ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ/UNIVERSITATEA DE STAT DIN

MOLDOVA

Departamentul Științe Politice și Administrative

Anul de studii 2022/2023

Proiect
Metode și tehnici de cercetare în științele sociale.
Proiecții preferențiale

Student: Nina BÂNDIU

Facultatea: Relații internaționale,

științe politice și administrative

Anul: I, gr.122

Secția cu frecvență redusă

Chișinău - 2022

1
 Proiecția 1

 Denumirea metodei: Chestionarul

 Prezentarea metodei identificate (o succintă descriere a acesteia):

Chestionarul reprezintă un set de întrebări care au ca scop colectarea datelor necesare atingerii
obiectivelor cercetării. Setul de întrebări poate fi online, trimis pe e-mail sau prin intermediul
rețelelor de socializare, sau offline la care intervievatorul și respondentul interacționează față în
față sau prin telefon.

Orice chestionar are trei obiective importante:

1. trebuie să transforme informațiile de care va fi nevoie într-un set de întrebări la care să
răspundă subiecții;
2. trebuie să motiveze și să încurajeze respondentul să se implice în comunicare și să coopereze;
3. trebuie să minimizeze riscul apariției erorilor.

Avantajele chestionarului în culegerea datelor sunt: prețul relativ scăzut; posibilitatea

răspunsului anonim (încurajează sinceritatea); adresarea a mai multor întrebări în timp util; se
poate afla părerea unui număr mare de indivizi; se obțin date precise și ușor măsurabile; sunt
ușor de analizat. Ca dezavantaje ale utilizării acestei: nu permite cercetarea realității in
profunzime; nu permite multă flexibilitate respondentului; posibile cazuri de nesinceritate .
Chestionarul face legătura intre obiectivele cercetării si informațiile respondenților. In aceasta
poziție el trebuie sa transforme aceste obiective în întrebări ușor de înțeles care sa ,,smulgă”
informațiile de la persoanele intervievate.
Întrebările trebuie să fie scurte, formulate clar, să aibă o desfășurare logică și să se evite
negațiile, care pot aduce confuzii.
Întrebările trebuie să fie neutre (pentru a nu influența răspunsurile), nu trebuie să fie personale
(prea multe legate de identitate).
În funcție de ce vrea să afle intervievatorul, întrebările sunt de trei feluri: de identificare (de
obicei nu au răspuns obligatoriu, stabilesc trăsături ale respondenților); de cunoaștere (de obicei
obligatorii, se află cunoștințele respondenților despre temă); pentru găsirea de soluții (ajută la
găsirea unei rezolvări de către public).
Se disting mai multe feluri de întrebări: închise sau dihotomice, deschise și mixte.
Întrebările închise oferă variante de răspuns din care se poate alege o singura variantă (da/nu,
adevărat/fals) iar analiza statistică se realizează ușor.
Întrebările deschise oferă posibilitatea formulării unui răspuns de către persoana intervievată iar
cele mixte alătură întrebării închise și varianta formulării de tip „Altele precum...
Un caz aparte de întrebare este cea semiînchisă, care are mai multe variante închise, dar si unul
sau mai multe răspunsuri deschise. Aceasta se folosește pentru cazul in care respondentul nu
găsește potrivita nici una din alternativele propuse și poate menționa alta care i se potrivește mai
bine. Spațiul pentru răspunsul liber trebuie sa fie dimensionat. Daca se lasă spațiu prea mare,
respondentul va fi preocupat de ceea ce ar trebui sa răspundă și nu se va concentra si la celelalte
răspunsuri.
Fiecare chestionar are nevoie de redactarea acestuia ce presupune parcurgerea a 6 faze
distincte: - stabilirea obiectivelor;
2
- formularea întrebărilor;
- validarea întrebărilor;
- ordonarea si gruparea întrebărilor;
- formularea chestionarului;
- pretestarea chestionarului.

Stabilirea obiectivelor
Procesul de cercetare începe de cele mai multe ori când un cercetător are nevoie de informații
care nu sunt disponibile. In aceasta etapa se identifica problemele de rezolvat si se stabilesc
obiectivele pentru soluționarea lor.
Trebuie sa se realizeze o definire clara și precisă a informațiilor ce trebuie obținute, ținând cont
de următoarele elemente:
- Cine vor fi persoanele interogate?
- Ce caracteristici trebuie măsurate?
- În ce loc se vor culege datele?
- Ce ne împiedică să le obținem?

