ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Proiect de cercetare

Absolvent: Rușanu Teodora Lavinia

Conform cu originalul

București, 2020
 ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE

Relația dintre imaginea de sine și tulburările alimentare in rândul tinerilor

Absolvent: Rușanu Teodora Lavinia

București, 2020
Introducere

Tulburările de comportament alimentar (TCA) fac parte dintr-un grup de afecțiuni

psihopatologice prezente în rândul oricărei categorii de vârstă, cu precădere adolescenți.
Comportamentul alimentar este compus dintr-un ansamblu de acțiuni și atitudini legate de
alimentație. Aceste TCA include: pica, ruminația, tulburări alimentare evitante sau restrictive,
anorexia și bulimia nervoasă, tulburări de mâncat compulsive etc. (Fairburn, Cooper, & Shafran,
2003).

Tulburările de alimentație sunt tulburări psihice de origine multifactorială, care apar

predominant în perioada adolescenței, iar parcepția asupra imaginii de sine este identificată drept
un factor de risc. Adolescența este o perioadă critică de dezvoltare care implică asimilarea de
noi informații legate de propria identitate, dezvoltare fizică, cognitivă, socială și sexuală, dar mai
presupune și o conștientizare de sine aflată în creștere. Deși majoritatea adolescenților fac
tranziția fără dificultăți semnificative, unii întâmpină probleme psiho-logice și comportamentale
cu efecte de lungă durată, printer care se pot regăsi și tulburările alimentare (Bongers, Koot, van
der Ende & Verhulst, 2003).

În acest studiu intenționez să aduc în prim plan și să identific caracteristicile fenomenului

care rezultă din relația tulburărilor alimentare și imaginea de sine în rândul tinerilor. Tulburările
patologice de alimentație au fost identificate drept unele dintre cele mai frecvente și grave
probleme întâlnite în dezvoltarea adolescenților din societățile dezvoltate În ultimii 20 de ani,
multe cercetări au fost direcționate către evaluarea naturii și corelațiilor tulburărilor alimentare
(Slade, 1995).

Obiectivul acestei lucrări este de a descoperi dacă într-adevăr există o relație

corelațională între cele două concept alese de mine, imaginea de sine și tulburările alimentare, pe
baza unui eșantion bine definit, adolecenții.

Studiul este important, din punctul meu de vedere, deoarece un procent copleșitor al
tinerilor se confruntă cu dereglări când vine vorba de imaginea sinelui și alimentație, mai ales
când una sau chiar amândouă își pierd parametrii normali pe parcurusul dezvoltării lor.

De asemenea, interesul pentru studiul relației dintre imagine de sine și tulburări

alimentare a survenit în urma unor experiențe personale bazate fix pe această tematică.

1
Constructul imaginii corporale a fost definit drept o atitudine multidimensională față de propriul
corp care include componente perceptive, afective și cognitive, dar accentul actual al
cercetătorilor pe imaginea corporală se axează mai mult pe formă, greutatea și gradul în care
indivizii sunt satisfăcuți de aspectul lor (Cash, Ancis & Strachan, 1997).

Preocupările cu privire la imaginea corpului reprezintă o sursă de tulburări pentru

majoritatea femeilor. Studiile au relevat că aproximativ 50% dintre femeile tinere sunt foarte
nemulțumite de aspectul lor fizic actual (Vartanian, Giant & Passino, 2001).

De fapt, prevalența nemulțumirii corpului a devenit atât de proeminentă în rândul

tinerilor, încât unii cercetători au numit-o „o nemulțumire normativă” (Rodin, Silberstein &
Striegel-Moore, 1985, p. 267).

Ipotezele studiului

Ipotezele de cercetare sunt direct corelate cu obiectivele cercetării:

1. Apariția tulburărilor alimentare este influențată de o imagine de sine negativă.

2. Cu cât stima imaginea de sine este mai afectată, cu atât tulburările alimentare se
manifestă mai puternic.
3. Un nivel ridicat al imaginii de sine diminuează impactul tulburărilor alimentare.

