Cercetarea Sociologica. Metode si tehnici.

Chestionarul si interviul

1. Cercetarea comunicationala vs. cercetarea jurnalistica.

Experimentul

2. Esantionul element reprezentativ al cercetarii

3. Intrebarile elemente de baza ale chestionarului

4. Chestionarul

5. Interviul

6. Concluzie
Cercetarea jurnalistica se deosebeste de cercetarea comunicationala prin ceea ce
se numeste mass media. Cercetarea jurnalistica se refera la comunicarea mass media, iar
cercetarea comunicationala studiaza procesul de comunicare.
In functie de origine se face si o alta distinctie: cercetarea jurnalistica se face in
scoli si in facultati de jurnalism, pe cand cercetarea comunicationala se face in facultati
de stiinte sociale, in afara jurnalismului.
Adevarul este ca nu exista frontiere. Exista doar cercetare comunicationala.
Fiecare parte este legata de alta, iar distinctia se face prin faptul ca uniii sunt interesati de
o latura, iar altii de alta.
Jurnalismul are ca obligatie aparte studiul:

Comunicarii de masa ca institutie sociala: organizare, control social, locul in

structura sociala si functia, continutul, audienta, responsabilitatile si performanta.

Conditiilor de eficacitate: alegerea canalelor, natura mesajului, propria selectie a

audientei, natura atentiei, transmiterea unui mesaj, relatia de structura de grup si

predispozitia la efect.

Naturii efectelor: ce face comunicarea de masa in cadrul vietii individului, ce

contribuie la schimbarea sociala sau la lipsa schimbarii.

Un motiv pentru care exista dificultati in a expilca si a prezice efectele aparente
ale comunicarii de masa este faptul ca nu a fost considerata structura grupului de
audienta. Obiectivele demografice caracteristice sunt: varsta, statutul civil, religia, locul
de munca.educatia ocupa si ea un loc important. Variabilele de atitudine si motivatie sunt
importante si folositoare.
Un ziar sau o statie tv, o redactie a unei reviste sau un studio de filmare reprezinta
o retea comunicationala. Aceasta retea foarte complexa leaga grupuri si siteme,
autoritatea si influienta.
In cercetarea comunicationala de masa exista doua directii:

Unii cercetatori cauta in mod direct solutii la problemele comunicationale

practice, zilnice.

Alti cercetatori se concentreaza pe una sau mai multe variabile si cerceteaza

comportamentul acestora in diferite situatii si relatia lor cu alte variabile.

In prima faza cercetatorul poate proba, poate folosi tehnici sau interviuri
focalizate pe un grup restrans de oameni astfel incat sa poata sa se exprime cat mai
complet asupra problemei. Astfel de interviuri pot oferi indicii importante pentru un viitor
studiu. La acest nivel cercetarea motivationala este cea care primeaza.
Un alt nivel presupune folosirea datelor din primul studiu pentru a obtine un cadru
sistematic asupra varietatii modurilor in care oamenii se orienteaza asupra aspectelor
lumii din jurul lor. Acestui nivel ii este caracteristica metodologia Q presupune
dezvoltarea tipologiei unei persoane pe baza intereselor de lectura.
Cercetatorul se poate concentra asupra uneia sau mai multor variabile astfel incat
sa faca un experiment pentru determinarea modului in care o variabila influienteaza o alta
variabila in conditii de control.
Urmatorul pas ar fi dezvoltarea unei discrieri precise a caracteristicilor audientei,
de exemplu cititorii unui ziar.
Cercetatorii pot fi interesati si de schimbarea comportamentului de-a lungul unei
perioade lungi de timp: luni sau chiar ani. Aceste cercetari vor fi de tip longitudinal sau
panel, in cadrul carora vor fi facute inteviuri repetate acelorasi persoane.
Poate fi facut si un studiu individual o singura persoana foarte intensiv
studiata. In cadrul acestui studiu exista mai multe directii:

Analiza problemei

Instrumente diverse

Plan

Descrierea schemei analitice

Alegerea esantionului

Realizarea codurilor

Legatura cu oamenii

Dezvoltarea planului de studiu presupune :

Alegerea si definirea problemei

Identificarea conceptelor cheie. Carter stipula existenta a trei elemente

importante intr-un articol: problemele, argumentele legate de probleme si numele asociate

problemelor.