Formularea întrebărilor
Fiecare etapă a cercetării se descompune într-un număr variabil de întrebări ale chestionarului.
Vocabularul folosit trebuie sa fie simplu, direct, natural pe înțelesul populației – țintă.

Validarea întrebărilor
O întrebare este considerata validă dacă îndeplinește următoarele 3 criterii: inteligibilitatea;
capabilitatea; confidențialitatea.
Inteligibilitatea reprezintă capacitatea unei întrebări de a fi înțeleasă de respondenți.
Capabilitatea reprezintă aptitudinea întrebărilor de a li se răspunde.
Confidențialitatea este de fapt aptitudinea întrebării de a primi un răspuns sincer.

Ordonarea și gruparea întrebărilor

Chestionarul trebuie să fie logic și fluid de la o tematică la alta, de la o întrebare la următoarea.
Fluxul întrebărilor poate urma doua sensuri:
a) Succesiunea pâlnie care presupune ordonarea de la general la particular și se practică mai ales
în cazul interviurilor personale și cele telefonice.
b) Succesiunea pâlnie întoarsă care impune ordonarea de la particular la general.
Formatul chestionarului
Formatul trebuie:
a) să respecte instrucțiunile și înregistrarea răspunsurilor să fie cât mai simplă;
b) să corespundă în primul rând nevoilor intervievatului, apoi nevoilor intervievatorului.
Structura unui chestionar:
I. Partea introductivă:
- mesajul de salut;
- scopul chestionării;
- asigurarea anonimatului;
- prezentarea instituției care a inițiat chestionarea
II. Întrebări de stabilire a contactului:
- Prima întrebare-soarta chestionarului;
- Întrebări ce vor ajuta stabilirea contactului cu respondentul;
- Întrebări filtru.
III. Partea de bază:
3
 - Întrebări ce se referă la tema cercetării.
IV. Întrebări de control:
- Întrebări ce permit de a valida răspunsurile oferite.
V. Partea de încheiere:
- Mulțumiri;
- Informația de contact.

Pretestarea chestionarului
Pretestarea este o etapa importantă în conceperea unui chestionar, având drept scop
îmbunătățirea acestuia. În cadrul pretestării se obțin informații valoroase despre: necesitatea
eliminării unor întrebări, dovedite a fi inutile sau introducerea altora noi, dovedite a fi necesare;
necesitatea reformulării unor întrebări; necesitatea introducerii unor variante suplimentare de
răspuns, respectiv eliminarea altora în cazul în care sunt de prisos; înlocuirea unor cuvinte
interpretabile, confuze și a unor întrebări formulate incomplet; modificări în succesiunea
întrebărilor pentru a elimina eventualele discontinuități apărute și pentru a putea realiza o
succesiune logică a acestora.
Persoanele pe care se face pretestarea chestionarului trebuie sa aibă aceleași caracteristici cu cele
ale eșantionului pe care se face cercetarea efectiv. Grupul de persoane pe care se face pretestarea
este format, in general, din 15-20 persoane.

 Motivele identificării (de ce ați ales anume această metodă):

Această metodă am utilizat-o în procesul de evaluare a nevoilor persoanelor în etate. Am
considerat-o cea mai efectivă și mai amplă metodă de colectare a datelor și informațiilor privind
problemele persoanelor în etate, în care au fost implicate mai multe persoane.
 Cum anume intenționați să utilizați metoda selectată (cu care tehnici veți opera în
cadrul metodei selectate, în combinație cu care alte metode va „funcționa” metoda pe
care ați ales-o) ?

Chestionarele au fost anonime. Sondajul fiind realizat pe un eșantion de 10% în rândul

persoanelor cu vârsta de 50+ ani, iar numărul respondenților a fost redistribuit în mod egal
pentru fiecare categorie de vârstă, conform tabelului:

„ Eșantionul de colectare a datelor după grupuri de respondenți”.