Literatura de specialitate relevantă

Un aspect des întâlnit în rândul tinerilor diagnosticați cu tulburări alimentare este

reprezentat de un nivel ridicat de insatisfacție corporală și nemulțumire față de sine. Un studiu
realizat de Attie & Brooks-Gunn (1989) a indicat faptul că imaginea de sine negativă a fost cel
mai important indicator al apariției tulburărilor alimentare, depășind alți factori definitorii,
inclusive statutul pubertal, relațiile disfuncționale cu familiale etc.

Pe lângă vârsta fragedă, adolescența, diete asociată cu o stimă de sine scăzută s-au
dovedit a fi mari factori de risc. De asemnea, cercetătorii au mai descoperit că o stimă de sine
ridicată a împiedicat apariței tulburărilor alimentare, în timp ce un eșantion de tineri cu vârste
cuprinse între 12 și 21 de ani cu imagini de sine negative au dezvoltat un comportament
alimentar nociv (Fairburn, Cooper, & Shafran, 2003).

2
 Măsurarea insatisfacției corporale la femei, indiferent de vârstă, are o serie de consecințe
potențial negative. Studiile au indicat că imaginea corporală este puternic corelată cu conceptul
general de sine atât la bărbați, cât și la femei (Webster & Tiggemann, 2003), iar o imagine
negativă a corpului a fost asociată cu o stimă de sine scăzută (Corning, Krumm & Smitham,
2006). Imaginea corporală negativă și insatisfacția corporală au fost implicate ca factori de risc
pentru diverse forme de psihopatologie, inclusiv depresia, anxietatea și alimentația dezordonată
(Woodside & Staab, 2006). În consecință, persoanele care sunt nemulțumite de corpul lor riscă
să prezinte mari riscuri de disfuncție psihologică.

De exemplu, Kaplan, Busner & Pollack (1988) au raportat o relație puternică între
imaginea de sine și depresia, astfel, adolescenții care considerau că au o greutate normală au fost
mai puțin deprimați decât cei care credeau că sunt subponderali sau obezi. Studiul
simptomatologiei depresive și a imaginii corporale efectuat de Rierdan, Koff și Stubbs (1989) au
sugerat că imaginea de sine negativă a alimentat percepția adolescenților asupra corpului lor
într-un mod negativ, conducând atât adolescenții, atât băieții, cât și fetele care suferă de depresie,
să dezvolte niveluri ridicate de insatisfacție corporală.

Puține cercetări s-au axat pe diferența de gen în ceea ce privește această problematică.
Geist, Heinmaa, Katzman & Stephens (1999) au descoperit că numărul femeilor care se
confruntă cu tulburări alimentare este mai mare decât cel în rândul bărbaților, iar Lewinsohn,
Seeley, Moerk & Striegel-Moore (2002) au susținut acest aspect.

Støving, Andries, Brixen, Bilenberg & Hørder (2011) au ajuns la concluzia că bărbații
sunt primii care solicit tratament, în ciuda faptului că se află la același nivel al bolii cu femeile.
Totodată aceștia au mai descoprit că și la acest capitol bărbații primează, aceștia luptându-se cu
boala în medie 3 ani de zile, în timp ce femeile au o medie de 7 ani de zile.

Frost & McKelvie (2004) și Mäkinen, Puuko-Viertomies, Lindberg, Siimes, & Aalberg,
(2012) mă ajută în a-mi susține ipotezele, și anume, băieții au raportat o imagine de sine mult
mai ridicată decât fetele în timpul adolescenței. De asemenea, în același studiu s-a aflat că
numărul fetelor diagnosticate cu tulburări alimentare în timpul adolescenței este mult mai ridicat
decât cel al baieților. Aceste rezultate demonstrează o legătură clară între cele doua concepte.

