METODA DE CERCETARE SOCIOLOGICA Legitimitatea sociologiei ca stiinta este legata de existenta unor metode, a unu i set de modalitati cu ajutorul

carora sa se poata investiga fenomenele si fapte le soiale. H. Poincar afirma ca sociologia este stiinta cu cele mai multe metode si cu cele mai putine rezultate. Desigur ca rezultatele sunt insuficiente n rapor t cu numarul mare al problemelor care solicita a fi rezolvate. Pe de alta parte, numarul mic de rezultate n raport cu asteptarile si nevoile societatii, poate fi explicat si prin absenta unitatii cercetarii sociologice. Numeroasele metode so ciologice ntrebuintate nu beneficiaza de o metodologie coordonatoare. Validarea s tiintifica a sociologiei presupune deci att existenta metodei sociologice ct si a metodologiei cercetarii sociologice. Cea de pe urma este menita sa dirijeze cerc etarile si sa ofere altora o modalitate de a verifica rezultatele. Metoda vine din grecescul methodos, semnificnd "cale", "mijloc", "mod de expunere ". Orice activitate de cercetare necesita utilizarea anumitor metode. Metoda est e "felinarul care lumineaza calea n ntuneric", avertiza Fr. Bacon subliniind impor tanta majora pe care o joaca n realizarea unei bune cercetari. Ea si subsumeaza t ehnici, procedee, instrumente, norme, principii. Cercetarea sociologica foloseste att metode specifice, proprii sociologiei ct si m etode mprumutate de la alte stiinte. Conceptul de metodologie are o sfera de cuprindere mai larga dect cel de metoda. n cazul stiintelor socio-umane, el include ansamblul metodelor folosite n investig area socialului si are un caracter predominant normativ. Metodologia reflecteaza asupra experientelor trecute de cercetare, elaboreaza strategii de investigare, indica att eventualele obstacole si deficiente, ct si caile de obtinere a unor re zultate valide din punct de vedere stiintific. Investigatia sociologica se realizeaza n mai multe etape. Nu exista un punct de v edere unanim cu privire la numarul etapelor. A.G. Zdravomslov vorbeste de cinci e tape, J. Plano si D. Katz de sase, Mucchielli de douasprezece, Claude Joveau de cincisprezece. J. Plano 1 prevede urmatoarele momente ale cercetarii stiintifice : a) b) c) d) e) f) identificarea (definirea) problemei ce urmeaza a fi cercetata ; formularea ipotezei despre presupusele relatii ntre variabile ; stabilirea tehnicilor si procedeelor aferente ; culegerea de date pentru testarea empirica a ipotezei; 414p151e analiza cantitativa si calitativa a datelor ; acceptarea, respingerea sau reformularea ipotezei .

ntr-o lucrare de referinta2, sociologul S. Chelcea preia si dezvolta clasificarea etapelor investigatiei sociologice propuse de R. Mucchielli si anume : determin area obiectului, preancheta, stabilirea obiectivelor, determinarea universului a nchetei, esantionarea, alegerea tehnicilor de cercetare, pretestarea instrumente lor de cercetare, definitivarea lor, aplicarea n teren, prelucrarea informatiilor detinute, analiza rezultatelor si redactarea raportului de cercetare. Delimitarea obiectului se refera la decuparea din multitudinea faptelor, fenomen elor sociale a celor pe care urmeaza sa le investigam n lumina unei anumite teori i. Raymond Boudon 3 considera ca exista trei mari categorii de "probleme sociolo

gice ", care au fost si au ramas n atentia cercetatorilor : studiul societatilor globale, "att sub raportul schimbarilor sociale ct si al sistemului social, nsusi s tudiul segmentelor sociale a indivizilor n contextul social n care sunt situati si , n sfrsit, studiul unitatilor naturale (grupe, institutii, comunitati). Anumite p robleme sociale devin probleme sociologice. n viziunea lui C. Zamfir, problema sociala este "un proces, o caracteristica, o s ituatie despre care societatea sau un sistem al ei considera ca trebuie schimbat ".4 Ea nsumeaza urmatoarele clase de fapte, fenomene, procese sociale : a) a) ; starea sociala perimata (tensiunile rasiale, organizarea deficitar

b) procesele sociale considerate n sine ca negative, n orice societate: omuciderea, furtul, anomia etc. ; c) consecintele negative ale unui proces social pozitiv (ex. efectele negative ale industrializarii) ; d) fluctuatiile factorilor externi, naturali sau sociali (razboaie, ca tastrofe naturale etc.) ; e) decalajele produse de dezvoltarea diferentelor de ritm, tensiuni, contradictii ntre elemente etc.) ; f) aparitia de noi necesitati (cresterea aspiratiilor, necesitatea cr esterii gradului de calificare n raport cu tehnologiile utilizate etc .) ; g) probleme de dezvoltare (probleme de perspectiva mai ndepartate) .