Nr. Grupuri de respondenți Mărimea eșantionului

d/r

1. 50-56 ani 20%

2. 57-65 ani 20%
3. 66-70 ani 20%
4. 71-80 ani 20%
5. 81+ 20%

Toate datele colectate au fost ulterior introduse în platforma Kobo Collet pentru a fi interpretate
și analizate rezultatele.
Cum a fost utilizată metoda respectivă și ce alte metode au mai fost utilizate pentru identificarea
nevoilor persoanelor în etate, se regăsesc în Ghidul Metodologic elaborat de către mine. Scopul

4
principal al ghidului fiind oferirea informației necesare pentru realizarea procesului de evaluare
și dezvoltare a competențelor la actorii locali interesați de a participa în acest proces.
Ghidul este util pentru facilitatorii comunitari, reprezentanții autorităților publice locale (APL),
organizații neguvernamentale (ONG-ri ), grupuri de cetățeni activi din comunitate.

 Beneficii preconizate:

Datele colectate au fost analizate și ulterior utilizate pentru elaborarea unui nou concept în
Strategiile de dezvoltare socio-economică a localităților în care au fost realizate sondajele.

Proiecția 2

 Denumirea metodei: Focus grup

 Prezentarea metodei identificate (o succintă descriere a acesteia):

Focus-grup-ul este o tehnică de cercetare calitativă, ce constă în stabilirea unei discuții pe o temă
dată, care este condus de un moderator și face parte din categoria tehnicilor calitative de culegere
a datelor pentru analiza percepțiilor, motivațiilor, sentimentelor, nevoilor și opiniilor oamenilor.
Această tehnică poate fi aplicată în toate domeniile vieții sociale, atunci când se urmărește
obținerea unor informații în mod nemijlocit de la persoane. Focus-grup-ul poate fi utilizat în
evaluarea nevoilor unei comunități, a resurselor acesteia și a modului cum membrii comunității
gândesc, simt și reacționează fâță de o anumită situație. Numărul de Focus-grup-uri desfășurate
depinde de mărimea comunității.

Scopul:

Scopul utilizării acestei metodologii este de a obține informații directe, sugestii și opinii, de la
membrii comunității care sunt puși într-o situație de grup pentru a-și exprima experiențele,
atitudinile, sentimentele față de problemele din comunitate.

Organizarea Focus-Grupului

Focus-grupul este o discuție de grup la care participă între 8 și 10 persoane. Dacă „se dezbate o
temă cu o mare încărcătură emoțională, în care persoanele participante sunt puternic implicate,
este recomandat un grup mai mic, în special datorită faptului că moderatorului îi este mai ușor să
controleze discuțiile într-un grup mai mic. Dacă sunt prea puține persoane participante la focus
grup, există riscul de a nu obține suficiente informații în legătură cu problema discutată. Dacă
numărul persoanelor depășește cifra 12, există riscuri ca să nu fie suficient timpul alocat
întâlnirii, să fie încurajată pasivitatea participanților, să fie greu de dirijat discuțiile de către
moderator. Niciodată nu se poate spune cu certitudine, că numărul real al participanților va
corespunde cu cel planificat. De aceia, pentru a fi siguri, se invită cu 20% mai mulți participanți.
În caz că s-au adunat mai puțin de 6-7 participanți, Focus-grupul nu are loc. Durata standard a

5
unui Focus-grup este de 1,5 ore, cel mult 2 ore, în funcție de temă și de specificul participanților
la eveniment.

Organizarea Focus-grupului presupune:

1) Stabilirea temei de discuție;

2) Stabilirea structurii grupului și a modalităților de selectare a participanților;
3) Elaborarea ghidului de interviu;
4) Stabilirea datei, locului și pregătirea acestuia pentru întâlnire;
5) Pregătirea moderatorului, a asistentului moderator;
6) Derularea focus grupului.

Etapele desfășurării unui focus-grup sunt:

1) Stabilirea temei de discuție

Tema de discuție se stabilește înainte de organizarea Focus-grupului, deoarece toate discuțiile

din cadrul întâlnirii sunt focalizate pe aceasta. Dacă tema este bine structurată în funcție de
obiectivele pe care moderatorul le stabilește, întâlnirea va fi coerentă, iar calitatea informațiilor
culese vor fi în funcție de așteptări.