3
 Cea mai mare similitudine în ceea ce privește imaginea corporală între femeile tinere și
vârstnice este reprezentată de gradul de insatisfacție. Literatura documentează în mod constant că
femeile raportează o discrepanță între forma lor actuală a corpului și cea ideală, de-a lungul
adolescenței și până la maturitate Folosind desene ce înfățișează tipuri de siluetă, participanții
sunt rugați să selecteze dimensiunile curente și apoi cele ideale. Studiile au constatat că femeile
cu vârste cuprinse între 18 și 59 de ani din populația generală au raportat dorința de a fi
semnificativ mai slabe decât forma lor actuală (Tiggemann și Lynch, 2001).

Metodologia cercetării

Instrumentul principal de cercetare a fost chestionarul structurat, creat cu ajutorul

platformei Google Forms.

În ceea ce privește consimțământul informat al participanților, aceștia urmează a fi

informați cu privire la cercetare și o să li se comunice faptul că răspunsurile sunt complet
anonime și confidențiale.

Pentru procedură, o să recurs la colectarea datelor online, totul fiind computerizat.

Instructajul legat de completare o să fie unul simplificat și concis, pe prima pagină regăsindu-se
informații legate de identitatea mea, detalii legate de cercetare și asigurarea că totul este
confidential și anonim.

Modalitatea de recrutare a participanților urmează să fie făcută pe bază de voluntariat.

Respondenții sunt aleși în funcție de vârstă, aceștia trebuie să se încadreze în categoria 14-18 ani.
Tehnica de eșantionare o să se bazeze pe loturi de conveniență, acestea fiind formate din
aproximativ 170 de respondenți.

Pentru fiecare variabilă voi utiliza cate un instrument diferit. Și anume, pentru conceptul
imaginii de sine o să aplic scala Attitudes Toward Self (en)/ Atitudinea Față de Sine (ro) (Carver,
Voie, Kuhl & Ganellen, (1988), tradusă în limba română de Cîrciumaru Valentin și Moraru M.
Karina. Aceasta este o scală sumativă, cu 10 itemi, de tip Likert, în 5 trepte, unde 1 = Sunt de
acord în totalitate și 6 = Nu sunt deloc de acord.

4
 Analizele statistice relevă existența a trei factori: 1. Standarde Înalte (Itemi 1:„ Spre
deosebire de alte persoane, am multe așteptări de la mine.”, 4:„ În ceea ce privește standardele
mele comportamentale, țintesc mai sus decât majoritatea oamenilor.”, 7:„ Îmi setez obiective mai
înalte decât par să o facă alți oameni.”), 2. Critică la adresa sinelui (Itemi 3:„ Mă enervez pe
mine dacă eforturile mele nu duc la rezultatele dorite.”, 6: „ Când nu fac un lucru la fel de bine
precum speram, adesea mă supăr pe mine.”, 9:„ Devin nefericit(ă) cu orice aspect care este mai
slab decât așteptările pe care le am față de mine.”), 3. Generalizare (Itemi 2:„ Chiar și atunci
când un singur lucru merge prost încep să mă întreb dacă pot să fac vreun lucru bine.”, 5:„ Nu las
aproape niciodată nefericirea cauzată de un moment să îmi influențeze sentimentele față de alte
aspecte ale vieții mele.”, 8:„ Dacă observ o greșeală de-a mea, acest lucru mă face să mă gândesc
la celelalte greșeli ale mele.”, 10:„ Un singur eșec poate să mă conducă de la a mă simți bine la a
vedea doar ceea ce este rău la mine.”).

Instructaj îi va îndemna pe respondenți să răspundă la fiecare dintre afirmații prin

marcarea unui număr pe foaia de răspuns. Aceștia sunt rugați să fie cât se poate de sinceri. Sunt
informați că nu există răspunsuri corecte sau greșite. Trebuie doar să-și exprime propriile
sentimente.

Pentru cel de-al doilea concept voi folosi Eating Attitude Test (EAT 26) (en)/ Testul
Atitudinilor Alimentare (ro) Garner, Olmsted, Bohr & Garfinkel (1982), traducerea în română
relizată de Simona Alexandra Zancu. Acesta este format din 26 de itemi.