Impartirea metodelor in functie de variabile ele sunt: pentru variabile

independente (formele structurale) metodele sunt calitative un articol informativ are o

structura caracteristica, pentru variabile dependente (elementele povestii) este folosita tot
metoda calitativa, iar pentru variabilele mediatoare (familiarizarea cu un anumit continut
al povestii sau familiarizarea cu formele structurale sunt folosite metodele cantitative.
Experimentul este una din principalele componente in determinarea si verifiacrea
problemei studiate.
Verificarea nu este singurul criteriu pentru acceptarea teoriei, iar experimentul nu
este singura metoda stiintifica de verificare, este o procedura stiintifica.
Experimentul cauta sa defineasca relatiile sub forma unor functii nu ca forma
matematica, trebuie doar sa aiba caracteristicile unei functii matematice: domeniul unei
variabile, domeniul variabilei 2 (codomeniul) si regula sau functia asociata fiecarui
elemani din domeniu cu echivalent in codomeniu. In analiza sociala sunt folosite functii
cu doar 2 variabile, functii ce implica relatii de cauzalitate.
Factorii cauzali care apartin domeniului sunt variabile independente. Factorii de
efect care apartin codomeniului sunt variabile dependente.
Experimentul este cel care face analiza a doua variabile A si B astfel incat sa se
determine regula dupa care variaza cele doua.
SURSA
CODIFICAREA
MESAJULUI

MESAJ
CODIFICAT

RECEPTOR
DECODIFICAREA
MESAJULUI

Experimentul este o activitate care are ca instrument observatia. In acest sens

exista doua tipuri de metode: analitice si descriptive.
Campul de cercetare in comunicarea de masa imbraca trei forme:

Observatia directa a comportamentului

Interviul

Chestionarul (sau combinarea celor trei).

Observatia poate fi participativa sau neparticipativa, controlata sau necontrolata.

Chestionarul poate fi aplicat unui grup sau individual.
Interviul are intrebari inchise sau deschise.
Observatia este o unealta a cecetarii comunicationale. Cele mai multe cunostinte
pe care oamenii le au despre comportamentul celorlati vin din observatie.
In cadrul cercetarii neparticipative oservatorul se gaseste dincolo de un ecran si
inregistreaza comportamentul unui grup, iar grupul nu interactioneaza in nici un fel cu el.
Daca cercetatorul interactioneaza cu grupul atunci gradul de participare influienteaza
observatia.

Procedura de cercetare
Evaluarea stiintifica a unei probleme urmareste o serie de etape pentru a mari
sansele colectarii unor date relevante.

Selectarea/alegerea
problemei
Verificarea cercetarilor
si teoiriilor existente
Ipotezele sau intrebarile
Determinarea
metodologiei optime
Colectarea datelor

Analiza si interpretarea
datelor

Prezentarea datelor
Replica

Alegerea temei de cercetare este primul pas. Odata facuta aceasta alegere
urmatorul pas este sa vad daca merita sa fac cercetarea. In general cercetarile se fac pe o
arie restransa a unui camp.
Pentru a determina relevanta unei teme de cercetare alese trebuie sa ne raspundem
la 7 intrebari:
1.

Este tema prea vasta?

2.

Poate fi investigata intr-adevar?

3.

Datele se pot supune analizei?

4.

Este problema semnificativa?

5.

Rezultatele pot fi generalizate?

6.

Care sunt costurile si timpul necesare analizei?

7.

Este apropierea aleasa cea buna?(White)

Esantionul
Pentru a face previziuni despre evenimente, concepte sau fenomene cercetatorii
trebuie sa faca analize performante, detaliate si obictive. O procedura utilizata in astfel de
analize este CENSUS ul, in cadrul careia fiecare membru al unei populatii este analizat.
Insa cea mai folosita alternativa este cea a alegerii unui esantion dintr-o populatie. Pe
acest esantion se fac studii care pot fi generalizate la nivelul intregii populatii daca
esantionul este reprezentativ. Exista diferite moduri de a identifica unitatile care compun
un esantion.
Daca procedura stiintifica are ca scop oferirea unor date valide si utile cercetatorii
trebuie sa fie foarte atenti la metoda pe care o folosesc pentru alegerea esantionului.
Unele metode sunt elementare si nu folosesc mult timp si resurse, dar altele implica
cheltuieli mari si timp indelungat. In acest caz cercetatorii trebuie sa decida daca timpul
si costurile se justifica in relatie cu rezultatele generate.

Esantionul reprezinta o subdiviziune a unei populatii, reprezentativ pentru

intreaga populatie. Pentru ca esantionul nu ofera toate datele exacte pe care intreaga
populatie le-ar oferi trebuie luate in considerare si eventualele erori.

Intrebarile. Chestionarul. Interviul.

De indata ce cercetatorul si-a definit campul, a formulat problema si a realizat
procedura de esantionare, trebuie sa dezvolte un instrument de masurare pe care sa-l
introduca in camp.
Procedura de intervievare variaza in functie de gradul destructurare sau
standardizare al intregului interviu sau al intrebarilor individuale.
Multi antropologi si unii sociologi considera interviul conversational, nestructurat
numit si interviul program ca fiind cel care atinge principalele puncte ce trebuie
acoperite si permite o rata mai mare a raspunsurilor decat un interviu in care aceleasi
intrebari sunt puse in acelasi fel fiecarui subiect.
In construirea unui chestionar trebuie luate in considerare doua probleme:
1.

intrebarile trebuie sa comunice in mod clar si fara sa fie ambigue

informatie dorita;
2.

cuvintele din cadrul intrebarilor trebuie sa fie astfel alese incat sa aiba

acuratetea necesara unui raspuns optim dat operatorilor.

