopul
profilului este înțelegerea modului de a fi a unei persoane și, mai ales, prospecția gândurilor și
acțiunilor viitoare ale persoanei.
Cel mai celebru profil de acest gen a fost realizat în 1942-1943 atunci când serviciile
secrete americane și-au propus să folosească expertiza unui grup de psihologi, psihiatri și
psihanaliști cu renume în scopul înțelegerii aprofundate a personalității li Adolf Hitler și al
acțiunilor sale posibile pentru viitorul imediat. Grupul a fost coordonat de psihanalistul Walter
Langer care, mai târziu, odată cu desecretizarea raportului redactat în 1943, a publicat și o carte
mai amplă despre experiența și concluziile la care s-a ajuns cu privire la persoana lui Adolf Hitler
și comportamentul său în viitorul imediat apropiat (Langer, 1972).
Lui Langer i s-a solicitat să înțeleagă cât mai clar persoana lui Hitler și, mai apoi, în
funcție de mai multe scenarii de evoluție istorică posibilă (inclusiv un scenariu în care Germania
ar fi câștigat cel de-al Doilea Război Mondial), să-și imagineze cum ar gândi Hitler și ce acțiuni
ar întreprinde.
Langer s-a folosit de mai multe surse de informare pentru a putea îndeplini cu succes
sarcina formulată. A studiat cu atenție lungile luări de cuvânt ale lui Hitler cu ocazia diferitor
momente și evenimente publice și istorice, i-a citit cartea autobiografică, Mein Kampf, a realizat o
serie de interviuri cu oameni care l-au cunoscut în mod nemijlocit pe Hitler și au interacționat cu
acesta. Bineînțeles, a folosit cunoștințele sale de psiholog și psihanalist pentru a înțelege aceste
date și a ”pătrunde în mintea” lui Hitler.
Langer ni-l prezintă pe Hitler ca fiind o persoană foarte meticuloasă, totodată rigidă cu o
foarte mare atenție față de sănătatea sa și îngrijirea corpului. Se considera cu fermitate drept
vizionar și totodată perfect îndreptățit să conducă țara și lumea spre un alt mod de organizare și
existență în care credea cu fermitate. Deși nu făcea mișcare, avea o sănătate fizică foarte bună,
așa că era prea puțin probabil să sufere de neputință fizică sau să moară din cauze medicale.
Starea sa mintală însă se deteriora accentuat. Avea crize și episoade maniacale tot mai dese. În
cazul unei înfrângeri nu ar fi încercat să evadeze, ar fi rămas în Germania. Avea deprinderea de a

5
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

mărșălui dintr-un colț în altul al camerei în diagonală, fredonând în același timp un ritm de marș,
reflectând la ceva anume și mergând în marș cadențat. Îi era frică de sifilis și orice fel de infecție
și de lumina lunii, adora însă să privească capete tăiate. Îi detesta pe toți cei care aveau un nivel
ridicat de educație sau instrucție, inclusiv pe cei care aveau privilegii și statut social ridicat. Îi
plăcea foarte mult muzica clasică, opera, și, mai ales, muzica compusă de Richard Wagner. Îi
producea plăcere să urmărească cascadorii și trucuri acrobatice periculoase, care puneau
realmente viața gimnaștilor în pericol. Avea un nivel foarte ridicat de narcisism și sadism iar
comunicarea cu el adesea însemna să asculți lungi monologuri neîntrerupte de pauze sau opinia
interlocutorului. Nu prea avea abilități de comunicare astfel încât nu reușea să stabilească relații
apropiate cu ceilalți. Întrucât avea momente repetate când gândea sau expunea idei bizare,
iraționale, nefondate, în care credea însă cu fermitate, probabilitatea că avea să cedeze definitiv
din punct de vedere mintal în cazul în care războiul lua o turnură și mai defavorabilă era foarte
mare. Putea, practic, avea o cădere psihotică majoră oricând. Cel mai probabil scenariu era că, în
cazul în care devine evident ca va pierde războiul sau va avea un episod psihotici major, se va
sinucide sau va ruga un apropiat de-al său să-l execute. Faptul că în trecut avusese experiența
tentativei de sinucidere era cel mai bun predictor al unui astfel de final (Langer, 1972; Ramsland,
2006).
Evoluția reală a evenimentelor din perioada 1943-1945 a confirmat multe dintre
predicțiile specifice cuplate cu scenarii posibile ce treptat s-au dovedit realitate, culminând cu
pierderea războiului și sinuciderea lui Hitler.
Cartea semnată de Walter Langer se găsește online și este o lectură interesantă pentru cine
este curios de a afla mai mult despre metoda de colectare, organizare și interpretare a datelor, dar
și despre interpretările psihologice și psihanalitice ale acțiunilor lui Hitler dinainte și din timpul
războiului.