2) Stabilirea structurii grupului și a modalităților de selectare a participanților

Recrutarea participanților este pe bază de voluntariat, după un criteriu prestabilit (vârstă,

ocupație, educație, etc.), care conferă grupului o anumită omogenitate, și care de regulă nu se
cunosc între ei (dar aceasta nu este o regulă absolută). De exemplu, dacă se organizează un
Focus-grup cu persoane de vârsta a treia, este recomandat să fie selectate persoane care nu sunt
rude sau vecini și care nu comunică permanent unele cu altele. Nerespectarea acestei indicații
poate duce la obținerea unor informații moderate. În cadrul acestor întâlniri există riscul
monopolizării timpului și obținerea unui consens din partea celorlalți participanți, aspect care
este de nedorit în cazul Focus-grupului. Pentru recrutarea participanților este recomandată
realizarea unei grile de identificare în care să se precizeze criteriile stabilite pentru recrutarea
participanților la Focus-grup.

3) Elaborarea Ghidului de interviu

Orice Focus-grup se organizează în baza unui Ghid de interviu. Acest Ghid de interviu are rolul
de a dirija discuțiile în direcțiile dorite, de a sprijini moderatorul pentru organizarea eficientă a
Focusgrup-ului, dea păstra discuțiile în limitele dorite pentru atingerea obiectivelor stabilite și de
a încuraja obținerea unor informații de calitate prin structurarea acestora în funcție de scheletul
logic stabilit și respectarea timpului alocat întâlnirii. Ghidul de interviu reprezintă o suită de
întrebări prezentate într-o succesiune logică, de tip pâlnie (întrebările trebuie să urmeze drumul
de la general la foarte specific), care permit acoperirea tuturor obiectivelor stabilite și permit
culegerea unui volum de informații suficient de mare pentru analiză și obținerea unor informații
de profunzime legate de tema studiată. El este construit asemenea unui scenariu, urmărind
diverse probleme, întrebări sau situații cu care trebuie confruntați participanții. Formularea
oricărei probleme începe cu determinarea faptului, ce este cunoscut și ce trebuie să aflăm. Ghidul
de interviu cuprinde întrebări ce vor da posibilitatea tuturor participanților în limita de maxim 2

6
ore, să-și poată împărtăși gândurile, ideile, părerile, sentimentele, etc. În timpul oricărui Focus-
grup, fiecare participant poate face comentarii la răspunsurile celorlalți, iar moderatorul poate
pune întrebări suplimentare pentru a se asigura că a înțeles ce a vrut să transmită unul dintre
participanți și că ceilalți participanți au înțeles sensul explicațiilor pe care acesta le oferă. În Ghid
se folosesc doar întrebări deschise. Ghidul de interviu se anexează (Anexa 1)

4) Stabilirea datei, locului și pregătirea acestuia pentru întâlnire

O discuție focalizată de grup trebuie pregătită cu atenție, mai întâi fiind stabilite data, ora și
locul desfășurării Focus-grup-ului. Data desfășurării Focus-grupului se alege cu atenție evitând:
 suprapunerea cu sărbători religioase sau de altă natură;  cu evenimente sportive, culturale sau
sociale importante;  este bine să se evite sfârșitul de săptămână, inclusiv ziua de vineri. Orele
de desfășurare a focus grupului se stabilesc în funcție de timpul disponibil al participanților.
Invitația pentru întâlnire este lansată cu 6-7 zile înainte de eveniment, după care, cu o zi înainte
de aceasta tuturor participanților li se reamintește. Spațiul pentru desfășurarea Focus-grupului va
fi bine aerisit, se va opta pentru camere cu pereți deschiși la culoare, fără multe postere sau
tablouri, pentru a nu distrage atenția celor care participă. Se va verifica ca să nu fie zgomote
întâmplătoare (telefon, sonerii, etc.). Organizatorii se vor asigura ca scaunele și mesele să fie
poziționate în cerc, astfel încât fiecare să vadă pe fiecare. Se va asigura pauză de ceai, cafea, apă,
pentru a crea o atmosferă cât mai plăcută și mai degajată pentru participanți.