Trebuie remarcat faptul ca nu toate problemele sociale sunt si probleme sociolog ice. Problemele sociale constientizate si transmise spre cercetare sociologilor devin probleme sociologice. Ele contin anumite conceote sociologice sau variabil e sociologice. Acestea sunt definite operational, adica sunt traduse n "eveniment e observabile" deoarece "numai astfel este posibila repetabilitatea masurarii " (Julian L. Simon, 1969). Acest lucru presupune alegea indicatorilor si gruparea lor n dimensiuni. Indicatorii sociologici sunt raportabili la termenii de dimensi une, variabila, coeficient statistic. "Indicatorul este un semn exterior, observ abil, masurabil care se afla fata de indicat ntr-un raport de corespondenta total a, fie ntr-un raport de corespondenta statistica. Un fapt de observatie, un raspu ns la o ntrebare, un numar, constituie n cercetarile sociologice cei mai frecventi indicatori".5 Etapa a doua, respectiv preancheta, consta n analiza detaliata a ipotezelor posib ile n vederea selectarii celor verificabile. O buna ancheta, precizeaza W. J. Goo de si P. K. Hatt (1959) presupune ipoteze bune, studiul serios al literaturii de specialitate si experienta n domeniu. Preancheta are ca scop si estimarea costur ilor cercetarii, stabilirea termenelor calendaristici, prevederea eventualelor d ificultati ce pot apare n desfasurarea investigatiilor (aprobari necesare, accesu l n diferite unitati, economice, culturale, cazarea operatorilor de interviu etc. ). Cea de a treia etapa are ca scop determinarea obiectivelor si formularea explici ta a ipotezelor cercetarii si se realizeaza pornind de la sinteza datelor obtinu te din preancheta. "Ipoteza este enuntul unei relatii cauzale ntr-o forma care pe rmite verificarea empirica" - precizeaza Theodor Caplov (1970). "n procesul induc tiv - constata S. Chelcea - ipoteza constituie o explicatie plauzibila ce urmeaz a a fi verificata de materialul faptic, putnd fi confrmata sau infirmata partial sau total".6

n cercetarea sociologica empirica o ipoteza este valida daca ndeplineste urmatoare le trei conditii : este verificabila (utilizeaza concepte stiintifice si se baze aza pe observarea faptelor reale), este specifica (are un nalt continut informati onal) si este n conformitate cu continutul actual al cunostintelor stiintifice di n domeniul respectiv (Madelein Grawitz, 1972). n etapa a patra, se stabileste universul anchetei, se determina deci, populatia c are va fi investigata. n functie de caz, universul anchetei poate fi largit mai m ult sau mai putin. Se trece apoi la alcatuirea esantionului, iar pentru aceasta, se stabileste mai n ti care este cea mai adecvata unitate de esantionare : firma, echipa, angajatul? Trebuie aflat, mai apoi, care sunt cadrele de esantionare disponibile : liste no minale cuprinznd angajatii firmei, registrele de prezenta, statele de plata. Esantionarea este o tehnica statistico-metodologica, care consta n selectarea une i parti (esantion) dintr-o populatie (persoane, organizatii), n vederea analizari i ei pentru a facilita elaborarea de interferente despre ntreaga populatie. "Esan tionul trebuie sa ofere o imagine ct mai precisa a populatiei de referinta, sa fi e obtinut prin aplicarea unor tehnici probabilistice (legea numerelor mari, teor ema limitei centrale), sa fie reprezentativ n termeni statistici si cu privire la problema teoretica analizata, sa fie economicos n raport cu resursele (financiar e, de timp, de personal) disponibile".7 n functie de tehnica de selectie a elementelor esantionarea probabilistica si neprobabilista. ibil de dimensiune n din populatia N dispune de lectat, tot asa cum orice persoana sau entitate itati echivalente de selectare".8 populatei n esantion, distingem ntre n primul caz, "orice esantion pos aceeasi probabilitate de a fi se a populatiei dispune de probabil

Esantionarea neprobabilista presupune utilizarea informatiilor prealabile sau de experti pentru a coordona selectia de esantioane tipice sau reprezentative pent ru o problema teoretica sau factuala. O alta etapa a investigatiei sociologice este alegerea metodelor si tehnicilor d e culegere a datelor empirice ("unelte", "instrumente") menite sa dezvaluie ct ma i exact faptele si fenomenele sociale. S-a constatat ca n alegerea metodei de investigare, pe lnga adecvarea tehnicilor l a obiectul cercetat, mai intervin si alti factori, cum ar fi accesibilitatea, ec onomia de resurse s.a. (Stephen A. Richardson, Barbara Shell, Dohrewend David Kl ein, 1965). Principalele metode de culegere a datelor empirice sunt : observatia, experiment ul, ancheta sociala, analiza documentelor sociale. Observatia presupune perceperea sistematica a atitudinilor, comportamentelor si interactiunilor actorilor sociali, n momentul manifestarii lor, conform unui pla n dinainte elaborat si cu aportul unor tehnici specifice de nregistraere. Gold si Gans 9 au distins trei roluri diferite ale analistului social : a)partic ipant total implicat emotional, nregistrnd post-festum date si informatii; b) exte rior situatiilor sociale supuse observatiei culegnd informatii cu ajutorul unor t ehnici speciale; c) cercetator participant (implicat doar partial) si dispunnd de posibilitati de producere si nregistrare a datelor. Gradul de implicare al cercetatorului interfereaza cu modul de nregistrare a date lor, rezultnd anumite combinatii ce se concretizeaza n urmatoarele trei tipuri de practicare a obsrvatiei : observatia structurata, nedistorsionata si participati va.