Chestionarul reprezinta o metoda de cercetare a datelor prin intermediul
intrebarilor puse persoanelor sau prin intrebarea acestora daca sunt de acord sau nu cu
enunturile care reprezinta diferite puncte de vedere(Earl R. Babbie, 1975).
Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si un instrument de investigare
constand intr-un ansamblu de intrebari scrise, imagini, grafice, ordonate logic si
psihologic, care prin autoadministrare si prin administrarea lor de catre operatorii de
ancheta, determina din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi
inregistrate in scris(Zamfir, Vlasceanu, Dictionar de Sociologie).
Proiectarea chestionarului depinde in mare masura de tehnica de culegere a
datelor aleasa.

Intrebarile scrise pentru un chestionar prin posta trebuie sa fie usor de citit si de
inteles pentru ca subiectii nu pot obtine explicatii de la un operator de inteviu.
Intrebarile pentru un chestioner prin telefon nu pot avea o lista lunga de
raspunsuri pentru ca subiectii pot uita primele optiuni de raspuns pana cand le-a fost citita
ultima varianta de raspuns.
Intrebarile scrise pentru un grup trebuie sa fie concise si sa aiba variante de
raspuns usoare pentru subiecti.
Intr-un interviu fata in fata operatorul trebuie sa aiba grija ca raspunsurile
subiectului la unele intrebari sa nu fie influientate de prezenta sa.
Proiectarea unui chestionar trebuie sa reflecte intotdeauna scopul cercetarii. O
cercetare complexa ca cea a utilizarii mijloacelor mass media in timpul unei campanii
electorale presupune folosirea unor intrebari mai detaliate decat in cazul unui chestionar
despre postul radio sau tv. favorit.
Tipuri de intrebari
Chestionarele contin doua tipuri de intrebari de baza: inchise si deschise.
Intrebarile deschise sunt cele care dau subiectului posibilitatea sa genereze propriile
raspunsuri. De exemplu:
1.

Ce va place cel mai mult la ziarul local?

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------2.

Care sunt trei dintre cele mai importante probleme ale comunitatii

dumneavoastra?
--------------------------------------------------------------------------------------------------Intrebarile deschise permit subiectilor o libertate mai mare in a raspunde la
intrebari si sansa de a formula raspunsuri. Mai mult dau cercetatorilor posibilitatea de a
intreba De ce ati raspuns astfel? sau Puteti sa explicati raspunsul mai in detaliu?.
Exista aceasta flexibilitate de a urma, de a proba anumite intrebari ce ofera cercetatorului
posibilitatea sa adune informatii despre sentimentele si motivele subiectului.

Intrebarile deschise permit raspunsuri care nu au fost construite de la inceput in

cadrul chestionarului, raspunsuri care pot face legatura cu alte variabile. De exemplu: Ce
programe ati vrea sa ascultati la radio?. Managerul unui post de radio poate auzi
raspunsul: STIRI, VREME SAU SPORT, dar si un raspuns neobisnuit: POVESTI, ceea
ce l-ar forta sa reconsidere perceptia asupra ascultatorilor.
Cel mai bun mod de a descoperi daca un instrument de cercetare este bun sau nu
este pretestarea, adica un studiu pilot care sa verifice problemele. Esantioane mici vor
determina daca studiul este corect si daca intrebarile trebuie corectate sau nu.
Intrebarile deschise sunt folositoare in versiunile pilot ale marilor studii.
Cercetatorii s-ar putea sa nu stie la ce raspunsuri sa se astepte de la subiecti, si astfel
intrebarile deschise pot fi folosite astfel incat sa permita subiectilor sa raspunda in ce fel
vor. Din lista raspunsurilor oferite de subiecti cercetatorii pot selecta cele mai mentionate
raspunsuri si sa le includa in acdrul unor intrebari cu raspunsuri multiple. Folosirea
intrebarilor deschise intr-un studiu pilot economiseste timp si resurse, raspunsurile
posibile putand fi incluse intr-un instrument final de masurare.
Cel mai mare dezavantaj al intrebarilor deschise este faptul ca analiza si
colectarea datelor astfel colectate necesita mult timp. Pentru ca subiectii pot avea
raspunsuri variate, continutul lor trebuie analizat inainte de a putea fi folosit. Analiza de
continut permite raspunsurilor sa fie grupate in categorii astfel incat sa poata fi formulate
alte intrebari cele cu raspunsuri la alegere.
In cazul intrebarilor inchise subiectilor li se cere sa aleaga un raspuns dintr-o lista
oferita de cercetator. Aceste intrebari sunt utilizate mai des pentru ca ofera un grad mare
de uniformitate al raspunsului si sunt usor de inregistrat intr-o analiza pe computer.
Dezavantajul in acest caz este faptul ca cercetatorii nu vor include unele
raspunsuri importante. Subiectii au posibilitatea sa raspunda la intrebari conform
propriilor sentimente si credinte dar nu pot spune ca raspunsul respectiv nu e valabil. O
tehnica folosita in acest caz este cea in care exista si raspunsul altele urmat de spatiu.
Astfel subiectii au posibilitatea sa raspunda altfel decat raspunsurile date. Din pacate,
multi subiecti pur si simplu bifeaza altele fara sa mentioneze raspunsul preferat. Un
studiu pilot ar putea determina o alta varianta de raspuns.
In cadrul unui chestionar intrebarile trebuie sa fie:

Clare, adica sa fie facute in asa fel incat subiectul sa stie exact ceea ce

este intrebat. Trebuie evitate cuvintele specializate si limbajul stilizat. In general nivelul
vocabularului folosit in ziare este adecvat unui chestionar. Claritatea chestionarului poate
fi afectata de intrebarile cu dublu inteles sau cu inteles ascuns, de exemplu: Cate
programe tv credeti ca sunt putin violente?; raspunsul: majoritatea, cateva, putine sau
niciunul. Unii subiecti care cred ca programele tv sunt foarte violente ar raspunde
niciunul, raspuns gresit. Stergerea cuvantului putin ar fi solutia in acest caz.

Scurte. Pentru a fi precisi cercetatorii pot face intrebarile lungi si

complicate. Subiectii care se grabesc sa completeze chestionarul nu au timp sa studieze

exact intrebarea.

Complete sa aiba instructiuni complete. Instructiunile unui chestionar

depind de tipul de cercetare ales. Chestionarele prin posta sunt cele care necesita cele mai
multe instructiuni. Subiectii trebuie sa stie daca raspunsul corect este cel incercuit, bifat
sau cel aranjat intr-o anumita ordine.
Exista si intrebari filtru, folosite pentru a elimina o parte din subiecti, de obicei
cer subiectilor sa sara peste una sau mai multe intrebari. Acest lucru trebuie specificat
clar. De exemplu:
Ascultati radio?
DA
Daca Da, treceti la intrebarea 2

NU
Daca NU, treceti la intrebarea 5

Un astfel de chestionar poate fi proiectat doar pentru cei care asculta radio-ul.
Intrebarile filtru sunt cele care identifica subiectii care apartin grupului de interes si pe cei
care nu apartin. Daca subiectul raspunde NU atunci operatorul poate sa sara peste
cateva intrebari sau poate chiar sa termine interviul.
Unele chestionare pot cere subiectului sa faca o lista a raspunsurilor. In acest caz
trebuie sa descrie clar ce raspuns reprezinta valoarea cea mai inalta. De exemplu:

10

Clasificati urmatoarele reviste in functie de importanta lor pentru dumneavoastra.

Puneti 1 langa revista pe care o preferati in principal, 2 langa cea de pe locul secund
si tot asa pana la 5:
-

National Geographics

Ioana

Avantaje

Chip

Level.

In cadrul chestionarului trebuie incluse si intrebari care au legatura directa cu

problema studiata. De obicei trebuie evitate intrebarile multiple cele care contin mai
multe intrebari intr-una singura (de cate ori apare cuvantul si in cadrul unei intrebari
trebuie verificata pentru a se vedea daca nu se intreaba mai multe lucruri deodata),
intrebarile cu dublu sens, cele care sugereaza raspunsul sau au inteles ascuns, intrebarile
care cer un raspuns detaliat si intrebarile stanjenitoare/indiscrete. Cele mai multe
chestionare colecteaza data confidentiale sau personale, dar o intrebare indiscreta poate
inhiba subiectul, in sensul ca raspunsul sau nu va fi onest. De exemplu:
-

varsta (intrebarea poate fi pusa de genul Peste 20, 30, 40? sau
In ce categorie de varsta va incadrati? sau Va voi citi cateva
categorii de varsta, va rog sa ma opriti cand ajung la categoria din
care faceti parte.

venitul. Intrebarea ar fi Care este venitul dumneavoastra?, iar

raspunsul ar putea fi Nu e treaba dumneavoastra. Intrebarea ar
trbui pusa de genul In ce categorie puteti include veniturile
dumneavoastra?, iar raspunsul: peste 30.000$, intre 15.00029.999$, etc.

viata sexuala, drogurile, religia, afacerile sunt alte cateva categorii

care trebuie tratate cu grija.

Cel mai simplu tip de intrebari incluse sunt cele cu raspuns dihotomic
acord/dezacord sau da/nu. De exemplu: Ziaristii trebuie sa aiba o opinie.
Raspunsul : de acord, nu, nici o parere. Acest tip de intrebari are un grad de
sensibilitate diferit in ceea ce priveste convingerea.

11

Exista si intrebari cu raspuns multiplu. De exemplu:

Televiziunile comerciale spun adevarul:
-

tot timpul

de cele mai multe ori

uneori

rar

niciodata.