Cazul „Genistul nebun din New York” (1940-1957)

Timp de mai bine de un deceniu și jumătate orașul New York a fost supus unei terori
variate ca intensitate dar constante de o persoană, numită de polițiști ”Genistul nebun”. De ce
astfel? Pentru că activitățile sale infracționale – 33 de bombe artizanate plantate și foarte multe
scrisori-amenințare trimise autorităților, ziarelor sau companiilor privare – păreau lipsite de o
logică și coerență prezumată prezentă în mintea unei persoane normale. Deși dispozitivele
explozive erau de o intensitate slabă și o construcție adeseori primitivă sau chiar nereușită, totuși
22 dintre ele au explodat creând pagube materiale sau panică (inclusiv în astfel de locații
cunoscute precum Radio City Music Hall, Grand Central Station etc.). Bilanțul final a constat și
în 15 persoane rănite ce au avut nevoie de îngrijiri medicale; din fericire nici o persoană nu a
decedat.

Profilul realizat de James Brussel

Poliția, epuizată și lipsită de rezultate pentru o atât de lungă perioadă a solicitat ajutorul
unui psihiatru ce avea deja o experiență criminalistică, Dr. James Brussel, pentru a i se furniza un
profil al suspectului care să fie util în identificarea cât mai grabnică a acestuia de pe o listă cu
câteva mii de suspecți. James Brussel a analizat textul multiplelor mesaje și petiții trimise de
autor precum și construcția bombelor ce nu au explodat, locul amplasării acestora etc. În final,
Brussel a folosit cunoștințele psihiatrice, cele criminalistice și genul de gândire logică și
deductivă atât de puternic asociată cu personajul Sherlock Holmes și a alcătuit un profil al

6
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

infractorului care conținea următoarele elemente și detalii (fiecare în parte avea o logică și o
rațiune de ce se regăsea pe listă):

1. Ocupație: un bun mecanic, a lucrat cândva pentru compania de utilități Consolidated

Edison și consideră că a fost tratat injust de aceasta
2. Psihologic: resentimentele sale față de societate s-au accentuat în timp și nu pot fi potolite
3. Comunicare: manifestă dispreț față de alte persoane
4. Domiciliu: posibil Connecticut, New Hampshire sau Maine;
5. Sexualitate: indiferent față de femei, posibilă absența vieții sexuale
6. Statut marital: este necăsătorit dar locuiește cu o soră sau o mătușă
7. Etnie: slav, emigrant din Europa
8. Religie: catolic
9. Sănătate mentală: un tip paranoid, cu multă atenție pentru detalii
10. Copilărie: şi-a urât tatăl şi a fost adorat de mama sa
11. Vârsta: între 40 şi 50
12. Aspect fizic: un bărbat solid
13. Vestimentație: “atunci când îl veți găsi e foarte probabil să poarte un costum dublu cu toți
nasturii încheiați”.