n observatia structurata, observatorul si asuma rolul de cercetator si foloseste c a tehnici de nregistrare a datelor : listele de control, scalele de evaluare, sis temele de codificare a interactiunilor si descrierea narativa. Tipice observatie i structurate sunt sistemele de codificare a interactiunilor al caror scop este de a aduna informatii referitoare la continutul, frecventa, orientarea si tipolo gia interactiunilor, a atitudinilor si comportamentelor asociate relatiilor inte rpersonale si manifestate n grupurile n care se constituie o retea de comunicare i nteractiva. Observatia nedistorsionata consta n folosirea aparatelor tehnice pentru nregistrar ea fenomenelor sociale n desfasurarea lor naturala sau n laborator. Observatorul e ste n afara scenei sociale, aparatele tehnice sunt camuflate evitndu-se astfel "ef ectele reactive sistematice sau de conformare a subiectilor la normele dezirabil itatii sociale". Observatia participativa presupune implicarea observatorului n activitatile socia le ale subiectilor pentru a le ntelege mecanismele si a le supune analizei teoret ice ulterioare. Dupa modul de nregistrare a datelor distingem doua variante de ap licare : 1) implicarea observatorului n situatia sociala respectiva, pna la identi ficarea cu actorii si notarea post-festum (s-a folosit n studiul grupurilor de mu nca si al deviantei) ; 2) observatorul adopta n grup att rolul de participant, ct s i cel de cercetator, putnd apela si la alte metode de investigare (chestionare, i nterviuri formale, teste, analiza documentelor sociale etc.). Experimentul. El consta n producerea deliberata a unui fenomen si n analiza manife starilor, directiei si intensitatii acestei produceri n conditii de controlare si manipulare directa a factorilor generativi".10 Producerea fenomenului poate fi repetata, schimbndu-se n mod sistematic conditiile pentru a nota variatiile aferen te. Experimentul este metoda cea mai precisa si productiva de analiza a relatiilor d intre variabile, de testare a ipotezelor. n experimentul sociologic, ca observati e provocata, se urmareste ca factorii exteriori, n afara celor manipulati de cerc etator, sa ramna constanti pentru a nu influenta situatia experimentala. Pentru a si ndeplini functia cognitiva, experimentul sociologic trebuie sa se nteme ieze pe teorie, alfel ramne o activitate sterila. J. St. Mill distinge ntre experimentul natural n care situatia experimentala este n sasi viata sociala si cel artificial, n care situatia experimentala este creata d e cercetaor. F. S. Chapin recurge la o alta clasificare a experimentelor sociologice : experi mentul sociologic proiectat, n care situatia experimentala este planificata de ce rcetator si cel ex post facto, n care situatia experimentala oferita de schimbari le din viata sociala constituie materialul de analiza rationala a legaturilor di ntre variabile. E. Sydenstricker, utiliznd criteriul temporal delimiteaza ntre exp erimente sociologice succesive si simultane. Clasificarea ntlnita cel mai frecvent este cea care distinge ntre experimente de laborator si experimente de teren. M. Duverger sesiza faptul ca experimentele de teren desfasurate n situatii social e reale pot fi : pasive, cnd alti factori dect cercetatorul determina introducerea variabileor independente sau active, cnd cercetatorul are posibilitatea de a int roduce variabilele independente n situatia experimentala naturala. Nu este permis a generalizarea rezultatelor experimentului sociologic dect la populatii din care au fost selectionati subiectii experimentului sociologic. Realizat conform principiilor metodologice deontologice, experimentul sociologic constituie o metoda principala de cercetare a relatiilor cauzale n sociologie.