Aceasta este porționată în două etape, având instructaj și scorare diferită pentru fiecare, și
anume: instructaj partea I: „Vă rugăm să marcați răspunsul dvs. pentru fiecare din afirmațiile
următoare:”, respectiv, instructaj partea a II-a : „În ultimele 6 luni...” și scorare partea I: 1 =
Întotdeauna, 2 = De obicei, 3 = Deseori, 4 = Câteodată, 5 = Rareori, 6 = Niciodată, respectiv,
scorare partea a II-a: 1 = Niciodată, 2 = O dată pe lună sau mai rar, 3 = De 2-3 ori pe lună, 4 = O
dată pe săptămână, 5 = De 2-6 ori pe săptămână, 6 = O dată pe zi sau mai mult. Excepția de la
regula fiind scorare itemiilor E și F: 1 = Da, 2 = Nu.

Pentru interpretarea rezultatelor ni se pune la dispozișie o scorare prestabilit, și anume:

1. Dietă (Dieting): 1: „ Sunt îngrozit/ă de a fi supraponderal/ă (gras/ă).”, 6: „ Sunt

conștient/ă de conținutul de calorii al alimentelor pe care le mănânc.”, 7:„ Evit în

5
 mod special alimente cu un conținut ridicat de carbohidrați (pâine, orez, cartofi,
etc.)., 10:„ Mă simt extrem de vinovat/ă după ce mănânc.”, 11:„ Sunt preocupat/ă
de dorința de a fi mai slab/ă.”, 12:„ Mă gândesc la arderea caloriilor când fac
exerciții.”, 14: „ Mă preocupă ideea de a avea grăsime pe corp.”, 16:„ Evit
alimentele care conțin zahăr.”, 17:„ Mănânc alimente dietetice.”, 22:„ Mă simt
inconfortabil după ce mănânc dulciuri.”, 23:„ Țin o dietă alimentară.”, 24:„ Îmi
place să am stomacul gol.”, 26:„ Îmi place să încerc noi mâncăruri consistente”.
2. Bulimie și Preocuparea Față de Mâncare (Bulimia & Food Preocupation): 3:„ Mă
găsesc preocupat/ă de mâncare”, 4:„ Am trecut prin momente de exces alimentar
când am simțit că nu mă mai pot opri din mâncat.”, 9:„ Vomit după ce am
mâncat.”, 18:„ Simt că mâncarea îmi controlează viața.”, 21:„ Acord prea mult
timp și atenției mâncării.”, 25:„ Am impulsul de a vomita după masă”.
3. Controlul Oral (Oral Control): 2: „ evit să mănânc atunci când îmi este foame.”,
5: „ Îmi tai mâncarea în bucăți mici.”, 8:„ Simt că alții ar prefera să mănânc mai
mult.”, 13:„ Alte persoane cred că sunt prea slab/ă.”, 15:„ Îmi ia mai mult timp
decât altora să mănânc mesele.”, 19:„ Dau dovadă de autocontrol în preajma
mâncării.”, 20:„ Simt că alții mă presează să mănânc”.

Rezultatele obținute pe baza chestionarului vor fi introduse în programul de statistică

SPSS cu ajutorul căruia interpretez rezultatele, urmând apoi pe baza acestora să infirm sau
confirm ipotezele.

Rezultate așteptate

Rezultatele așteptate de mine reprezintă îndeplinirea obiectivelor și corelarea

semnificativă din punct de vedere statistic al ipotezelor formulate. Așteptările mele sunt legate de
confirmarea unei corelații puternice între conceptul de imagine de sine și tulburările alimentare.
De exemplu, o bună imagine de sine influențează o bună funcționare a alimentației și viceversa,
același lucru fiind valabil și în cazul unei funcționări deficitare ale celor două concepte.