Folosirea cu succes a profilului și identificarea lui George Metesky

James Brussel a reușit să pornească un dialog prin intermediul presei scrise cu autorul
atentatelor cu bombe și a scrisorilor amenințătoare promițându-i spațiu de exprimare publică
(publicarea în ziar a mesajelor) și ajutor în re-petiționarea legală în legătură cu drepturile sale
lezate. Această strategie a mers, iar detaliile pe care le-a oferit infractorul în cele trei răspunsuri
ale sale publicate în New York American Journal au ajutat la identificarea sa finală. În ultima sa
scrisoare către public autorul promitea că nu va mai fabrica și detona bombe pentru că acum
vocea sa s-a făcut auzită și mulțumea ziarului; la o zi după ultimul său mesaj apărut în presă
autorul – George Metesky – a fost reținut.
Cine era acest George Metesky? Un mecanic, emigrant din estul Europei, catolic, de 50 de
ani, necăsătorit, locuia cu două surori necăsătorite, în Connecticut, avea constituție solidă. La
arestare purta salopeta de mecanic iar pentru a merge la poliție … a îmbrăcat un costum dublu pe
care-l purta frecvent … având toți nasturii încheiați!
Ce l-a făcut pe autor să scrie mesaje pline de furie și dorința de răzbunare, inclusiv să
planteze bombele artizanale pentru o perioadă atât de lungă? În 1931 George Metesky, pe timpul
în care lucra ca mecanic la o companie de utilități (Consolidated Edison), a suferit un accident de
muncă (inhalarea unor vapori foarte fierbinți ca urmare a exploziei unui cazan) care ar fi cauzat,
în viziunea sa, mai întâi, o pneumonie accentuată și, ulterior, chiar începutul unei tuberculoze. În
cele câteva procese pe care le-a intentat companiei pentru daune provocate sănătății, Metesky a
considerat că nu i se făcuse dreptate și nu primise o compensație pe măsura daunelor suferite.
Fiind marcat de starea de sănătate precară și de faptul că petițiile sale adresate ziarelor,
administrației locale sau companiei nu aveau nici un răspuns și nici un efect a decis să atragă
atenție asupra nedreptăților suferite prin scrisori anonime și dispozitive explozive. Având în
vedere că la momentul judecății Metesky a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoidă în stadiu
avansat și, urmare a decizie judecătorești, a fost internat forțat pentru tratament pe o perioadă de
25 ani într-o clinică psihiatrică din sistemul penitenciar, avem o explicație clară a persistenței și

7
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

virulenței, precum și iraționalității metodelor alese de a protesta și a cere dreptate sau, mai târziu,
a căuta chiar răzbunare.
James Brussel a fost unanim recunoscut ca fiind cel ce a jucat rolul principal în
construirea profilului psihologic și folosirea lui activă în identificarea autorului. El devine imediat
celebru și este considerat de presă drept un adevărat avatar al lui Sherlock Holmes. Brussel
reușește să aducă și alte contribuții importante în identificarea unor infractori periculoși iar în
finalul acestor experiențe publică o carte despre experiența sa de psihiatru-profiler (Casebook of a
Crime Psychiatrist, 1968), o carte devenită clasică pentru domeniu. El consideră că ceea ce a
reușit să facă ar fi un fel de profil psihiatric al infractorului, având în vedere că multe inferențe
despre persoana presupusă a fi făptaș se bazau e stabilirea diagnosticului și apoi căutarea unei
persoane care să se comporte conform acestuia. În cazul cu Metesky diagnosticul de paranoia pus
de la distanță și prezent în profilul realizat – o preocupare rigidă și nejustificată de idei precum că
alte persoane sau autorități urmăresc persecutarea și nedreptățirea sa – a rămas și ca parte din
diagnosticul din timpul procesului.
Apropo, George Metesky, a stat încarcerat în spitalul psihiatric până în 1973, când i s-a
dat drumul acasă întrucât era un pacient exemplar și nu prezenta pericol public. El era vizitat de
foarte puține persoane. Unul din cei care-l vizitau însă cu regularitate … era chiar psihiatrul
James Brussel … infractorul și anchetatorul stabiliseră o relație amicală!

Adevăratul început: alcătuirea profilului infractorului din cadrul FBI

Exemplele anterioare – realizarea profilul autorului crimelor din Whitechapel, înțelegerea

aprofundată a minții și comportamentului lui Hitler sau identificarea și prinderea lui George
Metesky – sunt cazuri separate în timp și relativ singulare, prin care am exemplificat primele și
cele mai mediatizate încercări de API și folosire a acestuia. Ca și activitate constantă și
sistematică însă, API a început doar odată cu apariția în interiorul Agenției Federale de
Investigare din SUA (Federal Bureau of Investigation; FBI) a unui grup mic de agenți pasionați
de înțelegerea minții criminale și a comportamentului criminal și folosirea acestor informații
pentru a facilita identificarea și anchetarea infractorilor.