Ancheta sociala. Ea consta n culegera de date sau informatii despre entitatile so ciale (indivizi, grupuri, organizatii, zone socio-geografice, unitati culturale si chiar societati) cuprinse n esantion n scopul identificarii de distributii stat istice si interrelatii (asocieri, covariatii, raporturi functionale sau cauzale etc.) ntre indicatorii sau variabilele care corespund unui model teoretic si pent ru extrpolarea concluziilor de la nivelul esantionului la cel al populatiei de r eferinta.11 Ancheta sociala ncorporeaza tehnici, procedee si instrumente interogative de cule gere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic. Specific acestei metode este ca actorii sociali sunt cei care furnizeaza informa tiile. Realizarea anchetei sociale presupune un demers metodologic riguros pentr u ca, pe de o parte, trebuie suplinita lipsa de control (manipulare, asupra vari abilelor) si pe de alta parte, pentru ca n cadrul acestei metode sunt antrenate s i cadre ajutatoare (operatorii de ancheta) n scopul culegerii unei mari cantitati de informatii de la populatia investigata. Deseori, ancheta nu se multumeste cu utilizarea tehnicilor, procedurilor si inst rumentelor de lucru interogative pentru culegera informatiilor ( ca n cazul sonda jului de opinie ), ci n scopul nca mai bunei cunoasteri, ele sunt corelate cu alte metode si tehnici de cercetare cum ar fi observatia stiintifica, analiza docume ntara si de continut. Importanta deosebita pe care o are ancheta sociala n cercetarea sociologica rezid a n faptul ca deseori ea constituie singura modalitate stiintifica de investigare a universului subiectiv al vietii sociale (opinii, atitudini, satisfactii, aspi ratii, convingeri, cunostinte, interese). Procedeul de baza al anchetei pentru c ulegerea datelor empirice este chestionarea, care consta n formularea de catre so ciologi (investigatorul social al unor enunturi, afirmatii sau interogatii la ca re se asteapta reactii, raspunsuri din partea subiectilor investigati. Cnd chesti onarea se realizeaza oral de catre operatorii (de interviu), care-si noteaza ras punsurile, atunci ancheta se realizeaza prin interviu. Cnd completarea chestionarului se face n mod independent si n scris de catre persoa na investigata, pe baza unor instructiuni de completare, avem de a face cu anche ta pe baza de chestionar. Un caz particular al anchetei este sondajul de opinie. El urmareste culegerea de date prin chestionarea orala si scrisa cu privire la opiniile sau atitudinile u nui esantion reprezentativ n legatura cu o anumita problema n vederea predictiei c u un anumit grad de probabilitate a comportamntului populatiei de referinta sau a diverselor categorii de persoane. Rostul sondajelor este sa nregistreze opiniil e n vederea anticiparii probabile a comportamentului corespunzator. Asa, de exemp lu, prezicerea comportamentului electoral se poate realiza cu ajutorul sondajelo r care nregistreaza opiniile alegatorilor despre candidati. Analiza documentelor sociale. Analiza documentelor sociale este o sursa fundamen tala a cercetarii din stiintele sociale si, deci, din sociologie. Pentru a nu de rapa pe panta interpretarilor si explicatiilor simplificatoare, sociologia nu tr ebuie sa se cantoneze exclusiv n actualitate, nu trebuie sa ignore experientele t recute tot asa cum nu trebuie sa omita proiectiile viitoare. n functie de forma d e prezentare (limbaj, continut, adresabilitate), documentele pot fi expresive (p ersonal si/sau publice) si oficiale. Primele utilizeaza un limbaj mai diversific at, mai flexibil, pe cnd celelalte mbraca o forma standardizata "birocratica", inc luznd coduri, indici, cifre statistice catalogate n diverse modalitati. Documentel e expresive personale includ autobiografiile, biografiile, istoriile orale etc. Documentele expresive publice (reportaje, articole din ziar, din reviste, filme

documentare si artistice, continutul emisiunilor de radio si TV etc.) reprezinta un domeniu mult mai extins de surse si de date si informatii (pentru cercetarea sociala) comparativ cu cel al documentelor personale si sunt superioare acestor a de pe urma sub aspectul fidelitatii, validitatii si posibilitatilor de cuantif icare. O pondere tot mai mare n categoria documentelor oficiale tind sa ocupe ban cile de date. Ele reprezinta nregistrari (pe cartele, benzi magnetice, discuri ), ale datelor rezultate din cercetarile psiho-sociale ce faciliteaza accesul celo r interesati n cunoasterea lor. n lume (SUA, Germania, Franta etc.) exista multe institutii de cercetare sociala ce detin banci proprii de date, ce constituie surse documentare si de analiza se cundara. Daca documentele sociale respective sunt disponibile, urmeaza analiza c ontinutului lor. Bernard Berelson (1953) preciza ca cercetarile sociologice realizate pe baza ana lizei de continut pot fi grupate astfel : compararea continutului unor texte ela borate n diferite perioade de timp ; amplasarea continutului unor texte emise de surse diferite, compararea continutului comunicarii utilizndu-se diferite etaloan e, studiul reactiilor verbale n conditii experimentale. Cele mai frecvente domenii n care se aplica analiza de continut sunt studiul camp aniilor electorale, campaniilor de presa, stabilirea paternitatii textelor, stud iul lizibilitatii n dezvaluirea propagandei camuflate etc. n efectuarea propriu-zisa a analizei de continut, principalele probleme le consti tuie fidelitatea si validitatea. Revenind acum la etapele investigatiei sociologice propuse de Mucchielli dupa cu legerea datelor empirice prin metodele mai sus amintite, dupa alegerea tehnicilo r de cercetare, urmeaza pretestarea instrumentelor de cercetare care se realizea za n cadrul anchetei pilon. Jan Szczepanski sustine ca n aceasta etapa pot fi standardizate instrumentele de cercetare : o ancheta standardizata consta n aceea ca fiecaruia dintre cei anchet ati i se pune o ntrebare identica, ntr-o formulare identica, cu o intonatie identi ca etc., pentru a asigura astfel detinerea unui raspuns care sa constituie o rea ctie la exact acelasi stimul". 12 Pretestarea unui chestionar poate pune sub semnul ntrebarii accesibilitatea limba jului folosit. Este necesara ntotdeauna adecvarea terminologiei la standardele cu lturale ale subiectilor chestionati. Dupa pretestare are loc definitivarea instrumentelor de cercetare, etapa premerg atoare aplicarii lor "n teren". Definitivarea se refera att la elementele de conti nut ct si la cele de prezentare a instrumentelor (punerea n pagina, formatul ghidu lui de interviu etc.). Cea de a noua etapa consta n aplicarea n teren a instrumentelor de cercetare, etap a importanta dar nu singura si nici cea mai importanta n investigarea fenomenelor sociale. Urmeaza apoi etapa prelucrarii datelor, informatiilor obtinute prin aplicarea n t eren a instrumentelor. Pentru a putea fi utilizate informatiile obtinute trebuie clasificare nseriate, codificate. Operatia de codificare consta n atribuirea fiec arei categorii de informatii a unui numar sau litere, "fiind un moment esential al cunoasterii", deoarece asigura "condensarea, sistematizarea si normalizarea i nformatiilor " (Ion Cauc, 1973). Cel care realizeaza codificarea face o analiza si o interpretare a informatiilor n vedera ncorporarii lor n catregorii exclusive. Codificarea informatiilor obtinut