6
Bibliografie

Attie, I., & Brooks-Gunn, J. (1989). Development of eating problems in adolescent girls: A
longitudinal study. Developmental Psychology,25, 70-79

Bongers, I. L., Koot, H. M., van der Ende, J., & Verhulst, F. C. (2003). The normative
development of child and adolescent problem behavior. Journal of Abnormal
Psychology,112(2), 179–192.

Carver, C. S., Voie, L. L., Kuhl, J., & Ganellen, R. J. (1988). Cognitive concomitants of
depression: A further examination of the roles of generalization, high standards, and self-
criticism. Journal of Social and Clinical Psychology, 7(4), 350-365.

Cash, T. F., Ancis, J. R., & Strachan, M. D. (1997). Gender attitudes, feminist identity, and body
images among college women. Sex Roles, 37, 433–447.

Corning, A. F., Krumm, A. J., & Smitham, L.A. (2006). Differential social comparison processes
in women with and without eating disorder symptoms. Journal of Counseling
Psychology, 53, 338–349.

Fairburn, C. G., Cooper, Z., & Shafran, R. (2003). Cognitive behaviour therapy for eating
disorders: A ‘transdiagnostic’ theory and treatment. Behaviour Research and
Therapy,41,509–528.

Frost, J., & McKelvie, S. (2004). Self-esteem and body satisfaction in male and female
elementary school, high school, and university students. Sex Roles,51(1), 45–54.

Garner, D. M., Olmsted, M. P., Bohr, Y., & Garfinkel, P. E. (1982). The Eating Attitudes Test:
Psychometric features and clinical correlates. Psychological Medicine, 12(4), 871–878.

Geist, R., Heinmaa, M., Katzman, D., & Stephens, D. (1999). A comparison of male and female
adolescents referred to an eating disorder program. Canadian Journal of
Psychiatry,44(4), 374–378.

Kaplan, S. L., Busner, J., & Pollack, S. (1988). Perceived weight, actual weight and depressive
symptoms in a general adolescent sample. International Journal of Eating Disorders,7,
107-133.

7
Lewinsohn, P.M., Seeley, J. R., Moerk, K. C., & Striegel-Moore, R. H. (2002). Gender
differences in eating disorder symptoms in young adults. International Journal of Eating
Disorders,32,426–440.

Rierdan, J., Koff, E., & Stubbs, M. L. (1989). A longitudinal analysis of body image as a
predictor of the onset and persistence of adolescent girls' depression. Journal of
EarlyAdolescence,9, 454-466.

Rodin, J., Silberstein, L., & Striegel-Moore, R. (1985). Women and weight: A normative
content. In T. B. Sonderegger (Ed.), Psychology and gender (pp. 267–307). Lincoln:
University of Nebraska Press.

Slade, P. (1995). Prospects for prevention. In G. Szmukler,C. Dare, & J. Treasure (Eds.),
Handbook of eating disorders: Theory, treatment and research. London: John Wiley &
Sons.

Støving, R. K., Andries, A., Brixen, K., Bilenberg, N., & Hørder, K. (2011). Gender differences
inoutcome of eating disorders: A retrospective cohort study. Psychiatry Research,186(2–
3), 362–366.

Tiggemann, M., & Rothblum, E. D. (1988). Gender differences in social consequences of

perceived overweight in the United States and Australia. Sex Roles,18, 75-86.

Vartanian, L. R., Giant, C. L., & Passino, R. M. (2001). Ally McBeal vs. Arnold
Schwarzenegger: Comparing mass media, interpersonal feedback and gender as
predictors of satisfaction with body thinness and muscularity. Social Behavior and
Personality, 29,711–724.

Webster, J., & Tiggemann, M. (2003). The relationship between women’s body satisfaction and
self-image across the life span: The role of cognitive control. The Journal of Genetic
Psychology, 164, 241–252.

Woodside, B. D., & Staab, R. (2006). Management of psychiatric comorbidity in anorexia

nervosa and bulimia nervosa. CNS Drugs, 20, 655–663.