Înființarea Unității de Studii Comportamentale și primii ani de experiență (1972-

1985)

Intensificarea ratei omuciderilor în SUA in anii 50-70, inclusiv a omuciderilor în

circumstanțe și cu motive stranii (apanajul crimelor în serie) precum și necesitatea unor noi
maniere de abordare pentru această categorie aparte de infracțiuni a determinat conducerea FBI
să decidă înființarea și finanțarea unei structuri organizaționale specializate. Astfel, în 1972
Howard Teten și Patrick Mullany, doi agenți federali cu experiență de teren și de predare (primul)
și studii de psihologie (al doilea), sunt însărcinați să înființeze în cadrul Academiei FBI
(Quantico, Virginia) un birou specializat numit Unitatea pentru Studii Comportamentale (USC;
în engl. Behavioral Science Unit; BSU).
Deși titlul sună impunător, ”unitatea” era de fapt un mic biroul specializat compus dintr-
un grup restrâns de agenți cu experiență dar fără pregătire de specialitate, mai ales în metodologie
științifică. Toți erau practicieni, la început doar 11 agenți federali, având drept sarcină expresă era
consultanță agențiilor locale (la nivel de state) pentru orice fel de crima, dar mai ales pentru crime
în serie. Prin fișa postului agenții USC trebuiau să realizeze, în principal, trei activități: (1)
analiza scenei crimei; (2) alcătuirea portretului infractorului; (3) analiza scrisorilor amenințătoare.

8
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

Howard Teten s-a inspirat din maniera de lucru a lui James Brussel dar a lăsat la o parte
multe din perspectivele psihanalitice pe care le considera inadecvate preferând să se concentreze
pe analiza scenei crimei și posibilului comportament al infractorului în timpul crimei.
În 1978 Howard Teten părăsește USC iar rolul dominant în evoluția biroului revine treptat
lui John Douglas și Robert Hazelwood. În intervalul 1979-1983 cei doi, cu sprijinul colegilor de
birou, realizează mai multe interviuri aprofundate cu criminali în serie și alte categorii de
infractori violenți; au fost analizate de asemenea procesele verbale ale ședințelor de judecată,
rapoarte ale poliției și dosarele psihiatrice ale deținuților. John Douglas & Robert Hazelwood
(1980) propun și fundamentează concepția tipologică ce face distincție dintre criminalul în serie
organizat și criminalul în serie dezorganizat (analizăm despre ea într-un curs anterior). Treptat se
conturează și rafinează și mai mult tehnica numită “analiza scenei crimei” (descrisă într-o
secțiune ulterioară, mai jos în text) care este folosită în combinație cu concepția tipologică
(criminal organizat vs. criminal dezorganizat).

Cazul omuciderilor în serie din Atlanta (1979-1981)

Cel mai de răsunet caz soluționat cu ajutorul serviciilor oferite de USC este legat de seria
de omucideri a unor copii, adolescenți și tineri afro-americani ce s-a întâmplat în Atlanta în
intervalul 1979-1981. Un număr aproximativ de 25-31 de cazuri de omucideri descoperite și
dispariții neidentificate sunt asociate într-o singură serie de crime.
John Douglas & Robert Hazelwood sau deplasat în Atlanta și au realizat profilul
infractorului care a revoltat poliția locală, compusă în mare parte din polițiști afro-americani.
Agenții au presupus că infractorul este o persoană cunoscută și foarte sociabilă, poate chiar
populară, din comunitatea locală și, la fel ca și victimele, este un afro-american. În opinia
agenților infractorul cunoaște destul de bine procedurile polițienești și poate chiar folosește o
uniformă de poliție pentru a ademeni victimele. S-au făcut predicții cu privire la locul unde se va
realiza depozitarea următoarelor cadavre ale victimelor ceea ce a ași ajutat la prinderea unui
suspect, care s-a dovedit ulterior a fi chiar infractorul căutat.
Autorul crimelor, Wayne Williams, un fotograf și promotor de talente muzicale cunoscut
la nivel de comuniate, arestat anterior pentru infracțiunea de fals de identitate (se prezentase drept
polițist, purtând un costum ce imita uniforma poliției) a putut fi identificat ca urmare a unui test
de potrivire a fibrelor de păr și stofă de pe corpul unor victime. Wayne a picat și trei testări cu
poligraful, dar a susținut tot timpul că este nevinovat. În timpul procesului a avut un
comportament calm și a refuzat tot timpul orice implicare în seria de omoruri. Anchetatorii au
solicitat agenților să le ofere predicții cu privire la modul în care se va comporta în timpul
procesului și sugestii cu privire la tehnica de interogare din timpul depunerii de declarație în fața
judecătorului și juraților.
Predicțiile comportamentale s-au adeverit iar sugestiile oferite pentru interogare au făcut
ca pentru un moment inculpatul să-și piardă controlul și să ofere o replică care însemna clar
recunoașterea faptei, urmată imediat de o explozie de furie virulentă. Confruntați cu declarațiile și
comportamentul lui Wayne din timpul depozițiilor în fața instanței, jurații au dat un verdict de
condamnare, confirmat și de judecător prin condamnare la detenție pe viață.
În acest caz profilul infractorului a avut un dublu rol: în etapa de urmărire penală și în cea
de judecată. Profilul inițial a determinat organizarea activităților de investigare ce au condus spre
prinderea și identificarea infractorului. Profilul din timpul judecății a determinat recunoașterea
accidentală a faptei și condamnarea infractorului.