Astfel de intrebari cu raspunsuri multiple pot fi exclusve ar trebui sa aiba un

raspuns pe subiect. De exemplu:
Cati ani ati lucrat la revista?
-

mai putin de 1 an

intre 1 si 5 ani

intre 5 si 10 ani.

Exista si alte tipuri de intrebari:

scalele pe verticala sau pe orizontala

intrebari cu o lista de raspunsuri

alegere fortata(alegerea unei perechi)

intrebari in care trebuie completate spatiile libere.

Fiecare chestionar trebuie sa aiba o introducere scurta, realista, serioasa, neutra,

placuta dar ferma, neamenintatoare, care trebuie sa convinga subiectul ca studiul are
valoare si ca va rezolva probleme teoretice sau aplicate.
Ordinea intrebarilor trebuie sa fie de la simplu/usor de raspuns la complex.
Chestionarul trebuie organizat intr-o secventa logica de la general la specific. Intrebarile
pe teme asemanatoare vor fi grupate, iar trecerea de la o intrebare la alta trebuie sa fie
clara si logica.
Design-ul chestionarului este un alt factor important al studiului. Un chestionar
prost aranjat poate sa nu primeasca raspunsuri in cazul in care este trimis prin posta.
Fiecare categorie de intrebari trebuie prezentata spatiat. In general eficienta si mai
putin confuza este cea a ordonarii verticale a variantelor de raspuns.
Fiecre intrebare trebuie sa aiba spatiu indeajuns pentru raspunsuri, mai ales in
cazul intrebarilor deschise.
12

Cercetatorul vrea sa pastreze interviul sau chestionarul prin posta indeajuns de

scurt incat sa-l incurajeze pe subiect sa raspunda, dar, pe de alta parte trebuie sa acopere
un anumit domeniu de investigare.
Criteriile care determina lungimea unui chestionar sunt:
-

costurile

contextul

limitele impuse de subiect abilitatea si dorinta de a raspunde la

intrebari.

Oficiul Federal al Managementului si Bugetului SUA sugereaza faptul ca un

chestionar nu ar trebui sa dureze mai mult de 30-45 de minute.
Chestionarele pot fi clasificate dupa:
-

continutul informatiilor in functie de calitatea informatiilor

sunt chestionare de date factuale - de tip administrativ (intrebarile de date factuale pot fi
grupate in intrebari de cunostinte, intrebari de clasificare si intrebari de identificare
varsta, sex, stare civila) si chestionare de opinie, iar in functie de cantitatea
informatiilor sunt chestionare speciale cu o singura tema , se aplica mai mult in
studiul pietei sau al comportamentului electoral. Scopul acestui chestionar este actiunea si
chestionare omnibuz, cu mai multe teme, specifice cercetarii fundamentale in
sociologie, permit aplicarea analizei secundare, iar din punct de vedere al costului sunt
mai ieftine.
-

forma intrebarilor, a stimulilor: chestionare cu intrebari

inchise, chestionare cu intrebari deschise si chestionare cu intrebari inchise si

deschise.
-

modul de aplicare: autoadministrate inregistreaza raspunsurile

esantionului insasi si pot fi postale si publicate in ziare, reviste ca anexe la diferite

marfuri vandute, individuale (cele postale si cele publicate) si colective(imbina
avantajele chestionarului autoadministrat cu avantajele chestionarului administrat de
operatorii de interviu; informatia se selecteaza rapid, costul este scazut, nonraspunsurile
sunt reduse, iar subiectii pot primi lamuriri; sunt folosite in scoli si armata)

si

administrate de operatorii de interviu

13

Dupa ce chestionarul a fost facut si unul sau mai multe studii pilot au fost
conduse, urmatorul pas este cel al adunarii informatiilor/datelor de la subiecti:
-

prin posta

prin telefon

interviu fata in fata

interviu de grup

Chestionarul prin posta este folosit pentru ca asigura colectarea datelor cu un

minim de efort, de timp si bani, dar nu toti oamenii arata acelasi entuziasm pentru
completarea unui chestionar si le arunca pur si simplu.
Etapele aplicarii chestionarului prin posta:
-

alegerea esantionului cel mai des folosit instrument este cartea de

telefoane

construirea chestionarului concis si specific, pentru ca nu exista

operatorul care sa dea explicatii

scrierea unei scrisori in care sunt explicate scopul si importanta

chestionarului

asamblarea pachetului

trimiterea chestionarului

monitorizarea ratei de retururi

trimiterea unui nou val de chestionare

analiza datelor

Aceasta metoda are ca avantaje faptul ca acopera o arie geografica mare cu

costuri reduse, foloseste un esantion specializat (pe baza listelor), ofera anonimitate,
elimina interpretarile (nu exista contact personal) si presupune costuri reduse. Dar exista
si dezavantaje: nu exista operator pentru eventualele explicatii, nu se stie exact cine a
raspuns la intrebari si exista o rata scazuta a retururilor.
Exista posibilitatea cresterii ratei de retur prin:
-

folosirea unui minim de intrebari

retrimiterea chestionarului

folositea stimulatorilor premii

introducerea scrisorii explicative

14

studiul sa fie facut de o persona sau o companie cunoscuta

adresarea in scrisoare sa fie dupa nume si nu generica Draga

domnule/doamna(Miller, 1977).