e cu ajutorul chestionarului sau a interviului consta n distribuirea raspunsurilo r n mai multe categorii si atribuirea unui numar de cod fiecarei categorii de ras puns. Dupa prelucrarea datelor, urmeaza analiza rezultatelor cercetarii n vederea confi rmarii sau infirmarii ipotezelor avansate. Se evalueaza din punct de vedere stat istic importanta fiecarei variabile, stabilindu-se daca "miscarea" variabilei es te semnificativa sau nu. Cercetnd, bunaoara, modelul culturii politice n Romnia, am avansat ipoteza ca nivelul cunoasterii politice este influentat pozitiv de nive lul educational. Corelam apoi indicatorii performantelor cognitive politice cu n ivelul educational si stabilim apoi daca respectiva corelatie este statistic sem nificativa sau nu, aplicnd un test de semnificatie (ex., Karl Parson, 1908). Pna a ici, asa cum preciza C. A. Moser, avem de-a face mai mult cu o descriere statist ica a rezultatelor. Descoperirea unei relatii direct proportionate ntre doua vari abile nu ne spune nimic nsa n legatura cu raportul de cauzalitate. Pentru stabilir ea acestui raport, se trece de la analiza bivariata la cea multivariata : care c onsta n introducerea succesiva a "variabilelor - test" . "Daca prin introducerea variabilelor-test corelatia dintre variabilele initiale se mentine si daca exist a un raport de anterioritate temporala a variabilei independente fata de variabi la dependenta, atunci putem considera ca ne aflam probabil n fata unui raport de cauzalitate".13 Analiza rezultatelor presupune, deci, att descrierea statistica (analiza cantitat iva) ct si explicatia cauzala (analiza calitativa). n afara acestei analize primare (cantitative si calitative), n cercetarea sociolog ica se pune tot mai mult si problema analizei secundare. Aceasta de pe urma este o tehnica moderna de prelucrare a datelor arhivate, constnd n valorificarea datel or deja colectate si consemnate de alte persoane si institutii, n alte scopuri de ct cele ale temei cercetate. Ultima etapa cu care se finalizeaza investigarea sociala, sustine M. Mucchielli, consta n readaptarea raportului de cercetare. Modul n care se readapteaza raportu l de cercetare difera n functie de publicul caruia i se adreseaza : n orice caz, e ste necesar ca el sa parcurga urmatorii pasi :14 - o introducere n problema studiata ; - un scurt istoric al proiectului de cercetare ; - un rezumat al cercetarilor anterioare ; - o clara reformulare a problemei ; - redactarea completa a procedeelor utilizate pentru cunoasterea si prelucrarea informatiilor; - prezentarea detaliata a a rezultatelor ; - un rezumat cu interpretarea rezultatelor. Conexiunea dintre caile cercetarii sociologice este prezentata succint de S. Che lcea n urmatoarea schema :15

Nivelul teoretic al cercetarii (Metodologie)

Metode Metode Tehnici Procedee Instrumente de investigare I1 I2 P1 T1 Tehnici

M1M2 ......Mn T2 ............Tn P2 P3 Procedee .........Pn

I3

.......... In

Instrumente de investigare Nivelul empiric al cercetarii Pentru explicarea traseului operationalizarii sau a drumului de la teoretic la e mpiric, autorul porneste de la urmatorul exemplu : "daca ancheta reprezinta o me toda, chestionarul apare ca tehnica, modul de aplicare . prin autoadministrare, ca un procedeu, iar lista propriu-zisa de ntrebari (chestionarul tiparit) ca inst rument de investigare". n concluzie, principalele caracteristici ale metodologiei ar putea fi rezumate la urmatoarele :16 a) metodologia ofera nu att metoda, ct principiile care ghideaza cercetarea proble maticii sociologiei ; b) ofera cadrele prin care se garanteaza validitatea si fidelitatea demersului d e cercetare ; c) determina normele de folosire a metodelor, tehnicilor, procedeelor ; d) stabileste valoarea si limitele ficarui tip de metoda ; e) recomanda cercetatorului supunerea fata de judecata epistemologica a tuturor faptelor culese pentru a stabili valoarea lor stiintifica. n literatura de specialitate, exista un evantai de puncte de vedere cu privire la numarul metodelor specifice sociologiei, precum si la criteriile care trebuie s a constituie baza clasificarii lor. L. Coanda apreciaza ca, dupa functia pe care o ndeplinesc n procesul cercetarii me todele pot fi incluse n urmatoarele trei categorii : - metode de proiectare a cercetarii (esantioane, operationalizare a conceptelor etc.) ; - metode de recoltare a datelor (interviul, chestionarul, documentarea ) ; - metode de analiza si interpretare (analiza factoriala, comparatia, analiza de continut etc.) .17 Daca este sa luam n calcul credibilitatea datelor obtinute n cercetare18, putem di stinge ntre metode principale (observatia, experimentul, documentarea), care ofer a informatii cu valoare de fapte facilitnd realizarea unei cunoasteri preponderen