9
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

Validare internațională neașteptată și surprinzătoare: cazul lui Andrei Chikatilo

În unele cazuri, profilului infractorului poate fi folosit într-un mod neașteptat și să

producă rezultate fascinante. Probabil unul din cele mai spectaculoase exemple de acest fel se
regăsește în procesul identificării și condamnării celui mai feroce criminal în serie rus - Andrei
Chikatilo.
În perioada 1978-1990 acest infractor a violat, brutalizat și omorât 53 de copii și femei.
Anchetatorul șef al cazului auzise despre metoda de alcătuire a profilului folosită de cei de la FBI
dar nu avea cunoștințe necesare. Totuși anchetatorul a apelat la mai mulți psihiatri ruși, rugându-i
să încerce să facă un profil util pentru trierea persoanelor aflate pe lista suspecților. După ce a
primit mai multe refuzuri un psihiatru, Dr. Alexandr Bukhanovsky, a acceptat să analizeze datele
din dosar pentru a încerca elaborarea unui profil.

Profilul realizat de Alexandr Bukhanovsky

Concluziile psihiatrului s-au concretizat în următorul profil. Autorul crimelor este un

bărbat ce suferă de abateri sexuale, are o vârstă între 25 și 50 ani, este o persoană scundă (aprox.
155 cm.). Medicul a formulat și ipoteza că, foarte probabil, infractorul are anumite defecte sau
disfuncționalități sexuale de care se jenează, fapt care îl determină să-și orbească victimele.
Brutalizarea ulterioară a cadavrelor intervine parțial din frustrare, dar și, probabil, pentru faptul
că primește o plăcere sexuală suplimentară. Acest fapt mai indică și faptul că are dificultăți în a
se elibera de compulsiunea și tensiunea care pune stăpânire pe el și-l determină să comită
crimele.
Profilul a fost realizat în 1987 dar suspectul a putut fi identificat și reținut abia în 1990.

Efectul profilului asupra criminalului: trocul înțelegere pentru confesiune

După prinderea infractorului procurorii nu aveau suficiente dovezi la dosar pentru a putea
să-l trimită în judecată. Ei sperau să obțină o mărturisire din partea infractorului dar acesta
continua să insiste că este nevinovat. Când s-a constatat că există un pericol real că infractorul va
fi eliberat în absența unor probe incriminatorii ferme Dr. Bukhanovsky a fost rugat să stea de
vorbă cu inculpatul.
De la bun început psihiatrul și-a dat seama că omul din fața sa este cel pe care la descris în
profilul realizat cu trei ani în urmă și nu a ascuns acest lucru de inculpat. Sub pretextul că vrea să
înțeleagă mai bine cum este viața și intimitatea unei minți criminale, Bukhanovsky a decis săi
citească pe îndelete infractorului tot profilul realizat anterior, rugându-l pe acesta să-i spună în ce
măsură a intuit corect sau nu cum simte, cum gândește și cum acționează o persoană ca el.
Captivat de faptul că a găsit o persoană care-l poate înțelege atât de bine, fascinat de detaliile atât
de exacte despre ceea ce simte și cum gândește, criminalul a devenit exaltat emoțional, a început
să tremure și în final a confesat în detaliu tot, relatând 56 de omucideri, inclusiv unele despre care
anchetatorii nu știau nimic.
De remarcat aici o notă comună cu cazul lui George Metesky: înțelegerea felului de a fi a
criminalului pe care o poate oferi un specialist (psiholog, psihiatru, criminalist) conține ceva
irezistibil de reconfortant și important pentru un infractor și poate fi începutul momentului de
confesare și acceptare a vinovăției pentru faptele comise.