5) Pregătirea moderatorului și a asistentului

Scopul principal al moderatorului este de a căpăta informația necesară pentru realizarea sarcinii.
Moderatorul și asistentul trebuie să se familiarizeze cu întrebările din Ghidul de interviu, să-și
adapteze comportamentul în funcție de caracteristicile grupului țintă și să-și construiască o
atitudine pozitivă, constructivă, destinsă. Pentru desfășurarea cu succes a unui Focus-grup
contează nu numai pregătirea profesională a moderatorului, dar și calitățile lui personale.
Calitățile personale ale moderatorului, într-o măsură mai mică sunt legate de instruirea și
pregătirea profesională, ele sunt determinate de tipul genetic al sistemului nervos, și de tipul de
socializare pe parcursul vieții. Un bun moderator este asemănat cu un dirijor al orchestrei. Dintr-
un grup de oameni, care nu se cunosc, moderatorul trebuie să creeze, într-o perioadă scurtă, ceva
asemănător cu o orchestră.

Regulile pe care trebuie să le respecte moderatorul:

 să cunoască foarte bine Ghidul de interviu și obiectivele evaluării/cercetării;

 să trateze toți participanții cu respect și în mod egal;
 să aibă răbdare cu persoanele care se exprimă cu dificultate;
 să nu se implice prin oferirea unor răspunsuri;
 să nu dea impresia unei autorități;
 să se încadreze în timpul anticipat pentru realizarea Focus-grup-ului;
 să manifeste fermitate în ceea ce privește păstrarea temei de discuție;
 să nu fie partizan unor opinii exprimate de către unii participanți;
 să aibă simțul umorului, să nu-și exprime păreri personale;
 să fie un ascultător activ;
 să fie prietenos, cald și amabil;
7
  să aibă o atitudine pozitivă care să încurajeze participanții;
 să treacă de la o întrebare la alta fără a se repeta;
 să fie flexibil, dinamic etc.

6) Derularea Focus-grupului

Moderatorul și asistentul său trebuie să fie din timp în sala unde se organizează Focus-grupul,
pentru a se asigura că totul este aranjat pentru întâlnirea participanților și toate materialele sunt
pregătite.

Întâmpinarea participanților.

Dacă e posibil, ar fi bine ca participanții să fie întâmpinați nu în camera de ședințe, ci în antreu.

În acest caz s-ar realiza selecția definitivă, s-ar stabili legătura cu participanții și controlul
numărului respondenților. Temele discuțiilor de la începutul Focus grupului pot fi neutre: timpul,
sport, copiii, nu trebuie să fie abordate teme acute, ca să divizeze participanții, sau să provoace
conflicte.

Etapa incipientă

Prima etapă se compune din cuvântul introductiv al moderatorului și “încălzirea” grupului.

Introducerea este momentul în care moderatorul furnizează grupului mai multe informații despre
sine și asistentul său. Moderatorul informează participanții care este rolul său în cadrul întâlnirii.
De asemenea prezintă informații despre experiența sa profesională. Moderatorul explică regulile
întâlnirii și mulțumește pentru efortul participanților de a veni la întâlnire. Pentru o mai bună
comunicare și reținere a numelor, moderatorul poate folosi ecusoane.

Etapa de “spargere a gheții” depinde de stilul moderatorului, însă nu durează mai mult de 3-5
min.

La această etapă se folosesc întrebări de deschidere, relaxante ce predispun spre o bună

comunicare și oamenii vorbesc cu plăcere despre lucruri ce le face plăcere. De exemplu: Ce
emisiuni TV vă plac cel mai mult? Câți copii aveți? Întrebările introductive sunt întrebările care
ajută moderatorul și participanții să intre în tema de discuție, să dirijeze și să antreneze
participanții în discuție. Utilizând metoda brainstorming oral, moderatorul află dacă participanții
ce cunosc despre tema discuției și cum înțeleg ei noțiunea. După ce participanții își expun
părerile care sunt notate pe foia flip-chart de către asistent, moderatorul poate propune vizionarea
unui filmuleț pe tema propusă discuției. Apoi urmează o scurtă discuție (5-7 min) pe marginea
celor vizionate, pentru stabilirea gradului de înțelegere a noțiunii discutate și anunțării scopului
Focus-grup-ului. Apoi urmează discuții în baza Ghidului de interviu, ce conține întrebările cheie.
Întrebările cheie sunt întrebările principale ale evaluării propuse prin Focus-grup. Participanții
sunt destul de acomodați cu ritmul discuției, sunt antrenați în ascultarea părerilor celorlalți, au
fost introduși prin întrebările intermediare în esența discuției. Se analizează situația și se notează
răspunsurile parvenite. Rolul moderatorului este de a păstra o atmosferă relaxată, destinsă, dar în
același timp focalizată. Dacă obține informații superficiale, poate pune întrebări suplimentare
pentru ca participanții să prezinte detalii, motivații, sugestii.