t sociologice si metode secundare (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica so ciometrica, tehnica testelor), care ofera informatii cu valoare de opinie, nlesni nd cunoasterea preponderent psihosociologica. Importanta si dificultatile cercetarii sociologice. Cercetarea sociologica, ca s i orice cercetare n domeniul stiintelor sociale, nu este simplu de realizat. Stud ierea comportamentului uman ntmpina dificultati de care cercetatorii din domeniul stiintelor fizice sunt straini. Unele dificultati sunt de ordin tehnic, altele d eriva din caracterul limitat al studierii fiintelor umane. Acceptarea unui studi u sociologic de catre comunitatea stiintifica presupune ncrederea ca daca acelasi studiu ar fi repetat de catre alti cercetatori, rezultatele ar fi similare. Cer cetarea sociologica trebuie sa se bucure nu numai de ncredere, mai mult dect att, e a trebuie sa fie valida. Variabilele cercetarii menite sa reprezinte un anumit d omeniu (aspect) al realitatii trebuie sa reprezinte n fapt, chiar respectivul dom eniu. Validitatea (de continut interna) exprima gradul n care indicatorii masoara ceea ce se presupune ca masoara. Masurarea sociala este precedata si pregatita de ana liza concepuala, de operationalizare si cuantificare. Spre deosebire de alte dom enii, n sociologie se opereaza cu un numar restrns de etaloane naturale de masura (ce au o semnificatie empirica reala, de aceeasi natura cu aceea a obiectului ma surat sau sunt definite pe baza unor relatii intermediare, valorile atribuie sun t numere ntregi). Sociologia opereaza cu etaloane conceptuale ce au o semnificati e relativa, sunt elaborari teoretice mai mult sau mai putin riguroase, nedetermi nate univoc. De aici deriva si complexitatea efortului de asigurare a validitati i. O alta dificultate care apare n cercetarea sociologica este legata de cooperarea subiectilor care urmeaza a fi investigati. Actorii sociali pot deveni necooperan ti din mai multe motive : lipsa timpului (cercetarea socila necesita timp), inap etenta pentru confesiune (nu sunt dispusi sa-si mpartaseasca gndurile, opiniile, t rairile, riscul de a intra n polemica, de a dezvalui probleme personale etc.). Ce rcetatorii trebuie sa faca fortari considerabile pentru a convinge subiectii sa participe, pentru a facilita participarea lor (astfel nct sa nu li se para o corvo ada insuportabila), pentru a spori atractivitatea participarii. Uneori, acest lu cru se realizeaza prin limitarea informatiilor cerute (desi cercetatorul conside ra ca ar fi optima aplicarea unui chestionar cu 100 de ntrebari de exemplu, el se va multumi doar cu 60 de ntrebari pentru a nu abuza de timpul intervievatului si a nu risca sa fie refuzat). Pntru a fi mai persuasivi n atragerea subiectilor n c ercetare, sociologii pot apela, dupa caz, la convorbirile telefonice, la intervi evarea la domiciliu mai degraba dect la Institutul de cercetari. Acoperirea costu rilor participarii (costul calatoriei pna la locul de cercetare) este si ea o met oda prin care subiectii pot fi convinsi sa participe la cercetare. Desigur, nsa, ca perceptia subiectilor asupra importantei cercetarii ramne decisiva pentru atra gerea lor n respectiva cercetare. O alta dificultate pe care o incumba cercetarea sociologica se refera la faptul ca ea poate influenta, poate schimba comportamentul subiectilor. De altfel, de m ulte ori, scopul cercetarii n domeniul politica rezida chiar n schimbarea comporta mentului actorilor sociali. Este posibil, nsa, ca daca s-a schimbat comportamentu l, rezultatele cercetarii sa nu mai fie valabile. Dar cum se produce schimbarea comportamentului n cadrul cercetarii sociologice? stiind ca sunt studiati, oameni i si pot revizui opiniile si comportamentul. Un studiu relativ la metodele educat ive utilizate de parinti n raporturile cu copiii lor i poate determina pe cei dinti sa si reevalueze metodele si sa adopte altele noi. O alta dificultate resimtita de sociologi consta n faptul ca ei trebuie sa depuna toate eforturile pentru a ntelege situatiile din perspectiva intervievatilor, pe ntru a surprinde perceptiile participantilor despre respectivele situatii social

