Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării

Ancheta

Metode și metodologii de cercetare

Burlănescu Petronela
CRP 1, An II
 Ce este ancheta?

Ancheta este o “ metodă sistematică de colectare a informațiilor de la un eșantion reprezentativ,

prin diverse tehnici, ( de exemplu ancheta față-n față, ancheta prin telefon, ancheta online) care
utilizează un instrument standardizat (chestionarul) în scopul obținerii de indicatori statistici ce
pot fi extrapolați la nivelul întregii populații din care s-a extras eșanionul”.
Aceasta reprezintă o metodă de cercetare mult mai utilă pentru socilogi întrucât “ spre deosebire
de alte ramuri ale științei , în științele sociale cercetătorul poate interacționa cu subiecții săi în
mod nemijlocit, prin intermediul limbajului. “

Etapele aplicării metodei anchetei:

1. Alegerea unui subiect și a unei probleme de cercetare.

2. Definirea problematicii de studiu.
3. Trecerea în revistă a perspectivelor teoretice și opțiunea pentru un cadru conceptual-
teoretic general.
4. Operaționalizarea conceptelor.
5. Elaborarea ipotezelor.
6. Alegerea metodelor de cercetare.
7. Eșantionarea.
8.Elaborarea instrumentelor de culegere a datelor.
9. Pretestarea instrumentelor de lucru și stabilirea formei lor finale.

Moscovici, Buschini, 2007, 52 în volumul coordonat de Petcu Marian, 2014, Dicționar

enciclopedic de COMUNICARE și termeni asociați, C.H. Beck București, 20-21.
Marinescu Valentina, Metode de studiu în Comunicare, Niculescu, 66.
 Ancheta sociologică

În cazul realizării unei anchete sociologice, cercetătorul urmărește să prioritizeze latura practică,
adică formularea unor concluzii cu eficiență imediată și mai puțin aspectele teoretice și
experimental-metodologice, parcurgând în mod inegal nivelurile unei investigații.

Ancheta sociologică dispune și trebuie să dispună de o anumită interdependență în raport cu

alte investigații, din acest punct de vedere ancheta sociologică are un conținut mai bogat decât
ancheta de teren, deoarece constituie un tip specific de studiu sociologic, o formă intermediară
între studiul empiric și studiul teoretic.

Anchetele sociologice vizează numai anumite segmente ale universului social lucru care ne
determină cât mai exact limitele lor.

Ancheta orală sau ancheta directă

Această tehnică este una dintre cele mai folosite sau, mai exact, cea mai folosită în anchetele cu
mare audiență la public. ( de exemplu: anchetele electorale, sondaje ad hoc pe probleme de
interes general etc.)

Tehnica anchetei orale îmbracă două variante principale de realizare:

 Ancheta față-n față
 Ancheta prin telefon

Realizarea anchetei directe sau orale

Ancheta față-n față se realizează fie la domiciliu, fie la locul de muncă, în școli, la facultăți, pe
stradă sau la ieșirea de la manifestări colective: spectacole, meciuri, concerte.

Alegerea uneia sau alteia dintre posibilitățile enumerate mai sus depinde de următoarele lucruri:
 populația vizată de cercetare
 procedura de eșantionare
 tematica cercetării
 mijloacele materiale și umane avute la dispoziție de cercetător

ii

Miftode Vasile, 1982, Introducere în Metodologia Investigației, Junimea, 55-57.

Rotariu Traian, Ilut Petru, 1997, Ancheta Sociologică și Sondajul de Opinie, Iași, Polirom, 54-55.
Doar în cazurile în care tematica anchetei impune în mod obligatoriu alegerea unor categorii
restrânse de persoane, definite în genere prin participarea lor la anumite activități ( de exemplu:
elevi sau studenți, muncitori sau alți salariați ai unor instituții, spectatorii unei manifestări
culturale etc.) nu se realizează vizita la domiciliu, însă în cea mai mare parte a cazurilor se
utilizează ancheta prin vizita operatorilor la domiciliul persoanei anchetate, întrucât această
formă are avantaje care nu sunt de neglijat.
Unul dintre avantaje este subliniat în diferența dintre timpul acordat la domiciliu unde
cercetătorul poate petrece între 30 și 40 de minute cu persoana chestionată, în timp ce după un
spectacol sau la locul de muncă, cercetătorul are între 3 și 5 minute să atingă punctele esențiale
ale subiectului anchetei.
De asemenea, în majoritatea lucrărilor metodologice ca ancheta directă sau, față-n față, inclusiv
cea la domiciliu, este cel mai puțin probabil să fie afectată de fenomenul de nonrăspuns.