Chestionarul prin telefon presupune existanta unui operator foarte bine instruit
care sa raspunda oricaror nelamuriri.
National Association of Brodcasters a publicat urmatoarele recomandari pentru
operatori:
1. Citirea exacta a intrebarilor in ordinea de pe lista. Pasirea intrebarilor va fi
facuta doar atunci cand o specifica manualul. Nu exista exceptii.
2. Niciodata nu sugerati raspunsul, incercati sa explicati intrebarea.
3. Daca o intrebare nu este inteleasa, spuneti: Stati sa o mai citesc inca o data, iar
repetarea se va face incet si clar.
4. Inrgistrarea raspunsurilor se va face exact asa cum au fost date. Daca raspunsul
este vag sau incomplet puteti sa intrebati Cum adica? sau Ce ati vrut sa
spuneti?
5. Pareti interesat, alert, apreciativ in relatia de cooperare cu subiectul.
6. Urmati atent instructiunile.
7. Multumiti subiectului.
Procedura generala in cazul chestionarelor prin telefon presupune:
-

alegerea esantionului

construirea chestionarului

pregatirea unui manual de instructiuni

pregatirea operatorului

colectarea datelor

reveirea cu telefoane

verificarea rezultatelor

analiza datelor.

Avantajele folosirii acestei metode sunt: costurile scazute, posibilitatea includerii

unor intrebari mai detaliate, lamurirea unor eventuale neintelegeri prin intermediul
operatorului si faptul ca este un mod de lucru mai usor si mai rapid. Dar exista si

15

dezavantajul faptului ca nu pot include intrebari vizuale cu fotografii, desene, grafice si

faptul ca pot exista subiecti fara post telefonic.
Chestionarele fata in fata pot fi structurate sau nestructurate. Etapele realizarii
unui astfel de chestionar sunt urmatoarele:
-

alegerea esantionului mai dificil ca la celelalte doua metode

construirea chestionarului sunt flexibile. Exista posibilitatea

folosirii unor intrebari detaliate, a unor intrebari cu fotografii.

Introducerea unui manual de instructiuni

Instruirea operatorului este foarte importanta

Colectarea informatiilor

Verificarea datelor

Analiza datelor

Avantajele acestei metode sunt:

-

mai multa flexibilitate in obtinerea de informatii

unele informatii pot fi observate de operator

identitatea subiectului e cunoscuta, nimeni nu poate raspunde la

chestionar in locul altcuiva.

Dar exista si dezavantaje privind costurile ridicate si faptul ca exista o mare

posibilitate ca operatorul sa intevina in raspunsurile subiectului.
In tehnica inteviului de grup operatorul citeste intrebarile cu voce tare si fiecare
subiect raspunde pe un formular propriu. Aceasta tehnica se foloseste in special in cazul
persoanelor care au dificultati in citire. Are ca afantaje faptul ca poate fi mai lung decat
cel prin posta, rata de raspuns este mai ridicata, costurile sunt scazute dar esantionarea
poate fi gresita este principalul dezavantaj.
Chestionarul fata in fata se aplica prin intermediul unui interviu.
Interviul, ca metoda de cercetare, este universal in stiintele sociale, afirma
Herbert H. Hyman(1954/1975).
Interviul este o modalitate de investigare in sociologie si psihologie. Denzin
(1970) afirma ca interviul este o conversatie fata in fata, in care o persoana obtine
informatii de la o alta persoana. Interviul este comparabil cu intrevederea, conversatia,
dialogul, interogatoriul, dar nu se confunda cu niciunul dintre acestea.

16

Daval si altii(1967) in Traite de psychologie sociale face distinctia intre situatia

