Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Master PMTS an 1
Printr-un sondaj la nivel național al departamentelor de poliție municipale, acest studiu identifică
practicile curente de selecție și evaluare psihologică pentru ofițerii de poliție. Din cele 355 de
agenții de poliție invitate să participe la sondaj, 155 au returnat chestionare completate (43%).
Analizele privind amploarea și natura procedurilor de evaluare au arătat că majoritatea
departamentelor de poliție efectuează o investigație de fond, examen medical, interviu cu solicitant,
test de droguri, examen de aptitudine fizică și test de poligraf. Mai mult, mai bine de 90% dintre
agențiile care au răspuns au nevoie de o evaluare psihologică a solicitanților, ceea ce arată o creștere
semnificativă față de sondajele anterioare. În general, majoritatea departamentelor de poliție care au
răspuns au folosit măsuri extinse și sofisticate de selecție, în special acele departamente care
deservesc orașe mai mari. Cu toate acestea, multe agenții nu respectă orientările de politici publice
și recomandările de evaluare psihologică, sugerând necesitatea unor îmbunătățiri suplimentare.
Cuvinte cheie: selecție; testarea psihologică; politie; studiu
FUNDAMENTARE TEORETICĂ 1
Practicile de selecție a personalului au devenit mai utilizate pe parcursul anilor, în special în
cazul candidaților la aplicare a legii. Această utilizare sporită a inclus metode mai sofisticate
de evaluare a potențialilor ofițeri de poliție. Unul dintre motivele pentru care se pune un accent
mai mare pe procedurile de selecție este impactul negativ al angajării necalificate. Costurile
financiare sunt un mod în care agențiile de poliție sunt afectate. De exemplu, Departamentul
de Poliție din Los Angeles cheltuiește aproximativ 100.000 de dolari pentru a instrui fiecare
nou polițist. Mai mult, s-a estimat că noul recrut de poliție mediu trebuia să urmeze aproape
1.000 de ore de instruire (Departamentul Justiției din SUA, 1996). Evident, dacă angajații se
dovedesc mai târziu incapabili să își îndeplinească atribuțiile, au fost irosite resurse
substanțiale. Deși mai mulți factori influențează potențialul eșec al succesorilor recruților de
poliție, agențiile sunt în mare parte preocupate de adecvarea emoțională sau psihologică a
recruților. Hibler și Kurke (1995) au definit acest lucru drept „adecvarea psihologică” sau
prezența factorilor personali care contribuie la fiabilitatea umană și absența celor care creează
fiabilitate.
FUNDAMENTARE TEORETICĂ 2
Shusman, Inwald și Landa (1984) au raportat mai multe scopuri pentru controlul pre-angajării a ofițerilor
de poliție. În primul rând, angajatorii doresc să elimine întârzierea și absenteismul, ceea ce duce la
insuficiență de personal, salariu excesiv pentru ore suplimentare și o defalcare a încrederii între ofițeri. În
al doilea rând, interviurile disciplinare măresc cheltuielile departamentului și consumă timp administrativ
valoros. În al treilea rând, examinarea ajută la evitarea potențialelor daune cetățenilor sau colegilor de
ofițer. În cele din urmă, publicitatea slabă și litigiile instanței pot rezulta dintr-un comportament nesăbuit
sau iresponsabil. În cel puțin un caz, un reclamant a câștigat o înțelegere importantă din cauza neglijenței
unui departament în efectuarea evaluărilor psihologice ale ofițerilor săi (Bonsignore v. City of New York,
1981). Având în vedere atribuțiile unui ofițer de poliție, există puțin spațiu pentru erori. Pe lângă militari,
probabil că nu există altă profesie care să aibă autoritatea de a folosi forța asupra altora, dacă este necesar,
și de a invada intimitatea cetățenilor. Consecințele comportamentului ofițerilor pot duce la efecte negative
pentru departament, indivizi și comunitate.