e. Ei trebuie sa reziste tentatiei de a impune propriile lor opinii, propriile l or viziuni subiectilor asupra problemei sudiate. "Obiectivitatea cercetarii recl ama sociologica se refera la faptul ca ea poate influenta, poate schimba comport amentul subiectilor . De altfel, de multe ori, scopul cercetarii n domeniul polit ic posibil, nsa, ca daca s-a schimbat comportamentul, rezultatele cercetarii sa n u mai fie valabile. Dar cum se produce schimbarea comportamentului n cadrul cerce tarii sociologice? stiind ca sunt studiati, oamenii si pot revizui opiniile si co mportamentul. Un studiu relativ neutralizarea impactului personalitatii investig atorului asupra subiectilor" (Mihail Cernea, Sociologia americana, Ed. Enc. Rom. , Buc., 1974, p. 201). Prezicerea si ntelegerea comportamentului actorilor social i nu este o sarcina facila. Cercetarea sociologica ridica probleme etice si politice. Au dreptul cercetatori i sa-si studieze semenii? Au dreptul oamenii sa decida daca pot fi sau nu pot fi studiati? Aceste probleme sunt puse cu maxima acuitate n studiile bazate pe obse rvatie. Exista tot mai multi sustinatori ai ideii ca folosirea aparatelor de nreg istrare ascunse, a oglinzilor false, a observatiei indirecte etc. ncalca normele etice, constituind modalitati ilegitime, de patrundere n zona privata, intima a f iintei umane. n SUA, precizeaza N. Goodmann, "procedeele curente stabilite de guvernul federal prevad ca subiectii sa-si dea consimtamntul n cunostinta de cauza la particparea n cercetare, eliminndu-se astfel aceasta problema etica speciala".Cercetarea social a, sustine n continuare autorul citat, poate aduce prejudicii participantilor. Da ca cercetatorii dezvaluie unele informatii delicate sefilor sau sotilor/sotiilor participantilor, acestia de pe urma si pot pierde slujba sau pot rata casatoria. 19 O alta problema de natura etico-politica pe care o ridica cercetarea sociologica este anuntata ntr-o formula succinta de urmatoarea interogatie : din punct de ve dere etic, cu cine trebuie sa manifeste sociologul loialiate? Fata de comunitate a stiintifica sau fata de sursa care-l sponsorizeaza? Fata de subiectii particip anti sau fata de societate ca ntreg? Pe lnga acestea, urmatorul set de ntrebari urm areste sa elucideze aspecte deontologice de maxima importanta. Ar trebui limitat a n vreun un fel utilizarea rezultatelor cercetarii? Exista subiecte care nu ar t rebui incluse n lista de cercetari? Este corect ca cercetatorii sa accepte sponso rizare pentrua studia cea mai eficienta modalitate de persuadare a oamenilor pen tru a cumpara un bun economic inferior? Este legitima utilizarea rezultatelor ce rcetarii sociologice de catre politicieni? La initiativa lui Paul F. Lazarsfeld - presedintele Asociatiei Sociologice Ameri cane - Congresul din 1962 al acestei organizatii a fost dedicat analizei multil aterale a utilizarilor sociologiei. Cu acest prilej, au fost ridicate probleme m ajore legate de tema supusa dezbaterii : "Ce relatii exista ntre cercetarea si po litica sociala?", "Unde si cu descoperirile sociologice au penetrat societatea m oderna si cu ce efecte?", "Exista o prapastie intelectuala ntre concluziile teore tice ale cercetarii si recomandarile de actiune practica?", "Care este schema ra porturilor dintre sociolog ca profesionist, investigator consultant si beneficia r, ca si client?" Utilizarea sociologiei n probleme de politica sociala se practica frecvent (mai a les n SUA dar nu numai aici). Irving Louis Horowitz semnala faptul ca deceniul op t al secoluui XX se caacterizeaza si prin institutionalizarea crescnda a cercetar ilor si expertizelor efectuate de stiinta sociala ca parte componenta a procesul ui de elaborare a politicii. "ntr-un sens - precizeaza cunoscutul sociolog americ an - ne aflam la o cotituta : problema principala ntr-o epoca de afirmare a stiin telor sociale este nu statutul stiintific al acestora, ci utilizarea politica si sociala ce se da acestor stiinte"20. Utilizarea politica a sociologiei i arunca pe sociologii lucizi ntr-o dramatica si