Madeleine Graviz (1986) consideră că, în general, succesul anchetei la domiciliu are trei factori
care îi stau la bază:
 Reflexul de politețe: este greu să refuzi pe cineva care ți se adresează politicos.
 Dorința de influențare: convingerea persoanei intervievate că prin răspunsurile sale va
putea contribui la schimbarea unor situații.
 Nevoia de a vorbi: nevoia de comunicare, de a te face înțeles de către celălalt, este una
dintre nevoile de bază ale omului.

Ancheta indirectă sau prin poștă

Acestă tehnică presupune o comunicare la cea mai mare distanță, în sensul că aici cercetătorul și
cel anchetat nu vin deloc în contact direct, fiind deci forma cea mai îndepărtată de anchetă
orală.
Tipuri de anchetă
Ancheta prin interviuri de explorare: are scopul de a reliefa aspecte ale fenomenului studiat la
care cercetătorul nu se poate gândi în mod spontan și la completarea pistelor de lucru sugerate de
lecturile sale.
Ancheta prin interviuri cu funcție principală: este vorba despre anchetele în care interviul
constituie modul principal de culegere a informației. Această utilizare presupune ca ipotezele să
fi fost constituite și organizate în modele explicative.
Ancheta prin interviuri cu funcții complementare: aceasta poate să rafineze întelegerea
datelor, fie să le completeze, fie să contribuie la construirea și la interpretarea lor.
Rotariu Traian, Ilut Petru, 1997, Ancheta Sociologică și Sondajul de Opinie, Iași, Polirom, 56,
iii

59.
Ancheta prin interviu ulterioară anchetei prin chestionar: aceasta servește la situarea întru-
un context a rezultatelor obținute anterior prin chestionar.

Ancheta prin interviu realizată în paralel cu ancheta prin chestionar: are ca funcție specifică
producerea unor date despre istoria socială a categoriei supuse anchetei și despre reprezentările
pe care cadrele le aveau în momentul respectiv cu privire la carierele lor.
Ancheta prin interviu realizată în amonte și aval de ancheta prin chestionar: această
anchetă își propunea să studieze formarea cuplurilor, să studieze funcționarea concretă a pieței
matrimoniale în Franța, de la prima întâlnire până la începutul vieții în comun și, după caz, până
la căsătorie.
Anchete prin telefon: la acest tip de anchetă instrumentul de studiu este chestionarul care nu
este completat de către subiectul intervievat, ci de către un intermediar (o persoană denumită
operator de anchetă)
Anchetele în scris sau indirecte: care se împart în; ancheta prin poștă sau anchetele
administrate în grup. În ambele cazuri completarea instrumentului de lucru, a chestionarului, este
realizat chiar de persoana intervievată/
Ancheta transversală: în care datele despre fenomenele și procesele de interes în cadrul
proiectului de cercetare sunt obținute la un anumit moment din timp. Acest tip de anchetă este
utilizată pentru a determina starea unor fenomene din domeniul comunicării, a comportamentului
audienței și publicului în raport cu o problemă în momentul realizării ei.
Ancheta jurnalistică: este un demers jurnalistic de informare, menit să dezvăluie adevăruri
incomode și/sau ascunse despre o persoană publică, grup de interese, afaceri oneroase de diferite
tipuri, încălcări ale legii, evenimente neelucidate de mai mult timp etc.
În cadrul anchetei jurnalistice regăsim patru subcategorii importante:
1. Ancheta de actualitate: nu prezintă multe probleme, se axează pe rapiditatea ziaristului;
stilul alert completează fotogramele de moment ale evenimentului, din care nu au voie să
lipsească actorii principali sau opiniile contradictorii asupra cauzelor.
2. Ancheta de fapt divers: pare o formă a investigației de actualitate, dar nu se confundă cu
ea prin subiectul ales care de obicei, poate fi uimitor, pitoresc, generator de emoții
puternice. Pare o anchetă polițistă, dar nu este câtă vreme efortul jurnalistic se centrează
pe circumstanțe și nu pe dovedirea vinovăției cuiva. Notând până și cele mai mici detalii
ale întâmplării, ziaristul poate lansa ipoteze sau mari semne de întrebare, dar restul
aparține poliției și justiției.
3. Ancheta magazin: presa specializată sau magazinistică promovează asiduu acest gen de
anchetă, care se apropie mai mult de sociologie sau popularizare decât de investigația
propriu-zisă. (de exemplu: stresul și afecțiunile stomacale, divorțul și copiii cu un singur
părinte). Ancheta magazin nu stă sub presiunea evenimentului sau a actualității.
4. Ancheta de investigație: reprezintă calea cea mai directă pentru un ziarist de a câștiga
renume și satisfacții profesionale imediate. O bună anchetă de acest tip poate reprezenta o
lovitură de presă.