FUNDAMENTARE TEORETICĂ 3
Scopul selectării corespunzătoare a unui candidat este destul de evident. Cu toate acestea, selecția
angajaților este mai dificil de realizat decât alte decizii de personal (de exemplu, promovare), deoarece
se știe puțin despre individ și nu există o înregistrare internă a performanței anterioare pentru candidat.
Deoarece recrutorii nu pot evalua solicitanții pe baza exclusiv a performanței lor observate, trebuie
utilizate alte măsuri. Determinarea abilităților persoanelor din performanțele și comportamentul lor din
trecut ar fi probabil ideală. Din păcate, aceste informații sunt adesea indisponibile pentru un nou
recrut. Lester (1983) a susținut că cele mai valoroase informații provin de la observarea ofițerilor în
curs de formare și în timpul unei perioade de probă. Acest lucru poate fi adevărat, dar multe resurse
(de exemplu, bani, timp) vor fi epuizate dacă toți solicitanții vor trece prin procesul de formare. Mai
mult, nu toți factorii determinanți ai performanței la locul de muncă, cum ar fi abilitățile cognitive și
variabilele de personalitate, pot fi dobândite sau modificate prin formare (Reiss, Ones și Viswesvaran,
1996). De asemenea, dacă se folosește o selecție bine concepută în timpul fazei de recrutare, va fi
necesară mai puțină socializare în ceea ce privește controlul social, procedurile disciplinare și
supravegherea continuă (Hancock & McClung, 1984).
OBIECTIVELE /IPOTEZELE
CERCETĂRII
Deși acest studiu a fost menit să fie în primul rând explorator innatur, se oferă următoarele ipoteze: (a)
Departamentele de poliție ar folosi evaluări psihologice într-un grad mai înalt decât s-a constatat în
studiile anterioare (Behrens, 1985; Delprino și Bahn, 1988); (b) departamentele de poliție mai mari
(cele care deserveau zone mai mari și aveau mai mulți angajați) și departamentele mai selective (cele
cu un raport mai mare între solicitanți și selecție) ar folosi un număr mai mare de dispozitive de
selecție, precum și proceduri mai sofisticate, deoarece aceste agenții tind mai multe opțiuni și resurse
mai mari (sofisticarea a fost definită ca utilizarea evaluării psihologice, dezvoltarea normelor,
efectuarea unei analize a postului, utilizarea unui număr mai mare de proceduri de selecție și oferirea
de oferte condiționate de angajare); și (c) departamentele mai mari ar folosi o abordare de trecere-eșec
pentru evaluarea psihologică și o abordare a scorului minim tăiat la procesul de selecție, pe baza
convingerii că aceste abordări necesită mai puțină judecată și se pretează la luarea mai rapidă a
deciziilor, ceea ce este deosebit de important pentru departamentele mai mari și mai ocupate.
METODĂ
1. PARTICIPANȚI
A fost trimis sondajul prin poștă către departamentele de personal
ale agențiilor de poliție municipale din Statele Unite. Au ales
departamentele de poliție municipale, deoarece acestea sunt cele
mai recunoscute agenții de aplicare a legii și reprezintă cel mai
mare număr de polițiști sau personal de siguranță din Statele
Unite. În prezent, există peste 12.000 de agenții municipale în
această țară. Din cele 355 de departamente selectate aleator pe
baza geografiei și a dimensiunii populației deservite (eșantion
stratificat aleatoriu), 155 de agenții au returnat sondaje finalizate
(43%). Pentru a facilita analiza și ilustrarea datelor, au clasificat
fiecare departament într-unul din cele trei grupuri în funcție de
mărimea populației deservite. Departamentele au fost considerate
mai mari decât populația deservită a fost mai mare de 100.000,
medie între 25.000 și 100.000 și mici, dacă mai puțin de 25.000.
Sursa utilizată pentru selectarea departamentelor și determinarea
dimensiunii populației a fost Directorul Național al
Administratorilor de aplicare a legii și al agențiilor corecționale
(Biroul de informații al șerifilor de poliție națională, 1996).
METODA
2. INSTRUMENTE/MATERIALE/APARATE