de interviu si celelalte fenomene mentionate:
1. Interviul presupune intrevederea, dar nu se confunda cu aceasta.
2. Interviul nu exista fara convorbire, dar nu orice conversatie este un
interviu. Convorbirea presupune schimbul de informatii in legatura cu o
tema sau alta. In cazul interviului exista un conducator al discutiei,
informatia este directionata intr-un singur sens.
3. Interviul este mai mult decat dialog, pentru ca nu intotdeauna dialogul are
drept scop obtinerea de informatii.
4. Interviul nu poate fi confundat cu interogatoriul pentru ca interviul
presupune libertatea de expresie a personalitatii, chiar bucuria oamenilor
de a-si face cunoscute opiniile, de a-si spune cuvantul.
Interviul de cercetare este o tehnica prin care obtinem, prin intrebari si raspunsuri,
informatii de la indivizi si grupuri umane in vederea verificarii ipotezelor sau pentru
descrierea stiintifica a fenomenelor socio-umane.
Interviul se bazeaza pe comunicarea verbala si presupune intrebari si raspunsuri
ca si chestionarul, dar, spre deosebire de chestionar in care intrebarile si raspunsurile sunt
scrise, interviul implica obtinerea unor informatii verbale.
Interviul nu presupune ca necesitate o relatie intre doua persoane. Principiul
fundamental al interviurilor calitative consta in posibilitatea creata celui intervievat de a
exprima prin raspunsurile sale, cu cuvinte proprii, gandurile pe care le are.
Interviul trebuie sa conduca la stabilirea relatiilor dintre variabile, la testarea
ipotezelor.
Utilizarea interviului ca tehnica de cercetare stiintifica are mai multe scopuri
(F.N.Kerlinger, 1973):

Scopul explorator, de identificare a variabilelor si o relatie intre acestea.

Interviul poate constitui instrumentul principal de strangere a informatiilor

in vederea testarii ipotezelor: fiecare intrebare reprezinta un item in structura

instrumentului de masurare.

Scopul de recoltarea/strangere de informatii suplimentare celor obtinute

prin alte metode.

17

Interviul este el insusi un tip de interactiune sociala. Interviul personal fata in

fata, presupune interactiunea dintre doua persoane care au roluri sociale interdependente,
iar sensul transmiterii informatiilor dintre ele nu poate fi schimbat. Operatorul este cel
care conduce discutia. Relatia celor doua persoane depinde de statutul lor social si de
modul de desfasurare al interviului. Informatiile transmise de intervievat au valoare
numai in masura in care se refera la experiente de viata traite de acesta, care nu pot fi
altfel cunoscute. Raspunsurile sunt definite prin prisma subculturii din care ubiectul face
parte. Una din principalele supozitii ale interviului este consistenta relatiei dintre vorba si
fapta, dintre atitudinea exprimata verbal si comportament.
Exista mecanisme de aparare a eu-lui in situatia de interviu: fuga de raspuns,
rationalizarea, proiectia, introectia, identificarea, refularea, lipsa de timp, imposibilitatea
intreruperii unor activitati foarte importante, neincrederea in anchetele sociale.
Kenneth D. Bailey prezinta atat(1978) avantajele cat si dezavantajele interviului.
Ca avantaje mentiona:

Flexibilitatea: posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare

intrebare;

Rata mai ridicata a raspunsurilor asigurata de obtinerea raspunsurilor si

de la persoanele care nu stiu sa citeasca si sa scrie, ca si de la persoanele care se

simt mai protejate cand vorbesc decat cand scriu;

Observarea comportamentului nonverbal: sporeste cantitatea si calitatea

informatiilor;

Asigurarea standardizarii conditiilor de raspuns, lucru imposibil de realizat

in cazul chestionarelor prin posta;

Asigurarea controlului asupra succesiunii intrebarilor fapt ce are

consecinte pozitive asupra acuratetei raspunsurilor;

Colectarea unor raspunsuri spontane primele reactii sunt mai

semnificative decat cele ridicate sub controlul coercitiv;

Asigurarea unor raspunsuri personale fara alte interventii;

Asigurarea raspunsurilor la toate intrebarile furnizarea informatiilor

pentru testarea tuturor ipotezelor cercetarii;

18

Precizarea

datei

si

locului

convorbirii

asigura

comparabilitatea

informatiilor;

Studiul unor probleme mai complexe, prin utilizarea unor formulare mai

amanuntite, cu mai multe intrebari, de o mai mare subtilitate.

Iar ca dezavantaje:

Costul ridicat nu numai al orelor de intervievare, dar si cel al celorlalte

etape si momente ale proiectarii si realizarii cercetarilor pe bazade
interviu;

Timpul indelungat necesar pentru identificarea persoanelor incluse in

esantion, pentru obtinerea acordului si desfasurarea convorbirii;

Erorile datorate operatorilor de interviu in ceea ce priveste punerea

intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor, efectul operator- prezenta
fizica a operatorului de interviu accentueaza riscul de distorsiune a
raspunsurilor;

Imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor

raspunsuri precise;

Inconveniente legate de faptul ca se cere indivizilor sa raspunda,

indeferent de dispozitia lor psihica, de starea de oboseala;

Neasigurarea anonimatului, fiind cunoscute adresa si numarul de telefon al

persoanelor ce urmeaza sa fie intervievate;

Lipsa de standardizare in formularea intrebarilor, ceea ce limiteaza

comparabilitatea informatiilor;

Dificultati in accesul la cei care sunt inclusi in esantion.

Tipuri de inteviu
1. din punctul de vedere al continutului comunicarii:
-

interviul de opinie

interviul documentar.