tuatie dilematica : pe de o parte, ei doresc sa-si ajute semenii cu studiile pe care le realizeaza, pe de alta se tem de posibilitatea utlizarii lor de catre ie rarhiile birocratice n scopul manipularii comportamentale, a opiniilor si atitudi nilor. O alta dilema care se naste din aplicarea politica a rezultatelor cercetarii soc iologice - asa cum sesizeaza Mihail Cernea - este legata de consecintele acestei aplicabilitati : este ea generatoare n mod preponderent de schimbare sau de adap tare sociala? ".. Un raspuns ar fi ca participarea cercetatorilor la elaborarea programelor poate cel mult mbunatati o situatie sau alta n cadrul structurilor exi stente (.) dar nu sa schimbe nsesi aceste structuri. Cercetarea aplicativa risca sa devina astfel prizoniera unor institutii sau politici care refuza sa dispara si vor sa supravietuiasca prin ajustari".21 Dezbaterile privind legitimitatea utilizarii politice a sociologiei s-au intensi ficat dupa scandalul "planului Camelot" , un proiect de cercetare initiat de Pen tagon la nceputul deceniului al saptelea, care urma sa se desfasoare n Chile si al te tari latino-americane si care urmau de fapt sa culeaga informatii despre puls ul miscarilor revolutionare n tarile studiate n cadrul unei investigatii stiintifi ce. Cnd s-a aflat adevaratul scop al acestui proiect, o serie de sociologi americ ani renumiti au protestat public alaturndu-se protestului oficial chilian si dete rminnd oprirea "planului Camelot". n literatura de specialitate, constatam ca exista o multitudine de opinii privind consecintele anhajarii ideologice a sociologului asupra rigurozitatii stiintifi ce, a obiectivitatii studiilor sale. Unii sustin ca angajarea ideologica a socio logului echivaleaza cu pierderea "neutralitatii axiologice" a obiectivitatii. Ne angajarea sociologului este conditia exercitarii libere si obiective a functiei sociale critice a sociologiei. Altii, dimporiva, sustin ca aderarea sociologului la un sistem politico-ideologic nu a afectat obiectivitatea studiilor realizate si nici nu a constituit un obstacol n realizarea unor mari cercetari. n jurul ace stor probleme, au fost formulate multe puncte de vedere dar si mai multe interog atii de genul : "Este posibila o neangajare totala a sociologului?", "Este funct ia critica a sociologiei eficienta?", "La ce bun sa critici daca societatea disp une de toate mijloacele necesare pentru a face critica inofensiva?" etc. Richard Behrendt se ridica mpotriva "analfabetismului sociologiei n viata publica" si considera ca sociologia are drept sarcina sa-l faca pe om capabil de o anali za rationala si un control rational asupra mediului sau : sociologia spulbera il uziile, exercita o actiune demitologizanta. Autorul considera ca datorita sociol ogiei, "pentru prima data omul gndeste n mod stiintific despre marile puteri, nu u nmai despre puterile nationale dar si despre celelalte puteri sociale si ideolog ice care-l nhata fara ncetare, l degradeaza si l sacrifica facnd din el propriul lor material".22 Astazi se vorbeste tot mai mult despre sociologie aplicata. Robert C. Angell 23 atentiona asupra faptului ca sociologia nu este numai un scop n sine. Ea este un scop n sine atunci cnd si propune extinderea cunoasterii asupra proceselor vietii s ociale iar atunci cnd nu este un scop n sine, ci devine u mijloc n vederea unui alt scop, ea devine sociolgie aplicata". N. Herpin 24 constata ca n SUA sociologia a devenit o profesie si ea este supusa regulilor pietei, fondurile pe care le pri meste depinznd de rezultatele cercetarilor si de utilitatea lor, iar sociologul u n actor social care-si urmareste la fel ca si altii cariera, "maximizarea gratif icatiei", "optimizarea" ei. El si alege un anumit domeniu de cercetare, si alege a numite tehnici, cauta sa publice nanumite reviste, la anumite edituri, si negociaz a puterea si recunoasterea cu ceilalti sociologi parteneri - adversari - concur enti , poate intra n jocurile vedetariatului, poate cauta metode de a "seduce" et c.

Note: 1 3, p. 96. 2 3 J. Plano, Dictionar de analiza politica, Ed. Ecce Homo, Buc., 199

Septimiu Chelcea, Chestionarul n investigatia sociologica, Ed. st. si encicl., Buc. 1975. Raymond Boudon, Les methodes en sociologie, Paris, PUF, 1969.

4 C. Zamfir, Strategii ale dezvoltarii sociale, Ed. pol., Buc. 1977 , p. 47, 50-55. 5 6 7 S. Chelcea, op. cit., p. 38. S. Chelcea, op. cit., p. 49. Catalin Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Buc., 1993, p. 219-220.

8 L. Vlasceanu, Metodologia cercetarii sociale, Ed. st. si enciclop ., Buc., 1986, p. 16. 9 10 11 L. Vlasceanu, op. cit., p. 212. L. Vlasceanu, op. cit., p. 235. L. Vlasceanu, op. cit., p. 145.

12 Jan Szczepanski, Probleme metodologice controversate ale sociologi ei contemporane poloneze, n Teorie si metoda n st. sociale, vol. II, Ed. pol., Buc ., 1966, p. 38-39. 13 14 15 , p. 25-30. S. Chelcea, op. cit., p. 117. Ibid., p. 126. S. Chelcea, Metode si tehnici de cercetare sociologica, Buc., 1992

16 S.M. Radulescu, Homo Sociologicus, Casa de Ed. st. si Presa, "sans a", Buc. 1994, p. 97. 17 L. Coanda, Sociologie economica, Buc., 1987, p. 202-203.

18 V. Miftode, Introducere n metodologia investigatiei sociologice, Ed . Junimea, Iasi, 1982, p. 59. 19 N. Goodman, op. cit., p. 45.

20 Irving Horowitz, The Use and Abuse of Social Science, New Bruncwic k, Transaction Books, 1971, apud Mihail Cernea, op. cit., p. 24. 21 Mihail Cernea, op. cit., p. 25.

22 Richard F. Behrendt, L'Homme a la lumiere de la sociologie, Payot, Paris, 1964., p. 158. 23 Robert C. Angell, Problemele etice ale aplicarii sociologiei, apud . M. Cernea, op. cit., p. 24.

24 N. Herpin, Les sociologues americains et le siecle, PUF, Paris, 19 73, apud I. Ionescu, D. Stan, Elemente de sociologie, I, Iasi, 1997, p. 94.