10
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

Analiza scenei crimei

Tehnica analizei scenei crimei folosită de cei de la FBI implică 6 etape care, asamblate
împreună, constituie procesul de alcătuire, aplicare și verificare a profilului infractorului. Iată
care sunt aceste etape: (1) colectarea și examinarea probelor; (2) coroborarea și organizarea
probelor; (3) alcătuirea filmului crimei; (4) alcătuirea profilului infractorului; (5) folosirea
profilului în investigare; (6) aprecierea potrivirii profilului.

Colectarea și examinarea probelor

Virtual sunt utile toate probele din dosar care au potențial de a fi relevante pentru a
înțelege acțiunile de la locul faptei și genul de persoane care ar fi putut realiza aceste acțiuni. Se
urmărește colectarea și examinarea prioritară a următoarelor categorii de probe:
• Protocoale de examinare a locului faptei (ideală este participarea)
• Protocoalele de autopsie (ideală este participarea)
• Investigarea asupra persoanei victimei
• Orice alte probe la dosar (fotografii ale scenei, ale victimei)
Defectele în colectarea și examinarea probelor se pot răsfrânge asupra eficienței și reușitei
etapelor subsecvente

Coroborarea și organizarea probelor

La această etapă se caută potrivirea datelor într-un ansamblu coerent și logic. Pot apărea
deja primele intuiții care ulterior se înglobează în portretul infractorului. La această etapă se
verifică ipoteza unui criminal în serie, în special în baza analizei modului de operare a
criminalului.

Alcătuirea filmului crimei

Sunt imaginate, reconstruite secvențele crimei într-o ordine secvențială și cronologică. Se

precizează genul de comportamente și interacțiuni pe care le-au avut victima și agresorul; se
apreciază ce fel de “rol” au jucat fiecare în timpul crimei.

Alcătuirea profilului infractorului

La această etapă se stabilește dacă infractorul este un tip preponderent organizat sau
dezorganizat. Se alcătuiește o listă cu caracteristicile probabile ale infractorului, adică profilul
său. Dacă agenția care a cerut ajutor are un suspect în arest i se trimit recomandări despre modul
de interogare și o listă de întrebări speciale. Se dau instrucțiuni anchetatorilor asupra modului în
care poate fi identificat un suspect.
Din 1985 în SUA există o BD națională computerizată Violent Criminal Aprehension
Program (ViCAP) care este permanent completată cu date despre crime rezolvate, crime
nesoluționate, tentative, cadavre neidentificate, persoane dispărute. În versiunile sale mai recente
și avansate această BD dispune de opțiunea de a genera automat profiluri arhetip.

11
 Cursul 4: Alcătuirea profilului infractorului // licență 2020-2021 // suport de curs elaborat de Dorin Nastas și Andreea-Luciana Urzică

Folosirea profilului în investigare

La această etapă o variantă elaborată a profilului este trimisă anchetatorilor pentru a fi

inclusă în strategia de investigare a cazului. Probele noi ce apar pe parcursul investigației pot
duce la revizuirea profilului. Se urmărește eficiența profilului în realizarea investigației.

Aprecierea potrivirii profilului

Ultima etapă este una opțională. Ea se poate implementa după ce există un înalt grad de
certitudine că suspectul este autorul faptei ți, prin urmare, se poate verifica gradul de suprapunere
a profilului inițial cu persoana reală.
Conform statisticilor tehnica elaborării portretului infractorului a fost utilă în mai puțin de
jumătate din numărul total de cazuri în care s-a folosit (>50%). Evident, În cazurile în care nu
este găsit infractorul sau un suspect credibil, această etapă nu se poate realiza deloc.

Referințe bibliografice
Ainsworth. P. B. (2001). Offender profiling and crime analysis. Cullompton: Willan.

Brussel, J. A. (1968). Casebook of a Crime Psychiatrist. New English Library.

Canter, D. (1995). The psychology of offender profiling. In R. Bull, & D. Carson (Eds.), Handbook of
psychology in legal contexts (pp. 343-355). Chichester: Wiley.

Langer, W. C. (1972). The mind of Adolf Hitler. The Wartime Report. N.Y.: Basic Books.

Ramsland, K. (2004). Criminal profiling: history and method. Downloaded on April, 14th from:
crimelibrary.com

Smith, C. (2016). Jack the Ripper in film and culture: top hat, gladstone bag and fog. Springer.

12