19

Se poate face o clasificare a interviurilor si dupa domeniul abordat: economic,

politic, social, cultural.
2. dupa durata convorbirii:
-

interviu extensiv, desi se aplica unui numar mare de persoane nu

reuseste sa puna in evidenta structurile de profunzime;

interviul intensiv

3. interviul nondirectiv elimina orice libertate de inovare, si interviul

directiv are la baza un chestionar cu intrebari inchise.
Interviul nondirectiv se caracterizeaza prin: un numar redus de intrebari si
formularea lor spontana, durata nelimitata, volum mare de informatii, raspunsuri
complexe, centrate pe subiect cu posibilitati de repetare a intrevederii, se inregistreaza
sentimentele si atitudinile exprimate spontan, se indica tema convorbirii.
Interviul directiv, cu intrebari prestabilite, structurate intr-o ordine rigida se
caracterizeaza prin: desfasurarea intr-un interval de timp limitat, o singura intrevedere, se
centreaza pe problema de studiu, se pun intrebari foarte precise, se indica tema
conversatiei, se ia in consideratie continutul celor spuse.
Interviul clinic ilustreaza cel mai bine interviul nondirectiv. Se utilizeaza in scop
terapeutic, pentru psihodiagnoza, pentru orientare profesionala sau in vederea
cunoastrerii personalitatii. Are scop explorator.
Interviul in profunzime se utilizeaza in psihoterapie si in cercetarea socioumana,
este centrat tot asupra persoanei, dar vizeaza doar un element, un aspect, nu persoana in
ansamblul ei.
Interviul nestructurat are un grad de validitate mai inalt decat interviul structurat,
permite exprimarea spontana a personalitatii, dezvaluie anumite aspecte ale
subconstientului, lasa libera asocierea de idei.
Interviul centrat este semistructurat abordeaza teme si subiecte dinainte stabilite.
Intrebarile si succesiunea lor sunt prestabilite, centreaza convorbirea pe o experienta
comuna tuturor indivizilor/subiectilor. Se elaboreaza un ghid de interviu in care sunt
fixate problemele ce vor fi abordate in convorbire, focalizate pe experienta subiectiva a
implicarii in situatia analizata. Se indeparteaza de inflexibilitatea metodelor formale.

20

Cercetatorul studiaza anterior experienta traita de subiecti si selecteaza aspectele care vor
fi puse in discutie.
Interviurile cu intrebari inchise si deschise fac parte din categoria interviurilor
structurate. Cercetatorul nu beneficiaza de libertatea alegerii temelor sau de posibilitatea
reformularii intrebarilor si schimbarii succesiunii lor.
4. interviuri unice si repetate;
5. interviul de grup este o metoda utilizata in marketing si in studiul
pietei. Books formuleaza ipoteza ca in situatia de grup indivizii ofera
raspunsuri care cred ei ca sunt asteptate de la grupul lor de
apartenenta, in timp ce in interviurile personale ei dezvaluie reactii
proprii. In interviurile de grup opiniile sunt exprimate cu mai multa
intensitate, iar opiniile minoritare risca sa ramana neexprimate.
6. dupa modalitatea de exprimare exista: interviuri face-to-face/directe,
personale si interviuri prin telefon.
Avantajele interviului prin telefon: rapiditate si cost redus, anonimatul si
flexibilitatea procedeului, iar ca dezavantaje sunt: motivatia scazuta, refuzul participarii si
intreruperea convorbirilor, imposibilitatea cercetatorului de a controla situatia in care se
desfasoara convorbirea telefonica, nu exista siguranta ca raspund chiar persoanele
selectate, nu pot fi inregistrate comportamentele nonverbale, nici conditiile fizice si
psihologice in care se deruleaza convorbirea, apar mai multe versiuni in datele referitoare
la aceeasi familie.
7. dupa functia pe care o au in cadrul cercetarii exista: interviul de
explorare putin structurat, uneori nondirectiv urmareste identificarea unor teme care sa
fie cercetate apoi in profunzime prin intermediul chestionarului.
Interviul si chestionarul sunt considerate a fi elemente de baza in cercetarea
sociologica. Le permit colectarea si inregistrarea unor date care mai apoi vor reprezenta
material de lucru in cercetarea sociologica. Importanta lor a fost stabilita in functie de
impactul pe care il au, in functie de rolul lor, in functie de instrumentele pe care le detin
in analiza comportamentului uman, instrumente care pot da solutiile unor variabile, unor
probleme studiate prin intermediul lor. Interviul si chestionarul atat de apropiate ca
metoda si totusi destul de diferite ca structura se completeaza reciproc.

21

Bibliografie:
Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si
calitative, Economica, Bucuresti, 2001
Nafziger, O., Ralph & White, M., David, Introduction to Mass Communication
Research, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1963
Thayer, Lee, Communication. Theory and Research, Charles C. Thomas
Publisher, Springfield, Illinois, USA, 1967
Wimmer, Roger & Dominick, R., Joseph, Mass Media Research, Wadsworth
Publishing Company, Belmont, California, 1983

22