8
Întrebările finale sunt întrebări de încheiere prin care moderatorul urmărește să obțină o imagine
generală din perspectiva fiecărui participant legată de tema de discuție. Aceasta va fi analizată
pentru a vedea dacă participanții și-au modificat ideile, părerile, opiniile în urma interacțiunilor
cu ceilalți.

-Care este părerea dumneavoastră generală despre ce am discutat astăzi?

Etapa finală a Focus-grupului presupune ca participanților să li se creeze o dispoziție bună, cu o

orientare pozitivă referitor la cercetările în Focus-grupuri. La finele interviului moderatorul va
mulțumi respondenților pentru participare. Toate răspunsurile la întrebările deschise ce vor fi
discutate cu participanții pe parcursul desfășurării Focus-grupului vor fi rezumate pe hârtia de
flip-chart de către asistentul moderatorului. Răspunsurile notate pe flip-chart se vor analiza,
sistematiza și ulterior vor fi înregistrate într-o Fișă sumativă. Datele colectate în fișă sumativă
vor fi ulterior utilizate la elaborarea Raportului.

7) Elaborarea raportului

În cazul când scopul a fost identificarea problemelor dintr-o comunitate, Raportul elaborat va fi
prezentat reprezentanților autorităților publice locale în cadrul unei ședințe comune. Raportul va
fi o baza pentru elaborarea Planului de acțiuni pentru elaborarea Strategiei de dezvoltare socio-
economică a comunității.

Raportul va avea următoarea structură: titlu, cuprinsul, sumar executiv, scopul evaluării,
descrierea rezultatelor obținute în cadrul Focus-grup-ului, prezentarea principalelor concluzii şi
recomandări care reies din evaluare, anexe.

 Motivele identificării (de ce ați identificat anume această metodă):

Cu ajutorul acestei metode este mai ușor de focalizat discuția pe o anumită temă, se
interacționează direct cu participanții, se colectează părerile și sugestiile participanților și fiind
un grup mai restrâns este mai ușor de întreținut și menținut discuția focalizată, utilizând eficient
timpul.

 Cum anume intenționați să utilizați metoda selectată (cu care tehnici veți opera în
cadrul metodei selectate, în combinație cu care alte metode va „funcționa” metoda pe
care ați ales-o) ?

Această metodă este potrivită pentru identificarea problemelor comunitare în perioada

elaborării/reactualizării Strategiei de dezvoltare socio-economică a localității. Grupurile pentru
focus grupuri fiind formate din participanți pe diferite domenii, astfel colectând informație
diversă și veridică. În cadrul focus grupului va fi folosit interviul și Ghidul de desfășurare a unui
interviu, la fel metoda brainstorming oral cu notarea ideilor pe foia flip-chart. Poate fi folosită
vizionarea unui film cu prezentarea unor exemple de probleme din alte localități și prin
comparație în cadrul discuției de identificat problemele din comunitate.

 Beneficii preconizate :
 Utilizarea eficientă a timpului;
 Formarea grupurilor cu participarea persoanelor din domeniile potrivite pentru sfera de
cercetare;
9
  Colectarea unei informații cât mai veridice și din surse competente și a sugestiilor;
 Aplicarea informației și sugestiilor colectate pentru elaborarea unui Plan de acțiuni.

Proiecția 3

 Denumirea metodei: Interviul

 Prezentarea metodei identificate (o succintă descriere a acesteia):

În limba română, termenul de „interviu“ reprezintă un neologism provenit din limba engleză
(interview – întrevedere, întâlnire), fiind utilizat deopotrivă în jurnalistică şi în științele
socioumane. El are ca echivalent termenii din limba franceză “entretien” (conversație,
convorbire) şi „entrevue“ (întâlnire între două sau mai multe persoane).