iv
Francois de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufmann, 1998,
Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de reducere a datelor, interviul
comprehensiv, Iași, Polirom, 138-141, 142-143.

Marinescu Valentina, Metode de studiu în Comunicare, Niculescu, 62.

Petcu Marian, 2014, Dicționar enciclopedic de COMUNICARE și termeni asociați, C.H.

Beck București, 20.

Model de eșantionare: anchetă de explorare (salariații)

1. Volumul eșantionului: 1108 de persoane cu domiciliul în Brașov care lucrează în mediul
industrial.
2. Persoanele au fost selecționate din 100 de puncte de eșantionare.
3. Persoanele din eșantion și punctele de eșantionare au fost selecționare prin metode prestabilite.
4. Eșantionul este reprezentativ pentru populația ocupată în mediul industrial din Municipiul
Brașov, iar marja de eroare în care se încadrează rezultatele obținute este de +/-3%.
5. S-a folosit o metodă de eșantionare probabilistică (aleatoare simplă), cu alegeri nerepetate din
rândul populației cadru, utilizându-se o metodă de calcul.

𝑡 2 𝑝 (1 − 𝑝)
𝑛=
𝑡2
(
𝑁 1 − 𝑝) + ∆𝑤 2
Unde:
t = un coeficient de încredere, care corespunde unei anumite probabilități cu care se garantează
rezultatele (în cazul de față t= 1,96 pentru probabilitatea de 95%)
p = proporția (procentul) unei variante a caracteristicii alternative ( în cazul de față s-a ales p=
46,5%, aceasta fiind ponderea femeilor în populația de referință)
Delta w = eroarea limită acceptată, care poate apărea în urma eșantionării
N= volumul populației de referință din care urmează să se extragă eșantionul ( în cazul de față
N=97 300 persoane care lucrează în mediul industrial Brașov și sunt în vârstă de peste 18 ani)
Înlocuind în formula de eșantionare datele de mai sus s-a ajuns la următorul rezultat: volumul
calculat al eșantionului, adică n, trebuia să fie de 110 persoane.
5. Validarea eșantionului s-a făcut prin raportarea caracteristicilor lui la datele despre
stratificarea populației din Brașov și la pondea populației ocupate în mediul industrial
față de populația totală.

v
Coman Claudiu, Medianiu Narcisa, Statistică Socială teorie și aplicații, Infomarket, 54
i
ii
iii
iv
v
Bibliografie:

1. Petcu Marian, 2014, Dicționar enciclopedic de COMUNICARE și termeni asociați,

C.H. Beck București.

2. Marinescu Valentina, Metode de studiu în Comunicare, Niculescu.

3. Miftode Vasile, 1982, Introducere în Metodologia Investigației, Junimea.

4. Rotariu Traian, Ilut Petru, 1997, Ancheta Sociologică și Sondajul de Opinie, Iași,
Polirom.

5. Francois de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, Jean-Claude Kaufmann, 1998,

Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de reducere a datelor, interviul
comprehensiv, Iași, Polirom.

6. Coman Claudiu, Medianiu Narcisa, Statistică Socială teorie și aplicații, Infomarket.