Interviul este o conversație față în față, în care o persoană obține informații de la altă persoană
(Denzin, 1970).

Interviul reprezintă mai mult decât un dialog – apreciază Roger Daval –, pentru că nu totdeauna
dialogul are drept scop obținerea de informații.

Interviul este o metodă de cercetare calitativă în care cercetătorul pune întrebări deschise verbal
oral și înregistrează răspunsurile respondentului, uneori manual, dar mai frecvent cu un
dispozitiv digital de înregistrare audio. Această metodă de cercetare este utilă pentru colectarea
datelor care dezvăluie valorile, perspectivele, experiențele și viziunile lumii asupra populației
studiate și este adesea asociată cu alte metode de cercetare, inclusiv cercetarea studiilor, focus
grupuri și observarea etnografică .

Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul, deși şi într-un caz şi în celălalt există o

persoană care pune întrebări, care dirijează discuția. Obținerea informațiilor prin interogatoriu
evocă obligația de a răspunde, constrângerea exterioară. Din contră, interviul presupune
libertatea de expresie a personalității, chiar bucuria oamenilor de a-şi spune cuvântul, de a-şi face
publice opiniile.

Fred Kerlinger (1973) considera ca utilizarea interviului în cercetarea științifică are mai multe
scopuri: in primul rând, un scop explorator, de identificare a variabilelor şi relației dintre
variabile; cu ajutorul interviurilor se poate ajunge la formularea unor ipoteze interesante şi
valide. Informațiile obținute pot ghida în continuare cercetarea fenomenelor psihosociologice; în
al doilea rând, poate constitui instrumentul principal de recoltare a informațiilor în vederea
testării ipotezelor; în acest caz, fiecare întrebare reprezintă un item în structura instrumentului de
măsurare; cel de-al treilea scop al utilizării interviului este cel de recoltare a unor informații
suplimentare celor obținute prin alte metode.

Avantaje:

 flexibilitatea, posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare;

 rata mai ridicată a răspunsurilor, asigurată de obținerea răspunsurilor şi de la persoanele care
nu știu să citească şi să scrie, ca şi de la persoanele care se simt mai protejate când vorbesc
decât când scriu;

10
 observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporește cantitatea şi calitatea informațiilor;
 asigurarea standardizării condițiilor de răspuns, lucru imposibil de realizat în cazul
chestionarelor poștale;
 asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor, fapt ce are consecințe pozitive asupra
acurateței răspunsurilor;
 colectarea unor răspunsuri spontane, știut fiind că primele reacții sunt mai semnificative decât
cele realizate sub control normativ;
 asigurarea unor răspunsuri personale, fără intervenția altora;
 asigurarea răspunsului la toate întrebările şi prin aceasta furnizarea informațiilor pentru
testarea tuturor ipotezelor cercetării;
 precizarea datei şi locului convorbirii, fapt ce asigură comparabilitatea informațiilor;
 studierea unor probleme mai complexe prin utilizarea unor formulare, chestionare sau ghiduri
de interviu mai amănunțite, cu mai multe întrebări, de o mai mare subtilitate.

Dezavantaje:

 costul ridicat, nu numai al orelor de intervievare, dar şi al celorlalte etape şi momente ale
proiectării şi realizării cercetărilor pe bază de interviu;
 timpul îndelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse în eșantion, pentru
obținerea acordului şi desfășurarea convorbirii, uneori fiind necesare mai multe vizite la
aceeași adresă;
 erorile datorate operatorilor de interviu în ceea ce privește punerea întrebărilor şi înregistrarea
răspunsurilor, așa-numitul „efect de operator“;
 imposibilitatea consultării unor documente în vederea formulării unor răspunsuri precise;
 inconveniente legate de faptul că se cere indivizilor să răspundă, indiferent de dispoziția lor
psihică, de starea de oboseală etc.;
 neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa şi numărul de telefon ale persoanelor care
urmează să fie intervievate;
 lipsa de standardizare în formularea întrebărilor, ceea ce limitează comparabilitatea
informațiilor;
 dificultăți în accesul la cei care sunt incluși în eșantion.

Grawitz propune in 1972 următoarea clasificare după gradul de libertate al cercetătorului si

nivelul de profunzime:
1. Interviul clinic
2. Interviul in profunzime (focus grup)
3. Interviul cu răspunsuri libere sau ghidat
4. Interviul centrat sau focalizat
5. Interviul cu întrebări deschise
6. Interviul cu întrebări închise

Interviul clinic, în profunzime şi cu răspunsuri libere sunt mai mult sau mai puțin nestructurate.
Interviurile nestructurate pot avea un grad de validitate mai înalt decât cele structurate, sunt
nestresante, permit exprimarea spontană a personalității, dezvăluirea pulsiunilor inconștientului,
lasă liberă asociația de idei, eliminând astfel bias-urile (erorile sistematice) interviului structurat.

11
Interviurile cu întrebări deschise şi cu întrebări închise fac parte din categoria interviurilor
structurate. Astfel de interviuri sunt larg utilizate în cercetare si, in cadrul lor, cercetătorul (sau
operatorul de interviu) nu beneficiază de libertatea alegerii temelor sau de posibilitatea
reformulării întrebărilor şi schimbării succesiunii lor.

 Desfășurarea si dinamica interviurilor În funcție de tipul de interviu, modul de desfășurare a

convorbirii dintre operatorul de anchetă şi persoana intervievată prezintă anumite
particularități: într-un fel va decurge interviul telefonic şi in alt mod interviul fata in fata, iar
acesta din urmă nu se va realiza identic în cazul unui interviu nondirectiv şi în cel al unui
interviu pe bază de chestionar cu întrebări închise. Alain Blanchet (1985, apud Chelcea)
formulează următoarele principii generale ale aplicării interviului nondirectiv – care,
considerăm si noi, pot fi considerate ca principii generale ale interviului in general din
cercetarea socio-umana:
 tot ce au spus persoanele intervievate trebuie tratat ca elemente inseparabile de contextul
discursiv şi situațional; trebuie să se acorde atenție atât conținutului manifest, cât şi celui
latent; de asemenea, cercetătorul nu trebuie să considere că tot ceea ce declară persoanele
intervievate se plasează la același nivel psihologic;
 cercetătorul va acorda atenție nu numai la ceea ce persoanele au spus, dar şi la ceea ce nu au
spus sau nu pot spune fără ajutorul lor;
 ceea ce declară oamenii într-un interviu nu sunt decât indicatori, pe baza cărora cercetătorul
va trebui să identifice problemele persoanelor intervievate;
 se impunea ca cercetătorul să situeze problemele persoanelor intervievate în contextul social
al desfășurării întrevederii.

Concluzii

Interviul:

 Culege informații despre modul în care oamenii acționează sau gândesc direct de la aceștia
(pe baza a ceea ce aceștia spun)
 Poartă un caracter mai degrabă nestandardizat
 Instrument - ghidul de interviu
 Număr mic de indivizi
 Nu se urmărește reprezentativitatea
 Colectează informații complexe
 Contact direct, de scurtă durată cu intervievații
 În prelucrarea datelor, rareori se folosesc proceduri statistice
 Culegerea datelor: operatori de interviu (presupune o pregătire de specialitate).

 Motivele identificării (de ce ați ales anume această metodă):

Prin această metodă este mai ușor de colectat informații suplimentare celor obținute prin alte
metode. Avem posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare ce oferă studierea
unor probleme mai complexe prin utilizarea ghidurilor de interviu mai amănunțite, cu mai multe
întrebări, de o mai mare subtilitate.

 Cum anume intenționați să utilizați metoda selectată (cu care tehnici veți opera în
cadrul metodei selectate, în combinație cu care alte metode va „funcționa” metoda pe
care ați ales-o)?

12
Această metodă va fi folosită în cadrul focus grupuri-lor pentru identificarea problemelor
comunitare, utilizând instrumentul ghidul de interviu.

 Beneficii preconizate :
- Colectarea informațiilor suplimentare;
- obținerea răspunsurilor specifice;
- asigurarea controlului asupra succesiunii întrebărilor;
- observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporește cantitatea şi calitatea informațiilor.

13